marți, 10 octombrie 2023

Vizionează „Israel-Gaza war: what’s happening and why? | Start Here” pe YouTube



Până unde? Până când? Lupta la sol va face victime umane enorme.

Extras din Republica:

Să vorbim puțin despre cum ar putea arăta o ofensivă terestră israeliană în Gaza și ce detalii noi au mai apărut în legătură cu noua criză din Orientul Mijlociu.

Există o presupunere din partea unora că amenințarea grupării teroriste Hamas la adresa Israelului poate fi cumva eliminată pentru totdeauna printr-o invazie la scară largă la sol.

Însă istoria ar sugera că acest lucru este puțin probabil să reprezinte glonțul de argint la care speră israelienii. De ce? Păi când Israelul a invadat Gaza în 2014, peste 2.000 de palestinieni au fost uciși, fiecare înmormântare generând tineri din ce în ce mai radicalizați, după cum observă și BBC News.

De atunci, gruparea Hamas a continuat să tragă rachete peste graniță. Se crede că aripa sa înarmată numără aproximativ 30.000 de luptători, cei mai mulți dintre ei fanatici în hotărârea lor de a apăra pământul palestinian. Acești fanatici își cunosc tunelurile, pivnițele, buncărele și străzile din Fâșia Gaza mai bine decât invadatorii.

De asemenea, o astfel de porțiune de teritoriu dens populată nu este un loc bun pentru desfășurarea de tancuri, pentru că acestea ar fi foarte vulnerabile la ambuscadă.

Din punct de vedere pur militar, un atac la sol ar putea avea ca rezultat un succes pe termen scurt pentru Israel, eliminând majoritatea comandanților Hamas. Dar în absența unui acord de pace de durată, gruparea teroristă s-ar putea regenera, chemând la luptă o nouă generație de tineri supărați și radicalizați.

The Guardian scrie că luptele dintre armata israeliană și Hamas au avut tendința să urmeze un model similar, cu incursiuni terestre lansate de-a lungul anilor la scări diferite, de obicei precedate de un atac puternic cu rachete, care vizează zonele și locațiile folosite de israelieni pentru a se apropia de enclavă.

De asemenea, Israelul a folosit intens puterea aeriană și bombardamentele (de la artileria terestră și până la tunurile navale) în prima fază a campaniilor la sol pentru a viza ceea ce spune că este infrastructura militară a Hamas, inclusiv clădiri guvernamentale, secții de poliție, instalații de coastă, facilități de antrenament și locuințele unor oficiali de rang înalt din Gaza.

Dar, în timp ce Israelul are un avantaj uriaș în ceea ce privește dimensiunea armatei, tehnologiei, sistemelor de arme și logisticii sale, Hamas s-a adaptat considerabil de-a lungul anilor pentru a profita de mediul urban dens din Gaza.

Geografia din Gaza limitează operațiunile israeliene și, din acest motiv, forțele de apărare israeliene tind să folosească aceleași rute pentru un atac la sol.

Există zone rurale de terenuri agricole lângă punctul de trecere Erez, în nordul extrem al Fâșiei Gaza, în jurul Bureij, la sud de Gaza City, unde există o linie de creastă care domină centrul Fâșiei Gaza, și la est de Khan Yunis, în sud, unde tancurile și blindatele se pot deplasa mai ușor și pot ocupa poziții de tragere.

Un alt punct de acces se află în jurul rutei Philadelphi, lângă Rafah, în sudul îndepărtat al Fâșiei. În trecut, Israelul a folosit poziții cu vedere spre centrul Gaza pentru a încerca să întrerupă comunicațiile între orașul Gaza, sudul Fâșiei și în alte părți pentru a diviza zona.

Hamas și alte facțiuni din Gaza sunt conștiente că acestea sunt rutele pe care forțele israeliene le pot folosi pentru un nou atac la sol și vor avea primele linii de apărare în aceste zone, care au fost scena unor lupte grele în trecut.

Pe măsură ce zona rurală nisipoasă se transformă în zone urbane, terenul devine tot mai dificil pentru Israel. Blocurile rezidențiale înalte din locuri precum Jabaliya și Beit Lahia au vedere spre orașul Gaza, în timp ce drumul principal nord-sud este mărginit de zonele industriale pe care Hamas le-a folosit în mod defensiv în trecut.

Forțele israeliene au suferit atacuri grele în încercarea de a avansa în marile centre urbane. Hamas și alte facțiuni au mine antitanc și rachete ghidate antitanc pe care le-au folosit în mod eficient, împreună cu tiruri de mortiere.

Într-o noapte de lupte în Shujeiya, în timpul războiului din 2014, Israelul a pierdut 13 soldați într-o ambuscadă care a implicat o mină antitanc și focuri de mitralieră.

În timp ce armata israeliană are experiență de luptă cu blindate în orașele palestiniene, nu în ultimul rând în Cisiordania în timpul celei de-a doua Intifade, se crede că Hamas deține acum un stoc mare de rachete antitanc Kornet, care au fost folosite în mod eficient, inclusiv de Hezbollah în Liban, împotriva tancurilor de luptă principale israeliene.

De asemenea, gruparea a dezvoltat drone echipate cu muniție, de tipul celor utilizate pe scară largă în Ucraina, care pot lansa bombe asupra vehiculelor și trupelor, ceea ce reprezintă o nouă amenințare.

Hamas are ani de experiență în lupta cu armata israeliană și a devenit o forță urbană adaptabilă și eficientă. Are un nucleu de lideri de luptă experimentați, care cunosc îndeaproape modul de luptă israelian, unii dintre ei vorbitori de ebraică și care au studiat în profunzime armata israeliană.

O problemă majoră pentru Israel în orice încercare de ofensivă terestră este că va trebui să se confrunte cu poziții pregătite ale Hamas, inclusiv cu tuneluri de luptă dezvoltate pe scară largă de-a lungul anilor și, în unele cazuri, echipate cu sisteme de comunicare.

În timp ce rețelele de tuneluri ale Hamas erau cândva rudimentare, inginerii săi au acum o experiență considerabilă în construirea de locații subterane întărite și bine ascunse, pe care să le folosească drept centre de comandă și de unde să desfășoare luptători.

Și, în timp ce Israelul avea cândva un avantaj clar de supraveghere asupra Fâșiei Gaza, dronele civile ieftine și ușor de procurat achiziționate de Hamas au echilibrat situația, permițându-le să observe liniile de apropiere israeliene.

În timp ce Israelul are probabil capacitatea militară și voința necesară după atacul de sâmbătă, costul va fi probabil foarte mare pentru armata israeliană și civilii palestinieni, cu riscuri pentru ostaticii israelieni deținuți în teritoriu de teroriștii Hamas.

O reocupare completă a Fâșiei Gaza ar reprezenta o provocare profundă și probabil ar depăși capacitatea Israelului de a o administra pe termen lung, ceea ce sugerează că, dacă Israelul va recurge la o invazie completă, obiectivul său va fi mai degrabă o înfrângere completă a Hamas.

