A venit vremea urzicilor

frunza-verde.ro

Uşor de preparat acasă: Sucul care ajută la scăderea glicemiei și a tensiunii arteriale


Deși este o plantă a cărei atingere produce înroșirea și inflamarea pielii, însoțită de mâncărimi, urzica a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru a trata diverse afecțiuni. La ce ajută sucul de urzică și alte preparate pe bază de urzici?


Odată cu venirea primăverii, în piețe încep să apară și urzicile, care se regăsesc apoi în multe bucătării sub formă de ciorbă sau cremă ori opărite și amestecate în salate. Această plantă se poate consuma și sub formă de suc, precum și sub formă de ceai. Urzica este bogată în nutrimente, conținând vitaminele A, C și K, vitamine din complexul B, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu și sodiu, polifenoli și toți aminoacizii esențiali, potrivit doc.ro.


Antiinflamatoare


Studiile arată că urzica este utilă împotriva inflamației, atât dacă se masează locul respectiv cu o cremă de urzici de la farmacie, cât și dacă se consumă suc de urzică. Acesta se prepară simplu: urzicile se spală bine, se zdrobesc la blender sau într-un mojar cu pistil și se iau câte două linguri pe zi, fie ca atare, fie în puțină apă sau ceai.


De asemenea, se poate face un ceai de urzică: se fierb frunzele 5 minute în 300 ml apă, se lasă puțin să de odihnească, apoi se strecoară și se bea ca atare sau îndulcit cu 1 linguriță de miere.


Se pare că persoanele care suferă de artrită pot beneficia de proprietățile 0antiinflamatoare ale urzicii, dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a emite o concluzie clară.


CITEȘTE ȘI: De ce TREBUIE să mănânci urzici în luna martie: Cura cu urzici face minuni pentru sănătate


Tratamentul alergiilor


Urzica este un remediu popular și pentru tratamentul alergiilor. Deși oamenii de știință nu au descoperit ce ar putea determina acest efect, e posibil ca urzica să poată reduce inflamația asociată cu alergiile. Conform anumitor cercetări, urzica ar putea întrerupe procesul alergic prin inhibarea producției de histamine. Dovezi clare, însă, că urzicile chiar au efect asupra alergiilor nu există până în prezent.


Hiperplazia benignă de prostată


O altă problemă de sănătate pentru tratarea căreia se mai utilizează sucul de urzică sau suplimentele cu urzici este hiperplazia benignă de prostată. Cercetările pe animale au arătat că această plantă poate preveni conversia testosteronului în dihidrotestosteron, ceea ce ar putea reduce mărimea prostatei. Un studiu care a implicat bărbați cu prostată mărită a arătat că extractul de urzică ajută la tratarea problemelor urinare pe termen scurt și lung, fără efecte adverse. Nu este clar, însă, cât de eficientă este urzica în comparație cu tratamentele convenționale.


Scade tensiunea


Și persoanele cu tensiunea arterială mare ar putea beneficia de sucul sau de ceaiul de urzică, această plantă fiind folosită ca remediu încă din vechime pentru scăderea tensiunii. Testele pe animale arată că urzica ar putea contribui la scăderea tensiunii în mai multe moduri.

Pe de o parte, ar putea stimula producția de oxid nitric, care funcționează ca vasodilatator. Vasodilatatoarele relaxează mușchii vaselor de sânge, ajutându-le să se lărgească. Pe de altă parte, urzica are compuși care ar putea acționa precum blocantele canalelor de calciu, care relaxează inima reducând forța contracțiilor. Totuși, efectele acestei plante asupra tensiunii arteriale la oameni nu sunt clare, deci ar fi nevoie de cercetări adiționale.


Scade glicemia


Urzica are în compoziție și anumite substanțe care mimează efectele insulinei, contribuind astfel la scăderea glicemiei. Alte beneficii potențiale ale urzicilor sunt reducerea sângerărilor după intervențiile chirurgicale, protejarea ficatului împotriva daunelor cauzate de mesele prea bogate sau de toxine, tratarea arsurilor și eliminarea excesului de sare și apă prin urină.


Urzicile se pot consuma în siguranță dacă sunt uscate sau fierte, însă e nevoie de atenție la manevrarea lor când sunt crude, pentru prepararea sucului. Se recomandă folosirea unor mănuși de protecție pentru că perișorii de pe frunzele de urzică dăunează pielii. Urzica apucată cu mâna goală va „injecta” pielea cu substanțe precum acetilcolină, histamină, serotonină, acid formic și leucotriene care pot cauza mâncărimi, iritații și noduli. În cazuri rare, urzicile pot cauza o reacție alergică severă, care pune viața în pericol.


