După ce a ieșit la iveală „cazul Bulai”, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) este protagonista unui nou scandal, după ce o fostă studentă a mărturisit, într-un comentariu lăsat pe Facebook la o postare a profesoarei Mihaela Miroiu, că Marius Pieleanu i-a făcut avansuri, iar Miroiu știa, însă nu a făcut nimic.
Moartea lui Nicu Covaci, la 77 de ani, a creat un val de emoție, vineri seara, în mediul online. Rețelele sociale s-au umplut de mesaje care deplâng dispariția legendarului artist. Printre cei care și-au exprimat durerea se numără și Mircea Baniciu. Cei doi au avut, recent, o „reîntâlnire epocală".
„Drum lin, Nicu Covaci! Regrete imense!", a scris artistul Mircea Baniciu într-o postare pe Facebook, la puțin timp după vestea tulburătoare despre moartea lui Nicu Covaci.
În urmă cu doar câteva luni, mai exact pe 13 octombrie 2023, Nicu Covaci și-a făcut apariția la concertul susținut de Mircea Baniciu într-un club timișorean, uimindu-i pe cei prezenți, dat fiind că era de notorietate că cei doi artiști sunt certați. Nicu Covaci a urcat pe scenă și a cântat două piese cu chitara lui Baniciu.
Mircea Baniciu și Nicu Covaci, în octombrie 2013 FOTO Pressalert.ro
Nicu Covaci anunțase, la începutul anului 2022, reunirea trupei Phoenix în formula de aur, în cadrul evenimentelor prilejuite de împlinirea a 60 de ani de la înfiinţare.
Liderul trupei spunea atunci că a îngropat securea războiului şi că s-a împăcat cu Mircea Baniciu, Josef Kappl, Mani Neuman şi Ovidiu Lipan Ţăndărică, foşti membri ai trupei, cu care s-a aflat în conflict deschis de foarte mulţi ani.
Până la primul eveniment, au apărut iar tensiunile. Mircea Baniciu şi Josef Kappl au anunțat că au alte concerte programate în ţară, cu Pasărea Rock.
„Sunt 60 de ani Phoenix, mi-am călcat pe inimă şi i-am invitat pe toţi. Pentru că lumea trebuie să vadă un lucru frumos, o prietenie, până la urmă toţi ne-am pus sufletul în formaţia asta. Dar interesele personale sunt mai importante astăzi pentru unii. Nu am ce să comentez", spunea atunci Nicu Covaci.
Mircea Baniciu și Nicu Covaci FOTO Pressalert.ro
Dar a venit ziua de 13 octombrie 2023, când greii artiști s-au împăcat din nou, la concertul susținut de Mircea Baniciu Band.
În acea zi, Nicu Covaci era la Timișoara, pentru că urma să cânte, duminică, 15 octombrie, cu Phoenix, la Buziaș.
Nu e clar dacă totul s-a datorat unui complot al prietenilor sau alinierii astrelor, dar minunea s-a întâmplat.
„«Nicule, ce fain ar fi dacă ați cânta o melodie împreună. Tu și Mircea» - spune Maria (fosta impresară a lui Phoenix), privindu-l pe Nicu în ochi. «Ce? Nu..., niciodată!» vine replica fermă a lui Nicu. «Ei, niciodată. Eu cred că voi, ăștia din formula de aur, ar mai trebui să faceți un concert. Doar voi! Pentru mine - și cei ca mine - Phoenix sunteți voi!>. Zic eu. «Bă! Eu am vrut, dar ei au avut pretenții prea mari», a tunat Nicu. «Cei de la masă, auzind discuția, au plusat: «Hai, măi Nicu! Uite-te la oameni. Tu-ți dai seama că lumea te-a văzut și se așteaptă să cânți, măcar o piesă?». «Da, Nicu cântă..., dar scoate vesta!» a spus în germană Yvonne, iubita lui Nicu. Și Nicu s-a ridicat, îndreptând-se agale spre scenă, urmărit de priviri care curioase, care uimite, care admirative! Ovații, aplauze, fluierături admirative", a povestit scena, pe Facebook, Corneliu Vaida, un prieten al lui Mircea Baniciu, martor la eveniment.
Mircea Baniciu l-a prezentat pe Nicu Covaci înaintea piesei „În umbra marelui urs":
„O reîntâlnire epocală. Nu știu dacă nu pot să-i spun și mai mult. Invitatul meu pe scenă este Nicu Covaci".
La finalul piesei „Andrii Popa“, Baniciu a adăugat: „Vă mulțumim. Și cu aceasta Nicu Covaci rămâne cu noi... La masă bineînțeles... și vedem ce se mai poate face în continuare", resuscitând speranțele fanilor.