În altă ordine de idei, premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat luni că răspunsul Israelului la atacurile lansate de gruparea militantă islamistă Hamas „va schimba Orientul Mijlociu" și că acțiunile statului său sunt „abia la început".

În completare, ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, a anunţat tot luni că impune un „asediu complet" al Fâşiei Gaza, ceea ce înseamnă că enclava palestiniană va fi lipsită de energie electrică, alimente şi combustibil.

Ceea ce se știe la începutul celei de-a patra zi după atacurile grupării Hamas este că Israelul a bombardat intens Fâşia Gaza în cursul nopţii de luni spre marţi, distrugând mai multe clădiri, în timp ce militanţii palestinieni au lansat rachete spre aeroportul internaţional Ben Gurion din Tel Aviv. Violenţele s-au soldat cu peste 900 de morţi în Israel şi 687 în Gaza. Concret, numărul morților de ambele părți a crescut la aproape 1.600 de la începutul ostilităţilor.

Hamas este gata să ducă un război lung cu Israelul și va folosi zecile de ostatici ținuți în Gaza pentru a asigura eliberarea palestinienilor deținuți în Israel și peste mări, a declarat un membru înalt al grupării militante teroriste. Ne-am pregătit bine pentru acest război și pentru a face față tuturor scenariilor, chiar și scenariului războiului lung", a transmis Ali Barakeh, un membru al conducerii Hamas. Mai mult, Hamas a ameninţat luni seară că va ucide ostaticii israelieni în Gaza ca reacţie la raidurile israeliene asupra enclavei palestiniene.

Barakeh a mai spus că doar un număr mic de comandanți de top din interiorul Fâșiei Gaza știau despre incursiunea de sâmbătă în Israel și că nici cei mai apropiați aliați ai grupării nu au fost informați în prealabil despre momentul. El a negat informațiile potrivit cărora oficialii iranieni de securitate ar fi ajutat la planificarea atacului de sâmbătă. Cu toate acestea, Barakeh a adăugat că aliați precum Iranul și Hezbollahul libanez „se vor alătura bătăliei dacă Gaza este supusă unui război de anihilare".

Președintele american Joe Biden a emis o declarație în care anunță că cel puțin 11 cetățeni americani au fost uciși în atacurile Hamas asupra sudului Israelului, iar Casa Albă consideră că „este probabil" ca cetățenii americani să fie printre cei ținuți ostatici de Hamas în Gaza. Totodată, Biden a lansat luni o declarație comună cu liderii Germaniei, Marii Britanii, Franței și Italiei, condamnând atacurile asupra Israelului de către Hamas și și-a exprimat „sprijinul ferm și unit" pentru Israel.

Mai mult, SUA au început deja să livreze Israelului munițiile și echipamentele militare necesare, a transmis luni Casa Albă, în timp ce Pentagonul a anunțat că își revizuiește planurile pentru a vedea ce altceva poate fi trimis rapid în Israel pentru a stimula forța militară a aliatului său în războiul cu Hamas.

Israelul spune că a reluat controlul asupra gardului de la granița cu Gaza și a reușit să blocheze găurile pe care militanții Hamas le-au rupt în el. Dar există îngrijorări că gardul nu este singura cale de acces în această parte a sudului Israelului.

Sâmbătă dimineața, membrii Hamas s-au infiltrat și pe mare, dar și cu parapanta. Chiar dacă aceste metode ar fi dificil de utilizat din nou, posibilitatea de a intra în Israel prin tuneluri este încă o problemă. Prin urmare, este greu pentru forțele israeliene să identifice unde sunt acele rute subterane sau dacă ele chiar există. În orice caz, asemenea povești arată nervozitatea, îngrijorarea și teama că nu toți militanții Hamas care au intrat în sudul Israelului au fost încă prinși.

Tot luni, Erdogan a declarat că Turcia este pregătită să acționeze ca mediator între autoritățile israeliene și palestiniene dacă cele două părți fac o astfel de propunere. Remarcile lui Erdogan au venit după ce a avut convorbiri cu președintele palestinian, Mahmoud Abbas, și cu președintele israelian, Isaac Herzog.

Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a făcut ecou remarcilor făcute de președintele țării, Isaac Herzog, spunând că atrocitățile comise de Hamas în timpul atacului său asupra Israelului reflectă genul de orori comise de gruparea jihadistă Statul Islamic.

În tot acest context, UE a fost cufundată într-o dispută diplomatică după ce anunțul că va suspenda „ajutorul financiar" către palestinieni, ca urmare a atacurilor Hamas asupra Israelului, a dus la ciocniri cu mai multe state membre, inclusiv Irlanda, Spania și Olanda.

După șase ore în căutarea unei explicații, Comisia Europeană a părut să dea înapoi la anunțul făcut de comisarul pentru vecinătate și extindere, Olivér Várhelyi. Șeful diplomației UE, Josep Borrell, care se află în Oman pentru un summit cu statele din Golf, a insistat că ajutorul umanitar nu va fi suspendat palestinienilor.

Uniunea Europeană îşi va revizui asistenţa pentru dezvoltare destinată palestinienilor după atacul Hamas împotriva Israelului, a mai anunţat luni seară Comisia Europeană, fără a mai menţiona o suspendare a acesteia, aşa cum anunţase anterior unul din comisarii săi, spre consternarea unora dintre cele 27 de state membre.

Prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, i-a comunicat preşedintelui palestinian Mahmoud Abbas că lucrează pentru a preveni extinderea conflictului după atacul surpriză al Hamas asupra Israelului, a informat presa de stat saudită marţi, iar Liga Arabă, formată din 22 de state, va organiza miercuri o întâlnire de urgenţă la nivelul miniştrilor de externe pentru a aborda războiul dintre Palestina şi Israel. Întâlnirea va avea loc sub preşedinţia marocană.

Este o problemă!

https://x.com/ElanderNews/status/1710668773231927509?s=20

Un medic idiot. Sistemul sanitar românesc este plin de asemenea specimene.

Cine-l sancționează pe acest idiot? Marș afară  din Sistemul medical românesc!

Fost ambasador al României umilit de un medic la Spitalul Județean Constanța: „Să vă adresați cu «domnul doctor»!”

Cunoscut profesor universitar, fost deputat, doctor în științe politice cu peste 100 de studii științifice publicate și istoric de excepție, Tasin Gemil a îndurat o experiența umilitoare în Spitalul Clinic de Urgență Constanța, unde a ajuns pentru o problema medicală. 

Tasim Gelil istoric Sursa foto Facebook T.G.

Incidentul s-a produs pe 9 octombrie 2023, în Secția Primiri Urgențe. „Era vorba de o inflamație, care creștea de câteva zile și îmi producea dureri serioase", spune profesorul universitar care explică că a ajuns la spital de nevoie, deoarece la clinicile private nu a găsit specialiști.

