I shall not have wasted my
time in writing this blog, and more importantly you will not have wasted your time in reading it. All Things Work Together for Good. Nu ceda, nu renunța. Con rumbo propio. Disfruta de la vida sin estrés. Le temps ne respecte, dit-on, que les œuvres auxquelles il collabore.
Nu uitați de nedreptățile din sistemele de forță românești, militare, celor cauzate de neactualizările pensiilor militare, de revitalizarea industriei de producție militară, reforme profunde în sistemele militare, crearea de unități specializate pentru războiul informatic. Tinerii cu excelență în domeniile software și hardware, olimpici naționali și internaționali să fie atrași de astfel de locuri de muncă, nu în ultimul rând prin salarii occidentale! Gradul să nu fie norma de salarizare ci valoarea, competența, rezultatul muncii! Vârsta să devină colaterală! Nu uitați puștii noștri de azi, olimpici internaționali, sunt apărătorii de mâine ai României!
Lt.Col (Ret) Alexandru MATEESCU
"Vă mulțumesc pentru urări și pentru că îmi sunteți alături și acum, la intrarea în cel de-al 46-lea an al vieții mele! 🎉
————————————-
Îmi place mult această fotografie. Dincolo de lumina bună și de șăpcuța cu emblemă militară, iubesc starea de spirit care reiese din ea, bucuria și fericirea pe care le-am simțit în momentul realizării ei - imediat după întâlnirea cu echipa de conducere a Gărzii Naționale din Nevada. Respectul și aprecierea celor cu care ne-am văzut la adresa militarilor români mi-au umplut inima de căldură, motiv pentru care le mulțumesc tuturor celor ce au contribuit la această imagine a armatei noastre în lume.
Ca fiecare dintre voi, îmi iubesc mult țara și nu m-aș da o secundă în lături de la a face tot ce ține de mine pentru a promova imaginea și interesele României în lume.
Sunt foarte dedicată proiectelor mele din parlament și sper ca, prin ele, să reușesc să aduc un plus de bine celor pentru care lupt.
Da, într-adevăr, tot ce ține de susținerea uniformei militare românești mă motivează și mă umple de energie, dar, de fapt, asta e doar o parte din ceea ce iubesc atât de mult să fac. Sunt fericită să mă implic în tot ce ține de oameni, de viața și de greutățile lor, de dezvoltarea economică a țării noastre, de siguranța noastră, de A FACE în general, de a construi, de a lăsa ceva în urmă.
🙏Vă mulțumesc pentru că îmi sunteți alături și acum, la intrarea în cel de-al 46-lea an al vieții mele! ❤️
Întorc cu multă recunoștință înspre voi, gânduri bune, iubire și bucurie! 🍀🙋♀️🇹🇩"
N.B.
Poate nu ar fi necesar, poate nu este necesar, poate greșesc, poate nu greșesc! Fac publică o conversație a mea cu un Sistem Inteligent de la GOOGLE, din cursul serii trecute, despre Conferința de la MUNCHEN:
https://www.facebook.com/share/g/1ChyVkQZmb/
PDF- ul îl găsiți în acest link, secțiunea FIȘIERE.
"România avea cei mai performanți ofițeri ai serviciilor de informații din lume!Ca simplu cetațean vă întreb fiindcă am N motive să cred că nu mai vedeți de 36 de ani realitatea din România: ce se intâmplă in țara noastră,cine își bate joc de această națiune măreață? Salariile nu sunt suficiente ,domnilor ofițeri? Sau jugul politic vă apasă atât de rău incât nu vedeți cine reprezintă România în lume? Știu," a fost ales", dar de alții,nu de români! Altă scuză aveți? Pe mine nu mă poate reprezenta acest biet om care nu știe ce caută în funcția supremă a statului român. Atenție,tot el este comandantul " suprem" al Armatei! Nici Armata Română nu are cel puțin un general cu demnitate să solicite CSAT ului rezolvarea acestei situații? Nu-l mai scoateți din birou,ne-ati făcut de rușine in lumea intreagă.Te îngrozești doar privindu-l,nu vreau să știu ce decizii ia în numele României fiindcă îmi stă inima,se oprește de atâta durere."