Amintim că Nicu Covaci a murit vineri seara, la câteva luni după ce a suferit o intervenție chirurgicală pe creier.
Diagnosticul pus de medici a fost „proces expansiv intracranian", operația fiind o urgență. Intervenția chirurgicală, condusă de echipa renumitului medic neurochirurg Horia Pleș, a durat aproximativ șase ore, în timpul ei fiind extirpată o tumoră de pe creier.
O botoșăneancă de 40 de ani salvează cărți vechi și le transformă în opere de artă prin tehnici inedite. Meșteșugul recondiționării cărților, izvorât din plăcerea pentru lectură l-a învățat în Italia, acolo unde a petrecut mai bine de două decenii.
Fiecare carte are sufletul ei și merită apreciată și îngrijită. Cel puțin asta cred Cristina Palaghia, o botoșăneancă de 40 de ani, îndrăgostită de lectură dar și de carte, în sine. După ce a muncit două decenii în Italia, având diferite job-uri, Cristina s-a dedicat unei pasiuni inedite, sculptura în filele de carte. A luat zeci de cărți aproape distruse, aruncate la gunoi, și le-a salvat, transformându-le în adevărate opere de artă.
Cristina Palaghia a plecat, din Botoșani în Italia acum 20 de ani, din cauza greutăților financiare. Anul acesta s-a întors acasă, de dorul meleagurilor natale. "Am plecat în Italia imediat ce am terminat liceul pentru că, așa ca mulți alții, nu am avut posibilități financiare de a merge mai departe. O vreme am trăit cu speranța de a mă întoarce în scurt timp să-mi reiau studiile. Nu a fost așa, din păcate. Am continuat studiile puțin mai târziu. Dorul de casă m-a făcut să mă întorc . Familia din țară nu mai este, dar aici este casa mea. În Italia am avut mai multe slujbe iar anul acesta am decis să mă întorc definitiv acasă", spune Cristina Apalaghiei. În anii de muncă în Italia, în timpul liber, Cristina Palaghia se dedica cititului, hobby-ul său din copilărie. Citea în metrou, în toate mijloacele de transport, care o ducea la muncă și înapoi acasă. Dragostea ei pentru cărți s-a concretizat într-un alt hobby inedit, pe care l-a descoperit în urma unei aniversări.
Cristina Palaghia FOTO Cristina Palaghia
„A fost un cadou dăruit pentru un băiețel pe care eu l-am crescut în Italia. Era o carte care avea imprimată pe marginile filelor, așa în partea opusă cotorului, chipurile noastre, a meu și al lui. Când a văzut această carte băiețelul de șapte ani a început să plângă și a spus că așa ceva nu a mai văzut. Așa că am fost impresionată ș totodată atrasă de așa ceva, mai ales că iubeam mult cărțile, mai ales cele cu coperți spectaculoase, pagini de un anumit fel.", spune botoșăneanca.
S-a interesat și a aflat că este vorba despre sculptură în file de carte, o artă de care nu mai auzise. A găsit un grup condus de o româncă stabilită în Italia și a luat cursuri prin telefon, în timpul liber. „Nu am avut un tutorial, doar prin telefon cu Andreea Maurici care a creat acest grup. Făceam asta doar în timpul liber. De un an și două luni fac asta", adaugă Cristina Palaghia.
Cristina Palaghia a prins foarte repede meșteșugul, parcă ar fi fost făcută pentru asta, mărturisește botoșăneanca. Iar totul se trage de la pasiunea pentru carte. Așa că s-a decis să salveze cărțile distruse și abandonate. În mare parte găsite pe la târgurile de antichități și talciocuri. Indiferent de starea cărții, Cristina Palaghia îi reface corperțile, îi curăță filele și în cele din urmă o transformă într-o adevărată operă de artă, sculptându-i cu multă grijă marginile filelor pentru a crea efecte uimitoare, inclusiv tridimensionale. Iar cartea, în acest fel, spune Cristina Palaghia, capătă o nouă viață dar și o dublă utilizare. „Salvez cărțile care sunt aruncate, cărțile distruse. După anumite modele prind din nou viață. Cărțile sunt reparate, mai ales coperțile și mai apoi sculptate. Efectul se observă atunci când cartea este închisă, dar ea poate fi citită dar și utilizată ca ornament în bibliotecă. Nu stric nimic din carte, din contră o înfrumusețez", spune Cristina Palaghia.
