Din copilărie şi până în ziua de azi am însămânţat, plantat şi îngrijit mii de pomi. Chiar şi când eram copil, îmi părea rău pentru fiecare crenguţă pe care trebuia să o tai. Asta înseamnă că am fost tot timpul puţin neglijent când era vorba să îmi tund pomii. Drept rezultat, un fel de sălbăticie s-a dezvoltat în prima mea grădină, pe parcursul unei perioade de timp, povesteşte Sepp Holzer în cartea sa ” Permacultura. Ghid practic pentru agricultura la scară mică”.
În timpul studiilor mele pentru a deveni pomicultor la şcoala de agricultură,ni se preda că pomii fructiferi ar trebui tunşi, fertilizaţi şi stropiţi cu pesticide pentru a creşte bine. Ni se arăta, de asemenea, cum să prindem, să otrăvim şi să gazăm şoarecii de câmp,pentru a îi împiedica să vatăme pomii fructiferi. Este şocant că aceste practici încă sunt descrise în aproape toate manualele de azi.
‹ pub ›
Pe parcursul studiilor mele am învăţat, de asemenea, despre viziunea convenţională asupra modului cum ar trebui plantaţi pomii fructiferi: de exemplu, săpam o groapă pentruun pom fructifer cu perimetrul de un metru şi adâncimea de 40-50 cm. Apoi puneam înăuntru plasă de sârmă galvanizată, îndoită la margini pentru a ţine şoarecii de câmp departe de rădăcini, şi umpleam cu pământ în jurul pomului. Pământul era mai întâi amestecat cu o lopată de fertilizatoare chimice şi o mulţime de apă.
După aceea băteam în pământ un ţăruş şi legam pomul de el cu o curea de piele în formă de opt. Crengile aflate într-un unghi mai mic de 45 de grade faţă de trunchi la meri şi 60 de grade la peri erau îndepărtate.
Tăiam fiecare creangă până la un mugure orientat spre exterior. Asta urma să determine crengile să crească în exteriorul pomului. Multe din crengile din interior erau, de asemenea, îndepărtate, astfel încât mai multă lumină solară putea ajunge la coroană. Intenţia era să ajutăm fructele să se dezvolte mai bine.
Crengile perilor sunt într-un unghi de 60 de grade, deoarece perii au rădăcini adânci, ceea ce înseamnă că pot susţine crengile într-un unghimai deschis. Ţăruşul robust are rolul să stabilizeze pomul, astfel încât acesta este ţinut dreptşi creşte mai bine. Vântul şi zăpada nu îl vor doborî aşa uşor.
Otrăvirea şi gazarea şoarecilor de câmp are, de asemenea, sens, ei mănâncă rădăcinile pomilor. O vor face, oricum, în ciuda plasei de sârmă, pentru că sapă câteodată direct în jos,de deasupra pământului. Este, de asemenea, posibil ca, în timp, plasa să ruginească şi să nu mai fie capabilă să protejeze rădăcinile.
Folosirea intensă a fertilizatoarelor la momentul plantării pomului ar trebui să îl ajute să crească. Pesticidele care protejează pomul de bolile cauzate de ciuperci şi de multe alte feluri de „paraziţi” sunt de asemenea justificate, potrivit experţilor.
Procedeele descrise aici pentru a „îngriji” pomii fructiferi necesită o mulţime de energie şi asigură faptul că pomii vor continua să aibă nevoie de grijă constantă. Pomii cultivaţi în acest mod sunt dependenţi de îngrijirea umană încă din prima zi. Sunt „dependenţi” de fertilizare şi udare regulată şi sunt sensibili la rapăn, ciuperci şi îngheţ. Potrivit regulilor acestor metode convenţionale, cultivarea pomilor fructiferi la altitudini mari nu ar trebui să fie posibilă.
Odată ce mi-am însuşit metodele convenţionale, a început să îmi fie ruşine că am acasă o grădină sălbăticită. Aşa că am pus imediat în practică ceea ce fusesem învăţat şi am „ordonat-o”. Pomii au fost tunşi, stropiţi cu pesticide şi fertilizaţi.
Am cumpărat fertilizatoare chimice şi am cumpărat otravă de şoareci şi gaz cu kilogramele de la magazinul de chimicale. Am înlăturat gazonul pe o rază de un metru în jurul fiecărui pom, am bătut ţăruşi în pământ şi am legat pomii strâns de ei. Am tăiat sever din pomii crescuţi pe zidul casei şi i-am legat strâns de spalier. Am continuat să înlătur toată iarba care creştea pe o rază de un metru în jurul fiecărui pom.
Pe şoarecii de câmp la care nu am putut ajunge cu otrava sau cu gazul, i-am gazat folosind motoreta mea, prin direcţionarea fumului din ţeava de eşapament, cu ajutorul unui tub, spre intrarea în vizuinile şoarecilor. Aceasta era tot o recomandare primită la şcoală. Am îndeplinit aceste sarcini timp de un an cu mare energie.