Nici acum nu s-au declasificat documente ce privesc jafurile naziștilor din perioada WWII!
Întâmplarea face să fi cunoscut bine acea gaură neagră,UBS, Elveția, unde a dispărut aurul României în contul datoriei externe în vremea altui măcelar, piticul Ceaușescu. Sunt amintiri care mă răscolesc. Le-am îngropat. Văd însă în ce hal este jefuită acum populația ținuturilor noastre. Asemuiesc acțiunea jafului nazist. Poate, greșesc!
Momentan, refuz să plătesc taxele și impozitele instituite de BOLOJAF.
Primesc scrisori de atenționare de la primăriile unde dețin niște amărât de pământ agricol. Ne vor confisca proprietățile dacă nu plătim taxele?
Muriți de foame, dragilor? VALEA!
Info About US Bad Actors & Nazi Looted Art? A Call To Declassify The Nazi-era Naval Intelligence For The San Francisco District (1933-42): How You Can Help
By R. J. Preece
February 10, 2026
Views: 3663
We need your help. Behind the scenes lobbying is not working.
In November 2025, the U. S. Congress passed the Epstein Files Transparency Act. Last December, a “revamped Nazi-loot restitution bill was passed by the US Senate unanimously”. And last week, a senate hearing was held in which some senators pressured UBS management to release files regarding financial services activity for fleeing German Nazi officials to Argentina following WWII. This is alleged to have been historically faciliated by Credit Suisse, which UBS acquired in 2023. (See hearing on YouTube here.)
These are strong developments for transparency and more truth to come forward.
But one key intelligence archive in the San Francisco area from the Nazi-era is STILL classified, and shouldn’t be.
Particularly, the files are thought to contain detailed information about not only the contact between Nazi German consuls in San Francisco before the US entered WWII, but also opportunistic Americans in business and society. The consuls included the alleged assassin Manfred von Killinger, later "Butcher of Bucharest", and also Hitler's former adjutant Fritz Wiedemann (c. 1938-41).
These still-classified files potentially holds secrets regarding not only stolen Nazi art into America, but all sorts of opportunistic activity by American friends of the Nazi regime. Information about unsolved murders, threats and blackmail may also be in the files, curiously still classified.
Note that right before 1940, the FBI was mainly focused on the communist threat, not Nazi, but US Naval Intell especially in SoCal did have a Nazi threat focus. Also gathering intelligence at this time was the US State Department. So all three areas must be consulted to get a clearer picture of the official US government record.
In c. 1940, the SF Naval district included not only the Bay Area, but the state down to just north of Santa Barbara, most of Nevada and all of Utah and Colorado. Regarding 1939 German Nazi consul to SF coverage, that covered what the SF Naval Intell area did, but add New Mexico, and Hawaii. One can also imagine special projects crossing over.
Below are the file sets identified that are still classified.
We need your help. Surprising, unsurprising, behind the scenes lobbying is not working.
CK Hutchison Holdings din Hong Kong a amenințat cu acțiuni în justiție împotriva gigantului danez de transport maritim A.P. Moller-Maersk, după ce autoritățile panameze au apelat la grup pentru a prelua temporar operațiunile a două porturi strategice la ambele capete ale Canalului Panama.
Într-o declarație de joi, CK Hutchison a avertizat A.P. Moller-Maersk că „orice măsuri” pe care grupul danez sau filiala sa le ia pentru a opera porturile fără acordul său vor „duce probabil la căi de atac”. Aceasta este conform traducerii CNBC a declarației în limba chineză.
U.S.–China proxy battle over Panama Canal ports set to intensify as CK Hutchison warns of legal action
Published Thu, Feb 12 20269:54 PM ESTUpdated 7 Min Ago
thumbnail
Anniek Bao
CNBC LIVE STREAM
"Hong Kong’s CK Hutchison Holdings has threatened legal action against Danish shipping giant A.P. Moller-Maersk after Panamanian authorities tapped the group to temporarily take over operations of two strategic ports at either end of the Panama Canal.