La spitalul de stat a fost nevoit să aștepte. „După mai bine de două ore, pe la orele 13.30-14.00, am fost introdus în secția de Urgențe Minore. Asistentele de aici m-au tratat cât se poate de normal. După o vreme, a venit un doctor tânăr, de circa 30-35 de ani, probabil medicul de gardă. În timpul consultului, mi-am permis să-i zic «dragă domnule doctor», cu intenția de a crea o legătură amiabilă, dat fiind faptul că acest medic afișa o mină prea severă. Atât mi-a trebuit! Doctorul a ținut să mă sancționeze imediat, spunându-mi cu un ton răstit: „Nu sunt dragă cu dumneavoastră, să vă adresați cu «domnule doctor». «Îmi pare rău dacă v-am deranjat - i-am răspuns -, dar am 80 de ani și am fost profesor, fiind obișnuit cu acest apelativ față de tinerii care m-au înconjurat». «Aici nu sunteți profesor, ci doar pacient, iar eu sunt doctor!»", mi-a replicat el tăios, cu un ton agresiv și de superioritate vădită", povestește Tasin Gemil, pe pagină sa de Facebook. 

Deși nu a dezvăluit numele medicului care l-a umilit, profesorul universitar a explicat că este părintele a trei copii medici, toți în Suedia și știe care ar trebui să fie atitudinea unui cadru medical. 

„Pentru asemenea medici, pacientul nu este om, ci doar pacient, adică cineva care are nevoie de bunăvoința lui și față de care el se simte net superior. Medicii de astăzi din România au ajuns la salarii aproape egale sau chiar mai mari decât colegii lor din restul Uniunii Europene. Dar, între acest medic din Constanța și medicii pe care i-am cunoscut eu, că pacient, de exemplu, în Suedia, diferența este enormă. În primul rând, medicii și întregul personal medical tratează pacientul că pe un om aflat în suferință, față de care el, că medic sau asistentă, este obligat, prin jurământ și statut, să-l ajute. Întregul personal al oricărei unități medicale din Suedia este obligat să aibă atitudine binevoitoare față de pacient, să fie respectuos și să-i cultive încrederea că un prieten. Zâmbetul afișat este o regulă respectată strict de tot personalul medical. Un medic că cel pe care l-am întâlnit eu astăzi în Spitalul Mare din Constanța ar fi fost adus imediat în fața Colegiului și chiar a Tribunalului. Ofensă adusă unui pacient de un cadru medical este infracțiune în Suedia, probabil și în restul țărilor din UE și nu numai", a explicat Tasin Gemil. 

Când a plecat din spital, se simțea mai rău decât atunci când a venit, spune profesorul universitar. Avea tensiunea foarte mare, tremura de supărare și risca să sufere un atac. 

„Prin atitudinea lui grosolană și infatuată, acest doctor de la Urgență era să-mi provoace o afecțiune mult mai gravă decât cea pentru care îi cerusem ajutorul de medic", a mai afirmat el. 

Tasim Gelil este cetățean de onoare a orașului Medgidia, însă această este cea mai mică distincție dintre cele ce i-au fost acordate vreodată. 

Și-a început carieră că profesor la un liceu din Eforie Sud, cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi arheologie „A.D.Xenopol" Iaşi. Din 1977 a lucrat Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti pentru că, ulterior, timp de patru ani să lucreze că istoric și cercetător ştiinţific principal la Institutul de istorie „Nicolae Iorga".

A lucrat din 1995 pe postul de conferențiar universitar, apoi ca profesor la Universitatea „Ovidius" Constanța, unde a deținut șefia Catedrei de istorie veche și medie. A condus Școala doctorală  de la Facultatea de istorie și științe politice și a fost prorector al Universităţii „Ovidius". 

Tasim Gelil este fondatorul și directorul Centrului de Studii Eurasiatice; întemeietor și redactor-şef al Revistei Române de Studii Eurasiatice, din cadrul Universității Ovidius și a fost primul ambasador extraordinar şi plenipotențiar al României în Republica Azerbaidjan, pentru că ulterior să fie numit ambasadorul  României în Turkmenistan. Este profesor universitar la Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj Napoca și este fondatorul și directorul Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice. 

A scris patru cărți de specialitate, este coautor a altor șapte volume și a publicat peste 100 de studii științifice. 




luni, 9 octombrie 2023

Riscuri majore.


Adevărul.ro:

Terifianta perspectivă a unui asalt terestru israelian asupra Fâșiei Gaza: „Există riscuri inerente de tiruri fratricide“

Un asalt terestru în Fâşia Gaza reprezintă o perspectivă înfricoşătoare de lupte în centrul unui oraş cu o densitate extremă a populaţiei, în tuneluri subterane şi în prezenţa ostaticilor, conform unei analize France Presse, citată de Agerpres.

Război în Israel FOTO Profimedia

Israelul a ordonat luni sistarea "imediată" a aprovizionării cu apă a Fâşiei Gaza în cadrul unui "asediu total" al teritoriului controlat de Hamas.

Urmarea pare scrisă: "Israelul va lansa cea mai mare operaţiune combinată (aeriană/terestră/maritimă/spaţială) din istorie în Fâşia Gaza", susţine pe X (ex-Twitter) John Spencer, expert la Modern War Institute al Academiei americane West Point.

"Loviturile vor viza mai întâi centrele de comandă ale Hamas şi trupele sale, tirurile vor veni din toate părţile. În paralel, armata se va pregăti să intre în Gaza", anticipează la rândul său Alexandre Grinberg de la Institutul pentru securitate şi strategie din Ierusalim (JISS).

Or, gherila urbană impune lupte corp la corp, cu vizibilitate redusă, capcane multiple, făcând dificilă deosebirea între civili şi militari, iar blindatele - aproape inutilizabile.

Andrew Galer, fost ofiţer britanic în prezent analist pentru societatea de informaţii privată Jane's, descrie un "câmp de luptă de 360 de grade unde ameninţarea este peste tot", de la canalizare la acoperişuri, subsoluri şi tavane false.

Securizarea fiecărei clădiri, potenţială capcană, înseamnă mobilizarea geniştilor, desfăşurarea de scări, frânghii şi explozibili "şi totul posibil sub tiruri", eventual în întuneric, explică el.

"Există riscuri inerente de tiruri fratricide" legate de dispersarea şi mobilitatea combatanţilor. Şi, "cum arată de un secol numeroase conflicte, utilizarea artileriei poate înrăutăţi lucrurile", când dărâmăturile devin o acoperire, explică el.

Circa 2,3 milioane de palestinieni trăiesc în Gaza, sub blocadă israeliană din 2007. O reţea de străduţe strâmte suprapopulate, care trec pe deasupra unei intense reţele de tuneluri supranumite de armata israeliană "metroul din Gaza".

Sute de tuneluri au fost săpate sub frontiera de 14 kilometri între Gaza şi Sinaiul egiptean pentru a permite să circule combatanţi, arme şi alte bunuri de contrabandă. Multe între timp au fost distruse.

