miercuri, 13 noiembrie 2019

Iohannis, vorbește și cu mine! Îs o fată frumușică.

Dăncilă, după refuzul dur al lui Iohannis de a participa la dezbatere: Un moment de o aroganță monstruoasă

Refuzul președintelui de a participa la o dezbatere pentru turul II, reiterat miercuri seară, a fost calificat de Viorica Dăncilă drept "un moment de o aroganță monstruoasă". Candidata PSD a spus că totuși are răbdare și speră ca președintele să "găsească înțelepciunea și curajul" de a accepta invitația la dezbatere, propunând chiar ca aceasta să se desfășoare duminică, la TVR.

"Un moment de o aroganță monstruoasă. Am văzut un președinte care ne spune că singura lui realizare este că a dat jos un guvern legitim", a spus Dăncilă, la scurt timp după conferința de presă a lui Klaus Iohannis care a refuzat o dezbatere pe motiv că nu poate legitima "comportamentul mizerabil al PSD".

Candidata PSD a comentat că șeful statului spunea în 2014 "că o dezbatere este absolut necesară si așteptată de toți românii". "Ne spune că românii nu mai merită o astfel de dezbatere? Ne putem aștepta să ne spună că românii nu-și mai pot exprima opțiunea politică dacă nu e PNL?", a mai spus ea.

Președintele Klaus Iohannis a reafirmat miercuri că nu va participa la nicio dezbatere cu candidatul PSD, Viorica Dăncilă, invocând ca principal argument faptul că fostul premier a fost parte activă a tuturor mârlăniilor PSD-iste" și a "sprijinit activ încercările de acaparare a Justiției"

Trupele speciale în acțiune. Șmanglitori, feriți - vă!

 Marius Baciu, antrenor Turris Turnu Măgurele, reținut de trupele speciale direct de la stadion

Marius Baciu (antrenor al celor de la Turris Turnu Măgurele) a fost reținut, miercuri, direct de la stadion de trupele speciale DIAS. Baciu a fost ridicat imediat după finalul partidei dintre FC Snagov și teleormăneni (scor 2-3) din Liga 2 la fotbal, informează Gsp.roTurris Turnu Măgurele este o echipă de fotbal finanțată de Valentin Dragnea, fiul lui Liviu Dragnea.

Conform sursei citate, imediat după încheierea partidei Marius Baciu a fost preluat de forțele speciale (DIAS - Detaşamentul Poliţiei pentru Intervenţie Rapidă).

Momentan nu se cunosc exact motivele descinderii, dar unele speculații există în lumea fotbalului, iar ele fac referire la faptul că antrenorul ar juca frecvent la pariuri.

Există, de asemenea, informații conform cărora fostul căpitan al Stelei ar fi fost urmărit de către Comisia de Integritate din cadrul Federației Române de Fotbal tocmai pentru că ar fi jucat sume considerabile la pariuri.

Conform Digi24, DIICOT ar instrumenta un dosar întocmit în urma unei sesizări a Federaţiei Române de Fotbal privind o posibilă evaziune fiscală din jocuri la pariuri pe meciuri din Liga a 2-a la fotbal.

Varianta oficială - UPDATE

"A fost pus în aplicare un mandat de aducere pentru audiere pe adresa lui Marius Baciu. Tot ce pot să vă spun e că nu este în discuție un dosar pentru mafia pariurilor. Nu vă pot oferi nici detalii despre alte persoane publice" - Simona Prescorniță, procuror și purtător de cuvânt al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, citată de Gsp.ro.

"Deocamdată nu știm mai multe detalii. Suntem în drum spre Turnu Măgurele. N-a fost nimic ciudat. Nici înainte, nici la pauza meciului. La pauză eram toți supărați, mai ales el. Voiam să câștigăm, noi vrem să promovăm. Noi suntem lângă Marius. S-a implicat 100% de când a venit la noi. La finalul meciului a ieșit din vestiar să dea bani cuiva ca să cumpere suc sau bere și nu s-a mai întors.

Știam toți că Snagovul joacă pe prime de la Petrolul. Nu este ceva ce ne-a spus Marius, știam toți. Nu credem că are vreo vină. Nu știu cum poate să se gândească cineva că noi am făcut blat" - fotbalist de la Turnu Măgurele, citat de Gsp.ro.

Ce spune președintele de la Turris

"M-a şocat ce s-a întâmplat, pentru că au intrat în vestiar peste jucători. Nu cred că băiatul asta a omorât pe cineva. Putea să îi trimită o invitaţie, îl aştepta undeva. Dacă aşa sunt regulamentele nu e treaba mea. Suntem şocaţi toţi. Exclus cu Turris Turnu Măgurele (n.r. – despre o eventuală legătură între posibilele fapte ale lui Baciu şi club). Nu ştiu nimic, dânsul este aici de două săptămâni, habar nu am ce şi cum. Nu ştiu nimic" - Mădălin Ioniţă, președinte Turris, pentru Sport.ro.

Ce spune fostul patron al lui Marius Baciu de la Daco-Getica


"Îmi găsesc foarte greu cuvintele. Este pentru prima dată cănd la mine la stadion vin trupele speciale. Toți copilașii erau speriați, după ce i-au văzut pe cei care erau îmbărcați ca în filme cum îl ridicau pe Marius. Nu știu pentru ce a fost reținut Marius Baciu. El a fost unul dintre căpitanii Stelei și nu este deloc plăcut ce i se întâmplă în aceste momente. Pe mine m-a anunțat șeful nostru de la pază și mi-a spus tot ce s-a întâmplat la stadion. Doar Marius Baciu și Dumnezeu știu ce a făcut. Chiar nu știu ce să vă mai spun. Mă gândesc acum la familia lui Marius" - Ionel Ciuclea, potrivit Mediafax.

Marius Baciu a fost căpitan al formației Steaua București, echipă pentru care a evoluat în perioada 1996-2002. A marcat de opt ori în 140 de partide pentru bucureșteni.

În vârstă de 44 de ani, Baciu a jucat de-a lungul carierei de fotbalist la formații precum Inter Sibiu, Gaz Metan Mediaș, Steaua București, Lille, Oberhausen, Panserraikos, Oțelul Galați și U Cluj.

Marius Baciu este antrenorul echipei Turris din data de 25 octombrie 2019.

Aici poți vedea momentul în care Baciu este ridicat de trupele speciale:

*Sursa: gsp.ro

luni, 11 noiembrie 2019

Vin ai noștri, pleacă ai noștri...

Noul SGG a început să-și pună oamenii pe funcții: La Transelectrica sunt aduși membri ai PNL București, printre care și Sebastian Burduja

​La doar două zile după ce a devenit acționar majoritar al Transelectrica, Secretariatul General al Guvernului a început operațiunea de numire a unor membri PNL sau persoane apropiate partidului pe funcții de conducere a companiei. Mai exact, SGG propune noi persoane pentru funcția de membri ai Consiliului de Supraveghere. Una dintre propuneri este Sebastian Burduja, șeful PNL Sector 1. Printre acestea se află și o persoană incompatibilă cu această funcție, dacă nu va fi schimbată din cea pe care o deține în acest moment.