In a statement on Thursday, CK Hutchison warned A.P. Moller-Maersk that “any steps” the Danish group or its subsidiary takes to operate the ports without its agreement will likely “result in legal recourse.” That’s according to CNBC’s translation of the Chinese statement."
Unde e granița dintre Rusia și Europa? De ce răspunsul la această întrebare poate însemna pacea pentru Ucraina
„Pacea poate fi imperfectă, războiul e întotdeauna devastator”, spune profesoara de științe politice Alina Mungiu Pippidi. Ea subliniază, într-un articol de opinie pentru HotNews, că „alegerea reală nu este între bine și rău absolut, ci între soluții dureroase”. Care pot fi acestea?
Europa se află în fața unei dileme privind războiul din Ucraina, iar fără un răspuns clar, conflictele vor reveni periodic, scrie profesoara de științe politice. Ea argumentează că soluția începe cu un dialog pragmatic între UE și Rusia despre unde se termina Europa și unde începe Rusia, o temă pe care o explorează și în cartea „Război sau pace. Pseudo-jurnal de pe frontiera de Est”, apărută recent la editura Polirom.
De câțiva ani, lumea trăiește prinsă între două argumente opuse: unii cer pacea, alții spun că pacea e posibilă doar după înfrângerea agresorului. Un cercetător de la Harvard a analizat peste 70 de propuneri de pace formulate până în 2025 și a ajuns la o concluzie amară: nu există soluții simple.
Mai mult, de multe ori nici nu e limpede cine susține cu adevărat pacea și cine susține, în fapt, continuarea războiului — pentru că unii cred că pacea se obține doar prin forță.
Când trebuie să se oprească un război?
Astăzi, scena internațională este împărțită între două tabere. Cei realiști spun că trebuie negociat chiar și când soluția e imperfectă. Cei idealiști cred că războiul trebuie dus până la capăt, până când agresorul e înfrânt și justiția realizată.
Până la finalul anului 2024, tabăra războiului a dominat politica occidentală. Rădăcinile acestei poziții pot fi regăsite încă din 2008, la summitul NATO de la București, când s-a discutat despre posibila aderare a Ucrainei și Georgiei, deși majoritatea cetățenilor din aceste țări nu sprijineau ideea. Cu toate eforturile Angelei Merkel de a tempera tensiunile, Vladimir Putin s-a simțit provocat. Lunga perioadă de destindere începută în epoca lui Gorbaciov, cu politica glasnost, a luat atunci sfârșit.
În decembrie 2021, Rusia a cerut oficial SUA și NATO garanții de securitate – oprirea extinderii NATO, limitarea trupelor în estul Europei, reluarea dialogului strategic. În același timp, zeci de mii de soldați ruși erau deja la granița Ucrainei. Cererile au fost respinse în ianuarie 2022, iar o lună mai târziu, tancurile rusești intrau în Ucraina.
Afirmația-tabu
Comparația cu Acordul de la München (1938) a apărut aproape instantaneu în presa occidentală. Orice negociere părea „o nouă capitulare”. Analogia, deși discutabilă, a blocat aproape complet discuțiile despre compromis. Ucraina a primit ajutor militar, dar occidentul a evitat implicarea directă, de teama unui conflict nuclear.
După plecarea Angelei Merkel de la conducerea Germaniei, vocile prudente s-au stins. Emmanuel Macron a încercat să continue dialogul cu Moscova și chiar după invazie a vorbit cu Putin, dar a fost criticat dur.
Până în 2024, a devenit aproape tabu să spui public că pacea trebuie negociată chiar și cu Rusia. Numai Donald Trump a readus acest adevăr dureros, că pacea se negociază în primul rând cu Rusia.
„O pace injustă e mai bună decât un război pierdut”
Papa Francisc declara într-un interviu din 2024, supărându-l pe președintele Zelenski: „Chiar o pace injustă e preferabilă unui război pe care nu îl poți câștiga.”
Laureatul Nobel Desmond Tutu spunea la rândul său: „Lăsați armele jos și prosperitatea va începe de a doua zi.”
