vineri, 18 iunie 2021

Vânzătorii de apă chioară .

Nutriţionismul, cu toată retorica „medicinei alternative” şi cuvinte precum „holistic”, e de fapt o tradiţie rudimentară, nesofisticată şi mai ales reducţionistă.




Au proliferat nutriționiștii ca muștele la popul calului!


   A auzit cineva de efectul placebo, de posturile Paștelui, Crăciunului, regimul alimentar autoimpus 8 cu 16 ( mănânci ce vrei 8 ore și 16 te abții) și alte forme de post cunoscute în tradiția populară, nu cele proliferate sub denumiri pompoase, asa zise diete?

      Vreți să slăbiți, umpleți cu bani buzunarele noilor specialiști fie medicali, fie de ocazie, cumpărați suplimente alimententare cu carul, cu un marketing bine pus la punct. Asta-i noua șarlatanie oficială, specialitate medicală unde totul este fabricat pe falsuri amestecate cu Adevăruri. Secolul trecut a fost marcat de Homeopați, acum de Nutriționiști. Te legi de ei, te legi de Dumnezei! 

Un exemplu. O cunoașteți? 

Un mare nutriționist, scrie cărți, articole, are apariții dese în presă, televiziune:



Știe cineva câți bani sunt investiți în acest nutriționist? Și de unde provin? 


Oare cântatul cocoşului face soarele să răsară? Nu. Se face mai luminoasă o încăpere când aprindem becul? Da. Lucrurile se pot întâmpla cam în acelaşi moment, dar aceasta este o dovadă cam şubredă pentru o relaţie cauzală. Şi totuşi este exact acelaşi tip de dovadă folosită de nutriţioniştii din mass-media ca probă sigură pentru ceea ce pretind în cadrul celei de-a doua erori majore.
Potrivit Daily Mirror, Angela Dowden, nutriţionistă, este „lidera nutriţioniştilor britanici”, un supranume care e în continuare folosit, deşi ea a fost sancţionată de Societatea Nutriţioniştilor pentru că a făcut în presă afirmaţii fără nici un fel de dovezi. Iată un exemplu diferit şi mai interesant, provenit de la Dowden – un citat din rubrica ei din Mirror, în care scrie despre mâncarea ce poate proteja pe timp de caniculă: „Un studiu australian din 2001 a descoperit că uleiul de măsline (combinat cu fructe, legume şi boabe) a furnizat o protecţie măsurabilă împotriva încreţirii pielii. Consumaţi mai mult ulei de măsline în salată sau întindeţi-l pe pâine în loc de unt”.

E un sfat foarte precis, cu o pretenţie foarte clară, citând o referinţă foarte exactă pe un ton foarte autoritar. Tipică pentru ce găseşti în lucrările nutriţioniştilor din mass-media. Să mergem la bibliotecă şi să frunzărim lucrarea la care se referă („încreţirea pielii: poate mâncarea să ajute la ceva?” Purba MB et al I am Coli Nutr. 2001 Feb; 20 (1): 71-80). Înainte să continuăm, trebuie să clarific faptul că vom lua la puricat interpretarea lui Dowden, şi nu cercetarea însăşi, despre care presupunem că e o descriere grăitoare a muncii de investigaţie făcute.
Studiul a fost unul observaţional, nu o intervenţie. Nu a oferit nimeni ulei de măsline unor persoane, măsurând apoi diferenţele între riduri: ba chiar pe dos. Studiul a selectat patru grupuri diferite de persoane, pentru a obţine o varietate mare de stiluri de viaţă, inclusiv greci, australieni de origine anglo-celtică şi suedezi, descoperind că persoane cu stiluri total diferite de alimentaţie – şi cu vieţi total diferite, putem presupune în mod rezonabil – aveau totodată şi un număr diferit de riduri.

Ca să fim, totuşi, oneşti cu nutriţioniştii, aceştia nu sunt singurii care nu înţeleg importanţa confundării variabilelor, în dorinţa de a obţine o poveste clară. De fiecare dată când citiţi în ziar că „alcoolul în cantităţi moderate” este asociat cu unele beneficii pentru sănătate – mai puţine boli de inimă, mai puţină obezitate – făcând industria producătoare de alcool să-şi frece mâinile de bucurie, iar prietenii să spună că un pahar în plus le face bine, deşi ei beau prea mult –, aveţi aproape cu siguranţă de-a face cu un jurnalist cu intelect limitat, care suprainterpretează un studiu cu uriaşe confuzii ale variabilelor.
      Asta pentru că, să fim sinceri, abstinenţii sunt anormali. Nu sunt ca toţi ceilalţi. Au ei, aproape sigur, un motiv pentru care nu beau, unul care ar putea fi moral, cultural sau chiar medical, însă există un risc ca motivul care produce comportamentul de băutori exclusivi de produse fără alcool să aibă şi efecte asupra sănătăţii lor, ducând astfel la confuzia dintre obiceiurile de consum şi influenţa asupra sănătăţii. Cum aşa? Ei bine, poate că persoane din anumite grupuri etnice, abstinente, au, de asemenea, mai multe şanse de a deveni obeze, aşadar sunt mai puţin sănătoase. Poate că oamenii care-şi refuză alcoolul nu sunt atât de stricţi cu ciocolata şi cartofii prăjiţi. Poate că o boală anume vă obligă să renunţaţi la alcool şi asta alterează cifrele, făcându-i pe abstinenţi să pară mai nesănătoşi decât pe băutorii moderaţi. Poate că nebăutorii sunt alcoolici aflaţi în remisie: printre oamenii pe care îi cunosc există unii care au şanse mari să fie complet abstinenţi, dar şi o probabilitate mare să fie graşi, de la acei ani de abuz alcoolic major. Poate că unii dintre cei ce se declară nebăutori de alcool pur şi simplu mint.
      De aceea suntem atenţi cu interpretările informaţiilor obţinute prin observaţie, şi pentru mine Dowden s-a depărtat prea mult cu extrapolările, în nerăbdarea de a împărtăşi – cu multă autoritate şi siguranţă de sine – înţelepciuni alimentare foarte exacte în rubrica ei de ziar (puteţi, desigur, să nu fiţi de acord, şi aveţi acum la dispoziţie uneltele pentru a o face cu rost).
      Dacă ar fi să ne purtăm civilizat, dorind să emitem critici constructive, ce ar fi putut ea însăşi să scrie? Cred că, aici sau aiurea, în ciuda a ce ar putea spune jurnaliştii şi „experţii” autoproclamaţi, oamenii sunt perfect capabili să înţeleagă dovezile care stau în spatele unei afirmaţii, şi că oricine ascunde, exagerează sau minimizează o dovadă, sugerând totodată că îi face o favoare cititorului, probabil că nu-i bun de nimic. Vaccinurile ROR sunt un excelent exemplu similar de situaţie în care gălăgia, panica, „experţii îngrijoraţi” şi teoriile conspiraţioniste din media s-au dovedit foarte convingătoare, însă rareori însoţite de explicaţii ştiinţifice.
      Aşadar, dacă aş fi un nutriţionist mediatizat şi de bună-credinţă, aş da sfaturi de bun-simţ. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iată bogăția mea!