Educare prin împușcare. Metodă chinezească. A fost aplicată și în România de Alimănescu.

Trăim vremuri în care ne sunt casăpiți copiii, ne sunt siluite femeile, nevestele, fetele, societatea colcăie de bandiți, escroci, criminali, în fruntea statului se află o turmă de impotenți, ca să nu le zic proști, hoți sau idioți. Ce facem cu țara noastră? Încotro ne îndreptăm? Pe cine alegem să ne conducă? Ce metode aplicăm pentru creșterea siguranței cetățeanului.... Multe, multe întrebări. Totul depinde de noi. Altfel, vom dispărea ca nație. 

VIDEO Înregistrări din China arată sute de prizonieri cu cătuşe şi legaţi la ochi. Ar fi fost duşi în lagărele de reeducare pentru musulmani

Imaginile amintesc, la o primă vedere, de perioade negre din istoria umanităţii. Sute de persoane, despre care presa internaţională scrie că fac parte, cel mai probabil, din populaţia uigură sau din alte minorităţi, sunt conduşi de poliţie către o destinaţie necunoscută. Deţinuţii, îmbrăcaţi în haine de culoare albastră, au capetele recent rase şi ochii acoperiţi, o modalitate frecventă de a transporta prizonieri în China.

 

Nathan Ruser, un cercetător australian, a utilizat mai multe indicii din înregistrare pentru a verifica autenticitatea înregistrării şi pentru a încercă să aproximeze data la care s-a petrecut scena. Pe baza poziţiei soarelui şi a altor construcţii care apar în filmare, acesta a concluzionat că imaginile au fost filmate la o gară din sud-estul provinciei Xinjiang în luna august a anului trecut.

 

Înregistrarea aduce din nou în atenţia presei internaţionale situaţia din Xinjiang, unde guvernul chinez, în ceea ce numeşte o campanie anti-teroristă, a construit un vast program de supraveghere şi a arestat, conform diferitelor estimări ale organizaţiilor pentru drepturile omului, mai mult de 1 milion de etnici uiguri şi din alte minorităţi musulmane. Aceştia sunt, în prezent, deţinuţi în ceea ce poate fi descris ca un lanţ de lagăre de re-educare politică.

 

Arestările au fost realizate, în vasta lor majoritate, în afara sistemului judiciar, dar şi numărul deţinuţilor reţinuţi prin mijloace formale a crescut covârşitor în provincia Xinjiang. O analiză recentă a ziarului New York Times, aproximativ 230,000 de oameni au fost condamnaţi la închisoare sau la alte forme de pedepse în 2017 şi 2018. Populaţia din Xinjiang reprezintă doar 2% din populaţia totală a Chinei, în timp ce numărul de arestări reprezintă, cel puţin în 2017, 21% din numărul total de arestări făcute de statul chinez.

 

Ruser a mai observat şi că deţinuţii din înregistrare erau, cel mai probabil, transferaţi în închisori din Korla, fiind aduşi din zona Kashgar, acolo unde campania de represiune are cea mai mare intensitate. În faţa criticilor internaţionale, China a oferit tururi atent organizate diplomaţilor şi unor jurnalişti într-o încercare de a-şi apăra metodele de luptă împotriva terorismului. 

 

Eugen Alimănescu (n. 26 iulie 1916 - data decesului necunoscuta) a fost un comisar de poliție, ulterior maior de miliție din România.

Biografie

Eugen Alimănescu s-a născut la 26 iulie 1916 la Slatina, Regiunea Argeș. Studii: 4 clase primare, urmate de 3 clase - Școala Normală "Preda Buzescu" din Slatina. După o perioadă în care este muncitor necalificat la pepiniera Drăgășani (1931-1934), urmează un curs de contabilitate la Orșova (Severin). În perioada 1936-1937 este funcționar la Institutul Cooperației din București. Este încorporat și trimis pe frontul de Est în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial unde funcționează ca telegrafist. Decorat cu "Virtutea Militară", cl. III pentru că a menținut o legătură telefonică între două unități combatante. Devine membru PCR în anul 1945 și este angajat în Poliție ca informator, avansat în foarte scurtă vreme la gradul de comisar.