Pentru unii, aceste cuvinte sună naiv sau defetist. Pentru alții, ele descriu o realitate dură: războaiele distrug tot ceea ce e greu de reconstruit. Pacea, oricât de dorită, cere compromisuri incomode: amnistii, schimburi de prizonieri, recunoașterea unor realități teritoriale. Uneori, e un proces dureros, dar alternativa e un conflict fără sfârșit, cu moarte și ruină.
Care să fie soluția de echilibru?
Câștigătorii războaielor nu sunt, de regulă, cei din prima linie. Profită industria de armament, rețelele negre, intermediarii și corupția. Țările mici se îndatorează pentru a cumpăra arme, iar bugetele pentru educație sau sănătate se transformă în bugete de război. În jurul centralelor nucleare, planează mereu riscul unui accident care ar putea schimba continentul pentru o generație întreagă.
Realismul politic spune că lumea nu e un loc drept. Există mari puteri și zone de influență. Nu ne place această realitate – dar ea există.
Din acest punct de vedere, neutralitatea militară a Ucrainei, combinată cu o integrare economică europeană, ar fi putut fi o soluție de echilibru – asemănătoare modelului Finlandei în timpul Războiului Rece. Între timp, acest model a fost șters.
Strategul militar B.H. Liddell Hart observa că „nu câștigă războaiele cei care atacă cel mai mult, ci cei care își conservă mai bine resursele.”
Romanii au învățat târziu această lecție în luptele lor cu parții. După secole de războaie în Orientul Mijlociu, au descoperit că o frontieră stabilă – pe Eufrat între imperiu și haos – era mai valoroasă decât noi cuceriri. Europa de astăzi se află în fața aceleiași dileme: fără o frontieră clară între spațiul european și Rusia, conflictele vor reveni periodic.
Unii analiști cred că Ucraina ar putea deveni un stat tampon stabil, chiar dacă asta presupune concesii grele. Argumentul e pragmatic: Rusia nu poate fi „demontată” și reconstruită precum Germania sau Japonia după 1945.
O strategie de calmare controlată – cooperare limitată, competiție gestionată – ar fi mai sigură decât un conflict nesfârșit.
Argumentul celălalt: fără înfrângerea agresorului, nu există pace
Pentru Ucraina, însă, dilema nu e teoretică, ci existențială. O pauză fără garanții solide ar putea duce la dispariția statului. De aceea, Kievul continuă să lupte, chiar cu costuri umane și economice uriașe.
În Occident, argumentul central rămâne moral și juridic: Rusia este agresorul, iar Vladimir Putin este acuzat de crime de război. Nu poate exista o pace justă fără înfrângerea și pedepsirea agresorului.
Această logică are rădăcini vechi. În 1914, premierul britanic H. H. Asquith justifica implicarea Marii Britanii în război prin trei obiective:
„(1) Să justifice sfințenia obligațiilor luate prin tratate, (2) să apere independența statelor mici și slabe, (3) să reziste pretenției arogante a unei singure Puteri de a domina destinul Europei.”
Aceste principii revin astăzi în discursul occidental: apărarea celor mici, respectarea dreptului internațional, stoparea ambițiilor imperiale.
„Demonstrația de forță a democrațiilor”
Alții merg mai departe și vorbesc despre un conflict civilizațional. Napoleon nu a invadat Rusia doar pentru teritorii – ci pentru a exporta instituții moderne. Visa, potrivit propriilor memorii, la o Europă unită, fără armate permanente, guvernată de legi și administrații eficiente. Războiul, credea el, putea moderniza țări ca Rusia sau Egiptul. Dar realitatea a fost catastrofală – Rusia a rezistat, iar Europa a plătit prețul. Armatele ruse au ajuns la Paris și la Berlin doar după ce Occidentul a invadat Rusia.
Susținătorii continuării războiului speră că presiunea militară și sancțiunile vor slăbi regimul de la Kremlin, ducând la schimbări interne. În plus, conflictul e și un mesaj către China, o demonstrație de forță a democrațiilor. Totuși, efectele nu pot fi controlate: Rusia și China s-au apropiat, iar lumea a devenit mai polarizată. Consecințele nedorite ale sancțiunilor au afectat negative și lumea occidentală.
