sâmbătă, 1 august 2020

Papară pe pâine

1 august 1943, ziua în care Aviația SUA suferea o înfrângere devastatoare la Ploiești, orașul devenit „cimitirul bombardierelor SUA”

La 1 august 1943, americanii au bombardat, fără succes, rafinăriile din Ploiești, orașul devenind cunoscut între aviatorii americani drept „cimitirul bombardierelor".


Operațiunea rămasă în istorie ca „Tidal Wave" sau „Valul ucigaș" a pus Ploieștiul pe harta mondială. Tidal Wave a fost cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o singură misiune, și una dintre cele mai costisitoare misiuni din istoria aviației SUA.

 

Încă angrenați alături de germani în Al Doilea Război Mondial, ploieștenii au devenit, la 1 august 1943, ținta unui bombardament aerian al Statelor Unite, care viza rafinăriile din jurul Ploieștiului, controlate de nemți.

 

Pentru început, în vara anului 1943, Înaltul Comandament al Statelor Unite ale Americii a desemnat „44 Bombardament Group", pentru a organiza și îndeplini distrugerea rafinăriilor din Ploiești. Acestea au fost filmate, în prealabil, de avioane de spionaj, iar obiectivele care urmau să fie distruse au fost marcate.

 

Pe de altă parte, americanii aveau mari probleme cu piloții în vara anului 1943. În urma marilor pierderi suferite în bombardarea Germaniei, majoritatea piloților erau demotivați. Pentru a-i destinde, armata l-a trimis special din Hollywood pe un actor la modă în acea epocă, Tex McCrary.

Acesta a realizat un „show" pentru relaxarea piloților ce urmau sa plece în misiunea respectivă. Pentru o motivație suplimentară, oficialii din Armata SUA au prezentat și un film care începea cu o femeie goală, iar Tex McCrary le-a spus că vor avea de a face cu o țintă asemenea unei fecioare virgine, deoarece Ploieștiul nu a fost niciodată bombardat.

 

De asemenea, piloții au fost informați că apărarea antiaeriană română este la pământ după lunga campanie din Rusia.

 

Tidal Wave

 

Pe 1 august 1943 a fost declanșată misiunea în care au zburat 178 bombardiere grele B-24 Liberator. Acestea au pornit de la Benghazi, Libia și au atacat rafinăriile din jurul Ploieștiului, de la altitudine joasă.

Rezultatul a fost dezastruos pentru americani: au pierdut 53 de avioane în fața rezistenței anti-aerienei române și germane, 440 de soldați au fost uciși în luptă și alți 220 capturați. Mai mult, la Ploiești nu s-a înregistrat „nici o reducere a producției de petrol".

 

Atacul a durat 50 de minute, timp în care avioanele americane au lansat asupra Văii Prahovei 1.800 de bombe, producând moartea a peste 200 de persoane și rănirea altor câteva sute.

 

Printre acestea au fost aproape 100 de femei-deținuți care au pierit după ce un avion american s-a prăbușit peste pușcăria din Ploiești, amplasată pe același loc în care este și acum, pe strada Rudului.

 

Secretul operațiunii


Ploieștiul a trecut la limită pe lângă un dezastru care ar fi putut să-l radă de pe fața pământului datorită curajului piloților români, dar, mai ales, unui sistem defensiv antiaerian. Acesta cuprindea, pe lângă bateriile antiaeriene, instalații militare de ceață artificială. Datorită acestora, orașul și rafinăriile au fost învăluite într-un fum opac care au pus mari probleme americanilor.

Fumul de camuflaj făcea aproape imposibilă respirația, însă ploieștenii fuseseră instruiți să respire, în caz de atac, printr-o batistă udă.

Mai târziu, americanii au numit numind această zi „Sâmbăta Neagră" iar Ploieștiul a devenit cunoscut între aviatorii americani drept „cimitirul Bombardierele.

Active News. ro

Aici e casa mea

1 august, actorul Horațiu Mălăele, împlinește 68 de ani: „N-am vrut să plec, pentru că sunt născut român. Părinții mei s-au născut aici, aici e casa mea. Cum să plec din casa mea? Să plece ei... Depărtarea e un lucru rău”

Horațiu Mălăele s-a  născut la Târgu Jiu, la 1 august 1952.

 

Actor de teatru și film, regizor, caricaturist, pictor și scriitor român, Horațiu Mălăele a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale" în 1975, la clasa profesorului Octavian Cotescu, cu rolul Fadinard din „Pălăria florentină", de Eugene Labiche. 


În 1975, și-a început de altfel și cariera de actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, pentru ca apoi să ajungă în București, la Teatrul Nottara, Teatrul Odeon, Teatrul Național, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, Teatrul Metropolis, excelând în numeroase roluri de dramă și comedie. 


Printre numeroasele spectacole regizate cu mare succes la public se numără: „Puricele",„O sărbătoare princiară", „Poiana boilor", „Podu", „Lecția", „Măscăriciul", „Revizorul", „Carlo contra Carlo", „S-a sfârșit cum a-nceput". În 1975 a debutat și în film, în „Muntele ascuns", în regia lui Andrei Cătălin Băleanu, pentru ca apoi să fie distribuit în pelicule de mari regizori români, ca Alexandru Bocăneț, Mircea Daneliuc, Sergiu Nicolaescu. 


