"Felicitări, Polonia. Ai organizat alegeri și a câștigat candidatul "greșit", până acum fără acuzații de imixtiune externă sau solicitări pentru reluarea alegerilor", scrie Mary Dejevsky, fostă corespondentă a The Times la Moscova, Washington și Paris. "Alegerile din Polonia pot fi considerate o dovadă că Polonia este o democrație mai credibilă decât alte țări care au ieșit de sub comunism la finalul anilor 1980. Să luăm spre exemplu România, care a reușit să producă un președinte "acceptabil" abia luna trecută, la alegerile repetate, după ce primele alegeri au fost anulate pentru ca în primul tur a ieșit victorios candidatul "greșit". Sau Georgia, unde alegerile parlamentare au fost privite cu îndoială de observatorii internaționali și protestele care continuă în stradă au făcut țara de neguvernat.
Deosebirea față de Polonia ar trebui să fie clară. Poate că alegerile in Polonia nu au fost câștigate de candidatul dorit de sistem, însă democrația nu înseamnă că va câștiga doar candidatul «corect»", scrie Dejevsky.
Rezultatul alegerilor din Polonia pare rezonabil pentru cineva care vizitează regulat această țară, scrie Mary Dejevsky. "Cu cât călătorești mai la est în Polonia, cu atât țara pare mai îndepărtată de Europa de Vest, mai puțin deschisă spre exterior. Populația este mai în vârstă și mai puțină, mulți au emigrat, peisajul este mai rural. Ostilitatea față de războiul din Ucraina este mai mare, pentru că polonezii săraci de aici văd cum un număr mare de ucraineni au profitat frumos de pe urma refugiului în Polonia".
Victoria conservatorului Karol Nawrocki este importantă pentru că Polonia este prezentată deseori ca una dintre poveștile de succes ale Uniunii Europene, o țară care a decolat economic după aderarea la UE, a ajuns la un PIB de aproape o mie de miliarde de dolari și, cel puțin pe hârtie, are un standard de viață care se apropie de al Japoniei. Are forțe armate mai numeroase decât cele ale Marii Britanii sau ale Franței. Iar polonezii care au emigrat în căutarea unei vieți mai bune încep să se întoarcă acum acasă. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără ajutorul UE, consideră polonezii care au votat împotriva lui Nawrocki și îl consideră un pericol mortal pentru progresul țării lor, pentru independența justiției, pentru libertatea de exprimare. La fel este prezentat noul președinte Nawrocki în întreaga presă europeană de mainstream – ca o amenințare existențiala la adresa democrației poloneze și europene și a "valorilor" UE.
Însă Nawrocki nu este vreun fascist și nicio o aberație. Nu este nici pro-rusul despre care au dezinformat rivalii săi politici externi, câtă vreme este pe o listă neagra a Moscovei din cauză că s-a implicat în decizia Poloniei de a îndepărta monumentele Armatei Roșii.
"Nawrocki este un produs al momentului în politica poloneză, care este dominată acum de ideile de suveranitate și identitate. Guvernatorul britanic al Nigeriei spunea, în vremea Primului Război Mondial, următoarele despre nigerienii recalcitranți: «Nemulțumirea lor este o măsură a progresului lor». Așa par să stea lucrurile și cu Polonia. Succesul a creat terenul pentru reapariția impulsurilor religioase, culturale care au fost suprimate în perioada căutării prosperității. Odată ce au creat o economie de invidiat în Europa, polonezii au început să se certe cu privire la ce înseamnă să fii polonez, european, creștin sau modern", arată un articol publicat de UnHerd.
Sub guvernări atât conservatoare și eurosceptice, cât și liberale, Polonia a știut să profite de toate programele și fondurile europene. Polonia, împreună cu Români au plătit cel mai mare preț pentru acest ajutor european prin cea mai mare emigrație pe timp de pace din istoria Europei. Spre deosebire de România, Polonia a știut să-și mențină și să-și dezvolte industria, să închidă ochii în fața unor afaceri cu iz de corupție câtă vreme acestea promovau interese strategice (pe coridoarele de transport din Asia Centrală spre Marea Baltică spre exemplu). Apoi, fosta guvernare conservatoare a inițiat programe pentru revenirea in tara a celor care au emigrat, a copiilor lor. Însă această guvernare, ca și noul președinte Nawrocki sunt considerați retrograzi, extremiști, pericol pentru "valorile" UE și coeziunea europeana.