Distrugeri în Fâșia Gaza FOTO Profimedia

Dar, din 2014, Hamas a săpat căi subterane chiar pe propriul teritoriu.

Combatanţi, instalaţi până la o adâncime de 30-40 metri, circulă pe acolo fără a putea fi loviţi. Baterii de lansatoare de rachete ascunse la câţiva metri adâncime pot fi scoase printr-un sistem de trape pentru a trage şi a dispărea din nou.

Armata israeliană le-a bombardat intens în 2021. Dar, dacă o parte din această reţea îi este fără îndoială cunoscută, altele au rămas secrete şi îi vor complica operaţiunile, notează AFP.

Hamas îşi "cunoaşte tunelurile pe din afară", afirmă Colin Clarke, director pentru cercetare de la Soufan Center din New York. "Unele sunt probabil minate. A te pregăti să te baţi într-un astfel de teren ar necesita informaţii ample, iar israelienii s-ar putea să nu le deţină", afirmă el.

În plus, în luptele în spaţiu deschis, cel care se apără - respectiv Hamas - dispune de un avantaj tactic major.

"Toată lumea ştie că va fi o luptă îndelungată şi dificilă, cu multe pierderi", admite pentru AFP Alexandre Grinberg, adăugând că există "roboţi şi alte mijloace speciale care permit intrarea în tuneluri".

Pentru Hamas, susţine el, "este un avantaj care ar putea deveni o capcană. Tunelurile odată localizate, cei dinăuntru pot fi închişi, iar consemnul va fi "fără prizonieri".

Operaţiunea va fi cu atât mai dificilă cu cât Hamas a luat ostatici zeci de civili, în majoritate israelieni, dar, de asemenea, potrivit presei din Israel, lucrători străini şi probabil militari.

"Societatea israeliană nu va ierta ca viaţa ostaticilor să nu fie o prioritate. Presiunea opiniei publice este enormă şi premierul israelian Benjamin Netanyahu o ştie perfect", apreciază Sylvaine Bulle, sociolog la CNRS, specialistă în problemele Israelului.

"În socotelile pe care le va cere societatea israeliană se va spune: nu ne-aţi asigurat securitatea, aduceţi-ne ostaticii!", adaugă ea, anticipând, "fără îndoială, conflicte de durată între militari şi politicieni".

De fapt, guvernul israelian nu este în poziţia de a negocia în prezent, subliniază Kobi Michael, cercetător la think-tank-ul INSS din Tel Aviv. "Cu toată suferinţa, cu toată durerea, problema ostaticilor nu poate fi prima prioritate a Israelului", spune el fără şovăială.

"Israelul va aborda problema ostaticilor doar când Hamas va fi înfrânt şi slăbit. Cu nicio secundă înainte", mai susţine acesta.

Imagini din Israel FOTO Profimedia

Un membru al biroului politic al Hamas în Qatar a afirmat luni: "Nu există nicio negociere posibilă în prezent cu privire la prizonieri sau altceva".

Atacul de sâmbătă, cea mai gravă breșă în apărarea Israelului din 1973, vine după doi ani de subterfugii din partea Hamas, care au implicat menținerea planurilor sale militare la secret și convingerea Israelului că nu vrea un o luptă. Hamas a dat impresia că economia era în centrul atenției sale, spun surse. Chiar și la vedere, Hamas s-a antrenat pentru atac. Israelul a interpretat greșit antrenamentul.

Atacul prin surprindere lansat sâmbătă de gruparea Hamas împotriva Israelului readuce în atenţia cauza palestiniană şi subminează încercările de normalizare a relaţiilor dintre statul evreu şi Arabia Saudită, țări partenere ale Statelor Unite, comentează AFP.

Gaza, "cea mai mare închisoare sub cerul liber".

HotNews.ro :

Ce este Fâșia Gaza, bucata de pământ de unde a izbucnit războiul din Israel

​Fâșia Gaza este unul dintre locurile din lume unde este cel mai greu să trăiești. Înainte de războiul izbucnit sâmbătă erau atacuri dese, erau probleme cu apa și electricitatea, iar economia era pusă "la pământ" de blocadă. Care este povestea zonei Gaza și care au fost momentele cheie din istoria sa.

h2: Gaza, teritoriu mic, mize mari

Fâșia Gaza este un teritoriu de 360 kmp, având 40 km lungime și 10 km lățime. Este unul dintre locurile din lume cu cea mai mare densitate a populației, pentru că cele mai multe estimări indică 2,3 milioane de locuitori, în timp ce la polul opus estimările mai prudente indică 1,8 milioane.

Gaza City este cel mai mare oraș, cu 400.000 de locuitori, în timp ce alte două orașe importante sunt Khan Younis (200,000 de locuitori) și Rafah (150,000).


În 2009, președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy, califica acest teritoriu ca fiind "cea mai mare închisoare sub cerul liber", iar acest citat revine adesea când se vorbește despre fâșia locuită de palestinieni.

Teritoriul a fost sub dominația Imperiului Otoman din anul 1517 până la Bătăliile de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata otomană. În urma Primului Război Mondial întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat între anii 1918 - 1948 sub mandat britanic.

Un episod mai puțin cunoscut al zonei Gaza s-a petrecut acum două secole și ceva, fiindcă Napoleon Bonaparte, în campania sa din Egipt și Levant (1798-1801), a avut o tabără în Gaza și încă există palatul de piatră (Qasr al-Bacha) unde împăratul francez ar fi petrecut trei nopți.


Acest teritoriu a căpătat formă după armistițiul care, în 1948, a dus la cererea statului Israel. În primii 19 ani, Gaza a fost administrată de Egipt, dar în 1967 fâșia a fost ocupată de israelieni, după ceea ce a rămas în istorie sub numele de "Războiul de șase zile".

Zona Gaza este situată în vestul coastei maritime mediteraneene și cuprinde o parte a Palestinei istorice, având granițe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest și cu Israelul în nord și est, pe o lungime de 51 de kilometri.


Sursa foto: SAID KHATIB / AFP / Profimedia

În anul 1987 a izbucnit Intifada, revolta populației contra ocupației israeliene, în mai multe tabere de refugiați. În acea perioadă a luat ființă și organizația islamistă Hamas care a devenit tot mai violentă și a pus pe prim plan lupta armată, nedorind să recunoască sub niciun mod legitimitatea statului Israel. Hamas are ca "dușman de moarte" statul Israel și multe dintre distrugerile cauzare de israelieni prin atacuri asupra fâșiei Gaza au venit ca reacție la atacurile violente inițiate de militanții Hamas.

A doua Intifadă a izbucnit în anul 2000, iar efectul a fost că Israelul a împuținat masiv numărul de permise de trecere acordate palestinienilor. Statul Israel a bombardat și demolat în 2001 aeroportul din Gaza, la trei ani de când începuse să funcționeze.

În anul 2005, armata israeliană și-a retras unilateral trupele din Gaza, și a evacuat toate așezările agricole evreiești pe care Israelul le-a creat în anii de ocupație. Spațiul aerian și accesul maritim au rămas însă sub control israelian.