CITEȘTE ȘI: Ciulama de urzici/ REȚETE SIMPLE


Contraindicații


Femeile însărcinare nu ar trebui să consume suc de urzică și nici alte preparate pe bază de urzici, deoarece acestea pot declanșa contracții uterine, crescând riscul de avort. De asemenea, e indicat ca persoanele care sunt în tratament cu medicamente care subțiază sângele, medicamente pentru diabet, antihipertensive, diuretice sau litiu să ceară sfatul medicului înainte de a consuma suc de urzică sau alte preparate pe bază de urzici.

Nu se poate! S-au trezit autoritățile române.

Unul dintre oamenii de afaceri reținut de procurori pentru poluarea gravă cu deșeuri a râurilor a fost arestat

George Alexandru Mănescu (31 de ani), administratorul și asociatul unic al firmei Ecogreen Construct din Giurgiu, a fost arestat preventiv de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul în care procurorii îl acuză că a deversat ilegal deșeuri în râul Argeș, potrivit sentinței publicate joi.

Un alt suspect în dosar, Cătălin Constantin Florea, administratorul și acționarul firmei Sud Grup Edil Construct din Călugăreni (județul Giurgiu), a fost plasat sub control judiciar.

Parchetul Sectorului 1 a pus sub acuzare firma Ecogreen Construct din Adunații Copăceni, județul Giurgiu și 3 persoane fizice pentru deversări ilegale de deșeuri în râul Argeș.

"În perioada 26.07.2019-22.10.2019, o societate comercială care colecta, transporta și depozita/elimina deșeuri municipale și deșeuri de origine animală din parcurile din Sectorul 1 București, a deversat în apă și a introdus în sol sute de tone de deșeuri, respectiv le-a îngropat în sol în zona unor balastiere din județele Ilfov și Giurgiuși le-a deversat în albia râului Argeș, fără respectarea prevederilor legale, aducând un prejudiciu semnificativ mediului", arată procurorii.

Foto: Ecogreen Construct. Sursa: G4Media.ro

Violatori. Moarte prin spânzurare.

India: Autorii unui viol în grup la Delhi vor fi spânzuraţi pe 20 martie

După trei amânări, o instanţă din capitala Indiei a programat pe 20 martie execuţia a patru condamnaţi pentru un viol în grup urmat de moartea victimei, informează AFP, preluată de Agerpres.

Conform deciziei tribunalului din Delhi, Mukesh Singh, Vinay Sharma, Pawan Gupta şi Akshay Thakur urmează să fie spânzuraţi la ora locală 05:30 (00:00 GMT) în penitenciarul din Tihar.

Cei patru bărbaţi au fost condamnaţi pentru violul unei studente în vârstă de 23 de ani într-un autobuz, comis la Delhi, în decembrie 2012. Victima a decedat din cauza rănilor. Cazul a şocat opinia publică şi a provocat manifestaţii uriaşe în India, iar ulterior autorităţile au înăsprit legislaţia împotriva violenţelor sexuale şi au prevăzut proceduri judiciare mai rapide, reaminteşte AFP. Agenţia menţionează că astfel de infracţiuni sunt de multe ori muşamalizate în societatea indiană.

Ancheta violului din 2012 a dus la arestarea a şase suspecţi. Presupusul lider al agresorilor a murit ulterior în închisoare; oficial, s-a consemnat că el s-a sinucis. Un alt violator, minor la data comiterii faptei, a beneficiat de o reducere a pedepsei şi a fost eliberat după trei ani.

Cei patru condamnaţi la moarte au făcut pe rând apeluri în ultimele săptămâni, reuşind astfel să câştige timp. Cererile lor de graţiere au fost în cele din urmă respinse.

Mama victimei a declarat agenţiei Press Trust of India că ‘lupta va continua până vor fi spânzuraţi’.

India nu aplică frecvent pedeapsa capitală, care este de obicei comutată în închisoare pe viaţă. Ultima execuţie prin spânzurătoare a avut loc în 2015.

Bănuții naziștilor

O descoperire senzaţională: 12.000 de conturi bancare ale unor nazişti argentinieni, descoperite la Credit Suisse

Reţele puternice şi extrem de bine finanţate care au permis fuga unora dintre capii regimului nazist şi a multora dintre fondurile imense obţinute prin jefuirea populaţiei din ţările ocupate, în primul rând a evreilor.