Dacă coeziune europeană însemnă poziția față de Rusia și Ucraina, atunci președintele Nawrocki și partidul care l-a susținut – Lege și Justiție – pot fi considerați o garanție mai bună decât premierul liberal Tusk. Dintre liderii Poloniei, ultimul care a dat mâna cu Vladimir Putin nu a fost Jaroslaw Kaczynski și nici președintele Duda, ci Tusk însuși. Noul președinte Nawrocki nu va retrage din sprijinul acordat Ucrainei, însă a spus limpede că polonezii aflați în nevoie vor avea prioritate la ajutorul statului în fața refugiaților ucraineni, după cum fermierii polonezi vor fi protejați în fața valului de cereale fără taxe vamale care vine din Ucraina.
Tusk nu va putea controla nici acum politica externă a Poloniei. Președintele Nawrocki nu își dorește un Polexit, însă vrea o Europă a națiunilor în locul unei iluzorii națiuni europene. Rolul său va fi de element perturbator la Bruxelles, de a face mai ușor pentru administrația Trump să trateze în parte cu statele UE decât cu Comisia Europeană. A fost susținut de administrația Trump cum nu a fost susținut George Simion în România. A avut parte de vizita în Polonia a secretarul pentru Securitate Internă al SUA, Kristi Noem, și de o binecuvântare în Biroul Oval, înaintea primului tur. Președintele Trump avea nevoie de victoria din Polonia, după ce candidații conservatori au fost înfrânți în alegerile din România, Australia, Canada și apoi Coreea de Sud (acolo unde noul președinte democrat va avea o poziție mai dură față de Japonia, perturbând planurile SUA de a trage Seulul într-o structură de apărare împreună cu Australia, Japonia și India).
Rivalul liberal al lui Nawrocki, primarul Varșoviei Rafal Trzaskowski a decis să elimine crucile din birourile funcționarilor și să participa cu mândrie la marșurile LGBT din Varșovia. A jubilat atunci, fiind adulat de liberalii polonezi din marile orașe și de presa europeană. Însă apoi a fost nevoit să facă încercarea disperată de a atrage voturile tinerilor care au votat în proporție mare cu partide aflate mult la dreapta lui Nawrocki, iar această încercare nu numai că nu i-a adus voturi, ci l-a făcut să piardă din baza sa progresistă.
Pe lângă zona rurală și micile orașe poloneze, tinerii au votat în proporție mai mare cu Nawrocki și la fel a făcut-o și diaspora poloneză. A atras intelectuali, pentru că, la 42 de ani, este un istoric respectat, cu toate parti-pris-urile sale. Are o experiență de viață net superioară lui Trzaskowski, s-a născut într-o familie foarte săracă, știe ce înseamnă lumea interlopa din orașul port Gdansk, ce înseamnă încăierările între galeriile echipelor de fotbal, a practicat boxul, a fost paznic de hotel. "Mulți polonezi din orașele mari vor să fie francezi, britanici sau italieni. Noi suntem mândri că suntem polonezi", spune un locuitor din Radom, un oraș mic, plin de istorie dar decăzut. Acesta a fost electoratul lui Narwocki, candidatul "greșit", cel care procura prostituate pentru clienții hotelului pentru a-și putea face studiile și ajuta familia, în vreme ce progresistul Trzaskowski participa la marșuri LGBT.
Președintele Nawrocki va accentua și mai mult lupta politică cu premierul liberal Donald Tusk decât a făcut-o predecesorul său Andrzej Duda, consideră majoritatea analizelor publicate după alegeri. Crește probabilitatea ca guvernul eterogen al lui Tusk (format din Platforma Civică, liberală, și multe partide de stânga și centru) să cadă înainte de 2027 și să se ajungă la anticipate.
Cotidianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu