Viața la țară, toamnă 2020.

   

Plec de la dorința unei cititoare a blogului și răspunsul meu:

"De-asa ceva vreau sa am parte când voi ieși la pensie! Superb! Încă o dată mi se confirma că frumusețea este data de simplitate. Of, mai  am  de stat in sera( clădire din sticla)!" 

" Așa gândeam și eu acum  patruzeci de ani  . În urmă cu șaisprezece ani am cumparat o casă bătrânească și am recondiționat-o. Nu lăsați timpul sa treacă. Dacă aveți posibilități cumpărați-vă o casa cât încă sunteți tineri. Azi am ajuns să ne bucurăm de ceea ce am realizat pe parcursul multor ani: 

https://photos.app.goo.gl/KmRT6xXwHjPaohsj7

 

  Oamenii sunt ca frunzele copacilor . Apar mugurii, se dezvoltă , se zbenguie ca drăcușorii, se îngălbenesc și cad.

     Parcă era ieri, alergam prin Alpii elvețieni și -mi doream sa trăiesc viața bunicilor mei, departe de lumea dezlanțuită, avidă de bani și de putere. Dumnezeu mi-a îndeplinit ruga pe care o făceam pe drumul de la Geneva la Berna. Era prin anii optzeci ai veacului trecut. Nu pot detalia rugăciunea pe de-a întregul . Dumnezeu mi-a îndeplinit-o cu vârf și îndesat. 

   Nu departe de București, am nimerit într-un sat de oameni gospodari, o lume asemănătoare cu a satului în care m-am născut , undeva pe dealurile Dejoiului, în apropierea Drăgășanilor.

   Cultul morților , pomenilor, viața se desfășoară în același ritm cu aceleași obiceiuri. 

   Ce-mi doream se îndeplinește . Să pot sta de vorbă cu ai mei românași la un pahar de țuică sau vin. 

   Oamenii bătrâni trec unul câte unul la cele sfinte. Așa au fost și vecinii noștri, nea Mihai, nea Marin, nea Marin, tanti Mitrica și mai nou tanti Victorița etc. Am prins obiceiurile copilăriei când în curtea casei dispărutului se adună periodic urmașii, vecinii, rudele și comemorează memoria acestuia, în jurul unei mese cu bunătăți după datina străbunilor, binecuvântată de preotul satului cu preoteasa și cântărețul bisericii!

  Ce poate fi mai frumos să asculți poveștile prin prisma celor prezenți la comemorarea foștilor fii ai satului, o lume pe cale de dispariție, ultimii viețuitori ai erei comuniste !

Fac o completare azi, ziua echinocțiului de toamnă, 22 Septembrire: s-a prăpădit și nea Turcu și a trecut la Veșnică Pomenire. Un gând pios în amintirea acestuia. 

Promovăm România :