Centrul Simon Wiesenthal a dat publicităţii o listă cuprinzând numele a 12.000 de nazişti care s-au instalat în Argentina începând cu anii ’30, organizaţia Simon Wiesenthal estimând că mare parte dintre aceştia au alimentat unul sau mai multe conturi bancare la Schweizerische Kreditastald, devenită Credit Suisse, cu sediul la Zurich. „Estimăm că aceste conturi bancare – mult timp inactive – adăpostesc bani furaţi de la victimele evreieşti ale nazismului“, spun cei de la ONG-ul celebru pentru vânătoarea de nazişti care precizează într-un comunicat de presă extrem de documentat şi precis, că documentele au fost predate de un investigator argentinian, Pendro Filipuzzi (foto stânga, alături de Ariel Gelblung, director în cadrul Simon Wiesenthal Centre).

Se aminteşte că, în anii ‘30, regimul pro-nazist al preşedintelui argentinian Jose Felix Uriburu, poreclit „Von Pepe“ din cauza politicii sale evident germanofile dar şi cel condus de succesorul său Augustin Pedro Justo, au salutat prezenţa nazistă din ce în ce mai puternică din ţara lor. În 1938, ajunge la putere preşedintele Ortiz care dispune crearea unei „Comisii speciale de cercetare a activităţilor anti-argentiniene“, având ca scop principal denazificarea ţării.

Dar, spune comunicatul celor de la Centrul Wiesenthal (îl găsiţi aici), până în 1938 în Argentina existau deja în mod oficial 1400 de membri ai NSDAP/AO (Partidul naţionalist german/Organizaţii din străinătate) şi 12.000 de simpatizanţi ai acestora reuniţi în „Union Alemana de Gremios“, plus alţi 8000 afiliaţi altor organizaţii naziste.

„Acestea includ companii germane ca IGFarben (producătorul substanţei Zyklon-B folosită în procesul de exterminare a evreilor şi altor victime ale nazismului) sau în instituţii financiare precum „Banco Aleman Transatlantico“ şi „Banco Germanico del America del Sur“. „Se pare că aceste două bănci au servit la transferul fondurilor naziste către Elveţia“ – a declarat dr. Shimon Samuels, directorul pentru relaţii internaţionale al Centrului Wiesenthal, adăugând că „multe dintre numele de pe listă erau trecute pe lista de companii aflate pe lista de sancţiuni a SUA şi UK în perioada celui de-al Doilea Război Mondial“.

Lista asta n-ar fi trebuit să mai existe. căci, după ce Comisa de anchetă reuşeşte să identifice ascunzătoarea în care se aflau listele de transferuri, ea serveşte la redactarea unui raport amplu în care erau incluse transferurile bancare şi care dă lista completă a naziştilor din Argentina. Numai că, în 1943, în Argentina vine la putere Grupo de Officialos Unidos, mişcare politică pro-nazist condusă de Pablo Ramirez Menchaca, liderul unei miliţii fasciste, care dizolvă imediat Comisia de anchetă şi dă ordin să fie arse absolut toate documentele culse de ei, inclusiv, evident, lista cu nazişti prezentată Camerei Deputaţilor.

Pedro Filipuzzi a găsit însă acum, într-un depozit din clădirea care a fost odată sediul naziştilor din Buenos Aires, o copie a listei cu cele 12.000 de nume (vezi foto, pagina de gardă şi două pagini cu nume) pe care o trimite Centrului Wiesenthal. Este vorba despre 4063 de conturi, poate chiar mai multe: acolo au ajuns banii care se schimbau în Argentina căci, după cum se ştie, imediat după începerea războiului, în Germania era interzisă schimbarea mărcilor în dolari. Aşa că totul se făcea pe aceste „canale argentiniene“ şi, acum, surse încă imposibil de confirmat, vorbesc despre existenţa unei valori însumate de circa 35 de miliarde $...

Foarte interesantă, în acest context, povestea dezvăluită de ziariştii de la cotidianul elveţian Le Temps care spun că pe lista respectivă au identificat un nume extrem de important, Rodolfo Freunde, considerat drept şeful reţelei complexe care a permis fuga în Argentina a unor înalţi responsabili ai regimului nazist (Eichmann şi Mengele, printre alţii). Freunde era preşedinte la Banco Alleman Transatlantica, a fost amic intim al fostului preşedinte argentinian Juan Domingo Peron (care-l numeşte consilier special) şi decorat de regimul nazist cu „Vulturul de merit“. După război va trăi ascuns în vila sa luxoasă de pe Tiger Island, lângă Buenos Aires, continuând să fie o interfaţă activă a zonei de afaceri între Argentina şi RFG.