O parte importantă a populației de palestinieni din Gaza trăiește în opt tabere de refugiați. Unele tabere au fuzionat cu orașele din apropiere, altele sunt de sine stătătoare. Condițiile de trai sunt foarte grele în aceste tabere Cele mai mari tabere de refugiați sunt Jabaliya (peste 100.000 de oameni), Rafah, Shati și Nuseirat. Datele indică faptul că aproximativ 60% dintre palestinienii din fâșia Gaza sunt refugiați.

Israelul a construit un gard metalic de-a lungul graniței cu Gaza și există doar două treceri oficiale, puternic fortificate, pe unde oameni și bunurile pot să traverseze dintr-un teritoriu către celălalt. La unul dintre punctele de frontieră trec în medie cam 200 de oameni/zi. La aceste treceri au fost atacuri violente ale militanților palestinieni.

h2: Blocada care ține de 15 ani

Israelul s-a retras în 2005 din Gaza, dar păstrează controlul asupra granițelor terestre și maritime ale fâșiei. Granița Gazei cu Egiptul este și ea închisă, fiind foarte rar deschisă, pentru ajutor umanitar și pentru trecerea oamenilor în pelerinaj religios.

În toamna lui 2007, după ce Hamas a preluat controlul în fâșia Gaza, acest teritoriu a fost declarat de statul Israel ca fiind o "entitate ostilă" și a fost impusă o blocadă economică ce persistă de atunci. Față de 2005, totalul importurilor a fost la sub un sfert și foarte puține produse au mai ajuns către locuitorii din Gaza. Cele care sunt au prețuri mari pentru puterea de cumpărare redusă a locuitorilor.

Nu au mai ajuns destule produse de strictă necesitate, iar economia zonei Gaza a fost paralizată, fiindcă exporturile au scăzut aproape de zero. Au fost săpate tuneluri pe sub graniță, pentru ca unele produse să ajungă în Gaza, dar ele nu aveau cum să fie o soluție.

Numărul de permise de trecere acordate palestinienilor din Gaza de către statul Israel a fost în 2021 și 2022 la un nivel foarte redus în comparație cu anul 2000 (de peste 50 de ori mai puține).

Publicația Washington Post a scris recent un articol despre viața din Gaza, subiectul fiind...măgarii. De ce? Fiindcă, din cauza blocadei comerciale, nu au prea mai putut ajunge vehicule și a ajuns foarte puțin combustibil pentru cele existente, așa că Gaza City, spre exemplu, este un oraș unde măgarii și căruțele sunt de bază la tracțiune în toate activitățile zilnice, de la transportul alimentelor, până la activitățile de salubrizare.

Și măgarii sunt însă din ce în ce mai greu de găsit, iar prețul unui animal poate ajunge spre 1.000 de dolari, după ce și aducerea de măgari în zona Gaza devine tot mai complicată. Totul a pornit, se pare, de la tot mai multe plângeri cum că animalele ar fi fost maltratate și prost îngrijite.

Sunt mari probleme cu apa și electricitatea în Gaza, pentru că atacurile au distrus rețelele de alimentare cu apă și au fost destule cazuri în care apa de băut s-a amestecat cu cea din canalizare. Apa potabilă este o raritate.

Nu sunt destui bani pentru a fi refăcută rețeaua de alimentare cu apă și ar fi nevoie și de pompe noi, care însă au nevoie de curent electric pentru a funcționa. Curentul este însă o mare problemă, iar penele de curent apăreau des și au avut efecte grave, de la elevii care nu aveau cum învăța seara, până la mâncarea ce se strica în frigiderele ce nu mai funcționau.

Generatoarele sunt o soluție pentru puțină lume, deoarece sunt scumpe, zgomotoase și au nevoie de motorină pentru a funcționa, iar motorina nu prea se găsește, fiindcă și ea este pe lista "articolelor" interzise în fâșia Gaza.

Din cauza blocadei, palestinienii din zona Gaza au rămas aproape total fără acces către cel mai mare oraș apropiat, Ierusalim, unde se găsesc spitale mai bune, facultăți mai bune și locuri de muncă mult mai promițătoare.

Peste 55% dintre palestinienii din Gaza trăiesc sub pragul sărăciei și șomajul în rândul tinerilor este la 63%, arată datele Palestinian Central Bureau of Statistics.

Este interzisă și aducerea materialelor esențiale de construcții, cum ar fi cimentul sau fierul, așa că nu se pot repara construcțiile distruse și nu se prea pune problema să fie construite ansambluri rezidențiale noi.

Infrastructura din Gaza a fost distrusă grav de atacurile israeliene ce au venit ca răspuns la cele efectuate de gruparea islamistă Hamas de-a lungul ultimilor 15 ani. Spre exemplu, 126 de case au fost distruse în 2012, după atacurile israeliene cu rachete, iar în 2014 au fost uciși peste 2.000 de palestinieni în 50 de zile.

h2: Hamas - O scurtă istorie a organizației teroriste

Organizaţia palestiniană Hamas a lansat sâmbătă un atac surpriză din Gaza asupra Israelului, într-una dintre cele mai grave escaladări ale conflictului israeliano-palestinian din ultimii ani.

Hamas, sau (în unele cazuri) aripa sa militară, este desemnată grupare teroristă de către Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană și Regatul Unit, precum și de alte state.

Hamas, sau Mişcarea de Rezistenţă Islamică, a fost fondată în 1987, în timpul primei Intifada sau revolte palestiniene. Este susţinută de Iranul şiit şi împărtăşeşte ideologia islamistă a Frăţiei Musulmane din Egipt.

Hamas conduce Fâşia Gaza din 2007, după un scurt război civil cu forţele loiale mişcării Fatah, condusă de preşedintele Mahmoud Abbas, care se află în Cisiordania şi care conduce de asemenea Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP).


Femei musulmane în Gaza / Sursă foto: dpa picture alliance / Profimedia

Hamas refuză să recunoască statul Israel şi s-a opus în mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel şi OEP la mijlocul anilor 1990.

Preluarea controlului asupra Fâşiei Gaza de către Hamas a urmat victoriei sale în alegerile parlamentare palestiniene din 2006 - ultima dată când acestea au avut loc.

De atunci, au avut loc numeroase runde de conflicte cu Israelul, implicând adesea atacuri cu rachete ale Hamas din Gaza în Israel şi atacuri aeriene şi bombardamente israeliene asupra Gaza.

Patru conflicte grave au avut loc între Israel și Hamas din 2007 până acum: în 2008, 2009, 2014 și 2021.

Surse: Reuters, AFP, Al Jazeera, Washington Post, BBC, Le Monde

Crime de razboi. Să citim cu atenție acest articol din Aktual24.ro!

