Îndemn.

https://alex51ro.blogspot.com/?m=1

Cu tâlc.

Best mental reset l've learned.

If your mind is loud - Write.

If your mind is empty - Read.

If your mind is racing - Walk.

If your mind is tired - Sleep.

If your mind is sharp - Build.

Most problems are just mismatched energy.

Get the inputs right, the rest follows.

Când vrei poți surmonta orice provocare!

Iată exemplul meu cu limba engleză la o vârstă înaintată:

Tăncuța Republicii Moldova, Maia Sandu, amenințată.

 Kremlinul amenință Republica Moldova cu războiul: „Chișinăul face o greșeală gravă”

Omul lui Putin amenință Republica Moldova că ar putea avea aceeași soartă cu a Ucrainei. „Moldova face o greșeală gravă. Această greșeală a mai fost făcută de o altă țară și nu i-a adus nimic bun", a declarat Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al liderului de la Kremlin.

Moldova nu are „nimic bun de câștigat" dacă va continua politica de confruntare cu Rusia în încercarea de a-și consolida relațiile cu Europa, a afirmat Peskov, citat de agenția TASS și Moscow Times. Declarația vine după ce Chișinăul a aprobat o nouă strategie militară în care Rusia este desemnată drept „principala amenințare" la adresa securității naționale.

Peskov a afirmat că, la Kremlin, adoptarea documentului este privită ca o continuare a „liniei confruntaționale" a autorităților moldovene față de Moscova: 

„Actuala conducere a Moldovei, din punctul nostru de vedere, face o greșeală gravă. Ei cred că apropierea de Europa presupune automat o antagonizare totală a Rusiei. Această greșeală a mai fost făcută de o altă țară și nu i-a adus nimic bun", a subliniat Peskov.

Pe 8 octombrie, guvernul Republicii Moldova a aprobat noua strategie militară până în anul 2035. Printre „riscurile și amenințările la adresa securității naționale" enumerate în document se menționează în mod special războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Moldova își exprimă îngrijorarea privind posibilitatea creării unui „coridor terestru" rusesc până la granițele sale și nu exclude „răspândirea" conflictului pe teritoriul republicii.

O altă amenințare menționată în strategie este prezența a aproximativ o mie de militari ruși în regiunea separatistă Transnistria. În acest context, autoritățile au decis să majoreze efectivele armatei naționale cu o treime și să crească bugetul apărării până la 1% din PIB. Documentul mai prevede trecerea la standardele NATO și precizează că statutul de neutralitate înscris în Constituție „obligă" statul să ia „toate măsurile necesare, inclusiv de natură militară, pentru propria apărare", ceea ce permite Moldovei să participe la exerciții internaționale.

În septembrie, partidul proeuropean „Acțiune și Solidaritate" (PAS), condus de președinta Maia Sandu, a câștigat alegerile parlamentare cu 50,2% din voturi. Pe locul al doilea s-a clasat blocul „Patriotic", cu orientare pro-rusă, condus de fostul președinte Igor Dodon, care a obținut 24,17%.

După alegeri, Kremlinul a acuzat autoritățile de la Chișinău că au împiedicat participarea la vot a „sute de mii" de moldoveni aflați în Rusia, întrucât pentru aceștia au fost deschise doar două secții de votare.

De cealaltă parte, Maia Sandu, care a acuzat în repetate rânduri Moscova de ingerințe în treburile interne ale Moldovei și de tentative de destabilizare, a declarat după scrutin că Rusia „va continua campaniile sale de dezinformare", dar „îi va fi mai greu să o facă".

Uniunea Europeană a felicitat-o pe Sandu, subliniind că poporul Republicii Moldova a ales democrația, reformele și un viitor european „în pofida presiunilor și tentativelor de interferență din partea Rusiei".

New Mind

Este benefic să te afli în prezența persoanelor cu o vibrație superioară, fiindcă la nivelul eteric al conștiinței are loc un transfer de energie pozitivă, precum și înviorarea propriilor

 forme- gând pozitive aflate în latență.

Acest lucru se numeste ,, preluare prin osmoză".

Nu este neapărat nevoie să știm cum se întâmplă acest lucru, ci doar că fenomenul 

are loc. 

Ștefan Iuliu Ștefan - New Mind

Cifre

AUR, săgeți către ministrul de Externe: Cenușăreasa Oana Țoiu vrea să meargă la balul prințului Rubio

Partidul AUR a lansat un atac puternic care o vizează pe Oana Țoiu, ministrul de Externe al României.