Pentru estul Europei, teama e simplă: dacă Rusia nu e oprită acum, va merge mai departe. Chiar și fără dovezi absolute, această percepție modelează decisiv politica regională.
Între o pace proastă și un război permanent
Pacea poate fi imperfectă. Războiul e întotdeauna devastator. Alegerea reală nu este între bine și rău absolut, ci între soluții dureroase.
Dacă Occidentul nu e dispus să meargă până la confruntare directă cu Rusia – cu toate riscurile nucleare implicate – atunci promisiunea unei victorii totale devine o iluzie. Continuarea războiului înseamnă doar o suferință prelungită, fără final clar. Războiul a fost inutil. Măcar pacea să fie de folos.
Și totuși, o pace fără o frontieră stabilă între Europa și Rusia ar fi fragilă: o simplă pauză înaintea următorului conflict.
Războiul din Ucraina a transformat deja Europa: reînarmare, îndatorare, revenirea serviciului militar obligatoriu, insecuritate economică. Generațiile care vin vor avea mai puține opțiuni decât cele care au crezut că trăiesc într-un continent postbelic.
Așadar, întrebarea nu este cine are dreptate moral, ci ce soluție poate reduce riscul unui dezastru mai mare. O pace durabilă – fie ea și imperfectă – rămâne mai valoroasă decât un război fără sfârșit.
România poate că nu are cuvântul decisiv în această ecuație, dar are datoria să o înțeleagă. De la lovitura de stat eșuată din Rusia în 1991 până la întâlnirea Trump–Putin din Alaska, Bucureștiul a fost mai degrabă observator decât actor, a debitat propaganda, nu a dezbătut probleme și soluții.
***
Soluțiile privind războiul din Ucraina sunt dezbătute de profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi, membră a comisiei CEPA a ONU, și în cartea „Război sau pace”, apărută recent la editura Polirom.
„Granițele trasate de URSS sunt instabile şi trebuie regândite, ca după Al Doilea Război Mondial. A evita discuţia de teama unei „noi Ialta” nu rezolvă nimic; dimpotrivă, doar o negociere deschisă şi realistă a frontierelor şi a vecinătăţii euro‑ruse poate permite construirea de soluţii durabile”, spune Alina Mungiu Pippidi. Ea cunoaște frontiera din experiență: a fost la Kiev în 1991, a lucrat apoi în Crimeea pentru ONU, și în Caucaz pentru Banca Mondială.
„M-am dus bou și m-am întors vacă”. Primarii din țară, nemulțumiți după întâlnirea cu Bolojan: „Am vorbit degeaba acolo”
Mulți primari de comune din țară care au participat, săptămâna aceasta, la întâlnirea cu premierul Ilie Bolojan s-au întors dezamăgiți în comunitățile rurale pe care le păstoresc. Deși i-au reproșat șefului Executivului că „sărăcește satul românesc" prin măsurile privind restructurarea administrațiilor locale și creșterea impozitelor, edilii nu cred că punctele lor de vedere vor conta.
Premierul Ilie Bolojan a fost ținta critcilor lansate de aleșii locali FOTO Adevărul / Maria Dinu
La Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România (ACoR), desfășurată la București și marcată de o întâlnire tensionată cu premierul au participat, potrivit eBihoreanul, și patru primari din Bihor, județul în care a făcut carieră politică Ilie Bolojan.
Unii dintre edili au relatat cu umor amar că deplasarea, pe care au cheltuit banii sătenilor (deplasarea fiind acoperită din bugetele primăriilor), nu le‑a adus rezultatele sperate.
Primarul comunei Dobrești, Florin Copos (PNL), a mărturisit că a stat la București doar o zi, spre deosebire de majoritatea primarilor din țară, care au ajuns încă de duminică și au fost cazați la un hotel de cinci stele.
„Mi‑am cumpărat biletul de avion, 2.000 de lei, din banii mei. Restul se va calcula. M‑am dus pentru oameni, să cer reducerea taxelor și impozitelor cu 50%".
