Un militar român, invalid, pensionar, urlă în deșert. S-a întâlnit cu reprezentanții armatei române. De groază, ce spune!

Cornelius Flavius Ifrimluni, ianuarie 20, 2020

Hai sa zicem ca ar si dubla pensiile mici in acest semestru, desi nu mai cred ca ar mai da ei macar 100 lei anul acesta, insa pentru cei in situatia mea ar fi oricum prea tarziu, dupa ce ne-am ruinat sanatatile luptand pentru dreptul de a TRAI fara foame, lipsuri si frica de a fi aruncati in strada din cauza incapacitatii de a mai plati facturile colosle! Cum le-am zis si eu in acea comisie de audiente: ,,Dlor, chiar nu va este mila de noi, nici macar ca de caini, ca si cainii daca nu-i hranesti ori ii chinui faci puscarie!? Chiar este atat de fascist acest stat si aceasta armata cu niste oameni care si-au frant destinele in misiuni la ordin, sacrificandu-se sa-si faca datoria fata de Patrie? Nu aveti mila, empatie si compasiune pentru invalizii armatei, care pentru aceasta Tara si armata s-au ologit si acum indura cele mai cumplite mizerii, lipsuri si saracie, dar mai ales luptandu-se cu indiferenta Dv? Dlor, suntem atat de putini si s-au gasit bani pentru miliardele celor care au pensiile si de 10-20-30 ori mai mari decat soldele cand activau, si macar doua-trei sutare nu ne puteti da macar de medicamente, sa nu murim in dureri si chinuri? Aveti bani pentru fotbal, ansamble folclorice, pentru tot felul de distractii si simpozioane, numai pentru prapaditii acestia nu se gasesc niciodata bani sa nu moara de foame! Ne-ati discriminat intre invalizii care au cazutmpentru imperialismul america si invalizii cazuti la datorie in Patrie si pentru Patrie, ei avand absolut totul ca-i sprijina pe americani in tulburarea apelor in lume, iar noi, ca suntem patrioti, ne-ati pedepsit ca ne-am sacrificat vietile si sanatatile pe pamantul dacic, stramosecc!'' I-am lasat muti de uimire, poate ca i-am tulburat cumva cu curajul meu de a le spune un adevar dureros si crud, si le-am spus-o cu demnitate si lacrimi in ochi, ei fiind doar stanci si pietre reci, cu privirile in gol si total absenti, asa cum nici cu un caine aflat in dureri si suferinte nu te-ai putea comporta! Acum, dupa ce m-am distrus total, doar sa aiba familia cu ce sa ma ingroape ar mai folosi eventualii bani, ca de reparat nu se mai poate repara toate masurile radicale, fasciste si dramatismele pe care ei le-au aplicat cu sadism si ferocitate, de parca am fi fost dusmanii si tradatorii Patriei, si nu niste oameni care ne-am sacrificat tineretile si viitorul facandu-ne cu folos datoria... Ce inimi de piatra, ce suflete reci, ce caractere de ghiata pot avea in ei acesti corifei ai armatei, platiti cu bani grei de nababi, cum le-am si zis-o si in față, si ca se cred dumnezei si hotarasc sa murim chinuiti si in infometati, si se mai cred si crestini, practicand ortodoxia...