Am folosit aceste metode şi pentru pomii fructiferi ai clienţilor mei, care erau mulţi. Anul următor am descoperit că toţi pomii mei crescuţi pe spaliere erau într-o stare jalnică.
Eram disperat deoarece nu puteam să-mi dau seama care era cauza tuturor acestor stricăciuni. Făcusem tot după manual. Când mi-am vizitat clienţii în primăvară pentru a vinde şi a tunde, fertiliza şi stropi cu pesticide pomii fructiferi, mi-am dat seama brusc.
La ferma lui Schuster-Bartl din Ramingstein, cu care făcusem afaceri bune timp de mulţi ani şi unde eram binevenit, primirea a fost brusc una rece. Doamna Schuster-Bartl – care era cunoscută ca fiind un fermier cu voinţă de fier, m-a întâmpinat cu cuvintele:”Aha, uite-l că vine! Tu eşti cel care a stricat totul, cu fertilizatoarele tale chimice şi obiceiul tău de a reteza pomii. Ei bine, uită-te la ce ai făcut: pomul crescut pe spalier e mort, un măr are toate crengile rupte din cauza zăpezii şi pomii tineri au fost cu toţii omorâţi de îngheţ! Tu vei fi cel care va plăti toate aceste pagube”.
Odată ce am văzut asta am respirat uşurat şi am decis să îmi limpezesc mintea şi să uit tot ce am învăţat. Asta m-a readus pe drumul cel bun.
Tunsul brutal şi cantitatea mare de fertilizatoare au făcut pomii să crească repede. Cu toate astea, crengile nu s-au putut întări cum trebuie, astfel încât nu au putut creşte la temperaturile extreme pe care le avem în Lungau. Am transformat pomi independenţi şi sănătoşi în dependenţi, şi tunsul meu dur nu a făcut decât să îi mutileze. A fost un mare noroc că experienţa mea practică m-a ajutat să îmi găsesc calea înapoi spre metoda corectă şi naturală.
Mai întâi de toate trebuie să lăsaţi toate crengile de desubtul altoiului intacte, nu trebuie să le tăiaţi. De asemenea, nu săpaţi o groapă adâncă de un metru, nu puneţi o plasă de protecţie, nu înfigeţi un ţăruş în pământ şi nu folosiţi fertilizatoare chimice.
Când plantez copaci, nu fac decât să îi îngrop bine şi să acopăr zona cu mulci sau cu pietre din apropiere. Stratul de mulci ţine umezeala înăuntru, se descompune şi serveşte ca fertilizant. Pietrele stabilizează pomul apăsând pe rădăcini. Pietrele „transpiră”, cu alte cuvinte condensul se strânge sub ele, ceea ce e de ajutor pentru pomul proaspăt plantat şi echilibrează, de asemenea, temperatura.
Multe alte ajutoare importante, cum ar fi şopârlele, năpârcile şi gândacii depământ, găsesc un mediu propice între pietre. Odată ce am plantat pomul, semăn în jurul lui seminţe ale unor plante care ajută la îmbunătăţirea solului. Sunt potrivite mai ales plantele-pionier, cu rădăcini adânci, cum ar fi lupinul, sulfina, lucerna şi grozama.
Pomii fructiferi sunt în mod special sensibili la acumulările de apă. Se opresc din creştere, nu mai dau recolta aşteptată şi sunt mai predispuşi la boli şi dăunători. Trebuie întotdeauna să observaţi pomii îndeaproape, astfel încât să simţiţi când sunt fericiţi.
Când replantez un pom, dezgrop şi celelalte plante împreună cu el. Dezgrop rădăcina şi pământul din jur sub forma unei plăci pătrate, care este uşor de pus jos pe pământ sau de replantat. Plantele care o acompaniază întăresc rădăcina şi împiedică pomul să se usuce pe timpul cât este depozitat,transportat şi pe timpul cât se reface.
De asemenea, pomii nu trebuie tunşi, ei se stabilizează singuri şi sunt şanse mai mici să crească înclinaţi. Se pot adapta la teren. Când crengile sunt trase în jos de greutatea fructelor, soarelui îi este permis să ajungă la coroană. Dacă pomii sunt tunşi, atunci îşi pierd elesticitatea.
Crenguţele crescute în lateral şi ramurile dintre altoi şi pământ îndeplinesc şi un alt rol important. Conferă protecţie împotriva păscutului. Crenguţele care sunt aproape de pământ sunt mâncate de iepuri, cele de deasupra sunt mâncate de căprioare şi cele de mai sus de cerbi.
Pentru a preveni pagubele pe scară largă provocate de păscut, se introduce un număr mare de plante care să distragă atenţia, pe care animalele le preferă în locul culturilor valoroase de pomi.