Bilantul dupa doua zile: 1.200 de morti si 4.500 de raniti de ambele parti. 700 au fost ucisi in Israel

In doua zile de razboi intre organizatia islamista palestiniana Hamas si Israel, bilantul este de 1.200 de morti si 4.500 de raniti, multi dintre ei civili, de ambele parti ale conflictului. Dintre acestea, peste 700 de persoane au fost ucise in Israel si peste 2.200 ranite, in timp ce in Fasia Gaza s-au inregistrat cel putin 493 de morti, dintre care 91 de copii, si 2.751 de raniti, dintre care 244 de copii, transmite EFE luni.

Conform datelor Oficiului Natiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), peste 123.500 de persoane sunt stramutate in interiorul tarii din cauza bombardamentelor si peste 74.000 sunt adapostite in 64 de scoli ale Agentiei Organizatiei Natiunilor Unite de Ajutorare si Lucrari pentru Refugiatii Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) de-a lungul Fasiei Gaza.

Israelul si miscarea islamista Hamas, care conduce de facto Fasia Gaza, "nu-si indeplinesc obligatiile legale", a semnalat luni organizatia Human Rights Watch (HRW), citata de Agerpres.

"Autoritatile israeliene ii reprima sistematic pe palestinieni de zeci de ani si, din 2007, au impus o inchidere zdrobitoare a populatiei din Gaza", a precizat organizatia. In opinia HRW, intreruperea curentului electric in enclava palestiniana anuntata sambata de autoritatile israeliene, precum si "alte masuri punitive" aplicate de Israel impotriva populatiei civile din Gaza, reprezinta "o pedeapsa colectiva ilegala, care este o crima de razboi".

Pe de alta parte, "vizarea aparent deliberata a civililor (din Israel), atacurile nediscriminatorii si luarea de civili ca ostatici de catre grupul armat palestinian constituie crime de razboi, in conformitate cu dreptul international umanitar", a subliniat HRW.

Israelul a declarat sambata stare de razboi dupa ce Hamas a lansat un atac multiplu fara precedent pe uscat, pe mare si in aer, luand tara prin surprindere cu mii de rachete si incursiuni terestre ale militarilor sai pe teritoriul israelian, unde zeci de israelieni au fost masacrati si rapiti.

Israelul a raspuns cu bombardamente grele si constante asupra Fasiei Gaza, unde locuiesc 2,3 milioane de persoane, adesea fara discriminare.

HRW a subliniat ca „legile razboiului se aplica tuturor partilor implicate intr-un conflict, indiferent de legalitatea initierii razboiului sau de dezechilibrele de putere dintre parti".

Israelul a preluat controlul asupra Cisiordaniei in 1967 si mentine o ocupatie militara si o colonizare indelungata a teritoriului. Zona se confrunta cu un val de violenta fara precedent de la cea de-a doua Intifada (2000-2005).

In plus, Israelul mentine o blocada aeriana, terestra si maritima a Fasiei Gaza din 2007, cand Hamas a preluat controlul enclavei, ceea ce ingreuneaza accesul locuitorilor acesteia la servicii de baza si la progres.

"Atacurile ilegale si represiunea sistematica care afecteaza regiunea de zeci de ani vor continua atat timp cat drepturile omului si responsabilitatea vor fi ignorate", a declarat Omar Shakir, directorul HRW pentru Israel si Palestina.

"Uciderea deliberata a civililor, luarea de ostatici si pedepsele colective sunt crime odioase care nu au nicio justificare", a adaugat el.

HRW a descris in trecut politica israeliana impotriva palestinienilor drept „crime impotriva umanitatii de apartheid si persecutie" si a criticat atacurile aeriene nediscriminatorii care au ucis civili in Gaza. De asemenea, a respins tirurile de mii de rachete fara discriminare efectuate de militiile palestiniene, „care incalca legile razboiului si constituie crime de razboi".

Hamas, sau Miscarea de Rezistenta Islamica, a fost infiintata in 1987, in timpul primei Intifada sau revolte palestiniene. Conduce Fasia Gaza din 2007, dupa un scurt razboi civil cu fortele loiale miscarii Fatah, condusa de presedintele Mahmoud Abbas, care se afla in Cisiordania si care conduce si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Hamas refuza sa recunoasca statul Israel si s-a opus in mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel si OEP la mijlocul anilor 1990. Avand o aripa armata numita Brigazile Izz el-Deen al-Qassam, Hamas declara ca lupta impotriva "crimelor de ocupatie ale Israelului" si este clasificata drept organizatie terorista de catre UE, SUA si Israel.




duminică, 8 octombrie 2023

(Patriots Hub)



See the whole post by @skepticallee in #PatriotsHub
https://play.google.com/store/apps/details?id=com.lukasniessen.nnkphbs.patriots

Sugarii bugetului țării, falși revoluționari. Rușine!

Marcel Ciolacu a trimis Corpul de Control peste comisia care i-a lăsat pe „dinozaurii” PSD fără certificate de revoluționari

Premierul Marcel Ciolacu a trimis Corpul de Control la Secretariatul de Stat pentru revoluționari. FOTO Facebook / Marcel Ciolacu

Tagul "audio" nu este suportat de browser-ul tău.

Premierul Marcel Ciolacu a trimis Corpul de Control la Sectertariatul de Stat pentru revoluționari (SSRML), după ce o comisie nu i-a acordat titlul de luptător cu rol determinant și le-a retras certificatele „dinozaurilor" din PSDIon Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și alte personaje apropiate social-democraților precum Valentin Mărgineanu, Tudorița Bogdan, Vasile Pestreanu. În paralel, Avocatul Poporului s-a autosesizat și va efectua propria investigație cu privire la felul în care Comisia art.49 a respectat sau nu „drepturile" așa-zișilor revoluționari atunci când i-a lăsat fără beneficii.

Comisia art. 49 este forul care verifică dacă dosarele revoluționailor întrunesc sau nu condițiile legale pentru deținerea uneia dintre cele 5 calități prevăzute de Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Comisia face parte din Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România (SSRML), condus de Mihai Dodu, urmașul unui Erou ucis la Revoluției. Mai exact, tatăl lui Mihai Dodu a fost împușcat mortal la Televiziunea Română în data de 22 decembrie 1989.

Comisia din cadrul SSRML a descoprit printre adevărații revoluționari și o serie de impostori, cărora le-a anulat certificatele.

Asta i-a determinat pe care au rămas fără beneficii să facă plângeri la Avocatul Poporului și la Guvernul României, care s-au autosesizat și vor desfășura, fiecare, două anchete cu privire la lucrările Comisiei art.49.

  • „Este o situație hilară, o instituție a Guvernului este dată în judecată de către Premierul României și în același timp se confruntă cu un control din partea Corpului de Control al Primului Ministru. Desigur că instituția noastră se pune la dispoziția acestuia cu toate documentele solicitate, în acest sens oamenii pot analiza dacă există un raport de cauzalitate între respingerea cererii de acordare a certificatului Primulului Ministru și demersurile câtorva președinți de asociații care sunt implicați în traficul de certificate, aceștia având o teamă clară față de restabilirea legalității. Pentru transparență, îi invitam pe cei de la Corpul de Control să participe în calitate de observatori la o ședință a Comisiei art.49", a declarat secretarul de stat Mihai Iulian Dodu, pentru Ziare.com.