De la debut și până în prezent, Horațiu Mălăele a obținut numeroase premii pentru interpretare și pentru regie, dar și premii speciale: trofeul UNITER, în 1992, pentru „Mincinosul", trofeul pentru regie la Festivalul Comediei Românești, în 1994, premiul UNITER, pentru „Unde-i revolverul", în 1998. În august 2012, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Horațiu Mălăele primea o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din Capitală.


Într-un interviu recent, actorul a dezvăluit că este un mare patriot și că nu a vrut niciodată să-și părăsească țara, indiferent cât de greu i-a fost.


„N-am vrut să plec, pentru că sunt născut român. Părinții mei s-au născut aici, aici e casa mea. Cum să plec din casa mea? Să plece ei! De ce să plec? Ca să trăiesc puțin mai bine dincolo? Aș fi trăit foarte puțin mai bine. Poate. Depărtarea e un lucru rău. Întrebarea fiind depărtarea de ce? Nu poți să-ți explici, dar undeva, în subsolul tău, lucrurile încep să se agite și-ți dai seama că nu e bine ce faci", mărturisea actorul.


În viață sau în carieră nu are regrete majore, nimic care să poată fi consemnate. 


„A regreta înseamnă a capitula, or eu sunt, încă, în tranșee cu grenada-n mână. Îmi doresc să fiu mult mai bogat decât anul trecut și mult mai sărac decât cel care vine. Spiritualicește. Cum mă definesc? Sunt un conglomerat celular de construcție dumnezeiască ce-și propune să comunice cu lumea. Mă înfurie imbecilitatea programată, fie ea autentică sau mimată", afirma actorul. Nu știe dacă este un bun manager, știe doar că este foarte atent. Așa a crezut el de cuviință că trebuie să se ocupe de el și așa a și făcut. „Dacă aș fi fost mai atent, m-aș fi ocupat și mai bine de mine. Mi-am fost suficient, atât cât am putut eu să mă ocup de lucrul ăsta. Și s-ar putea ca, în mod fatalist, să spun, sau nu, ca atât să fi fost rostul meu

Dacă vreți să tâmpiți, mâncați brânză de soia

Nu mai consumați niciodată acest tip de brânză! Este modificată genetic și poate provoca boli grave, inclusiv cancer

Brânza tofu este făcută din soia, o legumă controversată, care deși conține o sumedenie de antioxidanți, nu este benefică pentru sănătate. 

Potrivit doctorului Kaayla Daniel, autor al unui volum dedicat acestei legume, soia nu este un aliment sănătos, nu previne bolile și nici măcar nu s-a dovedit că este sigură pentru a fi consumată. Mai mult, numeroase studii științifice leagă soia de problemele digestive, malnutriție, disfuncții ale tiroidei, declin cognitiv, tulburări ale aparatului reproductiv, dar și de boli mai grave, precum cele cardiovasculare si cancere. 

Soia poate fi consumată în siguranță este sub formă fermentată. Soia fermentată este o sursă de probiotice și proteine pentru organism.

Trebuie să menționăm că nu toate sortimentele de tofu sunt la fel de periculoase pentru organism. Singura situație în care este în regulă să consumam soia este atunci când o găsim sub formă fermentată și mai ales cu certificare ecologica (ar trebui sa reprezinte o asigurare ca aceasta nu a fost modificată genetic).

1. Este modificată genetic
90% din soia care se cultivă la nivel mondial este modificată genetic. Produsele modificate genetic sunt bănuite că distrug bacteriile bune din sistemul digestiv și, în același timp, afectează modul în care functionează acesta, putând conduce la boli grave.

2. Conținutul de fitoestrogeni
Tofu conține fitoestrogeni, un grup heterogen de compuși nonsteroizi care se găsesc în plante în mod natural. Aceste substanțe blocheaza producția normală de estrogeni. De asemenea, s-au identificat corelații între acești compuși și cancerul la san. Unele studii știintifice au demonstrat că soia „hrăneste" cancerul la san de vreme ce se comportă asemeni estrogenului".

3. Conținutul de goitrogeni
Tofu este obținut din soia care conține și compuși goitrogenici, care blocheaza hormonii tiroidieni și interferează cu producția acestor hormoni. Din această cauză, cei care confumă soia și tofu devin predispuși la hipotiroidism sau la funcționarea precară a tiroidei. A

4. Poate provoca probleme digestive
Soia nefermentată contine  inhibitori ai enzimelor care blochează acțiunea enzimelor pancreatice și a altor enzime necesare digestiei proteinei. Mai mult, majoritatea oamenilor nu secretă enzimele potrivite pentru digestia produselor din soia nefermentată, ceea ce ar putea conduce la probleme precum flatulență, balonare, indigestie etc.