”Partidul AUR își exprimă consternarea față de nivelul jalnic la care a ajuns politica externă a României. Acest lucru a fost subliniat încă o dată de agenda recentă a Ministerului Afacerilor Externe și, mai ales, de agitația mediatică, ridicolă prin slugărnicie, ce a însoțit-o.

Mai concret, suntem anunțați cu pompă că ministrul Afacerilor Externe, doamna Oana Țoiu, efectuează „o vizită în Statele Unite ale Americii” în perioada 18–29 septembrie.

1. Formularea „vizită în Statele Unite” este deja o manipulare, pentru că transmite opiniei publice impresia că doamna ministru ar fi fost, chipurile, invitată oficial de Washington pentru convorbiri bilaterale. În realitate, situația este cu totul alta: doamna Oana Țoiu participă la cea de-a 80-a sesiune a Adunării Generale a ONU, la New York, unde fiecare stat membru susține, în mod obișnuit, o declarație națională. Atât și nimic mai mult. Restul este umplutură pentru a acoperi Regele care este, evident, gol.

2. Publicul românesc trebuie să știe că nu este, în niciun caz, vorba despre vreo relansare a relațiilor cu Statele Unite sau că vizita aceasta ar anunța așa ceva. Este vorba de o deplasare formală, în marja lucrărilor ONU, la care poate participa orice reprezentant oficial al unui stat.

Să ajungă România să se laude că ministrul de externe participă (!) la lucrările ONU este nu doar culmea ridicolului, dar și culmea decăderii profunde la care a ajuns Bucureștiul la nivel internațional. Dacă un „Nero al zilelor noastre” și-ar fi numit calul ca ministru de externe, și nu doar senator, acesta ar fi putut, la fel, să ia cuvântul la ONU, pentru că prezența nu are legătură cu persoana în sine, ci cu protocolul instituțional. Astfel, doamna Oana Țoiu, precum calul lui Nero, se va adresa la ONU, ca de obicei în aceste situații, unei săli aproape goale, fără ca demersul să aibă vreo relevanță diplomatică reală.

3. Ca să acopere (cvasi)impostura mediatică, Ministerul Afacerilor Externe și presa afiliată au prezentat deplasarea drept un eveniment de anvergură, menționând „participarea” la Dineul Transatlantic organizat de senatorul american Marco Rubio și la reuniunea informală a miniștrilor care sprijină Curtea Penală Internațională. Alte vorbe, alte gogomănii.

În realitate, la dineul cu pricina participă numeroși alți miniștri, iar o întâlnire directă cu Marco Rubio – sugerată de mesajele de presă – se va face doar dacă, printr-un accident miraculos, doamna Țoiu îi va scăpa cafeaua pe rever Secretarului de Stat american, prilej cu care, poate, vor ajunge să se privească în ochi; sau dacă, precum șeful domniei sale – l-am numit pe președintele Nicușor Dan – va avea prezența de spirit să întindă cu disperare mâna atunci când domnul Marco Rubio va trece razant pe lângă doamna ministru de externe, cu altă treabă, și fără să știe cine e persoana. Și, firește, fotograful să fie pe fază să imortalizeze istorica fracțiune de secundă în care a fost „marcat” parteneriatul – care nu mai e demult strategic – româno-american! În rest, doar vorbe…

4. Realitatea crudă este că România este irelevantă pe scena internațională. Vizita doamnei Țoiu la ONU confirmă – nu informă! – încă o dată acest lucru. Agenda ministrului este, per total, inexistentă, iar încercările de a atrage atenția partenerilor externi se lovesc de refuzuri politicoase. Suntem, în politica externă, în situația descrisă magistral de Gheorghe Dinică, într-un film a cărui atmosferă se potrivește cu ceea ce discutăm aici: „Mâna-ntinsă care nu spune o poveste nu primește nimic.” Acesta este registrul în care mai poate fi discutată astăzi politica externă a României.

Bucureștiul nu are, în realitate, nicio poveste de spus. Nu are un proiect de politică externă, nu transmite mesaje coerente nici partenerilor, nici măcar adversarilor. Tot ce face este să stea cu mâna întinsă, tăcută și incoerentă, fără ca cineva să i-o strângă cu adevărat. Totul este formal, totul e de fațadă, precum deplasarea doamnei Țoiu în America.

5. Ceva, totuși, poate ieși bun din vizita asta: anume, convingerea – inclusiv a ministrului de externe al României, pe teren, la fața locului! – că ambasadorul Andrei Muraru nu mai are ce căuta la Washington și că trebuie urgent rechemat la București. Dacă măcar atâta ar rezulta din vizita în America, ne-am declara mulțumiți. Căci mai mult decât atât nu-i poți cere unei politici externe care a trecut deja de mult de limita de la care ne face, mereu, de râs. Criza actuală a politicii externe românești este una fără precedent”, se arată în mesajul transmis de AUR.