Primarul orașului Vașcău, Sebastian Bursașiu (PSD), a declarat că a plecat duminică seara și s‑a întors miercuri. A folosit mașina Primăriei, iar drumul a costat aproximativ 600 de lei. Cazarea a fost între 1.800 și 2.000 de lei, sumă ce va fi decontată din bugetul local.
Primarul comunei Lunca, Dorin Boca (PSD), a mers cu mașina personală, invocând teama de avion. A stat două nopți la București, la un hotel mai ieftin decât Marriott, unde au fost cazați mulți dintre participanți.
„Dar eu nu am stat la Marriott, că nu are comuna mea bani să stau la Marriott. Când o să aibă bani suficienți, o să-mi permit la Hilton", a mai spus Boca.
Cazarea l-a costat 810 lei pe noapte, în total 1.600 de lei, bani care vor fi decontați de Primărie, a spus edilul.
Întrebat ce probleme a reușit să rezolve, Boca a răspuns autoironic: „M‑am dus bou și m‑am întors vacă".
Edilul a explicat că a încercat să obțină clarificări privind un proiect de canalizare de 6,5 milioane de lei, finanțat prin Programul „Anghel Saligny", dar blocat din lipsă de fonduri.
„N‑am rezolvat nimic. Dacă cei de sus vor, se rezolvă. Dacă nu, nu se rezolvă nimic", a spus primarul.
Edilul din comuna Criștior, Fănel Tulvan (PNL), nu a putut fi contactat.
Din Vaslui, opt primari au participat la întâlnirea cu premierul, delegația fiind condusă de Neculai Moraru, edilul comunei Fălciu și președintele filialei județene ACOR, potrivit Vremea noua e
Aleșii locali mărturisesc că au plecat spre Capitală cu speranța că premierul va renunța la unele dintre măsurile contestate, însă discuțiile nu au schimbat direcția Guvernului.
„Nu cred că se va schimba ceva", a concluzionat Moraru, care a remarcat că austeritatea pare să vizeze doar administrația locală: „Supărător este că doar aici se dorește să se umble și deloc în administrația centrală".
Carmen Bâlbîe, edilul comunei Epureni, a rezumat atmosfera: „Ne‑am dus cu multe speranțe și ne‑am întors dezamăgiți".
Primărița a explicat că nu vor exista reduceri ale grilelor de taxe și nici finanțări pentru proiecte noi.
„Vom merge doar cu ceea ce avem început", a mai spus Carmen Bâlbîe,
Relu Brașoveanu, primarul comunei vasluiene Bălteni, a criticat ideea ca un singur specialist să deservească mai multe primării.
„Nu văd cum să angajezi un arhitect cu 4.000 de lei și acesta să acopere câteva comune", a afirmat edilul.
La Pochidia, unde Primăria funcționează cu doar nouă angajați, edilul Marius Ciocan spune că nu mai are de unde reduce personal: „Nu avem ce face altceva decât să reducem din cheltuieli, pentru că din personal nu mai putem da afară".
Singura veste bună: bugetele locale ar putea rămâne la nivelul anului trecut
Deși reformele vor merge înainte, primarii au primit o garanție parțială: transferurile bugetare către UAT‑uri nu vor scădea față de anul trecut. „Asta ar fi singura veste bună", a spus Carmen Bâlbîe, care a menționat și o posibilă măsură aflată încă în discuție: preluarea cofinanțărilor pentru proiectele de investiții de către Ministerul Dezvoltării.
Pentru mulți edili concluzia rămâne aceeași:
„Am vorbit degeaba acolo… nu cred că se va schimba ceva", a spus Brașoveanu.
Amintim că, la întâlnirea cu primarii de comune, premierul a transmis un mesaj ferm, afirmând că presiunea pentru reorganizarea administrativă va crește în următorii ani.
„Este doar o problemă de timp, până în 2028", a spus șeful Executivului, avertizând că, în lipsa eficientizării, se va ajunge la „reducerea numărului de comune, fuziuni și așa mai departe".