5. Conținutul de antinutrienți
Tofu contine  fitați, cei care contribuie  la textura fermă a produsului. Acesti compuși si acidul fitic sunt antinutrienți renumiți care blochează absorbtia anumitor minerale de care se leaga (zinc, fier, calciu). Pe lângă aceștia tofu, dar si alte forme de soia modificată genetic mai conțin și:
- lectine și saponine – legate de sindromul intestinului permeabil
- oligozaharide – promovează balonarea
- oxalati – promovează dezvoltarea pietrelor la rinichi si vulvodynia
- inhibitori ai proteazei – interferează absorbția proteinelor, ceea ce cauzează malnutriție, probleme digestive, pancreatită și împiedică dezvoltarea corpului, 

6. Soia poate provoca demența sau Alzheimer
A fost gasită o relație intre tofu și dementă sau Alzheimer. Soia fermentata, pe de aștă parte, are efecte protectoare asupra memoriei și contracareaza efectele negative ale fitoestrogenilor.

7. Tofu poate provoca probleme cu inima
Desieste considerată o legumă sănătoasă, o dieta bogata în soia are efecte asupra cardiomiopatiei hipertrofice, o afecțiune în care mușchii inimii se îngroașă excesiv, iar inima este împiedicată sa pompeze eficient sângele.

ASTĂZI NU MĂ DUC LA LUCRU, STAU ACAS' ȘI-MI FAC SEPPUKU!"

Cozmin Gușă: Orban a invitat liberalii la o partidă de SEPPUKU în grup. PNL scade veriginos

Membru al PSD și analist politic, Cozmin Gușă, consideră că Ludovic Orban a invitat liberalii să își facă ”seppuku în grup” la Capitală, asta după ce s-au decis candidaturile la Capitală. Gușă consideră că PNL și USR-PLUS nu vor lua niciun sector al Capitalei, asta pentru că PNL este într-o scădere puternică.

Citește și: SURSE - Băsescu pregătește un atac în FORȚĂ: cum s-au făcut jocurile în culisele negocierilor de pe dreapta

”LuCOVID invită liberalii la o "partidă" de SEPPUKU ÎN GRUP!
Competitorii politici rânjesc viclean sub deviza, "NU-ȚI INTRERUPE ADVERSARUL ATUNCI CÂND GREȘEȘTE!"

Cică azi-noapte LuCOVID ar fi bătut palma cu USR-PLUS pentru candidaturile comune din București, stabilind următoarea formulă: USR-PLUS, la sectoarele 1, 2 si 4, respectiv PNL la 3, 5, si 6. Așadar:

în sectorul 1, gălăgioasa Clotilde Armand se va bate din nou cu Tudorache care a mai bătut-o si-n 2016;

“celebrul" Radu Mihaiu (cine-o fi?!), intră în bătălie la sectorul 2, unde Neculai Onțanu conduce detașat în sondaje, urmat de către Cristian Popescu, care-a fost mătrășit de către LuCOVID și-și caută partid;

la sectorul 3, Adrian Moraru vine ca spectator al luptei dintre Robert Negoiță și Aurelian Bădulescu, și se va chinui doar să atragă cele cca 20 de procente maximum disponibile pentru el;

Simona Spătaru de la PLUS va face doar figurație în sectorul 4, unde Daniel Baluță are peste 50% consolidat, in orice sondaj din ultima vreme;

în fine, sectorul 5 va "aparține” oricum cuiva ales dintre Vanghelie, Piedone sau Florea (care pot face și-o ințelegere pe final!), devine limpede că liberalul ales, Cristian Băcanu, va face deasemenea doar figurație;

iar la sectorul 6, forțele de toate "felurile" care se vor așeza în spatele primarului Mutu, va face cvasi-imposibilă misiunea electorală a penelistului Ciprian Ciucu, "marketat" oricum mai mult pentru lupta politica din CGMB.

Asadar, e destul de limpede că scorul #EchipeiLuCOVID va fi de genul 0-6, in cel mai bun caz 1-5.
Desigur, asta este o doar o predicție pe care o fac în baza a ce știu și-am învățat din ultimele 5-6 campanii unde-am participat sau coordonat și, pentru că “la politică ne pricepem toți" , sunt convins că vor fi multe păreri diferite.
Celor neîncrezători în viziunea de "SEPPUKU IN GRUP ORGANIZAT de catre LuCOVID" și-n prognosticul meu de la "meciul sectoarelor", le sugerez să adauge "sosului" electoral bucureștean următoarele ingrediente:

trendul descrescător puternic al PNL (cel REAL!), care se va accentua până la alegeri pe fondul amatorismului administrării crizei și al guvernării;

lipsa de "locomotivă electorală” liberală, prin "dispariția din peisaj" a lui Rares Bogdan, care in mod sigur nu va mai accepta postura de PAPAGAL DE SERVICIU A LUI KlauSILĂ-LuCOVID, cel puțin în campania din Bucuresti;

candidatura fadă și fără proiecte a lui Nicușor Dan, alias Plicușor Ban, personaj care va deveni "piua a patra" după o Gabriela Firea, care-și joacă mult mai mult decât realegerea, un Traian Băsescu ce este în fața apărării nu doar a prestigiului de fost primar si Președinte, dar și a mizei supraviețuirii PMP, respectiv după candidatul furnizat de către Ponta-Negoiță care vor dezvolta un potențial de natură să le garanteze drumul politic viitor.