Botoșăneanca spune că a reușit să recondiționeze peste 70 de cărți, fie aruncate, fie găsite pe la talciocuri. Mai mult decât atât, fiindcă s-a întors în România ar dori să caute o soluție pentru a ajunge în școli la acele ore de artă plastică. Își dorește să-i învețe pe copii cum să recondiționeze cărți și în acest fel să prindă drag de lectură. "Vreau să încerc să facă cunoscută această artă. Aș vrea la acele ore de lucru manual sau arte plastice, să învăț copiii să refacă volumele deteriorate, să învețe că o carte nu se aruncă. Sunt atât de multe lucruri interesante acolo. Un întreg univers. Când eram în Italia, în metrou în tren, citeam cărți. Digital nu-i văd sensul. Totată lumea este pe telefon.", adaugă botoșăneanca.
Propriu-zis, pe marginea filelor, prin câteva tehnici învățate, dar care necesită mult antrenament, precizie, răbdare și mai ales pasiune, botoșăneanca reușește să facă chipuri, obiecte, numere, orice își dorește. Este o adevărată magie. "O sculptură în carte este rezultatul plierii foilor și dă naștere la o imagine, un număr, un portret. Sunt mai multe metode. Începutul, pentru cei care vor să învețe, este plierea. După un model se măsoară fiecare pagină apoi începi să îndoi. Mai este tehnica "cut and fold", adică tăiat și îndoit. Dar și tehnica "strip". Prin "strip", fiecare pagină este măsurată, pe o anumită bandă vine îndoită și lipită pe fiecare pagină a cărții. Necesită multă precizie și răbdare. Dacă am greșit un milimetru, dacă am tăiat mai mult sau mai puțin, finalul nu este cel dorit. Imaginea finală a cărții este pe marginea filelor cărții. Sunt și imagini tridimensionale", spune Cristina Palaghia. O carte obișnuită prin metoda "strip" poate fi sculptată în cinci ore, iar la altele voluminoase, precum cele de 400 de pagini, procesul poate dura și cinci zile.
Acum 4 minute 144 citiri
Apar în continuare reacții după ce o au fost făcute publice informații potrivit cărora Alfred Bulai, profesor la SNSPA, ar fi hărţuit sexual mai multe studente.
Poliţia Capitalei a deschis un dosar penal ce vizează folosirea funcţiei în scop sexual în acest caz.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a anunțat miercuri, 31 iulie, că a primit sesizări pe mail de la zece persoane, posibil martori sau victime ale sociologului Alfred Bulai, după ce procurorii le-au îndemnat pe studentele de la SNSPA care au fost victime ale profesorului să ia legătura cu anchetatorii.
Unele cadre didactice au formulat la rândul lor reacții.
Este cazul unui profesor de la Politehnica București care este furios pe colegii săi, referindu-se la cei care plagiază, iau șpagă sau hărțuiesc studentele, după cum a scris într-o postare din mediul online.
"Mi-am luat doctoratul acum aproape 20 de ani. Nu am plagiat în nicio lucrare pe care am publicat-o vreodată, dar este irelevant, pentru că de îndată ce află că sunt doctor, interlocutorii se uită la mine suspicios. Unii chiar întreabă, pe un ton glumeț și ușor zeflemitor, "Ei, cum l-ai luat? Ai plagiat și tu ca toți ceilalți, nu?". Nu contează că nu au vreo dovadă, în ochii lor sunt automat un hoț. Din cauza asta evit să îmi folosesc titlul de doctor în email-uri."
Sunt profesor la Politehnica București. Nu am intrat pe pile, nu am dat vreodată vreo șpagă la muncă și nici nu am primit vreodată așa ceva. Cu toate astea, nu au fost deloc puține ocaziile când persoanele cu care vorbeam să precizeze "Lasă că știu eu cum e la voi acolo... dau studenții niște șpagă și trec anul!", sau "Ei na, ești profesor universitar? Și cum ai ajuns acolo, ai cunoscut pe cineva, ai avut relații?". Evident, nu au nici un motiv să creadă asta despre mine, dar sunt automat catalogat drept șpăgar. Din cauza asta am început să evit să spun că sunt profesor în astfel de situații, prefer să spun că sunt inginer."
Lucrez în fiecare an cu sute de studenți la licență, masterat sau doctorat care vin la cursurile mele sau cu care fac cercetare. În lumina noului scandal trebuie să mă pregătesc sufletește și pentru comentarii de felul "Ah, ești profesor universitar? Și, ia zi, i-ai tras-o vreodată unei studente ca s-o treci?"."