„Conform presei argentiniene, care reia declaraţiile lui Pedro Filipuzzi, băiatul lui Freunde şi-a consacrat o bună parte din viaţă recuperării banilor din conturile elveţiene. Folosindu-se de funcţia de odinioară a tatălui său, Freude fiul a prezentat cel puţi 14 cereri de recuperare a banilor depuşi de tatăl său. La rândul lor, nepoţii lui Ludwig Freude au cerut şi ei deschiderea conturilor, inclusiv printr-o cerere în luna ianuarie. Credit Suisse refuză să comenteze aceste informaţii.“

Dar o reacţie totuşi există, un comunicat transmis pentru AFP: „Între 1997 şi 1999, o comisie de experţi independenţi condusă de Paul A.Volcker a făcut o anchetă privind Credit Suisse alături de 60 de alte bănci în scopul de a identifica acele conturi care au putut sau probabil au aparţinut unor victime ale persecuţiilor naziste. Unică în felul său, această anchetă a fost rezultatul unei munci aprofundate a unui mare număr de specialişti şi care a permis să se traseze un tablou cât de poate de complet şi exhaustiv al conturilor bancare elveţiene ale victimelor. Cu toate acestea, vom studia şi această nouă problemă“.

Oricum, a început, nume după nume de pe această listă, o vastă anchetă internaţională în care sunt asociate mai multe organisme de presă, asta deoarece există un interes enorm privind originea fondurilor şi numele celor care, din Europa, au fost organizate transferurile către Argentina şi au finanţat „reţelele naziste din străinătate“, şi asta cu mult înainte de declanşarea războiului şi apoi, cel puţin la fel de mult timp, în susţinerea vieţii naziştilor şi familiilor lor.

"Genunche" citat la DNA

Potrivit surse România TV Liviu Pop va fi citat la DNA. Fiul Sorinei Pintea l-a acuzat pe senatorul PSD de luare de mită în dosarul fostului ministru.


Ionuţ Pintea a declarat că s-a întâlnit cu denunţătorul, cel care a mers la DNA şi a denuţat-o pe Sorina Pintea pentru luare de mită. În urma întâlnirii, acesta a aflat că o parte din bani a ajuns a senatorul PSD Liviu Pop, fost ministru al Educaţiei.


Se pare că Liviu Pop a primit o parte din bani în patru tranşe, prima tranşă fiind de 40.00 de euro, iar următoarele trei de căte 5.000 de euro, potrivit declaraţiior fiului Sorinei Pintea.


Marcel Vela cere să se facă verificări în legătură cu modul cum au acţionat poliţiştii cu transportarea Sorinei Pintea la spital


"Dimineaţă am fost sunat de către Senatorul PSD Liviu Marian Pop şi m-a rugat să mă întâlnesc urgent cu cineva. Am coborât la maşină, m-am înregistrat înainte, pentru că nu ştiam cu cine mă voi întâlni şi despre ce e vorba. A venti la mine un domn mic de înţime cu părul grizonat, şi mi-a spus că are nişte informaţii care o pot ajuta pe mama. Mi-a zis că a fost vorba de încă patru tranşe de bani pe care el le-a făcut către Liviu Marian Pop. O dată 40.000 de euro anul trecut, şi o dată câte 5.000 de euro, tot către Liviu Pop, bani care trebuiau să ajungă la mama mea. Am rămas şocat când mi-a zis că el este Marian Costea, denunţătorul. Am întrebat dacă a cerut cineva bani și mi-a răspuns că nu, că a avut înțelegere cu Liviu Pop. L-am întrebat cine e și mi-a răspuns că 'eu sunt denunțătorul'. Atunci m-am speriat și i-am spus că nu mai am ce să vorbesc cu el și am plecat de acolo. Pe urmă m-a sunat Liviu Marian Pop o dată și mi-a trimis mesaj cu semnul întrebării, am și dovadă", a povestit fiul Sorinei Pintea.


Senatorul social-democrat Liviu Pop a declarat luni, la Parlament, faptul că va formula plângere penală împotriva lui Ionuţ Pintea, fiului fostului ministru al Sănătăţii Sorina Pintea. Acesta îi va cere daune morale pentru prejudiciu de imagine provocat de "declaraţiile iresponsabile" ale acestuia.


"Toate sunt nişte bazaconii pe care domnişorul Pintea va trebui să le demonstreze în instanţă. Mâine, avocatul meu va depune plângerea prin care voi cere daune morale pentru prejudiciu de imagine produs de acele declaraţii iresponsabile", a precizat Liviu Pop.