Pot continua argumentația, dar și-așa pare suficient pentru ca electoratul țintă liberalo-userist să “danseze" la alegerile din Bucuresti mai degrabă dupa refrenul pe care-l mai cânta la veselie Ioan Gyuri Pascu, “ASTĂZI NU MĂ DUC LA LUCRU, STAU ACAS' ȘI-MI FAC SEPPUKU!"

Singurul mister este legat de cine-l împinge pe LuCOVID către un asemenea eșec. Cât despre faptul că niciunul dintre colegi nu i se opune pentru stoparea dezastrului, aici bănuiți cu toții cum stau lucrurile ...”, scrie Cozmin Gușă.

 


vineri, 31 iulie 2020

Unii au putrezit demult, alții își termină studiile universitare la vârste înaintate.

"Acum sau niciodată": La 96 de ani cel mai bătrân absolvent universitar din Italia a crescut în timpul Marii crize și a luptat în al Doilea Război Mondial

La 96 de ani, Giuseppe Paterno s-a confruntat cu multe provocări de-a lungul vieții: sărăcie în timpul copilăriei, război și, mai recent, pandemia cauzată de noul coronavirus. Însă acum a trecut examenul care l-a consacrat drept cel mai în vârstă absolvent universitar din Italia, relatează Reuters.

Fost muncitor la căile ferate, Paterno a pășit săptămâna aceasta pentru a-și primi diploma și tradiționala coroană cu lauri acordată studenților italieni la ceremonia de absolvire în aplauzele familiei, profesorilor și celorlalți studenți mai tineri decât el cu peste 70 de ani.

"Sunt o persoană normală, ca multe altele", a declarat acesta când a fost întrebat cum este să termini studiile universitare atât de târziu în viață, adăugând că "în ceea ce privește vârsta i-am depășit pe toți ceilalți dar nu am făcut-o de dragul acestui lucru".

Cu 90 de ani deja împliniți când s-a înscris la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității din Palermo, bărbatul a relatat că a crescut iubind cărțile dar că nu a avut niciodată ocazia de a studia.

"Am zis că e acum sau niciodată așa că în 2017 m-am hotărât să mă înscriu", a declarat acesta pentru Reuters din confortul apartamentului său din orașul sicilian Palermo pe care acum rareori îl mai părăsește datorită fragilității sale.

"Am înțeles că e puțin cam târziu să urmez o linie de studiu de trei ani dar mi-am spus hai să văd dacă o pot face", a adăugat acesta.

Miercuri, acesta a absolvit cu onoarea suplimentară de a fi primul din clasa sa.



Marea Recesiune, apoi războiul


Crescând într-o familie săracă din Sicilia în anii de dinaintea Marii crize economice, Paterno a primit doar o educație de bază la școală. Acesta s-a alăturat marinei italiene și a luptat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial înainte de a lucra la căile ferate, acesta însurându-se apoi și crescând doi copii.

Într-o societate concentrată pe reconstrucție după război, munca și familia au fost prioritățile sale dar Paterno a vrut să învețe și a terminat liceul la vârsta de 31 de ani, dorindu-și mereu să meargă mai departe.

"Cunoașterea este ca o valiză pe care o car cu mine, este o comoară", a declarat acesta.

Ca student, a scris eseuri la mașina de scris pe care mama sa i-a făcut-o cadou când a ieșit la pensie de la căile ferate în 1984. A ignorat Google și a evitat petrecerile aruncate de colegii săi în vârstă de 20 de ani care l-au aplaudat călduros la ceremonia de absolvire.

Paterno a mărturisit că s-a simțit puțin neliniștit din cauza apelurilor video care au înlocuit cursurile în persoană la universitate după izbucnirea pandemiei dar a afirmat că boala în sine nu l-a speriat după ce a luptat în război și toate celelalte prin care a trecut.

"Toate acele lucruri ne-au făcut mai puternici, toți din grupul meu care sunt încă în viață", a declarat acesta, adăugând că "nu ne-a speriat prea tare".

În ceea ce privește planurile de viitor acesta a declarat că nu urmează să se oprească acum că a absolvit.

"Proiectul meu pentru viitor este să mă dedic scrisului și vreau să revizitez toate textele pe care nu am reușit să le explorez", a declarat Giuseppe Paterno.

joi, 30 iulie 2020

Prăbușirea economiei germane

Prăbuşire fără precedent a economiei germane

Este o cifră ca un bubuit de tunet: minus 10, 1 la sută! Niciodată în istoria postbelică a Germaniei economia ţării nu s-a prăbuşit atât de adânc ca în al doilea trimestru al anului 2020. Este deci o zi istorică, fiindcă peste mulţi ani încă, de acum înainte, această cifră va fi luată drept una de referinţă, atunci când economia va fi iarăşi în recul. Aşa cum, până acum, au fost cele minus 7,9 la sută, înregistrate în al doilea trimestru al anului 2009, când, ca urmare a crizei financiare, economia mondială se afla pe buza prăpastiei.

Acest rezultat nu-i de mirare, atunci când fabricile nu mai produc nimic, navele nu se mai încarcă cu mărfuri şi nu se mai prestează servicii. Când târgurile se contramandează şi restaurantele rămân închise. De azi se cunoaşte răspunsul la întrebarea dacă reculul a depăşit 10 la sută sau nu. Şi, desigur, augurii dau in corpore buzna să afirme că trebuie privit înainte, că după lockdown-ul de mai bine de două luni motorul economic a repornit şi ce a fost mai greu a trecut.