Respectul pentru orice cadru didactic din țara asta este la pământ. De ce ar trebui să îmi fie rușine cu titlul meu de profesor doar pentru că unii profesori sunt hoți, șpăgari sau abuzivi? De ce trebuie să duc eu povara prezumției de vinovăție și să fiu jignit tot mai des de niște indivizi certați cu educația și cu logica elementară pentru că mă încăpățânez să îmi fac meseria?
Toată lumea se plânge că educația e la pământ. Ok, care e soluția? Să dărâmăm și să călcăm în picioare pe toți cei care lucrează în învățământ pentru că sunt niște exemple negative? Lumea se plânge că guvernul, parlamentul, politicienii etc. au distrus sistemul de învățământ, dar nimeni nu se gândește că, poate, prin astfel de comportamente și comentarii, toată lumea este vinovată de destrămarea educației", a scris acesta pe Reddit.
Postarea a strâns sute de comentarii. Cineva a dat un răspuns concret la întrebarea "care e soluția?"
"Soluția este simplă-complicată: fiecare profesionist ar cam trebui să facă un pic de poliție prin breasla proprie...
Altfel, după cum ai indicat și tu, ți se devalorizează din ce în ce mai mult munca ta cinstită și ești băgat în aceeași oală cu toate scursurile.
Știu că este dificil, dar care ar fi alternativa? Să facă statul ceva?
Sistemul de învățământ trebuie să se auto-curețe din interior, că din exterior nu a mai rămas nimeni care să-l curețe."
"Plângerea asta e validă dacă ai arătat cu degetul și ai căutat să elimini impostura și corupția din jurul tău, dacă există. Dacă ai făcut ca mulți alți “oameni de bună credință" care își văd de treaba lor și nu văd, nu aud nimic, atunci ești complice cu cei cu care nu vrei să fii asemănat. E doar o părere."
"Domnule profesor universitar doctor, de ce aveți nevoie de validare exterioară dacă dumneavoastră va considerați o persoană corectă? De generalizat se va generaliza mereu, indiferent de domeniu. Da, toată lumea este vinovată pentru distrugerea sistemului de învățământ, dar nu toți în egală măsură. Marea parte a vinei o poartă clasa politică și cei din breaslă dumneavoastră, noi, plebea, într-un procent mai mic. Așa că, empatizez cu dumneavoastră, că, în fond și la urmă urmei, e o stare emoțională normală pe care o aveți când vedeți generalizarea asta și știți că nu sunteți așa, dar să știți că voi, cei de la catedră, cei din sistem, că e educațional, medical, militar, poliție, etc, voi aveți mai multă putere să schimbați ceva decât unul care e în bancă."
"Înțeleg frustrarea dumneavoastră dar am și eu o întrebare: de câte ori i-ați întrebat pe studenții cu care vă vedeți zilnic dacă se simt safe? Dacă există situații care îi fac să se simtă incomod? De câte ori le-ați spus că au ușa dumneavoastră deschisă?
Ideea din spatele întrebării nu e ca să fac morală, dar ca să zic că fenomenul e foarte răspândit și din punctul meu de vedere el există doar prin complicitatea tuturor colegilor. Așa cum mulți au zis, se știa așa cum se știe în toate instituțiile cine sunt abuzatorii și oamenii de nimic. Cât timp absolut nimeni nu face nimic în privința lor, cât timp ceilalți profesori împart liniștiți biroul și catedră cu aceste specimene de joasă speță, atunci toți după mine sunt complici și au parte din vină."
"Te înțeleg mai bine decât crezi. Dar din păcate, te superi pe efect și nu pe cauza. Fii supărat pe Bulai, pe aia care a dat toate titlurile alea de doctor aiurea, pe aia care iau șpagă. Faci parte din același sistem cu ei, împărți calitatea de profesor cu ei. Uită-te adânc în sufletul tău și numără de câte ori ai închis ochii sau gură în față unui dinozaur din ăla."
“Respectul este la pământ pentru că tu și alții care se consideră decenți, ați acceptat în anii ăștia să fiți înconjurați de colegi care fac ceea ce te deranjează. Atunci când cei decenți erau majoritari, cumva închideați ochii și mergeați pe burtă când apărea câte un individ sinistru adus acolo cu surle și trâmbițe pe criterii de pile, șpăgi. Acum ei sunt majoritari și voi trebuie să vă acceptați soarta sau să schimbați domeniul.
Ce credeai că o să se întâmple când te lași înconjurat de infractori și impostori? E valabil în orice domeniu, nu numai în învățământ.