Secretarul General al Guvernului, Antonel Tănase, a trimis către Transelectrica o listă cu 7 persoane pe care le propune în funcția de membri provizorii ai Consiliului de Supraveghere, în condițiile în care mandatele actuale expiră pe 29 noiembrie. În acest sens a trimis încă din 8 noiembrie o adresă către Transelectrica, solicitând completarea ordinii de zi a următoarei AGA, convocată pentru 26/27 noiembrie. Solicitarea a fost făcută la doar două zile după ce SGG a devenit acționar. Reamintim că în urma reorganizării Guvernului, Transelectrica și Transgaz au fost transferate de la Ministerul Economiei la SGG.

Printre cele 7 propuneri se află și membri PNL, de la aproape toate filialele PNL București, cel mai cunoscut fiind Sebastian Burduja. Acesta este șeful PNL Sector 1. A condus Partidul Acțiunea Civică a Tinerilor (PACT), care în martie 2019 a fuzionat cu PNL. Este fiul bancherului Marinel Burduja, fost vicepresedinte Bancorex. O altă propunere este Jean Badea, prezentat de SGG ca informatician. Este secretarul general PNL Sector 2. Altă persoană propusă este Jean Valentin Comănescu, consilier local PNL Sector 4. Este prezentat ca economist. De la PNL Sector 5 este propus Oleg Burlacu, prezentat ca avocat. Alte două propuneri sunt Luiza Popescu, inginer, și Adrian Goicea, economist. Potrivit surselor HotNews.ro, Goicea ar fi susținut de PNL Sector 3 și ar urma să fie și președintele Consiliului de Supraveghere.

O a șaptea propunere este Manuela Petronela Stan-Olteanu, care ar fi incompatibilă dacă își va păstra actuala funcție. Aceasta este și președintele Romgaz, care nu este doar producător de gaze, ci și de energie electrică. Potrivit normelor europene, o persoană care lucrează pentru un producător de energie nu poate lucra și pentru un transportator în domeniu, mai ales pe funcții de conducere. Pe același principiu, Transelectrica și Transgaz nu pot sta sub acceași umbrelă cu producătorii și acesta este și motivul pentru care au fost mutate de la Economie la SGG, în urma reorganizării Guvernului. Aceasta în condițiile în care Ministerul econmiei a fuzionat cu energia, preluând în subordine și companiile din domeniu. Manuela Petronela Stan-Olteanu a fost în guvernarea PSD administrator al Autorității Competente de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră și consilier personal al Secretarului General al Guvernului.


Noul Secretar General al Guvernului este Antonel Tănase (47 ani). Acesta este liderul PNL Sector 3, un apropiat al lui Ludovic Orban. Tănase a fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, în perioada aprilie 2007- ianuarie 2008 când ministru era Ludovic Orban, și în perioada mai-decembrie 2012. Potrivit Pressone, firmele de contabilitate ale lui Antonel Tănase au avut mai multe contracte încheiate cu instituții de stat. Vezi aici cine este Antonel Tănase.

Petiție online

O petiție online cere pensionarea profesorilor la 55-57 de ani pentru că "75% dintre elevi au probleme de comportament". Inițiatorii susțin că au ajuns în atenția Ministerului Educației

O petiție privind pensionarea personalului didactic la vârsta de 57 ani pentru bărbați și respectiv 55 de ani pentru femei a strâns 25.000 de semnături, arată datele de pe petitieonline.com. Petiția a fost demarată în vara anului trecut, însă inițiatorii spun că acum, după ce a fost readusă în spațiul public de un articol de site-ul de specialitate Edupedu.ro, a ajuns, "în sfârșit, în atenția Ministerului Educației".

"Așteptăm un răspuns favorabil și din partea Parlamentului României", afirmă inițiatorii, Euro Education Federațion, care se prezintă pe site-ul propriu drept o federație pentru activități și servicii private pentru tineri și pentru educație non-formală în lume.

Autorii petiției susțin, în sprijinul inițiativei lor, că peste trei sferturi dintre elevi "au probleme de comportament" și că "principala clasă socială care contribuie la dezvoltarea unei națiuni este subestimată".

Textul petiției:

1. Aspecte sociale: În marea majoritate a școlilor din România, peste 75% din elevii absolvenți au probleme de comportament. Acestea sunt probate prin intermediul investigațiilor realizate de organizații sau instituții de sociometrie legale. Muncă unui profesor nu poate fi comparată cu a niciunei categorii sociale favorizate pentru pensioanarea anticipată, cu atât mai mult cu cât calitatea elevilor diferă de la o școală la altă. În acest sens, solicitarea vine din partea profesorilor care se confruntă cu astfel de probleme.

2. Aspecte politice: Implicarea politicului în instituțiile de învățământ este o problemă nesoluționată din 30 decembrie 1947. Dirijismul educațional este un fenomen vizibil și astăzi, având ca dovadă metodologia organizării concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de conducere în învățământ.

3. Aspecte educaționale: Educația este progresiv afectată de imixtiunea administrației europeane în problemele stringente est-europene, ca urmare a cursului diferit de-a lungul istoriei.

4. Aspecte economice: Personalul didactic reprezintă momentan penultima categorie de intelectuali remunerată după noua grilă de salarizare din anul 2018, ceea ce înseamnă o subestimare a principalei clase sociale care contribuie la dezvoltarea unei naţiuni. Astfel, se recomandă soluţionarea de urgenţă a restabilirii demnităţii profesionale a salariaţilor din educaţie. Prin urmare, volumul muncii personalului didactic este cu mult peste obiectivele prioritare a unor societăţi ce se recomandă a fi democratice.

Mi-e dor de tine.

Povestea frumoasă din spatele mesajului "Mi-e dor de tine" scris la Londra în preajma alegerilor prezidențiale 2019​

Un mesaj frumos scris în limba română în districtul financiar Canary Wharf din Londra a devenit ieri viral pe internet, în ziua în care diaspora românească vota în număr record pentru alegerile prezidențiale din 2019. Pentru că acel mesaj "Mi-e dor de tine" m-a emoționat și mi-a adus aminte de casă și de fetița mea am vrut să văd cine este autorul și care este povestea acestuia.

"Mi-e dor de tine, tati!" De fiecare dată când vorbesc cu fetița mea la telefon și mă întreabă cât mai durează până mă întorc acasă simt că mă prăbușesc. Îmi dau lacrimile, dar nu vreau să simtă asta. Mă gândesc că poate dacă vede că sunt puternic va fi și ea puternică și va înțelege că mai durează un pic până mă întorc.

"Brexitul e o tâmpenie, tati! Nu e așa?"

"Da, tati, așa e!"

