Pe vremea studenției mele adesea poposeam la această bijuterie de biserică ortodoxă în drumul meu pe jos de la Universitate către Căminul Studențesc din Grozăvești. Din 1982 ne-am mutat în București. Întotdeauna când am trecut prin zona Pieței Națiunilor Unite, la Operetă cum îi ziceam noi, îmi lipsea o imagine. De-abia acum după zeci de ani am realizat că imaginea mea fusese ștearsă de satrapul comunist, N.C., cizmarul care a distrus zone întregi din București. Memoria mi-a fost reactivată de soție cu niște imagini ale noii biserici, reconstruite. Nu se potriveau deloc cu amintirile mele.
Hai, să rememorăm:
"
Biserica Sf. Spiridon Vechi
Din cind in cind, nu foarte des, imi aduc aminte de un fragment de copilarie si de tinerete, care trezeste in mine sentimente unice. Ca sa fiu inteles, cea mai apropiata comparatie este "briosa lui Proust".
De prima oara cind am calcat pragul bisericii Sf. Spiridon Vechi si am coborit cele citeva trepte, am avut senzatia ca am fost transportat inapoi in timp; ma cuprindea o liniste si o serenitate profunda cum nu am mai trait in nici o alta ocazie. Biserica a disparut dar de cite ori imi aduc aminte de ea, (biserica) (cu mare regret) ma simt transportat inapoi in timp traind aceleas senzatii( de aici "briosa lui Proust").
Biserica Sfantul Spiridon Vechi se afla in plin centrul Bucurestiului, intr-o zona in care aproape fiecare colt evoca epoci succesive de istorie bucuresteana, la cativa pasi de vechiul Pod al Mogosoaiei (astazi Calea Victoriei). Biserica fostei Manastiri Sfantul Spiridon Vechi, micuta si fara turle, a avut parte de o existenta tumultuoasa, datorita schimbarilor survenite de-a lungul timpului in spatiul sau inconjurator.
Bisericuta Sf. Spiridon Vechi, era asezata pe o latura a fostei piete a Operetei (Senatului, Natiunilor Unite…), între strandul „Libertatii” si blocul turn "Gioconda".
Terenul apartiniind bisericii era ca o insulita ce separa cele doua sensuri ale traficului auto. Pe zona din prim plan, cea cu piatra cubica, dinspre blocul turn, era sensul spre piata, spre podul de peste Dâmbovita si spre Calea Victoriei.
Pe latura opusa, era sensul de „venire”, spre strazile Vânatori, Apolodor...
Un copac urias desemnat „monument al naturii” se afla chiar in fata intrarii. Si el... disparut!
==
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, aici era o bisericuta de lemn, cum se mentioneaza, la 9 martie 1680, intr-un document ramas de la Serban Cantacuzino; nu se stie insa cand a fost cladita. Dupa unii istorici, ea a fost ctitorie a boierilor Floresti, servind ca paraclis pentru casele acestora, situate in apropiere, pe malul stang al Dambovitei.
Interesant este faptul ca pana in 1880, biserica se afla pe malul stang al Dambovitei, al carei curs nu fusese inca rectificat. In fata sfantului locas se afla un pod de lemn, "Podul Cilibiului".
Pe atunci, Dambovita, in curgerea ei libera, facea tot felul de ocolisuri si de coturi, care au fost corectate in urma canalizarilor succesive. In dreptul Caii Victoriei de azi, de pilda, ea facea un mare cot spre dreapta, apropiindu-se mult de Biserica Sfintii Apostoli. Dupa ce strabatea Mahalaua Arhimandritului, Dambovita taia drumul Cilibiului, intre bisericile Sfintii Apostoli si Sfantul Spiridon Vechi, si se indrepta spre Curtea Veche - Curtea Domneasca.
Pana la canalizarea Dambovitei, Biserica Sfantul Spiridon Vechi era pe malul stang al raului, iar dupa corectarea albiei, a ramas pe malul drept. La inceputul secolului al XVIII-lea, biserica avea case de zid in jurul ei, cum se precizeaza intr-un document de la 21 martie 1716, in care locuia Mitrofan Tipograful. Este posibil ca acum si biserica sa fi fost de zid. Aceste case, ca si hanul aflat tot aici, au suferit mari stricaciuni la cutremurele din 1802 si 1838, drept care au fost demolate in 1868.
Acatistul sfantului Spiridon, incadrand icoana din mijloc mai mica, a fost zugravita de Patriarhul Silvestru, in timpul sederii sale la Bucuresti, pe un strat de ghips aplicat pe lemn, cu urmatoarea inscriptie in limba araba: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Ia aminte, cititorule, ca in anul 1747 de la Hristos am venit in Valahia".
Dupa secularizarea averilor manastiresti, in anul 1863, manastirea s-a transformat in biserica de mir, fiind afiliata, mai intai Parohiei Mihai Voda si mai tarziu la Parohia Sfintii Apostoli.
In 1929 au început din nou lucrările de construcție la Palatul Senatului. Intrarea pe șantier era prin strada Danielopol. Planurile generale preconizau amenajarea unui parc in jurul Palatului Senatului. O parte din terenul rezervat pentru parc era ocupat de o biserica veche, fără cupola, pe jumătate ruinata, aceasta fiind Biserica Sf. Spiridon Vechi de pe strada Apolodor Nr. 2. Biserica era la acea vreme sortita demolării.
In anul 1960 a fost infiintata ca parohie de sine cu denumirea Sfantul Spiridon Vechi.
Bisrica a fost demolată în noaptea d3 13 spre14 iunie 1987. R.I.P.
Biserica a fost reconstruita si informatiile despre eveniment abunda. De asemenea istoria mai amanuntita a bisericii se poate citii in nenumarate publicatii.
Cu parere de rau, si asta este o parere personala, noua biserica nu imi spune nimic. O alta copie a unei opere de arta care nu poate sa mai fie recuperata. Oricite copii ale Giocondei ai picta nu o sa fie niciodata originalul."
 |
| Biserica Sf. Spiridon Vechi Willy Pragher |
 |
| 1856 planul Frederik Jung. Inainte de sistematizarea Dambovitei, biserica se afla pe malulstang, pentru ca apoi pana inainte de demolare pe malul drept. |
 |
| 1972 |
 |
| 1972 |
1972 Prin zona pe malul girlei