Maică-mea a fost învățătoare și știu sigur că singurele "șpăgi" erau florile. Și mai știu că avea vreo 2-3 colegi care aveau mașini bengoase, țoale mișto, mergeau în concedii și primeau multe "atenții". Pe vremea aia erau doar câțiva, acum voi ăștia decenți ați mai rămas doar câțiva.
Nu este o generalizare, este doar o consecință a propriilor acțiuni (sau neacțiuni?)".
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
Președintele ucrainean Volodmir Zelenski a declarat presei franceze că eventuale concesiile teritoriale pentru a pune capăt războiului început de Vladimir Putin ar trebui girat de un referendum în Ucraina.
Volodimr Zelenski inspectează fortificațiile ucrainene în regiunea Volin FOTO EPA-EFE
Totuși, a clarificat el, o astfel de decizie „nu este cea mai bună opțiune pentru că avem de-a face cu Putin și va fi o victorie pentru el dacă va lua parte din teritoriul nostru".
„Ucraina nu va renunța niciodată la teritoriile sale, întrucât acesta ar fi un atac la adresa Constituției", a spus el, adăugând că orice astfel de decizie „este o problemă foarte, foarte dificilă".
Deciziile privind integritatea teritorială a Ucrainei nu pot fi luate de președinte, ci de poporul ucrainean, a spus el într-un interviu acordat publicațiilor franceze Le Monde, AFP și L'Equipe, publicat miercuri.
„Este împotriva Constituției Ucrainei. Cei aflați putere nu au dreptul oficial să renunțe la teritoriile țării". Pentru ca acest lucru să se întâmple, „poporul ucrainean ar trebui să-și dorească" asta, a adăugat el, fără a exclude un referendum pe această temă.
Viktor Kovalenko, analist în materie de Ucraina și Rusia și fost soldat ucrainean (2014-2015), a declarat pentru Newsweek că sugestia lui Zelenski privind un referendum ar fi „o schimbare semnificativă de politică și ar putea diminua popularitatea lui Zelenski, care în prezent unește națiunea în lupta acesteia pentru supravietuire."
„Ucraina ar putea lua în considerare riscul unui referendum, întrucât nu ar fi o garanție că poporul ucrainean va fi de acord să cedeze teritoriii. Ar putea să-și reafirme refuzul în privința lui Putin și să valideze granițele din 1991", a spus el, referindu-se la anul în care Ucraina și-a declarat independența.
„Un alt factor critic este faptul că un referendum teritorial ar necesita o încetare a focului din partea lui Putin, iar teritoriile ocupate în prezent nu ar putea să participe. Rămâne o incertitudine dacă Kremlinul ar fi pregătit să oprească atacurile și bombardamentele în acest stadiu", a adăugat el.
După doi ani și jumătate de război, Rusia și Ucraina sunt departe de a intra în negocieri de pace, cu toate că sondajele recente din Ucraina au indicat o schimbare a opiniei populației față de perspectiva unor discuții asupra păcii.
Sondajul din mai realizat de Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev (KIIS) a constatat că o treime (32%) dintre ucraineni ar accepta cedarea de teritorii în schimbul păcii și independenței, comparativ cu 26% în februarie anul acesta și 9% în februarie 2023.
Mai mult de jumătate (55%) dintre ei s-au pronunțat însă împotriva renunțării la teritorii în favoarea Rusiei dacă asta ar pune capăt războiului, dar este o scădere de la 74% în decembrie 2023.
Mai recent, publicația ucraineană ZN.UA a relatat în iulie că 44% dintre ucrainenii din țară au fost de acord că ar fi momentul să se înceapă negocierile cu Rusia.
Zelenski declara pentru BBC luna trecută dacă Moscova este pregătită să discute un plan menit să pune capăt războiului „în conformitate cu Carta ONU, atunci am fi gata să discutăm".
Totodată, Zelenski a declarat presei franceze că reprezentanții ruși ar trebui să participe la un al doilea summit de pace programat în noiembrie, unde va fi prezentat un plan de pace bazat pe formula ucraineană de pace, anunțată pentru prima dată în noiembrie 2022 și care prevede retragerea tuturor trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean.
Kremlinul a respins în mod repetat eforturile de pace ale Ucrainei, precum și formula sa de pace în 10 puncte.
Înainte de primul summit de pace din iunie, la care Moscova nu a participat, Putin a spus că o condiție pentru demararea negocierilor de pace ar fi ca Ucraina să se retragă din cele patru regiuni parțial ocupate pe care Moscova le-a anexat ilegal în 2022. Ideea a fost respinsă cu vehemență de către Kiev.
