miercuri, 4 septembrie 2019

Manastirea Pissiota






Nepotul de 5 ani mi-a făcut fotografia













      Ne întâmpină o frumoasă poartă de lemn sculptată cu icoane și denumirea lăcașului sfânt. Suntem fermecați de silueta zveltă a bisericii din cărămidă roșie, cu turlă pătrată prevăzută cu ceas. Este un monument mai aparte, mai deosebit. Ctitorul mănăstirii a fost inginerul Nicolae Pissiota, grec la origine. Absolvent al Școlii de Drumuri și Poduri din Paris, vine în România și își deschide o firmă de construcții (printre altele contribuie la ridicarea Atelierelor Grivița și alte lucrări importante legate de infrastructura feroviară) și strânge avere.

     Între 1928-1929 ctitorește acest locaș de cult pe o moșie achiziționată de la generalul Paul Angelescu, împreună cu locuințele necesare slujitorilor schitului nou înființat. Arhitectul Ioan Giurgea dă construcției tenta italienească a Renașterii, dar și elemente bizantine clasice. Ctitorul nu a precupețit nici un efort financiar pentru înzestrarea mănăstirii: marmură de Carrara pentru pardoseli, lemn de cireș și trandafir din Grecia pentru catapeteasmă, mobilier sculptat de Gheorghe Dima și pictură executată de Costin Petrescu. Rezultatul e însă deosebit de frumos.

     La orele amiezii este liniște deplină în curtea Mănăstirii Pissiota. Din când în când câte un pelerin se oprea preț de 15 minute în biserica maiestoasă. Din pridvor urci câteva trepte, treci pe sub ochii ctitorilor pictați pe perete și pătrunzi în incinta sfântă, luminată puternic prin intermediul ferestrelor generoase. Iconostasul sculptat ne atrage privirile, la fel icoanele împărătești îmbrăcate în metal. Un candelabru mare este ancorat în fața altarului.

În curte găsim câteva băncuțe la umbră pentru a admira incinta mănăstirii. Multe flori ne înveselesc, șirul de chilii vechi, renovate dau farmec lăcașului. O frumoasă placă cu text de pe peretele corpului de case ne oferă date despre istoria mănăstirii.

In spatele mănăstirii o curticică cu o pereche de păuni și un ciopor de găini apărate de un cocoș falnic, bucuria copiilor ce sunt in trecere pe aici.

     Clopotnița, muzeul mănăstirii, pangarul și agheazmatarul sunt reunite într-o clădire tot de cărămidă roșie, în ton cu biserica. Îmi place mult atmosfera acestei frumoase mănăstiri, ctitorite de un grec, în stil italian, pe pământ românesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iată bogăția mea!