Legea nr. 341/2004 a fost modificată în 2014 prin OUG 95, considerându-se că multe persoane obținuseră pe nedrept certificate de revoluțonar, mai ales în cele trei mandate ale lui Ion Iliescu.

În 2014 a fost introdusă o nouă calitate, cea de „luptător cu rol determinant", iar în 2021 au fost excluși din rândurile revoluționarilor cei care au făcut parte din aparatul de represiune, Securitate şi Miliţie sau au desfăşurat activităţi de poliţie politică.

De verificarea dosarelor de revoluționari pe noua formă a legii se ocupă Comisia art.49, care le poate anula certificatele dacă se dovedește să nu îndeplinesc condițiile legale.

Așa au rămas fără certificate mai mulți „viteji post-decembriști" care obținuseră certificate „pe pile", adică oameni care înainte de 1989 erau mai aproape de PCR decât de revoluționari.

După evenimentele din 1989, pe vremea când FSN (ulterior PDSR) se afla la guvernare în mandatele lui Ion Iliescu, aceste titluri de revoluționar au fost acordate în mod nelegal, unor persoane care fie nu au participat efectiv la Revoluție, fie au participat, dar de partea forțelor de opresiune, fiind milițieni sau securiști.

În fruntea falșilor revoluționari stă chiar Ion Iliescu, fost președinte al FSN și al României, căruia SSRLM i-a retras certificatul pe data de 31 mai 2022.

Reamintim că Ion Iliescu are, de ceva vreme, două calități antagonice: inculpat pentru infracțiuni contra umanității în Dosarul Revoluției și „Luptător remarcat prin fapte deosebite" pentru activitatea din decembrie '89.

Pe data de 4 octombrie, Înalta Curte a decis că Tribunalul București este instanța care va judeca procesul privind retragerea certificatului de revoluționar al lui Ion Iliescu la solicitarea SSRML.

Pe data de 25 octombrie, Curtea de Apel București judecă un nou termen în procedura de cameră preliminară în Dosarul Revoluției 3, în care sunt inculpați Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus pentru modul în care au preluat și au păstrat puterea după fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Cum Comisiile art.49 si art 9.2 a propus instanțelor anularea a sute de certificate, printre care și în cazurile mai multor politicieni – inclusiv Marcel Ciolacu – acum premierul a trimis Corpul de Control la SSRML.

Surse ale Ziare.com spun că obiectul controlului vizează:

  • Verificarea modului de respectare a cadrului legal în ceea ce privește funcționarea instituției;
  • Verificarea modului de respectare a cadrului legal privind legea recunoștinței și a normelor de aplicare;
  • Verificarea modului de respectare al drepturilor;
  • Alte aspecte pe care membrii echipei Corpului de Control al premierului le vor considera importante.

Macel Ciolacu, Emilian Cutean, Alexandru Mironov, Gelu Voican Voiculescu, Cornel Dinu și Vasile Blaga au rămas să se „lupte" în instanță pentru certificatele de revoluționar.

De exemplu, Marcel Ciolacu are termen pe data de 11 ianuarie 2024 la Tribunalul Buzău în procesul în care SSRML nu i-a mai acordat noua calitatea, de „luptător cu rol determinant".

Marcel Ciolacu are titlul de revoluționar „remarcat prin fapte deosebite", pe vechea lege, care vine la pachet cu o serie de beneficii, cum ar fi pensionarea cu cinci ani înainte de vârsta legală și o indemnizație de 1.100 lei pe lună.

Premierul ar vrea să urce o treaptă mai sus, la cea de „luptător cu rol determinant", ceea ce înseamnă o retribuție lunară de 2.020 lei pe lună, sumă ce s-ar calcula de la 1 ianuarie 2015 până în prezent.

Potrivit legii, luptătorul cu rol determinat este acel revoluționar care în decembrie 1989, în perioada 14-22:

  • „Și-a pus viața în pericol în confruntările cu forțele de represiune".
  • A ocupat și apărat obiectivele de importanță deosebită, care au aparținut regimului totalitar, doar în localitățile în care (…) au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute până la fuga dictatorului".

În schimb, luptătorul remarcat prin merite deosebite este cu o treaptă mai jos, fiind cel care în aceeași perioadă:

  • A „mobilizat și a condus grupuri sau mulțimi de oameni, a construit și a menținut barricade, a ocupat obiective de importanță vitală".

Pe actualul premier, Revoluția l-a prins la Buzău unde acesta a săvârșit următoarele fapte de eroism:

  • În ziua de 22.12.1989 acesta se afla la serviciu unde a propus colegilor să se ducă în fața Consiliului Județean al PCR, acolo au fost întâmpinați de Poliție care a încercat, fără succes, să îi întoarcă din drum. Ulterior, acesta a intrat în sediul PCR împreună cu alți cetățeni și s-au organizat în CFSN.
  • Din declarațiile a trei martori (George Miriță, Sorin Olteanu și Radu Aurelian) rezultă că Marcel Ciolacu a participat la Revoluție în perioada 22-26 decembrie 1989 și s-a „remarcat prin fapte ce au contribuit la schimbarea vechii structuri".
  • Ultimul martor, Aurelian Radu, afirmă că Marcel Ciolacu a pătruns în Palatul Comunal din Buzău împreună cu un grup de revoluționari, astfel bifându-se că actualul lider al PSD a „ocupat" un obiectiv „de importanță vitală".

În aceeași situație sunt și alți social-democrați cu nume mai puțin sonore, dar cu influență în PSD, precum Valentin Mărgineanu, Vasile Pestreanu, Bogdan Tudorița sau Florin Pascu, personaje care au rămas la rândul lor fără certificare și, implicit, fără beneficii material lunare.

Surse judiciare au declarat pentru Ziare.com că aceste persoane au făcut presiuni pe Marcel Ciolacu să ia atitudine și să oprească lucrările Comisiei art. 49 până nu rămân fără certificate toți pesediștii și alți revoluționari care au obținut certificatul purtător de drepturi materiale prin încălcarea legii.

Cazul fostului deputat Vasile Bran – ales membru în Marea Adunare Națională în 1987, apoi în Parlament din partea FSN după 1989 – e paradigmatic pentru cohortele de așa-ziși „revoluționari cu rol determinant" care au beneficiat de bani și privilegii, deși în decembrie 1989 erau de cealaltă parte a „baricadei" în rândurile fruntașilor comuniști.

Ales deputat pe data de 18 iunie 1990 în circumscriptia electorala nr. 8 Brașov din partea FSN, Vasile Bran făcea parte înainte de Revoluție din singurul for care era – teoretic – deasupra lui Nicolae Ceaușescu: Marea Adunare Națională.