El a subliniat și dezechilibrul dintre veniturile locale și cheltuielile cu salariile: „În România, veniturile din taxele locale reprezintă un sfert din cheltuielile de salarii". Pachetul legislativ pregătit de Guvern include reducerea personalului acolo unde organigramele depășesc limitele stabilite.
Adunarea ACoR a fost scena unor critici dure la adresa premierului Ilie Bolojan. Prim‑vicepreședinta Asociației, Mariana Gâju (PSD), primărița comunei Cumpăna, i‑a reproșat acestuia că reforma administrației locale „a pornit greșit" și că afirmațiile privind majorarea taxelor de către primari „îi îngroapă pe toți".
În paralel cu reuniunea, marți a avut loc o grevă de avertisment în primăriile comunale, organizată de Sindicatul din Comunele din România (SCOR). Angajații protestează față de grila unică de salarizare pentru primăriile cu venituri proprii insuficiente și față de posibilitatea angajării de personal cu fracțiune de normă. În Bihor, la protest au participat angajați din 39 de primării.
The Yenisei (often spelled Ienissei in French or Romanian) is one of the world's most massive and significant river systems. It’s the centerpiece of the "Great Siberian Rivers," slicing right through the heart of Russia.
Here is the quick breakdown of w/hy it's a big deal:
🌍 Geography & Scale
* Rank: It is the 5th longest river system in the world and the largest to flow into the Arctic Ocean.
* The Divide: It serves as a natural border in Siberia. To the west lie the flat West Siberian Plains, and to the east begins the rugged Central Siberian Plateau.
* Source to Sea: It begins in Mongolia and flows north through Lake Baikal (via the Angara tributary) before emptying into the Kara Sea.
⚡ Power & Economy
The Yenisei is a powerhouse for the Russian economy, though it operates in some of the harshest conditions on Earth:
* Hydroelectric Giants: It hosts some of the world's largest dams, including the Sayano-Shushenskaya and Krasnoyarsk stations.
* Industrial Hubs: Major cities like Krasnoyarsk rely on it for transport and industry, particularly for aluminum smelting and mining (like Norilsk Nickel further north).
❄️ The "Ice Road" Reality
For much of the year, the river is frozen solid.
* In the winter, parts of the river become ice roads for heavy trucks.
* In the spring, the "break-up" can be violent; because the southern part thaws before the northern part, massive ice jams often cause spectacular flooding.
Fun Fact:
If you followed the entire Yenisei-Angara-Selenga water system, you’d cover about 5,539 km (3,442 miles)—roughly the distance from London to New York!
II've pinpointed the Yenisei River for you on the map.
As you can see, it cuts a massive path right through the middle of Russia, flowing from the south (near the Mongolian border) all the way north to the Arctic Ocean.
Would you like to see specific points along the river, such as the massive Sayano-Shushenskaya Dam or the city of Krasnoyarsk where the Trans-Siberian Railway crosses it?
Along the vast course of the Yenisei River, there are several remarkable locations that showcase both the industrial might and the stunning natural beauty of Siberia.
Industrial and Urban Hubs
Krasnoyarsk is one of the most significant cities in Siberia, serving as a major transportation and industrial center where the Trans-Siberian Railway crosses the river.
* The city is famous for its bridges over the Yenisei, one of which is featured on the Russian 10-ruble note.
* It serves as the gateway to the vast wilderness of the Krasnoyarsk Krai region.
The Sayano–Shushenskaya Dam is a testament to massive engineering, standing as the largest hydroelectric power plant in Russia.
* It is located in a dramatic canyon setting, harnessing the immense power of the upper Yenisei.
* The dam provides a significant portion of the electricity used by large industrial plants in the region.
Natural Wonders
Красноярские Столбы (Krasnoyarsk Stolby) is a world-renowned nature reserve located just on the outskirts of Krasnoyarsk, offering a stark contrast to the nearby urban industry.
* It is famous for its giant, dramatic volcanic rock formations that rise high above the Siberian taiga.
* The park is a popular destination for "stolbism," a local tradition of rock climbing without equipment that has existed for over 150 years.
* Visitors can explore numerous hiking trails that offer panoramic views of the surrounding forest and the Yenisei valley.