"Și tu te ocupi de tâmpenii, tati?" …

Nu știu cum să răspund la întrebarea asta așa că încerc să schimb subiectul: "Cum a fost azi la școală?" "Bine! Azi am ieșit afară și am jucat fotbal. Am stat în poartă și să știi că…" și discuția noastră continuă câteva minute despre lucrurile care i s-au părut ei importante în ziua respectivă.

Câteodată de la celălalt capăt al firului se aude: "Tu ce ai făcut azi?" Și atunci încerc să îi explic pe înțelesul ei de ce, chiar dacă am stabilit deja că e o tâmpenie, Brexitul e un eveniment foarte important. Uite, se întâmplă și asta, și asta, și am fost și acolo. "E cam plictisitor ce faci tu", vine dur verdictul.

Franchețea ei mă binedispune pe moment, dar trebuie să fac în așa fel încât data viitoare să îi povestesc lucruri care să i se pară mai interesante. Nu aș vrea să rămână cu impresia că absența mea de acasă e provocată de niște "tâmpenii plictisitoare". Acum, însă, trebuie să închidem. "Hai, fugi la culcare, că e târziu și mâine te trezești devreme!" "Pa, tati! Te iubesc!" "Și eu te iubesc, tati! Să fii cuminte, da?" "Mi-e dor de tine, tati!" "Și mie de tine, iubita mea! Și mie de tine!"

"Mi-e dor de tine" în Canary Wharf



Când ieși din stația de metrou Canary Wharf te simți dintr-o dată foarte mic printre zgârie-norii celui de-al doilea district financiar al Londrei. Imediat în dreapta este sediul agenției Reuters. Pe partea opusă se înalță cele 33 de etaje ale clădirii în care activează banca JP Morgan. Sunt despărțite de apele "docului de mijloc" (Middle Dock).

Undeva, pe cheiul din stânga, cam la un metru deasupra nivelului apei, a apărut săptămâna trecută o instalație luminoasă cu un mesaj în limba română, simplu, dar puternic: "Mi-e dor de tine".

"Avem cu toții cunoscuți, prieteni, poate chiar rude care au decis să plece din România, împinși de la spate de circumstanțele de acasă sau de oportunitățile pe care le-au găsit în afară. Iar noi vrem să le remintim că cei de acasă nu i-au uitat, că se gândesc mereu la ei și sperăm ca într-o zi să putem crea împreună în România acele oportunități pe care ei le-au găsit acum în altă parte", spune Andi Daiszler, fondatorul Lights On România, un festival de instalații de lumină, a cărui primă ediție a avut loc anul trecut la Cluj.

Atunci, pe unul dintre podurile care traversează Someșul, publicul a putut să simtă pentru prima dată puterea lui "Mi-e dor de tine". "În acest an am vrut să ducem mesajul mai departe", mai spune Andi.

"Și ne-am dorit foarte mult ca el să ajungă acolo unde oamenii ar avea nevoie de o mică amintire a ceea ce înseamnă România, așa că ne-a venit ideea să trimitem mesajul "Mi-e dor de tine" într-un oraș în care trăiește o mare comunitate de români și așa am ajuns în Londra, unde statisticile arată că trăiește cea mai mare comunitate de români, într-un oraș din afara granițelor României", mi-a mai zis Andi.

În Canary Wharf vin zilnic la serviciu peste o sută de mii de persoane și oricât ar fi de grăbite să ajungă în birou, oricât de absorbite ar fi de ecranul telefoanelor mobile sau de muzica tare din căștile de ultimă generație, nu vor avea cum să evite întâlnirea cu mesajul de pe chei. Unii vor ridica probabil din umeri și vor trece mai departe fără să își bată prea tare capul cu acele cuvinte de neînțeles. Alții vor citi poate explicațiile de pe panoul amplasat în apropiere și se vor mulțumi cu atât. Dar poate că vor fi și unii care vor citi explicațiile și vor vrea să știe mai mult și vor căuta un coleg sau un prieten român care să îi facă să înțeleagă mai bine ce e cu acest "Mi-e dor de tine".

"În momentul în care am aprins pentru prima dată mesajul în Londra, am întâlnit cupluri mixte, de români și alte naționalități, și românii le explicau celorlalți ce înseamnă și care sunt semnificațiile acestor cuvinte. Foarte mulți dintre britanicii cu care noi am discutat și le-am explicat ce înseamnă acest mesaj și la ce face referire ne-au spus că pe ei îi face cumva să se gândească la Brexit și că le trezește o simpatie vizavi de tot ce înseamnă comunitatea europeană pe care o vor părăsi o dată cu ieșirea din Uniunea Europeană."

Și pentru că atunci când spui cuiva "Mi-e dor de tine" răspunsul este de cele mai multe ori "Și mie", acest mesaj va fi aprins pe 21 noiembrie la Cluj, în deschiderea celei de-a doua ediții Lights On România. Povestea va continua o săptămână mai târziu la București, unde se va aprinde al treilea mesaj, "Te aștept", ca o continuare firească a unei conversații purtate cu cineva drag, care în acel moment nu poate fi lângă tine.

Dan Vasiliu este corespondentul Radio România Actualități la Londra.

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Scorușul negru sau Aronia




Aronia provine din America de Nord, arbustul fiind cultivat atât în scopuri decorative, cât și pentru numeroasele proprietăți benefice ale fructelor sale. În ţări precum Serbia, Rusia sau Bulgaria, aronia face parte din programele pomicole.

Pe lângă scopul decorativ, pot exista şi plantaţii agricole, deoarece fructele de aronia sunt comestibile, iar conţinutul bogat în substanțe nutritive poate fi un bun motiv pentru înfiinţarea acestei culturi și pe teritoriul țării noastre. Planta nu este pretenţioasă la căldură, rezistă la îngheţ, boli sau dăunători.

Aronia: vitamine

Aronia este extrem de bogată în vitamine, minerale și antioxidanți. Pomușoarele de culoare neagră conțin vitaminele A, B2, B6, B9, C, plus vitamina E și Q (care este foarte rară și ajută la distrugerea celulelor bolnave, în cazul cancerului, a bolii Parkinson și astmului). Orice tip de aronia conține antioxidanți necesari pentru a lupta împotriva radicalilor liberi. De asemenea, aronia conține mai multe minerale, cum ar fi fierul, manganul, iodul și fosforul.

Superfructele de aronia au un conținut foarte mare de antioxidanți, de 15 ori mai mare decât afinele, merișorul sau rodiile. Au un conținut mare de proantocianine, care se găsesc și în semințele de struguri și acid chinic.

De asemenea, acest fruct conține sorbitol - un zahăr de fructe, foarte rar întâlnit și utilizat ca îndulcitor. Sorbitolul descompune încet grăsimile din organism, ceea ce îl face perfect pentru consumul zilnic.