Pe de altă parte, ideea negocierilor între cele două beligerante ia amploare. Săptămâna trecută, aliatul Rusiei, China, a sugerat că ministrul de externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, ar fi afirmat în cadrul vizitei sale la Guangzhou că Kievul este gata să negocieze cu Moscova. Kievul a clarificat ulterior că Kuleba a vrut să spună că Ucraina va purta discuții doar în momentul în care Rusia este dispusă să negocieze cu bună-credință.
„Suntem pe front atâta timp cât Rusia vrea să poarte un război", a spus Zelenski, „după care putem rezolva aceste probleme pe cale diplomatică, dacă Rusia dorește".
„Bazinul olimpic din Târgoviște, la 80 de km de București, parte componentă a Complexului Turistic de Natație, investiție pe fonduri europene a administrației publice locale, în valoare de 20.000.000 euro! Temperatură constantă vară/iarnă, sistem de climatizare ireproșabil, 2 saune, 2 săli de forță, tribuna de 600 de locuri și am fi onorați dacă cel mai bun înotător din istoria României ar alege să se antreneze și aici”, transmite primarul municipiului Târgoviște, Cristian Daniel Stan.
După ce a câștigat a doua medalie olimpică, David Popovici a spus: „Pentru o Românie educată, sănătoasă, trebuie să investim mai mult în sport. Ăsta este un mesaj către toți politicienii care vorbesc despre asta, dar la un moment dat mesajul se blochează pe undeva. Așa că, trebuie să facem ceva! Pentru că vedeți toate reacțiile oamenilor obișnuiți care se uită la televizor, oamenilor din funcții înalte… toată lumea e fericită, toată lumea se bucură, dar hai să ne bucurăm mai des, de ce nu? Hai să avem mai mulți campioni olimpici, mai mulți medaliați, mai mulți finaliști, mai mulți calificați la Jocurile Olimpice”.
Sorana Cîrstea (locul 29 WTA, 34 de ani) s-a alăturat lui David Popovici (19 ani), după ce campionul olimpic la înot, în proba de 200 de metri liber, a ținut un discurs-manifest despre condițiile proaste ale infrastructurii în sportul românesc.
Sorana Cîrstea îl susține pe David Popovici. Foto EPA EFE
După ce și-a adjudecat și bronzul în proba de 100 de metri liber, David a vorbit deschis despre condițiile precare în care se antrenează pe timp de iarnă la Complexul „Lia Manoliu". Campionul român a promis că, dincolo de performanțele sportive, se va implica mai mult din punct de vedere civic.
Sorana Cîrstea a redactat o scrisoare prin care le-a mulțumit sportivilor care se zbat pentru visul lor, dar au renunțat din cauza neimplicării statului. „Toți se bucură și se mândresc în momentul în care un sportiv român atinge o performanță. Din păcate, de 30 de ani nu se investește și nu se creează niciun fel de condiție pentru sportul românesc.
Am ajuns să ne bucurăm și să trăim extazul din excepții, din unice performanțe nefirești. La fiecare întrecere suntem «David» împotriva lui Goliat. Țări mult mai mici sau mai puțin dezvoltate decât a noastră au înțeles faptul că sportul este cea mai bună carte de vizită prin care un popor își creează o identitate la nivel global.
În ceea ce privește orice sport din România, condițiile de antrenament sunt deplorabile, poate chiar umilitoare. Este o mândrie momentul în care un sportiv român câștigă o medalie la Jocurile Olimpice sau atinge un rezultat bun la un Grand Slam, aducând o bucurie de nedescris la nivel național. Însă aceste rezultate reprezintă cel mult 1%, mai exact ceea ce se vede. Ceea ce nu se vede este ascuns, existând zeci de mii de povești crunte care stau în spatele acestor rezultate.
Nu cerem, dar suntem folosiți în scop de câștiguri politice. După toate pozele și felicitările, toți dispar și se mai întorc abia după 4 ani, când mai are loc o nouă «anomalie» fericită. Din păcate, de la mediul politic nu mai avem așteptări de mult timp, pentru că au trecut 35 de ani și tot ce mai există sunt pozele. Primim mult mai mult ajutor de la sponsori privați, care răsar timid și le mulțumim pentru acest singur sprijin.
În acest paragraf nu vorbim despre tenis, noi fiind privilegiați în comparație cu 99% din atleții din România. Noi ne descurcăm într-un fel sau altul, astfel că ceea ce încerc să punctez reprezintă celelalte zeci de federații. Suntem o țară mare, cu o barcă mică, iar în câțiva ani (nu decenii) o să ne rămână doar un colac de salvare.