"Cu siguranţă" economia va creşte iar în trimestrul al treilea, chiar substanţial, semnalizează prognozele. Unele dintre ele anticipează chiar "un salt razant" înainte, pe banda creşterii economice. Altele consemnează "o estompare palpabilă a pesimismului" în întreprinderi. Pentru toate acestea nu este nevoie de o cunoaştere profundă a materiei. La urma-urmei, guvernul german a alcătuit cel mai amplu pachet posibil pentru stimularea conjuncturii economice, care a dat rapid primele roade. Apoi, cine se ridică din tenebrele adâncului la lumină, zăreşte foarte repede primele raze de soare.

Economie planificată în locul economiei de piaţă?

Vestea proastă este că veştile bune se opresc aici pentru moment. Fiindcă, oricât de binecuvântate ar fi miliardele pachetelor de salvare din fonduri publice şi reglementările pentru vremuri excepţionale, ele nu fac decât să cosmetizeze problemele pe care numeroase firme le aveau deja înainte de coronavirus. Acest virus ticălos nu doar că-i îmbolnăveşte sau chiar răpune pe unii oameni, dar scoate la lumină, fără menajamente, şi problemele unor întreprinderi. Cu alte cuvinte, cine reuşea, cu chiu cu vai, să se menţină la suprafaţă înainte de Corona, aceluia poate îi mai sunt de ajutor banii puşi la dispoziţie de guvernul de la Berlin. Dar când aceste proptele de sprijin vor dispărea (şi asta se va întâmpla curând), situaţia multora va deveni de-a dreptul sumbră.

În prezent se impun răspunsuri la următoarele chestiuni: Cât timp poate menţine statul umbrelele de salvare deschise? Cât timp mai poate statul salva de la faliment firmele? Cât timp mai poate statul interveni în piaţă? Faptul că firme apar şi dispar fiindcă nu pot rezista în faţa furtunii provocate de criză face parte din viaţa de zi cu zi a unei economii de piaţă. Iar felul în care iau sfârşit economiile planificate, în care statul organizează viaţa economică, s-a putut vedea în urmă cu trei decenii, la dispariţia Republicii Democrate Germane.  

Totuşi, numai fiecare a cincea companie germană îşi vede periclitată existenţa din pricina coronavirusului, potrivit unui sondaj realizat de institutul de studii economice Ifo din München. Dar asiguratorul de credite Euler Hermes anticipează "un val de falimente fără precedent", care se îndreaptă şi spre Germania. Lovită poate fi în context orice branşă economică. Deosebit de periclitate sunt transportul aerian de pasageri şi turismul. De asemenea, branşe care suferă de mai multă vreme, cum ar fi comerţul cu amănuntul. Prăbuşirea lentă a lanţurilor de magazine universale cu tradiţie din Germania, ale căror rămăşiţe mai funcţionează azi sub denumirea Galeria Karstadt Kaufhof, este accelerată acum dramatic de coronavirus.

La fel de dramatică este situaţia industriei automobilistice, o adevărată ameninţare pentru piaţa muncii. În industria auto afacerile merg prost de mai multă vreme, de la scandalul Dieselgate şi renunţarea la motoarele cu ardere internă, dar şi aici SARS-CoV-2 are rol de catalizator. Sindicatul IG Metall vede ameninţate în industria auto 300.000 de locuri de muncă. Nu este vorba doar de marile concerne auto, afectate fiind şi firme mici şi mijlocii, furnizoare de subansamble şi utilaje. Dintre acestea mai bine de 6600 la număr, 80 la sută deplâng o "simţitoare sau chiar gravă" reducere a cererii. Pentru a şti despre ce e vorba, această branşă asigură peste un milion de locuri de  muncă, mai multe decât însumează concernele auto propriu-zise.

De parcă n-ar fi suficient, acestor veşti proaste li se adaugă următoarele: economia germană, orientată extrem spre export, va avea cu atât mai mult de suferit, cu cât ţări de desfacere importante pentru mărfurile germane, cum ar fi SUA, Brazilia sau India, nu reuşesc să controleze cu adevărat pandemia. Şi mai există o problemă: numărul întreprinderilor care au datorii mari şi câştiguri mici creşte alarmant. Nu doar în Germania. Şi în alte ţări europene şi în SUA situaţia e la fel. Aceasta înseamnă că profiturile nu vor fi suficiente pentru plata dobânzilor. Este un cerc vicios, deşi datoriile în sine nu sunt ceva rău. Volkswagen are 192 de milliarde de dolari americani datorie (fiind numărul unu pe această listă la nivel mondial), dar îşi poate plăti oricând creanţele. Tocmai despre asta e vorba - multe firme nu mai pot face asta, din cauza efectelor pandemiei de coronavirus.

De ce ar fi nevoie acum, în aşa fel încât toamna şi iarna care bat la uşă să nu devină şi mai sumbre, chiar şi din cauza unui eventual al doilea val al pandemiei? Guvernul german trebuie să vadă unde poate oferi ajutoare punctuale şi ce completări trebuie aduse pachetului de stimulare a conjuncturii. Dar mai ales trebuie prelungită perioada de aplicare a reglementării privind Kurzarbeit şi adaptată legislaţia falimentului.

