Bă, proști mai sunteți! Un Refugiat în Fundul Grădinii (RFG-ist). Mortua est!

De la Ziare.com citire:

Atenţionare de călătorie pentru un land din Germania: Avertismente de furtuni puternice

Acum 2 minute 3 citiri

MAE, atenţionare de călătorie pentru Germania FOTO Pixabay

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau intenţionează să călătorească în Republica Federală Germania, Landul Bavaria, că autorităţile locale au emis avertismente de furtuni puternice (cod portocaliu, nivel 2) pentru mai multe localităţi, urmare a precipitaţiilor abundente care au produs inundaţii locale şi ruperea unor baraje.

MAE arată într-un comunicat că au loc evacuări punctuale, iar riscurile meteorologice persistă în continuare.

"De asemenea, există şi unele perturbări ale traficului feroviar şi rutier. Pentru gestionarea situaţiei, autorităţile bavareze au mobilizat circa 40.000 de persoane din forţele de intervenţie pentru protecţia civilă", subliniază ministerul.

"Cetăţenii români pot solicita asistenţă consulară la numerele de telefon ale Consulatului General al României la München: +4989553307, +498998106143, apelurile fiind redirecţionate către Centrul de Contact şi Suport al Cetăţenilor Români din Străinătate (CCSCRS) şi preluate de către operatorii Call Center-ului în regim de permanenţă. Cetăţenii români care se confruntă cu o situaţie dificilă, specială, cu un caracter de urgenţă, au la dispoziţie următorul telefon de permanenţă al oficiului consular: +491602087789", se precizează în comunicat.

Ministerul Afacerilor Externe recomandă consultarea paginilor de Internet https://munchen.mae.ro, https://meteoalarm.org, şi https://www.mae.ro.

Versuri Mortua est! - Mihai Eminescu

Făclie de veghe pe umezi morminte,

Un sunet de clopot în orele sfinte,

Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,

Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,

Cu râuri de lapte şi flori de lumină,

Când norii cei negri par sombre palate,

De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,

Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,

Suind, palid suflet, a norilor schele,

Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,

Cu braţele albe pe piept puse cruce,

Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier

Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;

Privesc apoi lutul rămas.. alb şi rece,

Cu haina lui lungă culcat în sicriu,

Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -.

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,

De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală?

Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?

Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?.

Dar poate acolo să fie castele

Cu arcuri de aur zidite din stele,

Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,

Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;.

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,

Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,

În haină albastră stropită cu aur,

Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,

Când viaţa-i o baltă de vise rebele;

O, moartea-i un secol cu sori înflorit,

https://www.versuri.ro/w/w517

Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -.

Dar poate.. o! capu-mi pustiu cu furtune,

Gândirile-mi rele sugrum' cele bune..

Când sorii se sting şi când stelele pică,

Îmi vine a crede că toate-s nimică.

Se poate ca bolta de sus să se spargă,

Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,

Să văd cerul negru că lumile-şi cerne

Ca prăzi trecătoare a morţii eterne..

Ş-atunci de-a fi astfel.. atunci în vecie

Suflarea ta caldă ea n-o să învie,

Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut..

Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,

De racla ta razim eu harfa mea spartă

Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc

O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi.. cine ştie de este mai bine

A fi sau a nu fi.. dar ştie oricine

Că ceea ce nu e, nu simte dureri,

Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;

Urechea te minte şi ochiul te-nşală;

Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.

Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,

Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,

Şi nu ştiu gândirea-mi în ce o să stâng:

Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?.

La ce?.. Oare totul nu e nebunie?

Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?

Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,

Trăit-ai anume ca astfel să mori?.

De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,

Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.