China amenință SUA că va riposta dur dacă Trump relansează războiul tarifar. “Nu ne dorim asta, dar nu ne temem”

Războiul comercial dintre SUA și China se bazează de ceva vreme pe măsuri tarifare și netarifare. Un sigur lucru adaug: există multe metode de a ocoli astfel de măsuri. Toți vom suferi. Se va simți în prețurile finale ale produselor. Prevăd noi dezvoltări, mai ales în IT, din partea chinezilor. SUA va avea de pierdut. Am în vedere un singur exemplu, actual DEEPSEEK, AI , foarte performant, ba mai performant ca cele americane, CHATGPT etc. ( A.M)

China amenință SUA că va riposta dur dacă Trump relansează războiul tarifar. “Nu ne dorim asta, dar nu ne temem”

"China amenință că va riposta cu măsuri dure dacă președintele american Donald Trump va impune o nouă creștere a tarifelor de 100% la importurile chinezești.

„Dacă SUA persistă în acțiunea unilaterală, China va lua cu hotărâre măsurile corespunzătoare pentru a-și proteja drepturile și interesele legitime", a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Comerțului din China, citat de CNN.

Ultima amenințare a lui Donald Trump a venit după ce China a declanșat o serie de restricții la exportul de minerale din pământuri rare săptămâna trecută. Tensiunile tot mai mari din ultimele zile ar putea să dea peste cap progresele realizate în negocierile comerciale.

„Poziția noastră cu privire la un război tarifar rămâne consecventă - nu ne dorim unul, dar nu ne temem de unul", a mai precizat acesta.

Escaladarea rapidă a tensiunilor comerciale dintre cele mai mari două economii ale lumii a dus la scăderea prețurilor acțiunilor, zguduind investitorii și industriile prin amplificarea temerilor privind o repetare a bătăliei tarifare din primăvară, când taxele pe importurile chinezești și americane au crescut la aproximativ 145%, respectiv 120%.

De asemenea, aceasta adaugă o nouă incertitudine în discuțiile comerciale în curs dintre cele două națiuni. Trump și liderul chinez Xi Jinping urmau să aibă o întâlnire mult așteptată în Coreea de Sud peste două săptămâni, dar Trump, invocând problema pământurilor rare, a pus la îndoială desfășurarea acestei întâlniri.

Oficialii de la Beijing cer Washingtonului să „corecteze prompt abordarea greșită" și să „păstreze progresul obținut cu greu în negocieri".

Ministerul Comerțului a descris noile reguli privind pământurile rare drept o „mișcare legitimă" și a dat vina pe Washington pentru ultima escaladare, subliniind introducerea de către administrația Trump a unei serii de noi măsuri restrictive împotriva Chinei în termen de două săptămâni de la ultima rundă de discuții comerciale de la Madrid, în septembrie.

De atunci, Washingtonul a adăugat mai multe firme chineze pe lista sa de control al exporturilor, extinzându-și controalele pentru a acoperi filialele companiilor listate la bursă, precum și impunând taxe portuare speciale pentru navele chineze.

„Acțiunile SUA au afectat grav interesele Chinei și au subminat atmosfera discuțiilor economice și comerciale bilaterale. China se opune ferm acestor mișcări", a declarat purtătorul de cuvânt.

Noile măsuri privind pământurile rare anunțate de Beijing au inclus restricții extinse care vizează tehnologiile lor de producție și utilizarea în străinătate, inclusiv pentru aplicații militare și semiconductori.

Se așteaptă ca acest lucru să pună o presiune semnificativă asupra industriilor globale și a lanțurilor de aprovizionare tehnologice care se bazează pe aceste minerale pentru a produce o paletă largă de produse, de la electronice de zi cu zi, semiconductori și automobile până la avioane de luptă.

Pe Truth Social, Trump a descris mișcarea „surprinzătoare" a Chinei drept „extrem de ostilă" și o „rușine morală în relațiile cu alte națiuni".

Experții au declarat însă că măsurile luate de Beijing reflectă în mare măsură restricțiile impuse de Washington asupra semiconductorilor de-a lungul anilor, restricții care limitează exportul de cipuri sau echipamente de fabricare a cipurilor către China - fie din SUA, fie dintr-o țară terță, unde acestea au fost fabricate cu tehnologie americană.

Ministerul Comerțului din China a declarat că reacția Washingtonului la noile sale reguli privind pământurile rare demonstrează „standardele sale duble".

