marți, 28 ianuarie 2025

La țară

Azi am să scriu câteva idei despre casele vechi țărănești.

Suntem proprietarii unei astfel de case de peste douăzeci de ani. Am cumpărat-o de la moștenitorii unei familii de gospodari din sat, țața Stanca și nea Ștefan, morți de câteva decenii. Terenul aferent este de aproape un pogon.

Am mai dat câteva detalii, în trecut, despre această proprietate, fost sediu al Comandametului german din zonă în cel de-al Doilea Război Mondial.

Am să folosesc AI mai jos. Constat că vă dă detalii mult mai interesante decât mine despre casele țărănești.

"Casele vechi țărănești din România sunt adevărate opere de artă tradițională, construite cu măiestrie și respect față de natură și comunitate. Acestea se remarcă printr-o serie de elemente specifice, care variază în funcție de zona etnografică, dar care au unele trăsături comune. Printre acestea se numără:

1. Materialele naturale

  • Lemn: Folosit pentru structura casei, stâlpi, grinzi, șindrilă sau draniță pentru acoperiș.
  • Pământ: Pereții erau deseori din chirpici sau lut bătut.
  • Piatră: Utilizată pentru fundație, în special în zonele de munte.
  • Paie sau stuf: Pentru acoperișuri, mai ales în zonele de șes sau deltă.

2. Arhitectura

  • Prispă (pridvor): Verandă deschisă, uneori cu stâlpi sculptați, un element central pentru odihnă și socializare.
  • Acoperiș înalt: Înclinat, pentru a permite scurgerea apei de ploaie sau zăpezii, cu streașini largi care protejau pereții.
  • Ferestre mici: Pentru a menține căldura în interior pe timp de iarnă.
  • Tinda: O încăpere de trecere, care separa camerele și ajuta la menținerea căldurii.

3. Decorațiuni tradiționale

  • Sculpturi în lemn: Ornamente pe stâlpii pridvorului, uși, rame de ferestre, adesea cu motive geometrice sau inspirate din natură (pomul vieții, soarele, spirala).
  • Picturi: Unele case aveau pereții exteriori decorați cu motive florale sau simboluri tradiționale.
  • Țesături: Interiorul era decorat cu ștergare, covoare și perne brodate manual.

4. Organizarea spațiului

  • Camera de zi: Folosită atât pentru locuit, cât și pentru activități de zi cu zi.
  • Cămara: Destinată depozitării alimentelor.
  • Cuptorul cu vatră: Element central, folosit pentru gătit și încălzirea locuinței.

5. Funcționalitatea practică

  • Anexele gospodăriei: Grajduri, șoproane, cotețe pentru animale.
  • Fântâna: Amplasată în curte sau în apropierea casei.
  • Gardurile: Din nuiele împletite, lemn sau piatră.

Aceste case nu erau doar locuințe, ci și o expresie a meșteșugului și a culturii comunității rurale, fiecare detaliu având atât o funcționalitate, cât și o semnificație estetică și simbolică."










Cât de bine corespunde descrierea AI cu proprietatea noastră care se învecinează cu alte zece proprietăți! De-a lungul timpului am fost perfect asimilați de comunitatea rurală și cultul ortodox, cel principal în sat. Nu este zi ca cineva să nu ne dea binețe, să nu avem mici discuții, uneori să ne ofere din puținul lor. De exemplu azi un tânăr vecin pe numele lui, Cristian Nenciu, că- i bine să- l numim, ne-a oferit o plasă de spanac din sera lui.

Am o întrebare pentru mulți români, din țară sau din străinătate: de câte ori vi s-a oferit de vecinii voștri cate ceva cu dragă inimă? Pun întrebarea pentru că am trăit câțiva ani printre străini.  Am simțit  din plin efectul de înstrăinare al omului. O spun cu regret.  După lovitura de stat din '89 din România, din statul unde locuisem întrebat fiind de un oficial dacă  am ceva de reproșat comunității germanice care ne înconjurase pe atunci,  că despre ea este vorba,  i-am răspuns că nu ne-am obișnuit cu indiferența,  xenofobia, înstrăinarea etc. L-am surprins pe interlocutorul german.

În satele românești  încă găsiți parfumul relațiilor comunitare țărănești românești de altă dată. 

Seara bună!

Azi am robotit împreună  cu soția prin curtea noastră. 

După  masa de prânz ce a constat într-o  varză fiartă,  împanată cu niște cârnați  și  o friptură de porc, o cinzeacă de țuică  de fructe de la nea Marian Iorgu, un chili  murat, din gradina noastra, o cană  aburindă de ciocolotă. Ba era să  uit: am spart cu mâna o ceapă mare și a însoțit varza. Ne simțeam ca la bunici noștri. 

Astept cu nerăbdare să  gust din spanacul lui Cristy!

Acum noi suntem bunici.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iată bogăția mea!