Aronia: Proprietăți

- Previn și chiar pot trata anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel de colon;

- Ajută la reglarea tensiunii arteriale, în cazul anumitor boli ale inimii;

- Contribuie la elasticitatea vaselor de sânge și tratează arteroscleroza;

- Reglează nivelul glicemic și tratează diabetul de tip II;

- Încetinesc procesului de îmbătrânire;

- Sunt un bun tonic și ajută la combaterea stresului și a oboselii;

- Sunt benefice pentru creier și un remediu important pentru a preveni pierderile de memorie;

- Sunt recomandate în cazul bolilor de piele și ale capilarelor;

- Au efect antihistaminic (contra alergiilor și rinitelor);

- Îmbunătățesc metabolismul și ajuta la menținerea greutății;

- Ajută organismul în caz de intoxicații și îl protejează de radiații;

- Previn infecțiile virale și bacteriene, în bolile contagioase la copii;

- Regenerează masa musculară și osoasă;

- Au rol benefic în curățarea colonului, combaterea constipației și a hemoroizilor.

Aronia nu este un fruct alergen şi nici nu au contraindicaţii, de aceea, pot fi oferite bebeluşului de la vârsta de un an, ca și majoritatea fructelor de pădure.

În stare proaspătă, fructele de aronia au un gust amar şi astringent. După congelare, se reduce cantitatea de tanine și aronia capătă un gust ceva mai dulce. Pot fi folosite la prepararea prăjiturilor, smoothie-uri, din ele se pot face gemuri sau dulceţuri. Fructele pot fi uscate, apoi rehidratate în timpul iernii și folosite la fel ca cele proaspete.

Din fructele uscate se poate face ceai, dar prin fierbere o parte dintre vitamine vor fi distruse. De aceea, cel mai indicat pentru menținerea substanțelor nutritive, este sucul de aronia. Dacă acesta este obţinut prin presare la rece, sucul de aronia păstrează proprietăţile antioxidante şi din conţinutul bogat de vitamine.

Aronia nu este un fruct alergen şi nici nu au contraindicaţii, de aceea, pot fi oferite bebeluşului de la vârsta de un an, ca și majoritatea fructelor de pădure.

În stare proaspătă, fructele de aronia au un gust amar şi astringent. După congelare, se reduce cantitatea de tanine și aronia capătă un gust ceva mai dulce. Pot fi folosite la prepararea prăjiturilor, smoothie-uri, din ele se pot face gemuri sau dulceţuri. Fructele pot fi uscate, apoi rehidratate în timpul iernii și folosite la fel ca cele proaspete.

Din fructele uscate se poate face ceai, dar prin fierbere o parte dintre vitamine vor fi distruse. De aceea, cel mai indicat pentru menținerea substanțelor nutritive, este sucul de aronia. Dacă acesta este obţinut prin presare la rece, sucul de aronia păstrează proprietăţile antioxidante şi din conţinutul bogat de vitamine.

Vasilica Rodica Nica=Vasilica Viorica Dăncilă

Portret de candidat Viorica Dancila, povestea unui paradox

"Rodica, colega lor banala, careia soarta i-a rezervat acest noroc paradoxal in viata: sa conduca Romania si sa fie, in acelasi timp, cea mai ridicola persoana din intreaga tara". Aceasta fraza, cu care se incheie un exceptional reportaj Recorder, ar putea fi esenta destinului dnei Viorica Vasilica Dancila, nascuta Vasilica Rodica Nica.

Dna Dancila este cu adevarat un personaj paradoxal, caruia viata i-a dat enorm aparent doar pentru a putea pune in scena spectacolul desavarsit al inadecvarii perfecte.

Domnisoara Vasilica Rodica Nica a fost un personaj mediu si mediocru al Romaniei comuniste provinciale. Destul de constiincioasa, dar nici pe departe sclipitoare, a reusit cumva sa se agate de ultimul vagon al garniturii elevilor din scolile bune ale Ploiestiului pana in clasa a X-a. Treapta a doua a fost insa limita si a trimis-o la periferie, la Liceul energetic de la periferie.

A avut o copilarie si o tinerete marcata de cel putin o trauma, a divortului parintilor. Cat de tare a afectat-o poate sugera schimbarea prenumelui Rodica, preferinta tatalui sau, care si-a botezat la fel si fiica din a doua casatorie.

Corectia treptei a II-a a fost urmata de cea a esecului la examenul de admitere la Politehnica din Bucuresti. Nu a renuntat totusi si a continuat dupa puterile sale la Institutul de Petrol si Gaze, sectia Foraj. Parcursul profesional parea setat. A terminat in 1988, a primit repartitie la Videle, inginer la Petrom si profesora la Liceul Industrial.

Daca adaugam mariajul fericit, care rezista si astazi, s-ar putea spune ca doamna, deja, Dancila Viorica se putea considera realizata in limitele sale reale.

Primul accident a fost intrarea in politica, initial la nivel modest: consilier local Videle si sefa organizatiei de femei PSD Videle. Urmatorul accident a fost intalnirea cu Liviu Dragnea, care din 2001 a devenit presedintele executiv al PSD.

Ce a vazut dl Dragnea in ea nu stim, dar putem banui - obedienta naiva si, probabil, admirativa perfecta.

Dragnea a lucrat intotdeauna cu metoda si rabdare, iar unul dintre obiectivele lui, din momentul cand a intrat in sosete flausate si cu geaca de piele artificiala in biroul lui Adrian Nastase pentru a i se pune la dispozitie, a fost sa-si creeze propria masa de manevra si propria armata de fideli.

Toti cei care-l cunosc din vremurile pesedismului sau incepient spun despre Dragnea ca era prudent, calculat si tenace.

Iar Viorica Dancila a facut parte din planul lui. Dovada ca a existat un plan este trimiterea consilierei locale de la Videle la masterul de la SNSPA, intre 2004 si 2006, specializare in Spatiul public european. Ce spune despre acea perioada a SNSPA faptul ca a acordat o diploma de invatamant post-universitar unei persoane cu anvergura intelectuala a dnei Dancila este o alta discutie.

Cu acest

face-lift

academic, prima mare inadecvare, dna Dancila a fost numai buna sa ajunga in 2009 din Consiliul Judetean Teleorman direct in Parlamentul European, iar dupa un an, liderul delegatiei PSD in PE. Alta inadecvare.

Ce a facut dna Dancila acolo a ramas consemnat in fisa de eurodeputat a domniei sale. Cateva rapoarte, cateva luari de cuvant.

Viorica Dancila, a saptea legislatura a PE Viorica Dancila, a opta legislatura a PE

Dincolo de asta insa nimeni nu stia cine e dna Dancila. Abia cand a ajuns premier, multi colegi din PE au aflat, potrivit propriilor spuse, ca exista. Desi

CV-ul domniei sale

arata ca ar fi o foarte buna cunoscatoare a limbii franceze si o buna cunoscatoare a limbii engleze, nimeni nu a auzit-o vorbind in aceste limbi vreodata.

Si a fost sansa domniei sale ca a vorbit foarte putin, pentru ca atunci cand a facut-o s-a intamplat ca in

interviul pentru theparliamentmagazine.eu

, dupa care Politico scria ca

"eurodeputatul roman Viorica Dancila a dat un exemplu stralucit de evitat de raspuns in Revista Parlamentului. In ciuda faptului ca i-a fost pusa o serie de intrebari foarte simple, nu a raspuns la niciuna. Intrebata sa isi descrie stilul politic in trei cuvinte, a folosit 39. Nu a putut sa isi aminteasca nicio realizare cu care sa surprinda cititorii, nici sa numeasca o carte care a inspirat-o, in ciuda faptului ca 'adora sa citeasca'".

Sau ca in

interviul in care a inclus Iranul si Pakistanul in UE

. V-o aduceti aminte probabil pe dna eurodeputat inainte de a fi premier: manichiura cu model pe un degetel si coafura pe care Cristian Tudor Popescu o asemana cu blana unui pavian.

Urmatoarea etapa a inadecvarii si imposturii a fost atinsa cand Liviu Dragnea, dezamagit de doi premieri, a recurs la solutia cea mai sigura pe care o putea gandi, adica la produsul sau politic cel mai fidel.

Surprinzatoare nu a fost propunerea. Surprinzatoare, poate si pentru dl Dragnea, a fost ca persoana cu un asemenea profil, CV si pregatire a fost desemnata premier de dl Iohannis, fara obiectii.

In prima perioada a mandatului, dna Dancila parea ca nu intelege prea bine ce i se intampla. Parea complet confuza si exista relatari credibile din Palatul Victoria despre crizele frecvente de plans. Ulterior, dna Dancila s-a plans ca Liviu Dragnea ar fi izolat-o in interiorul guvernarii. Ceea ce este posibil, explicabil nu prin teama lui Dragnea de capacitatile dnei Dancila, ci, dimpotriva, de incapacitatile premierului.

Ce ramane din mandatul Vioricai Dancila? Cu adevarat doar nenumaratele prostii pe care le-a rostit. Ca era vorba despre agramatisme sau despre ineptii de fond, despre cuvinte stalcite chiar daca erau citite sau mult umor involuntar, marca mandatului dnei Dancila raman stupoarea si ridicolul.

Intr-un anume fel, Viorica Dancila din beneficiara lui Liviu Dragnea s-a transformat in victima lui Liviu Dragnea, o femeie aruncata mult dincolo de putintele ei intelectuale si transformata in simbol national al lipsei de inteligenta.

Umilinta nu a fost doar una publica. Au existat, spun toate sursele, si crancene umilinte la Scrovistea, unde Dragna, Vasilescu, Manda, Valcov si Buscu ar fi calcat-o sistematic in picioare. Se pare ca aceasta este cauza pentru care de la un anumit moment incolo dna Dancila a inceput sa apara in public tot mai des insotita de sotul ei si sunt relatari despre ciocniri dure intre dl Dancila si Liviu Dragnea.

Dar, pana la urma, in felul ei, dna Dancila s-a razbunat, pentru ca daca ea accepta sa semneze OUG pentru amnistie sau OUG de extindere a efectelor deciziei CCR privind completurile de 5 si dincolo de cei aflati inca in termen pentru contestatie in anulare, Liviu Dragnea era astazi liber, iar Romania sub cizma sa.

Ca a facut-o de frica sau dintr-o tarzie revolta nu stie decat domnia sa, dar poate cea mai teribila tradare resimtita de Liviu Dragnea a fost cea a Vioricai Dancila, care tinea primul discurs de presedinte PSD in timp ce fostul lider, creatorul sau, intra pe poarta puscariei cu hartia igienica fluturand de antena masinii.

Ca a resmitit din plin tradarea o demonstreaza faptul ca dl Dragnea s-a napustit in justitie contra creatiei sale politice.

Dar dna Dancila nu s-a oprit aici, ci a decis sa candideze la presedintie. O decizie aparent paradoxala, chiar in lumina propriilor declaratii initiale in care spunea ca i se pare mai util sa ramana presedinte de partid si premier, pozitii din care sa sustina un candidat PSD.

Dar probabil a inteles ca toboganul pe care a impins-o Dragnea nu are decat o directie si daca nu reuseste o validare politica pe cont propriu nu are oricum nicio sansa sa reziste. Preventiv si-a fixat o tinta moderata a validarii: intrarea in turul al doilea.

A avut si putin noroc. Sansa de a ajunge la tinta fixata i-a venit de la motiunea de cenzura si victimizarea care aceasta i-a permis-o, dar si din reactia de animal ranit a PSD. Partidul intelege ca daca dupa ce pentru prima data in istoria sa a pierdut guvernarea prin motiune de cenzura, tot pentru prima data va rata finala, deci va pierde locul din binomul politic de frunte si va intra in liga inferioara, riscul sa faca explozie este mare.

Va fi sansa sau nesansa Vioricai Dancila ca turul intai al prezidentialelor de anul acesta sa devina unul mai putin despre ea insasi si mult mai mult despre viitorul si supravietuirea acestui partid. Asta a dus deja la o oarecare mobilizare a propriei tabere, dar ar putea genera si o mobilizare pe masura a taberei adverse, daca aceasta va intelege pe deplin miza.

Daca nu o va intelege si schimbarea Guvernului va fi o euforie demobilizatoare, PSD va fi salvat de alungarea Vioricai Dancila de la putere.

Mâine alegem președintele României. Ce profil de președinte alegem?

Profilul președintelui României, pornind de la fișa postului. Cum să îi evaluați pe cei care vă cer votul

Foto: Guliver/ Getty Images

Bătăliile politice acerbe din timpul mandatelor celor mai recenți doi președinți au evidențiat atât importanța, cât și limitele celei mai înalte funcții în stat. Într-o democrație sănătoasă, alegerile prezidențiale ar fi tratate cu un maxim de seriozitate și interes, atât de către politicieni, cât și de către alegători. Modul în care decurge această campanie electorală reliefează caracterul bolnăvicios al democrației din România.

Clasa politică se dovedește incapabilă de a oferi candidați care să se ridice la înălțimea funcției, iar mass-media autohtonă se adâncește și mai mult în hăul etic și profesional în care zace de foarte multă vreme. Lesne de întrevăzut că, sub acțiunea celor două, cetățeanul turmentat va pune ștampila greșit sau va absenta de la urne.

Intenționez să dezvolt această temă în textul următor. În cele ce urmează, voi încerca să creionez un profil al Președintelui, pornind de la fișa postului.

În România, puterea executivă prezintă un caracter bicefal, regimul politic fiind unul semi-prezidențial. În termeni cât se poate de simpli, conducerea țării este exercitată atât de către Președinte, cât și de către Guvern, în mod normal cele două entități conlucrând pentru binele națiunii. Această împărțire a atribuțiilor executive are la bază principiul „checks and balances" (control și echilibru), căruia i s-a dat o importanță deosebită în Constituția României, redactată cu gândul de a preveni o nouă alunecare către totalitarism.

Conform Constituției, Președintele României îndeplinește trei funcții, din acestea derivând atribuțiile sale: funcția de reprezentare, funcția de garant și funcția de mediere.

