Rădăcini groase au acoperit o casă dărăpănată, iar trunchiurile șerpuite ale unui arbore banyan încadrează locul unde se afla cândva ușa de la intrare. Zidurile au fost găurite de zeci de ani de taifunuri, musoni și umezeală de vară, iar acum nu mai sunt decât pietre dezlipite, acoperite de mușchi și praf de mortar. Vița de vie se strecoară prin crăpăturile din fundație, iar frunzele căzute murdăresc podelele putrezite.
Această scenă nu ar părea de nelalocul ei în adâncul pădurii tropicale din Malaezia sau la poalele înverzite ale Indiei. Dar fotograful Stefan Irvine a realizat aceste imagini la doar o aruncătură de băț de unul dintre cele mai dens populate orașe din lume, o metropolă globală cu zgârie-nori de oțel și trafic blocat, notează CNN.
Irvine, care locuiește în Hong Kong din 2002, a dat prima dată prin satele abandonate din oraș în 2012, în timp ce vizita un prieten în Noile Teritorii, o zonă vastă din nordul orașului. Reprezentând peste 85% din teritoriul Hong Kong-ului, districtul este caracterizat de munți abrupți, întinderi lungi de coastă accidentată și parcuri de țară acoperite de copaci.
"M-a făcut să mă întreb: "De ce (erau) atât de multe dintre aceste locuri libere într-un loc ca Hong Kong, unde prețurile proprietăților sunt cele mai mari din lume?", și-a amintit Irvine. În următorii 12 ani, fotograful de origine londoneză a explorat mai multe dintre aceste sate abandonate, documentând ceea ce avea să devină subiectul noii sale cărți, "Abandoned Villages of Hong Kong".
"Mi-a deschis ochii asupra unui alt aspect al Hong Kong-ului", a declarat Irvine. "Asta sper ca proiectul să facă și pentru alți oameni".
Schimbarea agriculturii cu fabricile
Deși Irvine a realizat prima imagine pentru proiect - o casă abandonată cu plante care se revarsă pe drum prin cadrul galben al ușii - în 2012, abia în 2019 a început să vâneze în mod activ locații pe care să le fotografieze.
"Aceste sate există în Hong Kong de sute de ani, cu mult înainte de perioada colonială", a explicat Irvine. În anii '50 și '60, pe măsură ce Hong Kong a crescut ca centru industrial, mulți oameni au migrat către centrele urbane în expansiune rapidă pentru oportunități de muncă mai bune. "Este greu să cultivi și să pescuiești în aceste zone îndepărtate, așa că mulți oameni s-au mutat la oraș pentru a lucra în fabrici", a adăugat el.
Prin cercetări în bibliotecă, fotograful în vârstă de 48 de ani a găsit oameni care au crescut în sate sau care aveau rude care locuiau acolo. În carte, el a inclus eseuri de la două femei care au legătură cu satul: una al cărei tată a crescut în satul Wong Chuk Shan, acum complet invadat de vegetație, și o alta care și-a petrecut câțiva ani din copilărie în satul Lai Chi Wo, pe coasta de nord-est a Hong Kong-ului, în anii 1970.
"Acum locuiește în Marea Britanie cu propria familie, dar se întoarce să viziteze HK la fiecare câțiva ani și încă simte un sentiment profund de legătură cu Lai Chi Wo", a spus Irvine despre cea din urmă femeie, adăugând: "Se poate spune că simte o legătură intensă cu strămoșii lor și cu satul în sine".
În timp ce multe dintre sate s-au golit încet, de-a lungul deceniilor, Irvine a găsit unele case care păreau să fi fost "abandonate destul de rapid", cu obiecte personale și mobilă lăsate în urmă.
"Erau calendare pe perete, certificate școlare în sertare - este destul de emoționant", a spus Irvine.
"Cred că mulți oameni au plecat cu intenția de a se întoarce într-o zi, sau poate de a se retrage înapoi în sat. Dar dacă nu întreții aceste proprietăți, în cele din urmă vor ceda în fața naturii. Termitele vor începe să își croiască drum în grinzile de lemn. Dacă una dintre acestea se prăbușește, atunci pot cădea semințele de la copaci și plante, iar apoi acestea pun cu adevărat stăpânire pe ele."
Scândurile putrezite și zidăria instabilă au făcut ca o parte din clădire să fie periculoasă pentru explorare. Pentru Irvine, cel mai mare risc a fost reprezentat de câinii teritoriali din sat, care deveneau adesea agresivi în timp ce mergea prin zonele îndepărtate. "Am început să am obiceiul de a purta biscuiți pentru câini în geanta pentru aparatul foto atunci când mergeam în aceste locuri", a spus el.
Proiectul l-a dus pe Irvine în cele mai îndepărtate zone ale orașului, folosind microbuze și feriboturi pentru a avea acces la orașe și insule izolate. Într-o aventură, Irvine s-a îmbarcat într-o călătorie de șase ore dus-întors spre Tung Ping Chau, o insulă îndepărtată, mai aproape de China continentală decât de Hong Kong. Cândva o comunitate înfloritoare de pescari și agricultori, majoritatea locuitorilor au părăsit insula în anii 1960 pentru a-și câștiga existența în oraș. Irvine a sfârșit prin a folosi doar o singură imagine din călătorie în cartea sa - dar călătoria "a meritat din plin", a spus el.
Valoarea patrimonială
Deși majoritatea satelor fotografiate de Irvine sunt abandonate, a fost surprins să descopere că nu toate erau abandonate.
"Mergeam cam o oră în sălbăticie pentru a găsi un sat vechi și frumos și presupuneam că nu va fi nimeni acolo - și apoi, după colț, apărea cineva cu o roabă în drum spre a planta legume sau ceva de genul acesta. Așa că a fost un mic șoc", a spus el.
Două dintre locațiile sale preferate pentru filmări - Luk Keng, o zonă de coastă în apropiere de granița cu Shenzhen, în China continentală, și Lai Chi Wo, un sat Hakka izolat, vechi de 400 de ani, accesibil doar cu barca sau printr-o drumeție de două ore prin pădure - sunt încă locuințe ale unor mici comunități.
"Oamenii iau un mic sampan (o barcă cu fundul plat) peste apă, este la 15 minute distanță (de coastă) și pot interacționa cu aceste instalații de artă care folosesc unele dintre locurile abandonate cu mare efect", a spus Irvine.
Irvine crede că există un sentimentalism și o nostalgie în creștere în rândul locuitorilor din Hong Kong "de a salva și de a savura patrimoniul lor construit". Aceste situri rurale sunt o parte esențială a acestui lucru, a spus el, adăugând: "Cred că este de mare valoare pentru oameni și pentru sentimentul lor de identitate".
Cartea fotografului, publicată în această lună, împreună cu o expoziție care o însoțește în Hong Kong, își propune să "păstreze pentru posteritate" acest patrimoniu construit. Și, deși fotografiile lui Irvine vorbesc despre pierderea comunității, el le vede și ca pe o "celebrare" a naturii.
Hong Kong este unul dintre cele mai bogate în biodiversitate orașe din lume, iar satele sale, care au fost adesea construite în jurul elementelor naturale și care se bazau pe pământ, sunt un microcosmos al acestui lucru. Îngropat între munți și mare, satul Hakka din Lai Chi Wo, de exemplu, are păduri mature, cursuri de apă dulce, zone umede agricole, bălți și mangrove.
"În cele din urmă, natura va prelua controlul", a spus Irvine. "Este un memento al impermanenței pe care o experimentăm cu toții: Lucrurile vin și pleacă, nimic nu rezistă cu adevărat."
Stiripesurse.ro