„Multă vreme, Statele Unite au exagerat conceptul de securitate națională și au abuzat de controalele la export, adoptând măsuri discriminatorii împotriva Chinei și impunând restricții unilaterale de «jurisdicție pe termen lung» asupra unei game largi de produse", a declarat purtătorul de cuvânt. Lista de control al exporturilor din SUA acoperă peste 3.000 de articole - comparativ cu puțin peste 900 de pe lista Chinei, au adăugat aceștia.

Beijinul a criticat mult timp Washingtonul pentru exercitarea controlului dincolo de granițele sale prin intermediul regulilor de export care interzic companiilor din țări terțe să furnizeze Chinei cipuri fabricate folosind tehnologia americană. Însă mișcarea Chinei din această săptămână a semnalat o schimbare în strategia sa, adoptând tactici similare."

Pastila zilei

Dau peste un text, îmi place, reflectez, mă amărăsc. De ce oare? Încerc zilnic a-mi depăși puterile, fotografiez, lucrez intens - ieri am tăiat lemne, și așa de câteva zile în șir. Sufletul mi-a fost liniștit și plin de bucuria de a trăi în mijlocul naturii. Vorba lui Mircea Diaconu: am și eu cerul deasupra capului. Nopțile sunt înstelate, din ce în ce mai reci. Vine iarna. Ba chiar iarna vieții și ramâne singura întrebare:

- Și sufletul unde se va duce?

"The real reason you're tired all the time: It's not your workload. It's your open loops.

 The text you haven't answered. The apology you owe.

 The decision you're avoiding.

 The conversation you keep postponing. 

These run in the background of your mind all day, draining your battery.

 Close your loops.

 Watch your energy return.

 Mental clutter is more exhausting than physical work ever will be."

O poveste cu muți de dacă, dar, de ce, foame, ajutor....demnitate.

Lucrez la casa de marcat numărul trei la supermarketul din cartier de șapte ani. La patruzeci și trei de ani, cu doi copii și o ipotecă, acest job nu e visul meu, dar îmi plătește facturile. Și în șapte ani, vezi mii de oameni, scanezi milioane de produse, dai rest automat fără să te mai gândești. Dar există clienți pe care nu-i poți uita. Gheorghe e unul dintre ei.

Îl văd prima dată într-o zi de vineri, pe la ora cinci după-amiaza. Un bătrân subțire, în jur de șaptezeci și cinci de ani, cu o haină de stofă uzată dar curată, cu părul pieptănat cu grijă și cu ochii albaștri care îți spun că odată a fost un om mândru. În coșul lui sunt patru produse: o pâine albă de 2 lei, cea mai ieftină margarină, un pachet de paste și o cutie mică de conservă de pește - 5,50 lei.

"Vă rog frumos," îmi spune politicos, scoțând dintr-un portofel vechi banii în monede mici.

Scanez produsele: 12,50 lei total. Văd cum numără monedele și îmi dau seama că nu are destul. Se oprește la 11 lei și ceva.

"Îmi pare rău," spune el, vocea tremurându-i ușor. "Se pare că am numărat greșit acasă. Las conserva."

Ceva în mine se frânge. Uitându-mă în ochii lui, văd rușinea pe care încearcă s-o ascundă. E genul de rușine pe care o vezi doar la oameni care au avut altădată și acum trebuie să numere fiecare ban.

"Un moment," îi spun, și apeși pe butonul magic de la casă. "Avem o reducere pentru pensionari astăzi. Vine exact 11 lei."

Nu există așa ceva. Dar văd cum îi luminează ochii de ușurare.

"Mulțumesc," spune el, luând punga cu grijă.

De atunci, Gheorghe vine de două ori pe săptămână, întotdeauna marți și vineri, întotdeauna la ora cinci. Întotdeauna cu produsele cele mai ieftine din magazin. Și întotdeauna cu banii exact calculați, până la ultimul ban.

Doar cei care au stat în fața cuiva ce nu are destui bani să-și cumpere pâine înțeleg că există momente când compasiunea e mai importantă decât orice regulament.

După câteva săptămâni, învăț rutina lui. Marți - pâine, margarină, paste, conservă. Vineri - pâine, iaurt cel mai ieftin, ou, ceai ieftin. Cheltuie niciodată mai mult de 15 lei. Și de fiecare dată, când scanez produsele, reduc discret prețul - un leu aici, cincizeci de bani acolo. Îi spun despre "reduceri speciale", "promoții pentru pensionari", "produse cu termen aproape".

"Ești norocos astăzi, domnule Gheorghe," îi spun de fiecare dată. "Pastele sunt la reducere."

