Cel mai recent caz este al fostului director de operaţiuni Wirecard Jan Marsalek, dispărut după descoperirea unei fraude de 1,9 miliarde de euro şi presupus a avea legături cu serviciul extern de informaţii rus GRU. Potrivit unei teorii a site-ului de investigaţii Bellingcat, acesta ar fi fugit din Germania în Belarus, de aici fiind preluat de GRU. El poseda materiale clasificate între care şi documente ale unei anchete al Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW), ce conţineau formula noviciok folosită de asasinii GRU pentru uciderea fostului agent dublu Serghei Skrypal.
‘Adviser’: Survey of the Topic False-Flag Recruitment, un manual KGB din 1965, predat la Institutul Iuri Andropov, încă clasificat în Rusia şi publicat prima dată de
Daily Beast, cuprinde istoria recrutării unui agent dublu fără voie (false flag), şi anume austriacul Hans Adolf Baumgarten, consilier în departamentul de afaceri externe al preşedintelui Austriei la sfârşitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960.
După ce au încercat fără succes să-i ofere bani, sovieticii l-au câştigat de partea lor folosindu-se de faptul că era un naţionalist german anti-Hitler care voia democraţie liberală în Germania de Vest şi o realipire a Austriei. Astfel că l-au făcut să creadă că lucrează pentru serviciile de informaţii germane.
Povestea sa are în spate una mult mai spectaculoasă a recrutorului său, agentul triplu „Safo" (un nume de cod). Născut într-o familie de germani de pe Volga, a fost recrutat de serviciile de informaţii militare sovietice, lucrând sub acoperire ca jurnalist pro-comunist în timpul războiului sovieto-finlandez din 1939. Transferat la NKVD (versiunea viitorului KGB) în 1940, a fost însărcinat cu înfiltrarea reţelei de spionaj a celui de-al Treilea Reich în calitate de corespondent pro-fascist.
Safo s-a achitat perfect de rolul său fiind recrutat şi de Abwehr, serviciul de informaţii al lui Hitler, care l-a trimis în spatele liniilor inamice după Operaţiunea Barbarossa, invazia Uniunii Sovietice de către Germania. A fost trimis în Stalingrad, aflat sub asediu, unde a compromis agenţii naziştilor în favoarea Kremlinului şi în acelaşi timp a sabotat infrastructura sovietică militară sovietică.
După cel de-al Doilea Război Mondial, ajutat de instructorii săi sovietici, Safo a devenit cetăţean austriac. Şi-a reluat acoperirea de jurnalist, de data asta pentru un ziar pro-american şi anti-sovietic de largă circulaţie din Salzburg, .
Safo s-a achitat iarăşi excelent de sarcini. Serviciul Federal de Informaţii german (BND) a descoperit destul de repede că a lucrat pentru Abwehr, dar nu a fost impediment la recrutare chiar dimpotrivă, mai ales că şeful BND făcuse el însuşi parte din rândurile sale.
Devenit agent BND, a primit misiunea de a recruta un oficial din cancelaria austriacă. A început prin aranjarea unei întâlniri întâmplătoare între Baumgartner, soţia acestuia, un jurnalist austriac nu prea strălucit numit „Krantzl" şi prietena sa, într-o staţiune de ski din Tirol. Krantzl lucrase în cadrul cancelariei austriece şi se cunoştea cu Baumgarten.
Safo se amuză pe seama jurnalistului şi prietenei sale: „Prin natura sa Krantzl e destul de direct, un tâmpiţel, iar în prezenşa prietenei sale nu e capabil să fie atent la altceva decât la ea. Prin urmare este destul de potrivit pentru rolul pregătit pentru el în planurile noastre. Bineînţeles că nu i-am spus nimic despre faptul că Consilierul îşi petrece vacanţa în Alpi. Am nevoie ca Krantzl să-l vadă pe Consilier în Arlberg şi să-mi spună că vrea să-mi facă cunoştinţă cu el. Nu am îndoieli că Krantzl va avea ezitări să-mi propună asta. Ea se agaţă de Krantzl, îl adoră şi pare că nu poate concepe nimic în lumea asta fără acest bărbat gras şi naiv".
Baumgarten i-a lăudat reportajul despre economia din Estul Europei şi Safo s-a arătat cucerit de soţia acestuia. S-au împrietenit, iar în final prietenia a devenit colaborare fără voie pe măsură ce Safo trecea la următoarea fază a planului său: compromiterea lui Baumgarten după ce l-ar fi făcut să dezvăluie informaţii.
