miercuri, 22 ianuarie 2025

Imagini similare sunt stocate în mintea mea.

Copilăria mi- a înfipt adânc în suflet glodul satului natal, frământat zilnic în primii ani de școală.

În zilele reci ale anului '58 din secolul trecut mă scula bunica, adevărata mea mamă, ea mă creștea, să plec  la școală cu țața Anghelina, vecina noastră și femeia de serviciu a școlii. 

Eram în clasa Întâia la o școală din Subcarpați vâlceni, nu departe de casa bunicilor unde adesea memoria, sufletul mi se întorc cu drag.
 
Revăd în gând biserica unde aproape toți bunii și străbunii mei se odihnesc în pace, aliniați în spatele altarului. Mama-mare și tata-mare sunt undeva mai în centrul cimitirului. Câți săteni îmi defilează prin fața ochilor. Ziua Paștelui era cea mai mare sărbătoare când aproape toată suflarea, rude, prieteni, vecini dimprejur, gustau din bunătățile preparate de bunica, o femei de o hărnicie și calmitate duse la extrem.

 Asta-i dorul de bunici, de locurile natale, de "țara" ta care m- a urmărit peste tot în lume.

O zi frumoasă!

Azi ne preumblăm " la moșie" unde ne așteaptă țărâna noastră să o curățăm de uscăturile anului ce trecu. Pomii, grădina de legume, via sunt tot acolo care vor și ei atenția noastră. Am în sacoșă noi unelte ce îmi vor facilita efortul zilnic cu alt glod, de pe alte plaiuri dar tot românesc.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iată bogăția mea!