El zâmbește, mulțumește politicos și pleacă cu spatele drept, cu demnitatea intactă. Pentru că mi-am dat seama că asta e important - nu doar să-l ajut, ci să-l ajut fără să-i distrug respectul de sine.

"De ce-i dai reduceri doar lui?" mă întreabă colega mea, Ioana, după câteva luni. "Patronul ar înnebuni dacă ar afla."

"Pentru că are nevoie," răspund simplu. "Și pentru că nimeni nu verifică."

"Dar dacă te prind?"

"O să spun că am greșit la scanare. Ce pot să-mi facă, să mă concedieze pentru câțiva lei?"

Adevărul e că riscurile și oamenii ca Gheorghe mă învață că există lucruri mai importante decât să respect toate regulile. Uneori, umanitatea înseamnă să rupi regulile pentru a face ce e corect.

Într-o zi de marți, Gheorghe nu vine. Nici vineri. Prima săptămână gândesc că e bolnav. A doua săptămână încep să-mi fac griji. După trei săptămâni, întreb vecinii din cartier. Nimeni nu știe nimic despre un bătrân cu nume Gheorghe.

În a patra săptămână, îl văd pe stradă lângă magazin, dar nu intră. Stă în fața vitrinei, privind înăuntru, apoi pleacă. Inima mi se strânge. Ies în pauză și-l găsesc pe bancă în parcul de alături.

"Domnule Gheorghe," îl salut. "Nu v-am mai văzut de mult."

Se uită la mine și zâmbește trist. "Ah, domnișoară Elena. Mi-e rușine să vă spun, dar pensia mi-a întârziat două săptămâni. Abia ieri mi-a venit."

"Dar de ce n-ați intrat? Știți că mereu sunt reduceri pentru dumneavoastră."

"Nu pot să vin dacă nu am bani," spune el cu demnitate. "Nu sunt cerșetor."

În acel moment înțeleg ceva profund despre el - că pentru oameni ca Gheorghe, demnitatea e mai importantă decât foamea. Că nu vine la magazin pentru milă, ci pentru a-și cumpăra ce are nevoie, ca orice om care își respectă.

"Domnule Gheorghe," îi spun cu grijă, "pot să vă spun ceva? De fiecare dată când veniți, eu vă reduc din preț. Nu pentru că sunteți sărac, ci pentru că sunteți un client fidel și pentru că magazinul nostru are politici de reducere pentru pensionari."

Mă uit în ochii lui și spun minciuna asta albă cu toată convingerea.

"Nu știam," spune el încet.

"Așa că vă aștept mâine, marți, la ora cinci. Am niște paste foarte bune la reducere."

A doua zi, Gheorghe vine exact la cinci. În coșul lui sunt produsele obișnuite. Când scanez, total e 13 lei. Apeși butonul și spun: "Cu reducerea pentru clienți fideli, 10 lei."

El plătește și când ia punga, îmi spune încet: "Doamnișoară Elena, nu sunt prost. Știu ce faceți. Și vreau să știți că nu banii contează cel mai mult, ci faptul că mă tratați ca pe un om, nu ca pe un biet pensionar."

Mă uit la el și văd lacrimi în ochii lui albaștri.

"Pentru mine sunteți domnul Gheorghe, clientul meu preferat," îi spun sincer.

În săptămânile care urmează, continui să-i fac reduceri. Colega mea, Ioana, după ce aude discuția noastră, începe să facă la fel când Gheorghe ajunge la casa ei. Până și șeful de tură, când află povestea, închide ochii când vede bonurile.

Într-o zi, Gheorghe vine cu un pachet mic. "Pentru dumneavoastră," îmi spune. "Am făcut niște dulceață de gutui. Știu că nu e mult, dar..."

"E perfect," îi spun, luând borcanul. "Mulțumesc."

În acea seară, când deschid borcanul acasă, găsesc înăuntru, pe lângă dulceața aurie, un bilet scris cu mână tremurândă: "Mulțumesc că mi-ați păstrat demnitatea când viața mi-a luat totul. Gheorghe."

Și plâng, pentru că înțeleg că cei mai săraci nu vor întotdeauna bani. Vor să fie văzuți, să fie tratați cu respect, să știe că mai contează pentru cineva în lumea asta.

Pentru că uneori cel mai mare dar pe care îl poți oferi cuiva nu e să-i plătești facturile, ci să-i păstrezi demnitatea în timp ce îl ajuți. Să-l faci să simtă că e un client obișnuit cu reduceri norocoase, nu un sărac care primește pomană. Și să-i arăți că într-o lume plină de reguli și cifre, mai există oameni care văd oameni, nu doar numere pe bonuri fiscale.