Nu mă aștept să se schimbe ceva, însă având câteva mii de meciuri cu steagul României pe tabela, consider că am câștigat dreptul de a spune lucrurilor pe nume. Aș încheia prin a repeta că nu solicit nimic personal, dar nu mă feresc să spun că le mulțumesc tuturor sportivilor din acea barcă și a celor zeci de mii de tineri care au fost scufundați din cauza condițiilor locale, înainte de a ajunge la debarcader!", a scris Sorana Cîrstea pe Instagram.
La actualele Jocuri Olimpice, aproape toți politicienii români s-au lăudat cu performanțele sportivilor noștri, încercând să câștige capital electoral, în frunte cu președintele Klaus Iohannis.
Reporterul Wall Street Journal Evan Gershkovich urmează să fie eliberat, astăzi, ca parte a celui mai mare schimb de prizonieri dintre SUA și Rusia de la Războiul Rece.
Reporterul Wall Street Journal Evan Gershkovich , în boxa acuzaților, în Rusia/ FOTO: Arhiva
Jurnalistul Evan Gershkovich, de la Wall Street Journal, este primul jurnalist american care a fost arestat sub acuzația de spionaj în Rusia de la Războiul Rece.
El a fost găsit vinovat de spionaj și condamnat la 16 ani de închisoare de un tribunal rus din Urali, într-un caz pe care guvernul SUA, ziarul și susținătorii săi l-au denunţat ca fiind o farsă, transmite CNN.
Gershkovich a fost arestat în Ekaterinburg la 29 martie 2023, în timp ce se afla într-o călătorie de serviciu, în calitate de jurnalist.
El a fost ulterior acuzat că a încercat să obțină informații despre o fabrică care produce tancuri pentru războiul Rusiei în Ucraina și să le transmită CIA. El este primul jurnalist american arestat pentru spionaj în Rusia de la Războiul Rece încoace.
Wall Street Journal (WSJ) și guvernul american au respins cu fermitate acuzațiile de spionaj, afirmând că Gershkovich își făcea doar datoria de reporter acreditat atunci când a fost arestat.
Gershkovich și Whelan, care execută o pedeapsă de 16 ani tot pentru spionaj, au fost desemnați de guvernul SUA drept „deținuți pe nedrept".
O astfel de desemnare garantează un nivel superior de atenție și resurse alocate de guvernul SUA pentru a asigura eliberarea prizonierilor.
Gershkovich este unul dintre cei doi reporteri americani reținuți în prezent de autoritățile ruse. Celălalt este Alsu Kurmașeva, un jurnalistă RFE/RL, cu dublă cetățenie, americană și rusă.
Spre deosebire de Gershkovich și Whelan, Kurmașeva nu a fost desemnată drept „deținută pe nedrept", în ciuda apelurilor repetate ale angajatorului și familiei sale în acest sens.
Gershkovich urmează să fie eliberat împreună cu fostul pușcaș marin american Paul Whelan, potrivit unor persoane familiarizate cu situația, citate de The Telegraph.
Bărbații, care sunt încarcerați în Rusia pe baza unor acuzații de spionaj pe care atât ei, cât și SUA le neagă, sunt în prezent transportați către destinații din afara Rusiei.
Conform acordului, SUA și aliații săi vor returna Rusiei prizonierii pe care îi dețin, potrivit rapoartelor.
Schimbul de prizonieri care are loc astăzi l-ar putea include pe Vladimir Kara-Murza, un activist și jurnalist ruso-britanic care se află în închisoare din aprilie 2023.
Se crede că opozantul lui Putin Kara-Murza este unul dintre cei doi cetățeni britanici de pe lista prizonierilor care urmează să fie schimbați.
The Telegraph spune că un grup de parlamentari a făcut presiuni asupra Ministerului britanic de Externe pentru a obține eliberarea sa. Deși Regatul Unit nu participă la schimburile de prizonieri, se crede că Marea Britanie a făcut presiuni asupra SUA pentru a-l include în negocieri.
„SUA l-au avut pe Kara-Murza în vizorul lor, dar nu există garanții", a declarat un deputat care a purtat discuții cu guvernul britanic în legătură cu el. „Rușii sunt renumiți pentru faptul că negociază foarte dur".
Pe zi ce trece apar noi mărturii ale victimelor sociologului Alfred Bulai. Aurora Martin, care activează în cadrul Agenției pentru Egalitate de Șanse din cadrul Ministerului Tineretului, a dezvăluit, într-o postare pe Facebook, că a fost hărțuită de protagonistul scandalului sexual de la SNSPA.