Președintele reprezintă națiunea și statul român, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Printre atribuțiile interne ale Președintelui se numără: desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru în urma consultării partidelor parlamentare, adresarea de mesaje Parlamentului, dizolvarea Parlamentului în cazul respingerii a cel puțin două solicitări de învestitură a Guvernului, promulgarea legilor și cerea de reexaminare a acestora, convocarea cetățenilor pentru a se pronunța prin referendum asupra unor probleme de interes național, participarea la ședințele Guvernului (pe care le va prezida), dreptul de a solicita urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru acte săvârșite în exercițiul funcției, acordarea gradelor de mareșal, general și de amiral, numirea în anumite funcții publice (în condițiile prevăzute de lege), acordarea grațierii individuale. Printre atribuțiile externe ale Președintelui se numără încheierea de tratate internaționale și asigurarea bunei funcționări a misiunilor diplomatice.

Președintele este garantul statului și garantul Constituției. Este comandantul forțelor armate și prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Are putere de decizie în situații de criză majoră, poate declara mobilizarea forțelor armate, lua măsuri pentru respingerea unei agresiuni armate, poate institui starea de urgență sau de asediu.

Conform alineatului 2 al articolului 80 din Constituție, „Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice". Astfel, acesta poate interveni, de exemplu, atunci când o anumită instituție deraiază de la parcursul democratic.

Același alineat conferă Președintelui rolul de mediator între puterile statului, precum și între stat și societate. Acesta poate înlesni colaborarea dintre autoritățile publice sau poate interveni pentru a preveni sau aplana disensiuni între autorități sau între acestea și societate. (Deleanu, Ion, Instituții și proceduri constituționale, Arad, Servo-Sat, 2003, pp. 621-646)

Plecând de la aceste trei funcții pe care instituția Președintelui trebuie să le îndeplinească, iată o serie de trăsături pe care persoana care ocupă această demnitate ar trebui să le posede:

Altruist. Președintele trebuie să pună omul și valorile umane mai presus de orice. Trebuie să îi pese de toți cetățenii țării sale și să lucreze zi de zi cu gândul la mai binele acestora. Un bun președinte nu-și va „iubi" țara ca pe propria moșie, desconsiderând poporul. Un bun președinte nu va urmări doar interesele sale sau pe cele ale unui grup restrâns, ci se va strădui să reprezinte interesele întregului popor.

Onest. Incoruptibil. Cumpătat. Președintele trebuie să fie un model de cinste. Nu va avea un alt stăpân decât propria națiune. Nu va putea fi intimidat, șantajat sau cumpărat.

Echilibrat. Istoria ne arată deopotrivă rolul benefic al liderilor chibzuiți și dezastrele provocate de către cei dezechilibrați. Un om echilibrat are cele mai mari șanse de a lua decizii bune chiar și în situațiile cele mai dificile. Un astfel de lider va asculta toate vocile din societate și va găsi mijloacele necesare pentru a îndepărta orice falie.

Democrat. Un bun președinte trebuie să cunoască și să creadă cu abnegație în valorile democratice. Lumea contemporană nu duce lipsă de lideri autoritari, demagogi și populiști, acțiunile lor nefaste zdruncinând din temelii chiar și cele mai consolidate democrații.

Intelectual. O inteligență deosebită, o educație temeinică, o cultură generală vastă, o înțelegere profundă a lucrurilor sunt atribute esențiale ale unei persoane care dorește să conducă destinele unei țări. Liderul unei națiuni trebuie să fie om deschis la minte și cu o permanentă disponibilitate de a învăța. Fișa postului favorizează persoanele cu vocație internațională, care vorbesc bine un număr cât mai mare de limbi străine. Buna stăpânire a propriei limbi este un gest elementar de patriotism.

Profesionist. Un om care a demonstrat că este un bun profesionist în meseria sa prezintă credibilitate atunci când se angajează că va conduce bine țara. Deși nu este imperios, instituția prezidențială solicită o serie de competențe specifice, recomandate fiind persoane care au studii și experiență în domenii cum ar fi: drept (constituțional, administrativ), științe politice, relații internaționale, diplomație, istorie, științe militare.

Merituos. A ocupa cea mai înaltă funcție în stat este o responsabilitate deosebită. Ascensiunea unei persoane ariviste la un astfel de nivel, lipsită de merite și de realizări, ar trebui să fie un lucru inacceptabil. Președintele țării trebuie să fie o persoană care prin activitatea sa a demonstrat că merită această demnitate și că o va îndeplini cu cinste.

Lider. Vizionar. Carismatic. Un bun președinte trebuie să cunoască bine trecutul, să înțeleagă în profunzime prezentul și să întrevadă viitorul. Trebuie să aibă o viziune asupra viitorului țării sale, determinarea necesară pentru a duce la îndeplinire această viziune și capacitatea de a-i însufleți pe ceilalți să-l urmeze. Un bun președinte nu va da dovadă de aroganță sau grandomanie și nu se va considera atotștiutor. În schimb, va căuta să se înconjoare de oameni de valoare și își va baza acțiunile pe expertiza acestora.

Lista este deschisă, puteți adăuga și alte trăsături. Mai mult decât atât, vă rog să faceți un exercițiu și să suprapuneți rând pe rând candidații la președinție peste descrierea de mai sus. Chiar dacă veți constata că niciunul nu răspunde exigențelor funcției, vă îndemn totuși să votați. Fragila noastră democrație nu ne permite să stăm acasă indiferenți. O lume mai bună se construiește în timp, cu răbdare și perseverență, printr-un efort colectiv. Așadar, să facem fiecare ceea ce depinde de noi! 

Public speaking

De ce ne e frică de public speaking?

. Foto Guliver/Getty Images

„Bună, Andrei, sunt Andreea, lead pe comunicare într-o multinațională și am primit o invitație de la colegii din Londra să le țin o prezentare. Îmi doresc să vorbesc în public, dar am nevoie de suport. Aș vrea să nu mai procrastinez. În fiecare zi amân să lucrez la ea și nu știu de ce mi-e frică exact." Așa începea o discuție la telefon cu unul dintre speakerii cu care lucrez.

Manualul de psihologie ne spune că ne naștem cu doar două frici: frica de a cădea în gol (frică de înălțimi mari) și frica de zgomote înalte. Frica de vorbit în public nu se regăsește printre ele, ea se dobândește social în urma a ceea ce vezi, auzi sau experimentezi. De fapt, frica de a vorbi în public este asociată cu frica de eșec sau de a ne face de râs.  

Ce se întâmplă de fapt în spatele acestor frici este un mindset greșit. Când urmează să ții o prezentare ești foarte egoist, pentru că te gândești cum o să arăți tu. Acesta era și cazul Andreei, care îmi spunea că se gândește de zece ori cum să se îmbrace, ce o să spună lumea despre ea. Toate astea o stresau și simțea apoi nevoia de mișcare, pentru că intră adrenalina în peisaj. Așa că se duce să alerge și lasă baltă prezentarea.