Poate că în curând va exista un vaccin şi va fi iarăşi bine. Dar chiar şi aşa, pentru multe companii cu un model de afaceri greşit, va fi prea târziu.

Henrik Bohme - Deutsche Welle

miercuri, 29 iulie 2020

De ce să vorbim o limbă străină?

5 raisons de parler une autre langue

Apprendre une langue n’est pas une chose facile, pourtant cela pourrait changer votre vie!

Partir en vacances et parler quelques mots de la langue locale, c’est bien! Mais apprendre une nouvelle langue pour développer ses connaissances ou encore augmenter ses chances de trouver un emploi, c’est mieux!

Parler une langue pour s’exporter

En effet, l’un des principaux avantages à parler une seconde ou plusieurs autres langues résident dans l’avantage de pouvoir vivre où travailler dans d’autres pays pour développer ses compétences, sa carrière professionnelle ou encore vivre une nouvelle expérience.

parler plusieurs langues

Tomber amoureux à l’étranger

C’est arrivé plus d’une fois ! Partir en vacances et tomber amoureux n’est pas rare car malgré la barrière de la langue, les sentiments sont souvent plus forts. Pourtant, il est important de communiquer et l’un ou l’autre devra apprendre une seconde langue pour permettre à la relation d’évoluer.

Gérer une urgence

Imaginez partir aux USA et tomber malade ! Sauriez-vous exprimer vos douleurs ? Votre vocabulaire médical en anglais est-il suffisant pour vous faire comprendre auprès des médecins ? Rassurez-vous ! Il existe des services de traduction de documents en ligne si vous n’avez pas le niveau nécessaire pour vous exprimer ou encore comprendre un rapport médical.

Regarder un film en V.O.

Et c’est tellement mieux ! En général, quand les films sont traduits, quelque chose change au niveau du son, de la sincérité du jeu des actrices et acteurs. En apprenant une autre langue, vous serez en mesure de regarder des séries dans la langue originale des comédiens et vous verrez que cela fait une grande différence.

Aider les autres

Oui ! Combien de fois ai-je remarqué en France des touristes totalement perdus et nos compatriotes souvent incapables de les aider? En parlant anglais par exemple, vous serez en mesure d’aider l’un(e) de nos millions de touristes (64 millions par an) qui visitent notre beau pays. Une direction, un conseil, ou un simple bonjour, vous voilà ambassadeur de notre grand pays.

Nicolas Sarkozy

Nicolas Sarkozy, en séance dédicace à Ajaccio la semaine dernière.
Nicolas Sarkozy, en séance dédicace à Ajaccio la semaine dernière.Pascal POCHARD-CASABIANCA / AFP

«Le temps des tempêtes», dernier livre de Nicolas Sarkozy, sorti le 24 juillet, rencontre le succès : 40 000 exemplaires se sont écoulés en quatre jours, confie la fondatrice des éditions de l’Observatoire. 

Nicolas Sarkozy prend goût aux succès en librairie. Son dernier ouvrage «Le temps des tempêtes», paru le 24 juillet aux éditions de l’Observatoire, s’est écoulé à 40 000 exemplaires en quatre jours, indique à Paris Match l'éditrice Muriel Beyer. Long de 807 pages, écrites à la main par l’ex-chef de l’Etat pendant le confinement, il est tiré à 170 000 exemplaires.


Nicolas Sarkozy revient sur les deux premières années de son quinquennat, en 2007 et 2008. «C’est d’abord l’histoire d’une vie partagée avec les Français. C’est ensuite celle du pouvoir et c’est enfin la mienne. C’est mon dixième livre, mais c’est la première fois que j’ai trouvé le titre avant de commencer à écrire», confie Nicolas Sarkozy à Paris Match, rencontré en vacances en Corse.

"C’est d’abord l’histoire d’une vie partagée avec les Français"

«Les tempêtes ont été le fil conducteur de ma vie : j’ai connu des drames, des échecs, des affrontements, des crises, et puis parfois des succès… de la prise d’otages à la maternelle de Neuilly jusqu’à l’Elysée. L’existence de chacun est une succession de hauts et de bas : la maladie, les divorces, les ruptures professionnelles, les problèmes avec les enfants… Celle d’un président aussi, à bien des égards, avec sans doute l’intensité en plus, et des responsabilités écrasantes. Au fond, si on n’aime pas les tempêtes, il vaut mieux ne pas vouloir le pouvoir», ajoute-t-il.

A lire aussi : Nicolas Sarkozy, mémoires de tempêtes

Avant «Le temps des tempêtes», «Passions», publié en juin 2019, s’est lui vendu à plus de 300 000 exemplaires.

Lire aussi notre entretien avec Nicolas Sarkozy «Peut-être que j’aurais été meilleur au second quinquennat»

Retrouvez l'intégralité de la grande confession de Nicolas Sarkozy dans le numéro 3717 de Paris Match, en vente dans les kiosques et sur iPad.

Anarhie?

COLAPSUL MENTAL SI EPOCA ANARHIEI


În ultimele săptămâni s-a produs un colaps mental în rândurile occidentalilor.