Fostul ministru al Sănătăţii a fost reţinut vineri seară, iar Tribunalul București a decis, sâmbătă, arestarea preventivă pentru 30 de zile. Sorina Pintea a contestat deja măsura arestului preventiv. Curtea de Apel Bucureşti a stabilit să judece vineri, 6 martie, contestaţia depusă de fostul ministru al Sănătăţii.

De Paște mai stați și pe la "cășile" voastre. A înțărcat Țurcana. Dacă nu, 14 zile carantină.

Invitat într-o emisiune la Medika TV, Cercel a fost întrebat ce se va întâmpla peste 6 săptămani când va fi Paștele.

"O sa va pot spune mai concret in a doua parte a lunii martie pentru ca, in functie de cum va evolua circulatia acestui nou coronavirus pe teritoriul Romaniei, vom putea sa calculam niste trenduri, niste posibile evolutii in teritoriu.

In momentul de fata, asa cum sunt lucrurile, daca maine ar fi Pastele, ar fi bine. Din pacate, nu e maine Pastele, e ceva mai incolo, mai trece o luna si jumatate si in aceasta luna si jumatate se pot intampla foarte multe lucruri.

Daca ne uitam la Italia, in momentul de fata, ieri au declarat 552 de cazuri, astazi 342 de cazuri si inca 18 decese. Daca ne uitam si calculam la intreaga populatie a Italiei nu reprezinta nimic, pentru ca reprezinta 0,00...nu stiu cat la suta. Dar cand privesti cifrele sec - 342 de persoane... e ceva, mai ales ca sunt din zone diferite, nu strict din zone de focar, care sunt carantinate in momentul de fata.

Deci totul este intr-o dinamica permanenta. Il ascultam pe dr. Raed Arafat cum spunea 'nimic din ce am stabilit astazi nu va fi pastrat asa, oricand se poate schimba, in 24 de ore'. Este absolut corect, pentru ca dinamica epidemiologica este cea care iti impune maniera de reactie", a explicat medicul la postul citat.

Intrebat daca romanii de peste hotare ar trebui sa vina cu 14 zile mai devreme in cazul in care trebuie sa stea in carantina inainte sa se reuneasca cu familiile, Streinu-Cercel le-a transmis ca cel mai bine ar fi sa nu vina.

"Daca nu au o nevoie anume sa vina, sa nu vina. Daca trebuie sa vina in mod obligatoriu, atunci sa ia in calcul ca s-ar putea sa fie pusi in izolare la domiciliu. Acest lucru am rugat cu totii sa fie pus pe site-ul MAE, astfel incat sa stie lumea ce-i asteapta.



Daca vin in ajun de Paste, s-ar putea sa aiba o surpriza, din anumite arii, in functie de modul de evolutie a contextului epidemiologic, si sa fie pusi in izolare la domiciliu. Sau, daca sunt din locuri unde exista in circulatie acest virus, sa fie pusi in carantina institutionalizata. Deci e vazand si facand.



Evident ca, daca vor sa vina, nu poti sa-i opresti, dar s-ar putea sa nu poata sa stea cu cei dragi si sa trebuiasca sa stea intr-o carantina sau in izolare la domiciliu fara contact cu cei din interior", a raspuns medicul.



El le-a transmis si celor care s-ar putea gandi sa nu declare la intrarea in tara corect zona din care vin ca traim intr-o lume in care "nu mai e nimic secret" si ca inclusiv GDPR-ul in acest context nu mai e in vigoare.



"Daca cineva isi imagineaza ca noi n-am putea sa avem acces la toate datele se cam insala, pentru ca nu mai e nimic secret pe lumea asta. Inclusiv cu GDPR-ul, ca in conditii speciale nu se mai aplica si exista paragraf care spune cat se poate de clar ca nu se aplica asta cu datele persoanle in astfel de situatii. E o problema de sanatate publica", a conchis medicul.

Nu mai țineți banii în casă!

 Agerpres

Organizația Mondială a Sănătății a avertizat populația din întreaga lume să se spele cât mai des pe mâini și să încerce să nu mai folosească bancnote și monede, deoarece banii ar putea să transmită coronavirusul.

Potrivit Fox 2, care citează The Telegraph, reprezentanții OMS spun că cel mai bine ar fi ca oamenii să folosească mai mult plățile contactless, deoarece Covid-19 ar putea persista mai multe zile pe o bancnotă.

The Telegraph mai menționează faptul că Banca Angliei a luat la cunoștiință acest fapt și a lansat un apel public pentru ca oamenii să se spele pe mâini cât mai des.

Luna trecută, China și Coreea de Sud au început să dezinfecteze bancnotele intrate deja în uz, într-o încercare disperată de a opri răspândirea coronavirusului.

