duminică, 20 iunie 2021

Avuția mea




Maică Paula, poate acum ești în ceruri și- mi citești gândurile, mi-ai zis câteva cuvinte, în conversațiile noastre lungi și dese, fie înainte de vecernie, fie după, la un pahar de "vorbă", în vizitele noastre , eu împreună cu soția, cu peste douăzeci de ani în urmă, în căsuța de poveste de la mănăstirea Suzana unde locuiai și ai slujit pe Dumnezeu:

"Ce mult trebuie să te fi iubit Dumnezeu! ...

să ajungi la Mormântul Sfânt"

De multe ori, aceleași cuvinte adresate mie, mai ales primele, le-am repetat ulterior în diverse situații, nu mai departe decât ieri când copiii, nepoții și Cuscrii m-au sărbătorit cu prilejul trecerii pragului în deceniul opt al vieții mele. La masă, în amintirea celor spuse de Dumneavoastră am rostit:

"Un mare dar oferit mie de viață este să am alături copiii, nepoții, rudele, an de an, la diversele sărbători.


Nu am alergat, niciodată, după bunuri materiale, lucruri deșarte în viață!


Mulțumesc Doamne!


Un comentariu:

Iată bogăția mea!