These sites illustrate the diverse character of the Yenisei, from the rugged cliffs of the Stolby reserve to the colossal scale of the Sayano-Shushenskaya engineering project.
L'histoire du fleuve Ienisseï est indissociable des peuples qui habitent ses rives depuis des millénaires. Votre mention des Mandchous et des Toungouses (aujourd'hui plus souvent appelés Évenks) touche au cœur de la mosaïque ethnique de la Sibérie orientale et de l'Asie du Nord-Est.
Voici comment ces groupes se situent par rapport au fleuve et entre eux :
1. Les Toungouses (Évenks) :
Les Nomades de la Taïga
Le terme "Toungouse" était autrefois utilisé de manière générique pour désigner les peuples de la famille linguistique toungouse-mandchoue. Les Évenks en sont le groupe le plus emblématique près de l'Ienisseï.
* Territoire : Ils occupent une zone immense allant des rives de l'Ienisseï à l'ouest jusqu'à l'océan Pacifique à l'est.
* Mode de vie :
Traditionnellement, ce sont des éleveurs de rennes, des chasseurs et des pêcheurs. Ils sont parfaitement adaptés à la taïga (forêt boréale).
* Relation avec le fleuve :
L'Ienisseï marque souvent la limite occidentale de leur zone d'influence. Pour eux, le fleuve est une artère vitale, mais ils sont surtout les maîtres des terres situées sur la rive droite (est), là où le plateau sibérien commence.
2. Les Mandchous :
Les Fondateurs d'Empire
Bien qu'appartenant à la même famille linguistique que les Évenks, les Mandchous ont suivi une trajectoire historique très différente.
* Origine : Ils sont originaires de la Mandchourie (nord-est de la Chine actuelle), plus au sud et à l'est du bassin de l'Ienisseï.
* Histoire : Ils sont célèbres pour avoir conquis la Chine et fondé la dynastie Qing (1644-1912).
* Le lien avec les Toungouses : Les Mandchous sont techniquement des "Toungouses du Sud". Ils partagent des racines linguistiques et culturelles avec les Évenks, mais se sont sédentarisés et ont adopté une administration impériale complexe, contrairement à leurs cousins nomades du Nord.
3. La rencontre avec la Russie
L'expansion de l'Empire russe vers l'est, à partir du XVIIe siècle, a bouleversé ces deux groupes :
* Les Russes ont rencontré les Toungouses en descendant l'Ienisseï et l'Angara.
* Plus tard, la Russie est entrée en conflit avec les Mandchous (l'Empire Qing) pour le contrôle du fleuve Amour, bien plus à l'est.
Comparaison Rapide
| Peuple | Mode de vie traditionnel | Région principale | Statut historique |
|---|---|---|---|
| Évenks (Toungouses) | Nomadisme, rennes, chasse | Taïga de Sibérie (Ienisseï à l'Amour) | Habitants autochtones de la forêt |
| Mandchous | Agriculture, administration, guerre | Mandchourie (Nord-Est de la Chine) | Dirigeants de l'Empire Qing |
> Le saviez-vous ? La région de l'Ienisseï abrite également les Evenes et les Kètes, ces derniers parlant une langue qui n'a aucun lien avec le toungouse et qui est considérée comme l'une des dernières "langues isolées" de Sibérie.
>
Souhaitez-vous que je génèr e une image illustrant l'habitat traditionnel (tente de peau ou d'écorce) des peuples toungouses de cette région ?
Peste 45.000 de tovarăși au încercat să mă urmărească în ultimele patru zile. Sistemele mele "antirachetă" funcționează perfect.
Pe teren au trecut la înaintare nemții și americanii. Se deschid noi fronturi! Ucrainenii vor să facă alegeri cât de curând! Spânzuratul lor nu mai este recunoscut de boșimani. S-au săturat de război. Vor fi alegeri. Libere, NELIBERE, nu contează. Rusul, americanul, ucraineanul se întâlnesc zilele astea. Pacea bate la ușă.
Noi împrumutăm bani pentru a le da arme ucrainenilor.