FOTO Inquam
Aceasta spune că a crezut că a trecut peste faptul că a fost hărțuită de Alfred Bulai, dezvăluirile studentelor și fostelor studente au făcut-o pe Aurora Martin să simtă „vinovăția tăcerii", după cum menționează ea în postarea cu pricina.
„Am ezitat să fac publică povestea mea cu Bulai, considerând că am depășit acest episod. Mărturiile din ultimele zile m-au făcut să simt, însă, vinovăția tăcerii.
În 2004, urma să termin masteratul de studii de gen de la SNSPA, unde l-am avut profesor și pe Bulai. Examinarea a constat într-o lucrare scrisă, pe care domnul profesor mi-a spus că nu o găsește, deși o dădusem odată cu ceilalți colegi. M-am dus la el când avea curs cu o altă clasă și l-am rugat să-mi permită să mai dau o dată lucrarea, în timpul acelui curs. Mi-a spus să vin într-o altă sală, după ora 20.00. Eram pregătită cu hârtie și pix, dar el a început cu o serie de întrebări care vizau viața personală. Mi-a spus doct că feministele au mai puține scrupule, că sunt mai dispuse să-și înșele partenerii și speră că masteratul ăsta mi-a deschis mintea. Felul în care își trecea limba peste buza de sus, privirea și discuția total deplasată mi-au creat o stare de nesiguranță, am simțit că încep să tremur la gândul că s-ar putea apropia. Am mințit, i-am spus că sunt însărcinată, mă simt rău, că partenerul meu mă așteaptă la intrare și l-am rugat să reprogramăm examinarea. Mi-a spus evaziv si evident iritat: nu știu...mai caută-mă. L-am căutat tot la un curs și mi-a spus să vin tot după ora 20.00 și să-mi eliberez mai mult timp, că s-ar putea să dureze... Am plecat tremurând de furie și, când am ajuns la poartă, am vomat, portarul mi-a dat un pahar cu apă. Nu am mai dat acel examen și, în consecință, nu am putut finaliza un masterat pe care l-am făcut cu mult entuziasm, la care am avut profesori de excepție, care mi-au schimbat viziunea asupra vieții. Din respect pentru ei, nici nu am îndrăznit să povestesc episodul vreunui profesor, i-am spus doar unei colege, care era psiholoagă și am căutat să uit...
Abia în anul următor am avut o întâlnire cu Liliana Popescu și un grup de studenți și foști studenți, în care am discutat despre necesitatea introducerii măsurilor anti hărțuire în codurile de conduită universitară. Nici atunci nu am găsit curajul de a mă confesa... M-am bucurat cînd Simona Chirciu a publicat lucrarea Hărțuirea în spațiul public", a dezvăluit Aurora Martin.
„Din respect pentru studentele care au găsit curajul să demaște un abuzator și pentru a ajuta justiția să-și va facă treaba, las această mărturie a unei situații în care sper să nu mai ajungă generațiile care vin.
Tot ce am putut să fac a fost să introduc în cursurile și trainingurile pe care le-am susținut un spațiu în care să-i ajut pe cursanți să recunoască, să evite și să demaște actele de hărțuire în școli, universități sau la locul de muncă.
De curând, am lucrat, alături de ANES și IRDO, la elaborarea Ghidului practic privind hărțuirea morală la locul de muncă, care a stat la baza procesului de revizuire a legislației în domeniu (https://anes.gov.ro/.../Ghid-practic-privind-hartuirea...)
Însănătoșirea mentalului colectiv nu se poate face peste noapte, dar, odată ce conștientizăm cât de grav ne afectează abuzul patriarhal în spațiul public și privat, suntem datori să acționăm fiecare, în felul său, pentru diminuarea lui.
PS. Fotografia este din perioada aceea, în care predam la Facultatea de Științe Politice, Universitatea București și urmam al doilea masterat, la SNSPA.
PPS. Mărturia a fost trimisă și pe pj_sector_1@mpublic.ro", a mărturisit Aurora Martin.
Amintim faptul că sociologul Alfred Bulai, șeful Departamentului de Sociologie din cadrul Școlii de Studii Politice și Administrative (SNSPA), este acuzat de mai multe studente de abuz și hărțuite sexuală. Tinerele au povestit jurnaliștilor de la Snoop cum acesta le făcea avansuri și le punea să se dezbrace în fața lui. Totul s-ar fi întâmplat în timpul orelor de practică pe care studenții, însoțiți de dascăl, le urmau în diferite zone din țară. Profesorul a fost suspendat din funcție, iar polițiștii au deschis o anchetă pe numele său.