Am invitat-o pe Andreea să privească lucrurile dintr-o nouă perspectivă. Hai să gândim prezentarea ca pe un cadou pentru ceilalți. Hai să schimbăm mindset-ul din taker în giver. Când intru în această energie, pot să suspend multe alte convingeri limitative, care mă opresc din a fi un bun speaker. Din acest loc, o lume nouă este posibilă.

Vorbitul în public este un gest de contribuție. Dacă ai putea face o faptă bună, ai face-o? Cei mai mulți dintre noi ar răspunde că da. Dacă privești la fel și public speaking-ul, nu mai ai convingeri și frici. Când te concentrezi prea mult la ține, ți-ai cumpărat un cec în alb de frustrare.

Așadar, cum poți să-ți vindeci frica de public speaking?

 1. Setează-ți mindset-ul de giver și gândește-te care va fi impactul prezentării, cât de util vei fi oamenilor. Atunci când devine despre ceilalți, nu se mai secretă doar adrenalină, ci și hormoni ai conexiunii: oxitocină, serotonină. Practic, ne creăm o infrastructură care ne sprijină.

2. Pune-te în energia potrivită: zi de zi, timp de 5 minute. Spune-ți o poveste care îți dă putere: „abia aștept să fiu cu colegii", „oricine poate face asta", „sunt pregătită pentru acestă prezentare".

3. Învață tehnica din spatele unei prezentări: cu cât înveți mai mult, cu atât presiunea nu mai este pe tine, ci pe a aplica niște algoritmi. Cu cât crește competența, scade stresul. Îți mai amintești cum a fost când ai învățat să conduci? E la fel și în public speaking.

 4. Exersează - încrederea crește cu fiecare repetiție

Vorbitul în public este o expresie a noastră ca oameni. Este o lupă a personalității tale, amplifică ceea ce ai deja. Este cea mai grea și rapidă terapie, pentru că ești gol, nemascat și se vede tot. Orice se hiperbolizează, atât plusul, cât și minusul. Așa că dacă vei fi un giver, oamenii vor intui asta din prima secundă.

Așadar, dacă ar fi să răspund la întrebarea: de ce ne e frică de public speaking?, este pentru că suntem mai mult takeri decât givers, ne gândim mai mult la noi decât la ceilalți.

Nu uita: e despre ei, nu despre tine.

Leul nostru ajuns mârțoagă

Leul nostru după 1989

OTO: Inquam Photos)

Ca să înțelegem bine cum a evoluat leul nostru în ultimii 30 de ani ar trebui să ne uităm mai întâi în trecut. Înainte de a trece la banii de hârtie, oamenii au ales diverse bunuri pentru a le folosi ca bani, adică pentru a facilita schimburile comerciale, și a existat competiție între emițătorii de bani. Acest proces a fost unul spontan, adică nu a fost o decizie a vreunei autorități. Statul a instituit treptat monopolul asupra emisiunii de monedă, acesta ajungând să fie considerat „un dat" încă din secolul al XIX-lea. Banca Națională a României a avut monopolul asupra emisiunii leului încă de la constituire, în 1880. Aurul a fost cel mai bun etalon, dar s-a renunțat la el în timpul sau relativ rapid după depresiunea economică din 1929-1933. De atunci au fost folosiți banii fiduciari, adică bani în care publicul crede în valoarea înscrisă de stat pe suportul material al monedei, chiar dacă acest suport are o valoare nesemnificativă față de valoarea sa înscrisă. Dintre banii de hârtie, în sistemul de la Bretton-Woods doar dolarul american a fost acoperit în aur până în 1971. În prezent, cea mai mare parte a monedelor naționale, inclusiv euro, sunt monede fiduciare.

În perioada comunistă, leul avea slăbiciuni suplimentare față de cele intrinseci monedelor fiduciare din economiile de piață pentru că nu beneficia de informațiile pe care le primește de la un sistem de prețuri stabilite pe piețe libere.

Înainte de 1989 leul nu putea cumpăra prea multe bunuri și inflația a fost relativ mică, fapt ce se explică prin câteva mecanisme specifice economiei socialiste. Aceasta opera cu restricții bugetare slabe, adică multe întreprinderi de stat făceau pierderi care erau acoperite ex post de la bugetul de stat. În acest fel, cererea era permanent mai mare decât oferta și se instalase penuria. Nu numai cererea agregată de produse și servicii era în exces față de oferta efectivă, dar și cererea de forță de muncă. În economia socialistă, rata șomajului era foarte mică, aproape spre zero, deoarece forța de muncă era angajată în întreprinderi, chiar dacă acestea produceau bunuri care nu se vindeau. Se crease ceva aparent paradoxal: deși la nivel agregat cererea era permanent mai mare ca oferta, unele produse se produceau pe stoc, adică nu se vindeau, iar inflația nu creștea pentru că prețurile erau controlate. Economia funcționa cu inflație reprimată

Inflația reprimată avea un corespondent în economii forțate. Din cauza penuriei, oamenii nu aveau pe ce să cheltuie banii și economiseau pentru a cumpăra câteva bunuri, pentru care stăteau la coadă ani de zile: frigidere și mașini de spălat, televizoare color, autoturisme și apartamente. Economisirile de la CEC se ridicau în 1989 la peste 250 de miliarde de lei vechi, ceea ce reprezenta mai mult de un sfert din PIB.

Pentru a înțelege ce s-a întâmplat mai departe trebuie să introduc o definiție a banilor. Banii sunt totalitatea obligațiilor sistemului bancar față de publicul nebancar (în principal, populație și firme). Numerarul și rezervele pe care băncile le țin la banca centrală constituie obligațiile băncii centrale. Ne referim la aceste obligații ca la baza monetară. Depozitele la vedere și cele la termen și alte pasive sunt obligații ale băncilor comerciale. Împreună, obligațiile băncii centrale și ale sistemului bancar formează oferta de bani.

Baza monetară include cele mai lichide forme de bani și se modifică de exemplu atunci când banca centrală vinde sau cumpără titluri de stat către sau de la băncile comerciale, și sub influența unor factori autonomi, cum sunt variațiile în contul trezoreriei statului sau schimbările în active externe nete (diferența dintre activele și pasivele străine ale sistemului bancar). Adăugând și alte forme mai puțin lichide de active deținute de public în bănci se obțin diferite agregate monetare pentru a defini banii. De exemplu, agregatul M1 cuprinde numerarul, depozitele la vedere, cecuri de călătorie și alte depozite lichide. Dacă se adaugă depozitele de economii, depozitele la termen și titluri de pe piața monetară, care sunt mai puțin lichide decât componentele lui M1 se obține „aproape banii", adică agregatul M2. Aceste definiții generice sunt foarte precis formulate în statisticile oficiale cu referiri la instrumente și maturități. În Fig. 1 sunt prezentate, ca procent din PIB, evoluțiile numerarului, ale bazei monetare și ale agregatului M2 în România în perioada 1990-2019.