A fost angajat la Prefectura Poliției Capitalei, în calitate de comisar-șef la Brigada 4, care se ocupa de combaterea bandelor înarmate. A devenit renumit la conducerea brigăzii sale formate din 22 de tineri justițiari, aleși chiar de comisar și antrenați pentru a interveni în cele mai periculoase situații.

Alimănescu era recunoscut pentru faptul că nu lua „ostatici”, ci îi provoca pe bandiți să scoată pistolul pentru a-i putea lichida în legitimă apărare. Corupția atinsese cote inimaginabile, timidele tentative ale poliției de a prinde unii dintre criminali finalizându-se rapid cu eliberarea acestora sub pretexte care mai de care mai ridicole. În schimbul unor sume de bani, a unor bunuri sau favoruri, avocații, judecătorii, procurorii, medicii sau polițistii făceau scapat aproape orice răufăcător. Soluția aleasă de Alimanescu a fost exterminarea crimei și a criminalilor.

Cel mai celebru caz rezolvat de Alimănescu a fost spargerea de la BNR Brașov, în care Voinescu și Cairo, apropiați ai ministrului de interne Teohari Georgescu, au jefuit, ca în filme, sediul băncii și au furat un milion de dolari și 300 de cocoșei de aur.

Eugen Alimănescu alături de comisarul-șef Gheorghe Cambrea, cel cu care a lucrat împreună la cele mai renumite cazuri ale vremii, au fost sursele de inspirație ale personajului Miclovan din filmele lui Sergiu Nicolaescu.

Eugen Alimănescu devine maior de Miliție și este utilizat alături de Securitate în acțiunile de anihilare ale rezistenței anticomuniste din munți. Se remarcă prin cruzime și utilizarea torturii în cazul grupului Arnăuțoiu. Matilda Jubleanu este torturată pentru a spune unde sunt ascunși părinții și fratele ei. De asemenea, fostul comisar, ajuns maior participă la arestări politice, cum a fost cazul lui Gherman Pântea. O sumară descriere a carierei lui Eugen Alimănescu, în calitate de membru al organelor represive din România comunistă este dată de Cicerone Ionițoiu în lucrarea sa, "Morminte fără cruce":

"Canalul Morții trebuia săpat, și erau și alte lucrări în perspectivă, o dată ce problema mâinii de lucru nu se mai punea: rezervele erau suficiente. Printre deținuții politici de aici se găsea și un criminal, Alimănescu. Fusese adus de la lagărul Midia dintre cei de drept comun, care vroiau să-l linșeze. După ce omorâse sute de borfași cu care operase ani de zile, intrase în securitate. A participat alături de trupele Ministerului de Interne la lichidarea mișcării de rezistență, la început în Banat, împotriva colonelului Uță, apoi în Făgăraș. Dar nu a apucat s-o lichideze, pentru că a fost arestat. De la Ocnele Mari a ajuns la Midia, de unde a fost salvat de administrație din mâinile colegilor de drept comun și adus la Kilometrul 4, lângă Cernavodă."

În vara anului 1949, într-o ședință la cel mai înalt nivel din cadrul Ministerului de Interne, la care au participat ministrul Teohari Georgescu, ministrul adjunct Marin Jianu, directorul Securității, Gheorghe Pintilie și adjunctul său, Alexandru Nicolschi, s-a luat decizia ca toți cei care făcuseră parte din grupurile de rezistență anticomunistă și care fuseseră condamnați la peste 15 ani de închisoare să fie și ei executați extrajudiciar, în condiții cât mai discrete. Eugen Alimănescu a fost desemnat să ducă la îndeplinire aceste execuții extrajudiciare pe care le-a dus la îndeplinire de-a lungul anului 1950: 6 membri ai grupului Spiru Blănaru, 13 din grupul maiorului Nicolae Dabija, și peste 30 de mebri ai rezistenței dobrogene, închiși la Gherla, Aiud și Pitești. 

Alimănescu, în realitate un fost interlop, este arestat pentru fraudă în gestiunea banilor folosiți pentru recrutarea informatorilor și este închis la Canal, ca infractor de drept comun. Eliberat după doi ani, ajunge gestionar al unui debit de tutun în zona Pieței Dorobanți din București. Este arestat din nou, pentru nereguli în gestiune și dispare definitiv, în circumstanțe necunoscute. În 1952 este menționat ca fiind deținut la Canal. Pe 26 decembrie 1951 s-a clasat dosarul, iar actul de deces este datat 1958.