Safo a publicat informaţiile într-un ziar conservator german vestic citând o sursă anonimă şi l-a făcut să accepte un „onorariu" modest.
Apoi a intervenit o complicaţie pentru agentul KGB: BND i-a dat instrucţiuni să-l recruteze pe Baumgarten. A făcut asta, dar l-a înregistrat în secret şi a editat totul astfel încât să pară că de fapt Baumgarten a refuzat categoric să colaboreze cu Germania de Vest. Apoi a trimis caseta la BND ca dovadă că misiunea lui a eşuat.
Safo voia să-l facă pe Baumgarten să creadă că spionează pentru Germania de Vest, dar avea o problemă: informaţiile pe care i le-ar fi putut cere în mod plauzibil - şi anume despre relaţiile Austriei cu naţiunile blocului estic - erau de potenţial interes pentru Bonn, nu şi pentru Moscova, care voia să afle despre relaţiile Austriei cu Vestul. Aşa că trebuia să găsească o cale să-i spună pentru cine lucrează de fapt şi să-l convingă să o facă în continuare.
Safo şi superiorii săi din KGB au decis că singura soluţie pentru salvarea operaţiunii e să-i schimbe lui Baumgarten opinia despre pământul-tată astfel încât să fie convins să-şi ajute pământul-mamă. În următoarele luni, Safo a înscenat un adevărat teatru în faţa amicului său în care se dădea lovit de depresie şi la beţie îşi reproşa că serveşte pe cine nu trebuie. Concomitent, a început să critice Bonnul că nu e departe de o tiranie a capitalului şi a imperialismului militar american şi că integrează foşti nazişti pavând calea pentru resuscitarea fascismului în Germania de vest.
Operaţiunea în plan psihologic n-a avut efectele scontate, în schimb sub tirul argumentelor lui Safo încrederea lui Baumgarten se clătina. În cele din urmă, KGB-ul a câştigat cu fantoma nazismului pândind din umbră, dar dovezile trădării Austriei au cântărit cel mai greu. Safo şi ofiţerii KGB i-au pus casetele editate şi jocul s-a sfârşit. Baumgarten a cedat, iniţial pentru că nu avea de ales, iar apoi, probabil şi cu o doză de autoiluzionare din cauza mustrărilor de conştiinţă, Baumgartean a admis că este deschis să afle mai multe despre „viziunea despre lume" a sovieticilor. Soarta lui ulterioară nu este cunoscută - e posibil să fi încetat să fie spion activ după 1965, cum au făcut mulţi alţii. Despre Safo se ştie însă că a fost scos din Austria printr-un plan elaborat via Canada şi s-a bucurat de o viaţă liniştită de pensionar în Rusia.
Informaţiile din manual nu pot fi coroborate, dar e improbabil ca operaţiunea Consilierul să fie o invenţie, având în vedere că după el învăţau spionii şi publicul nu avea acces la el. Jan Neumann, un fost ofiţer FSB, devenit informator FBI ŞI CIA împreună cu soţia sa, a confirmat că manualul e autentic şi e considerat un bun material de studiu la academia de informaţii.
Austria este de multă vreme centrala spionilor din Europa, notează Daily beast. Kim Philby - primul din aşa-numitul grup al spionilor Cambridge - a început să lucreze pentru sovietici în anii 1930. A fost recrutat din Cominternul vienez de Teodor Maly, legendarul preot ungur devenit spion pentru NKVD, precursorul KGB, şi trimis să spioneze guvernul britanic.
În 1953, Piotr Popov, primul ofiţer GRU deflector recrutat de CIA, l-a abordat pe viceconsulul american de la Sectorul Internaţional din Viena şi i-a înmânat o scrisoare în care oferea „diverse servicii" Washingtonului.
Operaţiunea Baumgarten a avut loc după obţinerea independenţei Austriei de Germania în urma anexării din 1938. Austria a rămas ocupată însă de forţe americane, sovietice, britanice şi franceze până în 1955. Tot cam pe atunci s-a alăturat Safo BND.
În schimbul retragerii trupelor, sovieticii au cerut Austriei să rămână neutră, statut stipulat în constituţia sa. Neputându-se alătura Alianţei, Austria a rămas dependentă de relaţiile Uniunii Sovietice şi ulterior Rusiei cu NATO. Mai important însă, notează Daily Beast, este că „neutralitatea permanentă" a fost internalizată de societatea austriacă, devenind o trăsătură naţională, majoritatea populaţiei fiind de părere că Austria trebuie să rămână o punte între Vest şi Est.