Oficialii folosesc aparate cu raze ultraviolete sau temeparaturi mari pentru a steriliza banii, pe care îi sigilau după aceea timp de 14 zile, înainte să le dea drumul înapoi pe piață.

Secrete

Secretele celor mai bine păzite locuri din România secolului XX. De ce nimeni nu avea voie să se apropie de ele

Măsuri stricte au fost luate pentru a-i împiedica pe români să se apropie de cele mai bine păzite locuri din România primelor decenii de comunism. Iată povestea câtorva dintre locurile interzise:

Insula Şerpilor – locul strategic din Marea Neagră ocolit de marinari
După Al Doilea Război Mondial, Insula Şerpilor, o întindere de uscat de 17 hectare din Marea Neagră a devenit mai neprimitoare ca oricând pentru români. Aflat la circa 45 de kilometri de ţărmurile României şi Ucrainei, târâmul legendar „de la gurile Dunării", după cum era menţionat în lucrările autorilor antici, a aparţinut României până la sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial. Aici funcţiona o bază militară românească, devenită în timpul războiului ţinta numeroaselor bombardamente sovietice. În cele din urmă, în august 1944 insula a fost ocupată de sovietici, care au înfiinţat aici o unitate de supraveghere maritimă şi aeriană, prevăzută cu antene radar. Din 1948, Insula Şerpilor a a fost cedată Uniunii Sovietice, potrivit unui protocol secret între reprezentanţii celor două state. La scurt timp, ea a fost transformată într-un complex militar, unde au fost amplasate radare de mare putere şi cu o rază mare de acţiune, apoi staţii de bruiaj şi de ascultare a convorbirilor. Sovieticii au instalat cabluri telefonice subacvatice care făceau legătura insulei cu Odessa şi au amenajat locuri de acostare pentru nave. Niciunui marinar nu îi era permis să se apropie de insula bine păzită din largul Mării Negre. După 1990, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, insula nu a mai revenit României, ci a intrat în componenţa raionului Chilia al regiunii Odessa din Ucraina.

Minele de uraniu – sub comanda sovieticilor
Cele mai bine păzite exploatări miniere din România primului deceniu de comunism au fost cele de uraniu. Minele funcţionau în zone complet inaccesibile persoanelor neautorizate, în inima munţilor, erau conduse şi supravegheate de sovietici, iar producţia lor era sigilată şi transportată în secret în Uniunea Sovietică. Primele mine de uraniu din România au fost deschise la începutul anilor ’50 în Munţii Bihorului, o dată cu înfiinţarea Societăţii româno-sovietice „Sovrom Kvartit“. În acei ani, în exploatările din Băiţa Plai şi Avram Iancu au fost trimişi zeci de mii de oameni, cei mai mulţi deţinuţi politici. A urmat deschiderea  minelor de uraniu la Crucea, Brotuşana şi Grinţieş în Carpaţii Orientali, la Crucea - în Carpaţii Occidentali, la Ciudanoviţa - în Banat, întreprinderi miniere de uraniu la Oraviţa, o uzină de concentrare a uraniului la Feldioara. „Minele sunt păzite îndeaproape de soldaţi sovietici înarmaţi cu „balalaici" (termenul român pentru pistoalele mitralieră sovietice PPsh M41). Muncitorii locuiesc în apropierea satelor, în aşezări coordonate de trupe sovietice şi sunt ţinuţi izolaţi de zonele din împrejurimi. Acest proiect este angajat doar în minerit şi extracţia uraniului, nefiind alte facilităţi locale de procesare şi rafinare. Minereul este încărcat în camioane şi sigilat şi trimis, sub paza armată a sovieticilor, în URSS", arăta un document al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), din 1954. Modul în care s-au derulat proiectele şi mortalitatea din minele de uraniu erau ţinute secrete, dar se cunoştea faptul că munca în aceste exploatări era extrem de periculoasă. Mai târziu, Ministerul de Interne a coordonat activitatea exploatărilor de uraniu.