 

Nedumerirea, dezorientarea, inabilitatea de a face o diagnoză a evenimentelor, ni se par evidente.

 

Și nu e de mirare, având în vedere viteza cu care se petrec, în zilele acestea, evenimente istorice extrem de radicale și cu consecințe la fel de radicale.

 

Agresiune si eradicarea istoriei

 

 

 China elimină autonomia fostei colonii Hong Kong, fără ca Occidentul să reacționeze ori presa din Marea Britanie să sufle o vorbă.

Dimpotrivă, Occidentul își are ochii ațintiți asupra Americii, prevestindu-i colapsul.

Privește exact în direcția în care China dorește, dându-i ei oportunitatea de a agresa fosta colonie britanică.

 În SUA, evenimentul brutal din mai 25 s-a transformat în anarhie, o anarhie nemaicunoscută din anii 60.

Ea s-a extins și în Europa.

Manifestări și acțiuni anarhiste se produc în Marea Britanie, Belgia, Franța, iar mai nou și în Australia.

Ele sunt atât de radicale și de numeroase, încât dau impresia unui colaps civilizațional.

 Statuia lui Churchill a fost dărâmata, temporar, de anarhiști pe motiv că ar fi fost rasist.

Alte statui au fost dărâmate în Marea Britanie, Belgia, Franța și în alte locuri cu scopul de a eradica „trecutul rasist” al Occidentului.

 Cele mai radicale acțiuni, însă, s-au petrecut, tot de unde au pornit, Minneapolis. În Minneapolis consiliul municipal a decis desființarea poliției. Fabricile incendiate din oraș au anunțat că nu se vor mai redeschide și că se vor muta în alte state.

 În Buffalo, New York, 57 de polițiști și-au dat demisia după ce 2 dintre ei au fost suspendați din funcție pentru că au îmbrâncit un protestatar în vârstă. În New York, poliția cere simpatie din partea presei pentru a-și putea face treaba fără a fi demonizată în permanență, dar fără succes.

În Atlanta, un grup de polițiști și-a dat si ei demisia.

 




 Vandalism

 

 

 În California, steagul american e ars, în unele orașe din Old South statuile confederale au fost dărâmate de anarhiști, iar în Seattle, unul din cele mai „progresiste” orașe din lume (și orașul în care locuiește Bill Gates), mii de anarhiști au ocupat primăria, au silit consiliul municipal să elimine poliția, și au silit și pe primar (unul dintre cei mai „progresiști” primari ai Americii) să-și dea demisia.

 

 

 Profesori universitari conservatori din diverse universități americane au fost destituiți din funcție peste noapte. Unele biserici tradiționale au primit ordin de a părăsi clădirile în care se întâlnesc, fiind acuzate de „rasism”.

 Unele biserici au fost incendiate. Memorialul Comemorării Victimelor Comunismului din Washington, D.C., a fost vandalizat. Tot mai multe străzi din America au primit nume noi, „George Floyd”. Unele străzi, numite după figuri istorice „rasiste” au fost redenumite.

Anarhiștii cer schimbarea numelor monumentelor istorice americane, a bazelor militare americane și a navelor americane de război, pentru a elimina numele persoanelor „rasiste” pe care le poartă pe moment.

 O inchiziție nemaiîntâlnită în America din anii 50 se derulează sub ochii noștri.

Flăcările continuă să ardă, vitrinele continuă să fie sparte, cetățenii continuă să urmărească cu oroare derularea crimelor anarhiste în America pe ecranele televizoarelor.

 Dar ceva și mai grav se petrece în America, și, prin extensie în Occident:

se produce un gol mental, un colaps mental la cetățenii lor.

Nici chiar mințile oamenilor cu judecată nu mai pot procesa toate aceste evenimente grave și implicațiile pe care ele le impun.

 

Deciziile devin tot mai greu de luat.

Fiecare mișcare politică, afirmație a Casei Albe, proiect legislativ, toate au fost politizate.

 

 

 Acuzatii de rasism

 

 

 „Ești rasist” e acuzația favorită a anarhiștilor la adresa persoanelor albe în aceste zile.

 

Anarhiștii din Seattle nu mai cer doar „reformarea” forțelor de ordine, ci „abolirea” în totalitate a forțelor de ordine, reeducarea în masă a tuturor angajaților de stat, a învățătorilor și a profesorilor universitari, pentru a elimina din ei „rasismul”.

 

Cer o amnistie generală pentru toți infractorii și închiderea închisorilor.

 

Cer „dreptate rasială” ca principiu suprem după care să fie reconfigurată întreaga societate americană.

 Există precedent periculos: revoluția culturală a lui Mao care a ucis 30 de milioane de oameni.

 

Cei 30 de milioane au fost oameni care nu au putut fi „reeducați” ori „reabilitați”.

 

Există, însă, un precedent istoric și mai periculos: confiscarea puterii politice de către comuniști în Uniunea Sovietică.

 

Anul 1917 a fost greu pentru Rusia. Sleită de puterea militară, într-o stare de colaps economic și politic, într-o stare haotică, oamenii au ieșit cu miile în stradă cerând schimbări.

 

În mințile lor era un vid enorm.