Se vede din Fig. 1 că ponderea cantității de bani în sens larg din economie a fost relativ scăzută în perioada 1990-1996. Creșterea cantității de bani din economie poate fi crescută și creditul poate fi utilizat pentru a accelera creșterea economică sustenabilă dacă inflația este stabilizată la niveluri joase și dacă ratele dobânzii și cursurile de schimb se află la nivelul de echilibru.

Pentru a îndeplini aceste condiții, au fost efectuate gradual multe reforme: s-au liberalizat prețurile începând din octombrie 1990; s-au eliminat plafoanele asupra nivelului creditului începând cu partea a doua a anului 1991; s-au eliminat gradual plafoanele asupra dobânzilor, liberalizarea lor intervenind după 1996; s-au eliminat creditele preferențiale acordate de băncile comerciale de stat și cele direcționate acordate de BNR agriculturii și exporturilor; s-au eliminat plafoanele asupra dobânzilor și intervențiile asupra băncilor de stat pentru finanțări ieftine; s-a eliminat monopolul CEC-ului asupra economisirilor populației și a fost interzisă participarea sa pe piața interbancară pentru a subvenționa împrumuturile guvernului; s-au eliminat gradual controalele asupra ieșirilor de capital; s-au eliminat restricțiile asupra selecției de portofoliu; s-a liberalizat piața valutară începând din 1997; s-au redus restricțiile privind intrarea de noi competitori pe piața bancară.

Totuși, multe dintre aceste restricții financiare au fost masiv prezente în perioada 1990-1996, astfel că ratele dobânzilor au fost negative în termeni reali, iar cursul de schimb a fost sistematic supraevaluat, ceea ce a făcut ca economia noastră să fie reprimată financiar. Această reprimare a mutat resurse financiare dinspre sectorul bancar și dinspre gospodării către sectorul nerestructurat al întreprinderilor de stat, irosindu-le în mare parte. Creșterea economică astfel obținută nu a fost sustenabilă și economia a intrat în recesiune în perioada 1997-1999.

După eliminarea multora dintre restricțiile financiare menționate, adâncimea financiară a economiei, măsurată ca raport între M2 și PIB a început să crească după anul 2000, permițând sporirea eficienței alocării resurselor și rate de creștere economică mai mari. De asemenea, inflația și variațiile leului în raport cu alte monede s-au stabilizat.

Din Fig. 2 se poate vedea că inflația anuală a avut o tendință permanentă de scădere începând din 1997, reflectând înlăturarea prin reforme a surselor structurale de producere a inflației și o politică monetară ce a urmărit în mod constant reducerea inflației. Revenirea la o inflație cu o singură cifră a făcut necesară denominarea leului, de la 1 iulie 2005 un leu nou fiind egal cu 10000 lei vechi. În august 2005, strategia de a aduce inflația la nivelurile dorite s-a schimbat prin trecerea de la controlul bazei monetare, a cărei eficiență scăzuse din cauza ruperii legăturii pozitive dintre bani și inflație sub influența evoluțiilor tehnologice și a inovațiilor financiare, la țintirea directă a inflației.

Tot în Fig. 2. sunt prezentate, pentru fiecare lună, și indicii anuali ai ratelor reale de schimb leu/USD și leu/euro, care reflectă indicii raporturilor nominale dintre leu și fiecare dintre monedele respective ajustate cu raporturile dintre indicii prețurilor din România și zona euro sau, respectiv, SUA. Modificările anuale în rata de schimb reală au arătat perioade alternative de apreciere și depreciere. Media lunară a valorilor anuale pentru indicii ratei reale de schimb leu/USD a fost de 100,2 la sută în perioada ianuarie 1999-august 2019, iar pentru indicii ratei reale de schimb leu/euro a fost de 99,4 la sută, indicând o stabilitate a valorii leului în raport cu cele două valute.

Totuși, din Fig. 3 se vede că după deschiderea în februarie 2000 a negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană (UE) a urmat o perioadă în care leul a tins să se aprecieze, comparativ cu anii luați ca bază de comparație, atât în raport cu euro (mai accentuat după semnarea în aprilie 2005 a Tratatului de Aderare), cât și cu dolarul SUA. Aceasta a reflectat eforturile României de a îndeplini criteriile cerute de aderarea la NATO și la EU și de acordurile cu FMI, cu accent pe continuarea reformelor structurale, inclusiv liberalizarea totală a contului de capital în 2006, și pe implementarea unor politici monetare și fiscale relativ sănătoase. Pe fundalul unei faze ascendente a ciclului financiar global, aceste eforturi au dus la creșterea anticipațiilor investitorilor străini cu privire la perspectivele economice bune ale României, amplificând intrările mari de capitaluri care au dus chiar la aprecierea nominală semnificativă a leului de la 4,11 lei/euro în ianuarie 2004 până la 3,1 lei/euro în iulie 2007. După criza economică mondială din 2008, leul a tins să se deprecieze în raport cu euro și cu dolarul, reflectând o anumită corecție a aprecierii înregistrată în perioada anterioară.


Prin semnarea Tratatului de Aderare la UE, România s-a angajat să intre în zona euro, adică să renunțe la propria sa politică monetară și la leu. Pentru ca acest angajament să fie adus la îndeplinire cu beneficii pentru români, este necesar ca țara (i) să crească nivelul de trai de la aproximativ 62,2 din media nivelului de trai al țărilor din zona euro, la cât este estimat pentru 2019, la un nivel similar mediei zonei euro la data aderării, și (ii) să-și schimbe atitudinile în favoarea unor inflații relativ mici, care în esență înseamnă generarea în societate a unei atitudini favorabile creșterii competitivității economice. Aceste două condiții nu au putut fi îndeplinite, astfel că o primă data anunțată pentru intrarea în zona euro în 2015 a fost ratată.

Și mai în adâncime, îndeplinirea celei de-a doua condiții menționate (instalarea atitudinii în favoarea unor inflații relativ mici) înseamnă o schimbare în structura preferințelor referitoare la obiective economice, sociale și politice. În prezent, această structură a preferințelor favorizează obiectivele privind creșterea economică și solidaritatea în raport cu obiectivele privind sustenabilitatea. Un raport mai echilibrat între aceste trei obiective depinde de factori sociali, culturali și politici, de libertatea individului față de stat (inclusiv libertatea față de redistribuire) și de soliditatea instituțiilor. Crearea unei atitudini remanente față de competitivitate și, implicit, față de inflație, similară țărilor celor mai performante din zona euro este principala provocare a vremurilor ce vin. Numai așa putem știi că nu vom regreta cedarea leului și a politicii monetare.

(Publicat în „După 30 de ani", supliment al revistei România Literară/nr.9/8 noiembrie 2019)

Și casa noastră este un miracol!

Casele miracol la îndemâna oricui. Ce este arhitectura biofilă și care sunt avantajele ei Ultima modă în materie de locuințe în ...