Închisoarea tăcerii
Aflată în nordul ţării, aproape de frontiera cu Ucraina, fosta închisoare Sighet, temniţa elitelor României interbelice a fost în primii ani ai regimului comunist un loc aproape impenetrabil pentru serviciile secrete străine. „Un lagăr a fost înfiinţat în România pentru comuniştii deviaţionişti, Sighet, o închisoare specială în nordul României, la graniţa cu Cehoslovacia. Este una dintre cele mai bine păzite şi mai izolate închisori din România. Nimeni nu are informaţii rale despre ce se întâmplă dincolo de gardurile sale de sârmă ghimpată", informa un raport al SUA, din 30 decembrie 1953. De la sfârşitul anilor ´40 la Sighet au fost aduşi peste 100 de demnitari români, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti şi preoţi, iar mulţi dintre ei şi-au găsit sfârşitul aici, fără ca data, împrejurările morţii şi locul unde au fost înmormântaţi să fie cunoscute românilor. Printre personalităţile care au sfârşit în celulele din locul aproape inaccesibil s-au numărat Iuliu Maniu, Sebastian Bornemisa, Radu Portocală, Constantin Argetoianu, Constantin I.C. Brătianu, George Brătianu, Dimitrie Burilleanu (fost guvernator al Băncii Naţionale) şi Aurel Vlad. După moartea lor, între anii 1950 şi 1955, nu s-au întocmit acte de deces, iar familiile lor nu au fost înştiinţate. În 1955, în urma graţierilor decise de regimul comunist, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi a admiterii României comuniste (RPR) în ONU, cei aproape 150 de deţinuţi politici rămaşi în Sighet au fost fie eliberaţi, fie trimişi în alte închisori.

Porturile maritime interzise
Porturile Constanţa şi Mangalia au fost militarizate de sovietici în primii ani de comunism, iar mii de români au fost siliţi să se mute în regiuni ca Moldova şi Bistriţa. Au fost construite reţele de buncăre, iar perimetrele  au fost înconjurate cu garduri de sârmă ghimpată şi puse sub paza trupelor sovietice. Cei care voiau să se apropie de cele două zone aveau nevoie de permise speciale şi treceau prin filtrele armatei. Autorităţile sovietice pregăteau la sfârşitul anilor ´40 construcţia în secret a unui canal pentru submarine la Mangalia, dar pentru a-şi ascunde planurile, localnicii au fost anunţaţi că în zona dintre portul şi Lacul Mangalia se va lucra la îmbunătăţirea alimentării cu apă a oraşului. În primii ani de comunism, sute de sovietici au ajuns la Mangalia şi Constanţa, pentru a fi lucra pe şantierele portuare. „De la construcţia unei baze militare sovietice pentru submarine la Mangalia, zona acesteia a fost complet evacuată. Potrivit localnicilor care au observat de la distanţă activitatăţile din port, facilităţile acestuia sunt acum suficient dezvoltate pentru a face faşă unui trafic permanent al vaselor de suprafaţă. Aceste vapoare, cu un tonaj mediu, rămân în port doar pe durata debarcării încărcăturii, plecând apoi prompt şi ăntorcându-se cu noi cargo-uri într-o perioadă de 8 – 10 zile. Submarinele au fost de asemenea raportate de surse de încredere, iar deplasarea lor a fost observată. Este menţionat că acestea rămân, de asemenea, în port doar pentru scurt timp. În general, traficul de la Mangalia nu este considerabil deoarece este exclusiv de natură militară", arătau informatorii CIA, într-o notă din 1952.

Cea mai bine păzită graniţă a României
Mii de români au murit încercând să „evadeze" din ţară în timpul regimului comunist, trecând Dunărea în Iugoslavia. Oraşele de fontieră Orşova şi Drobeta Turnul Severin, aflate pe malul Dunării, au fost adesea locul de pornire al aventurii în necunoscut pentru românii care tânjeau după o viaţă mai bună în Occident. „Malurile Dunării de la graniţa dintre cele două ţări au fost restricţionate populaţiei civile, la o distanţă de 30 – 40 de metri de apă. Această zonă de graniţă a fost pusă sub paza Miliţiei şi a grănicerilor. Turnuri de veghe şi faruri au fost instalate. În unele sectoare au fost puse mine, iar oamenii care încercau să scape foloseau câini pentru detecţia lor. Câinii ar fi urmat să găsească şi să activeze minele de pe calea de scăpare. Tuturor vaselor le era interzis să debarce în orice alt loc în afara celor indicate din port. Nimeni din afara localităţilor din zonă nu putea călători în zona de frontieră fără a obţine un permis special", se arăta într-un raport prezentat de CIA, în 1952. În acelaşi timp, peste 60.000 de oameni din localităţile româneşti aflate la frontieră, pe fâşia Dunării, au fost deportaţi, cei mai mulţi în Bărăgan. Primul val de deportaţi în Bărăgan, în 1951, provenea dintr-o zonă de circa 30 de kilometri de-a lungul frontierei iugoslave, care se întindea între satele Beba Veche (Timiş) şi Gruia (Mehedinţi), cu un număr de 203 localităţi, potrivit unor istorici. Până la urmă o fâşie de 50 de kilometri depe cursul Dunării a intrat sub controlul strict al grănicerilor şi Miliţiei, iar militarii români au fost aduşi pentru a întări supravegherea ei. Întreaga zonă era patrulată continuu, au fost înfiinţate buncăre şi posturi de control în zona Orşova – Severin, iar sectoare întinse erau protejate de garduri de sârmă ghimpată. Noaptea, grănicerii patrulau pe malul Dunării însoţiţi de câini, iar cei care prindeau fugarii erau premiaţi.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Secretele sovromurilor din primii ani de comunism. Cum a ajuns toată industria românească sub controlul sovieticilor