A fost exact momentul în care Germania l-a transportat pe Lenin din Elveția, cu trenul, până la St. Petersburg. A ajuns acolo la timp.

Mii de oameni demonstrau pe străzile celui de-al doilea oraș ca mărime al Rusiei.

Lenin s-a alăturat grupurilor de anarhiști pe străzi, devenind pentru ei un „mesia” al momentului.

Știm cu toții cum s-a terminat istoria începută în St. Petersburg în toamna lui 1917.

E posibil ca ceva asemănător să se întâmple azi în Occident?

Am îndrăzni să spunem ca nu e exclus. E chiar posibil să fi pășit deja din era post-COVID 19 în era anarhiei globale.

 

Fiii și fiicele Iluminismului devin anarhiști

 

Fiii și fiicele Iluminismului ne numesc „iraționali”, în timp ce pe ei se numesc „raționali” și „iluminați”. E posibil ca adevărul sa fie chiar invers.

 

Scriam mai sus despre colapsul mental în rândurile occidentalilor și că pășim, voit ori nu, în epoca anarhiei.

 

Dădeam exemple specifice luate din presa americană și occidentală.

 

Comportamentul irațional al anarhiștilor continuă, atât a celor care demolează civilizația, istoria, democrația și statul de drept în stradă cu cărămizi și frânghii, cât și al celor mai „cu clasă”, care le demolează din sălile parlamentelor, a consiliilor municipale, din birourile președinților de universități, ori din sălile de conferințe ale imenselor agenții de presă și ziare.

 

 Practic, e imposibil să cunoști ori să citești despre toate acțiunile anarhiste care se petrec zilnic în Occident.

 

Ele toate însă au aceeași temă în comun: persoanele de descendență europeană și Occidentul în general sunt rasiști, fie că recunosc ori nu, istoria lor e o istorie a exploatării rasiale, și tot ce a fost clădit în Occident în ultimii 2000 de ani a fost clădit prin exploatarea tuturor raselor, cu excepția celei europene.

 

 Mai nou, anarhiștii au dărâmat cu frânghiile o statuie a lui Cristobal Colon (Cristofor Columb) in America, amplasată cu aproape 100 de ani în urmă de imigranții italieni.

Încă nu au dărâmat statuile lui Abraham Lincoln, dar unele dintre ele au fost vandalizate. În Marea Britanie anarhiștii au făcut la fel cu statuia lui Cecil Rhodes. Au dărâmat-o.

 În America, 19 personalități au fost destituite din funcție ori au demisionat din cauza unor afirmații „nepotrivite” la adresa evenimentelor zilei pe care le-au făcut, ori pentru că au refuzat să promoveze perspectivele oficiale ale organizațiilor din care fac parte privind subiectul.

Printre victime se află un editor de la New York Times și actori de la Hollywood.

Unor poeți li s-au retras din același motiv premiile acordate cu ani în urmă.

Unele desene animate au fost interzise după ce au fost etichetate „rasiste” ori că normalizează violența poliției.

Showurile „rasiste” și polițienești au fost scoase de pe ecrane.

 William Jacobson, unul din cei mai influenți profesori de drept din SUA, a fost atacat într-o scrisoare deschisă de către colegii lui de universitate datorită pozițiilor lui conservatoare privind evenimentele zilei și rolul poliției în societate.

 

Conform unei declarații făcute de el, „people live in fear on compus / oamenii trăiesc în frică în campusul universitar”.

 Președintele Trump continuă să fie atacat si el pentru că refuză să schimbe numele mai multor baze militare americane, pe motiv că persoanele după care au fost numite au fost rasiste.

 

 Panica și frica de noul val anarhist a intrat și în rândurile politicienilor și, din nefericire, a unor lideri religioși.

 

Democrații din Congresul SUA au „îngenuncheat”( ????) în semn de solidaritate cu puscariasul George Floyd, iar unele biserici și lideri confesionali din America emit „declarații” oficiale să dea de înțeles că nu sunt rasiști, iar grupurile lor confesionale nu sunt rasiste.

 Extremisti radicalizati in universitati

 Cine sunt acești anarhiști care în aceste zile „smell blood / simt mirosul sângelui” cum se spune în engleza? Ce știm despre ei?

 Sunt tineri radicalizați vreme de decenii, dar mai ales în cei 8 ani ai administrației Obama.

 

Sunt tineri care au fost educați într-un spirit ateu, hedonist, cu dispreț față de America, de Occident în general, de creștinism, de credință, de descendenții europeni. Au fost învățați să urască.

 

Au fost educați în marxism și neo-marxism.

 

În ura de clasă.

 

Că unele grupuri din societate sunt bune și altele rele.


Hanul tankuței






Un cetățean moldovean a fost prins de Poliția italiană în timp ce construia un tanc pentru o grupare secesionistă venețiană. Stai să vezi cînd vor afla prusacii, genovezii, Imperiul Rus și Imperiul Otoman…Știau ei ce știau cînd au zis că nu-i bine să ai încredere în moldoveni nici cînd îți fac tancuri.

ICE

 U.S. Immigration and Customs Enforcement (ICE) I - **What is ICE?**  ICE is a federal law enforcement agency under the U.S. Department of H...