Secretele marilor mine de uraniu din România. Cum au profitat sovieticii de cele mai bogate zăcăminte radioactive

Catastrofa de la Certej, cu 89 de morţi, în notele secrete: ultimele cadavre au fost scoase din mâlul de steril după opt zile

Adevărul.ro 

Italy COVID-19 cases rise to 3,000 with 107 deaths

Via Euronews: Italy COVID-19 cases rise to 3,000 with 107 deaths
https://www.euronews.com/2020/02/26/covid-19-man-in-critical-condition-in-germany-as-virus-spreads-in-europe

COWBOYS elvețieni și tehnologia 5G

Huawei a folosit vacile din Elveția pentru tehnologia 5G și nu e o glumă




Huawei este cel mai mare producător de echipamente 5G. Chinezii caută toate soluțiile pentru a se impune, chiar dacă sunt acuzați de spionaj la nivel mondial. Vacile din Elveția reprezintă una dintre aceste soluții.


Se vorbește de multă vreme că tehnologia 5G reprezintă viitorul. Va revoluționa multe domenii: de la cel financiar până la industria auto și agricultură. Huawei e un gigant în această zonă, fiind cel mai mare producător de astfel de echipamente.


Numai că această companie e confruntată cu acuzații de spionaj la nivel internațional. Americanii susțin că spionează prin intermediul echipamentelor sale în favoarea guvernului de la Beijing. Multe țări europene încă analizează dacă lucrează sau nu cu Huawei.


Dar sprijin pentru echipamentele companiei chineze a venit chiar de unde nu se aștepta nimeni. De la un sătuc din Elveția. Hai să vezi cum se bucură vacile din Taenikon de serviciile chinezilor.


Huawei și-a dus tehnologia 5G până la vacile din Elveția


Departe de agitația creată de acuzațiile americanilor, Huawei și-a dus ceea ce numește revoluția 5G până în Elveția, în inima Europei. Mai precis la vacile din micuța localitate Taenikon, în nordul țării.


Tehnologia 5G e implementată la o fermă din zonă, unde vacile poartă la gât diverse dispozitive fabricate de chinezi. După cum susțin reprezentanții fermei elvețiene, aceste dispozitive sunt un fel de brățări Fitbit, dar create special pentru animale. Îi ajută pe fermieri să aibă control total asupra a ceea ce se întâmplă cu animalele.


Acestea sunt monitorizate permanent, fermierii știu când au nevoie de hrană sau când au probleme de sănătate.


De remarcat contextul în care Huawei se impune în Elveția. Chinezii au un parteneriat cu operatorul local și, în timp ce mai toate țările europene se gândesc dacă să lucreze sau nu cu compania chineză, aceasta aplică strategia pașilor mici – baby steps. De fapt, ce se întâmplă în Elveția e simplu: toate entitățile – de la aeroport până la serviciile naționale lucrează cu operatorul local Sunrise.


Iar această companie are ca furnizor exclusiv…chiar compania Huawei.


Ce zice Guvernul elvețian


Pentru o bună perioadă, Guvernul din Elveția a avut o poziție neutră. A analizat cum se va raporta la compania chineză și a ajuns la concluzia că această companie nu reprezintă niciun risc. E motivul pentru care chinezii au profitat imediat și și-au sporit prezența. Totuși, insistă oficialii, dacă Huawei continuă să se confrunte cu critici și cu presiune din partea guvernelor, decizia poate fi oricând reanalizată.


Deocamdată, însă, tehnologia de la Huawei e folosită în scop industriat sau pentru rețele private, adică nu prea atrage atenția. Dar Elveția este, de asemenea, prima țară din Europa care a început să folosească rețeaua 5G în scop comercial. În mod limitat, dar a făcut-o.


Există presiuni inclusiv din partea organizațiilor de mediu, care critică amplasarea antenelor și a altor echipamente telecom în zone sensibile.