Două evenimente majore l-au prins pe Vasile Bran în această calitate:

  • Revolta muncitorilor de la Brașov începută pe 14 noiembrie 1987, cu zi înainte ca Vasile Bran să fie ales în Marea Adunare Națională, el fiind șef la atelierul de topitorie-turnătorie la Întreprinderea „Tractorul".
  • Revoluția din Decembrie 1989, când n-a mișcat niciun deget în calitate de membru al Marii Adunări Naționale atunci când dictatorul a hotărât ca forțele de represiune să tragă cu muniție de război împotriva manifestanilor, celebrul ordin „Radu cel Frumos".

Cu alte cuvinte, la Vasile Bran și la alții ca el se referea Nicolae Ceaușescu atunci când striga la proces: „Voi răspunde doar în fața Marii Adunări Naționale".

Cum este greu de crezut că fostul dictator intenționa să schimbe Tribunalul Militar Special de la Târgoviște cu unul din care făceau parte revoluționari precum Vasile Bran, este calitatea ultimului de luptător cu merite deosebite împotriva comunismului e pusă sub semnul întrebării.

Sesizarea de retragere a certificatului de revoluționar al lui Vasile Bran a fost întocmită de Doru Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie 1909", în colaborare cu revoluționarul Marian Moroșanu, cel care a inițiat proiectul de lege prin care foștii membri ai PCR, precum și cei care au făcut parte din Gărzile Patriotice, din Armată, din Miliție și din Securitate să nu poată beneficia de privilegii de revoluționari, știut fiind că mulți au obținut astfel de certificate în mod fraudulos.

În al doilea caz, SSRML i-a retras certificatul unui bărbat care s-a folosit de o identitate falsă vreme de 33 de ani pentru a obține două titluri: de luptător rănit și luptător reținut.

Este vorba despre Nicolae Bănuțoiu, cu titlul de Luptător-reținut pe numele lui Constantin Bănuțoiu, care susține pe de-o parte că în perioada 21-22 decembrie 1989 a fost încarcerat la Penitenciarul Jilava, iar pe de altă parte spune că a participat la manifestația din Piața Universității sub numele de „Nicolae Octavian Bănuțoiu".

Membrii Comisiei au descoperit că nu doar numele din buletin diferă, ci si nunele celor doi părinți. Potrivit unor surse, identitatea ar aparține unui văr al acestuia, decedat imediat după Revoluție.

Pentru a justifica titlul de Luptător-rănit, Nicolae Bănuțoiu a depus acte medico-legale care atestă că a suferit traumatisme în 20 august 1991, la mai bine de un an și jumătate de la Revoluție.

  • „Membrii Comisiei constată faptul că la fila 5 există o copie de pe brevetul de acordare a titlului de luptător (…) emis în baza Decretului nr. 110/1991, semnat de președintele României Ion Iliescu (…) pe numele domnului „Constantin Bănuțoiu", fiul lui „Constantin" și „Victoria", deși persoana al cărei dosar este analizat prin prezentul proces-verbal se numește „Bănuțoiu O. Nicolae", fiul lui „Octavian" și „Victoria", motiv pentru care Comisia constată că brevetul de la fila 5 nu aparține domnului Nicolae Bănuțoiu", se arată în concluziile Comisiei art. 49.

Revoluționari sunt cei care au fost văzuți de 3 martori că ar fi făcut ceva împotriva regimului comunist în perioada 14 decembrie 1989 (începutul revoltei de la Timișoara) și 22 decembrie 1989 ora 12.06 (fuga lui Ceaușescu din Comitetul Central, cu elicopterul).

Mai departe, cei care au ieșit în stradă în acest interval sunt împărțiți în categorii, în funcție de rolul lor în Revoluția din Decembrie 1989, de la cei care au făcut sacrificiul suprem, până la cei care au participat la manifestații, dar au scăpat nevătămați.

Rațiunea pentru care a fost făcută acestă clasificare este legată direct de acordarea beneficiilor (indemnizații, gratuități, scutire de impozite).

  • Titlul de Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 se atribuie celor care fie s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Acest titlu se atribuie şi persoanelor care au decedat ulterior Revoluţiei române din decembrie 1989 şi al căror deces se află în raport de cauzalitate directă cu rănile suferite în timpul Revoluţiei.
  • Titlul de Luptător-Rănit se acordă persoanelor care au fost rănite în urma participării directe şi nemijlocite la lupta pentru victoria Revoluţiei.
  • Titlul de Luptător-Reţinut se acordă persoanelor care au fost reţinute de forţele de represiune în urma participării directe şi nemijlocite la Revoluţie.
  • Titlul de Luptător cu Rol Determinant: se acordă, în scopul de a face diferența, între categoria persoanelor care s-au remarcat prin fapte deosebite și cei care, desprinzându-se din rândul acestora, au avut un rol determinant prin contribuția la declanșarea și victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Este vorba de persoane care și-au pus viața în pericol, apărând și ocupând obiectivele care au avut o importanță deosebită, decisivă pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.
  • Titlul de Luptător-Remarcat prin Fapte Deosebite: se acordă celor care și-au adus contribuția la victoria Revoluției până la preluarea puterii și instituirea noilor structuri ale statului, remarcându-se prin fapte deosebite, față de marea masă a persoanelor care au participat fără a avea o contribuție individuală deosebită la victoria Revoluției.
  • Titlul de Participant la Revoluție se atribuie celor care pot dovedi că au făcut parte din marea masă a persoanelor care au participat la Revoluţia română din Decembrie 1989.
Articol din Ziare.com 


Asasinată de ziua lui Putin


Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Foto: Profimedia Images

Vladimir Putin a împlinit ieri 71 de ani. Dar nu despre el e vorba atunci când ne uităm în istorie la ziua de 7 octombrie, ci despre Anna Politkovskaia, jurnalista care a văzut limpede viitorul și a tras nenumărate semnale de alarmă pe care poporul rus și liderii occidentali de la începutul anilor 2000 le-au ignorat. În prezent, toate avertismentele ei din urmă cu aproape două decenii, de la violența sângeroasă la războiul la care lucra Putin, s-au adeverit.

În cartea sa „Rusia lui Putin", Anna Politkovskaia a denunțat modul autoritar de conducere al liderului de la Kremlin. Știa ce avea să urmeze sub guvernarea lui Putin, pentru că văzuse în călătoriile sale în Caucazul de Nord și războiul din Cecenia ceea ce era în stare să facă autocratul de la Moscova.

„Nu se poate să stăm liniștiți și să urmărim cum deasupra Rusiei coboară o nouă iarnă politică, pentru alte câteva decenii. Le dorim din toată inima libertate copiilor și nepoților noștri, de aceea tânjim după un dezgheț în viitorul apropiat, dar noi și numai noi putem schimba climatul politic în Rusia. Ar fi absurd și nerealist să așteptăm ca un alt dezgheț să vină dinspre Kremlin, ca pe timpul lui Gorbaciov, iar Vestul nu ne ajută nici el. Reacțiile față de metodele „,antiteroriste" ale lui Putin sunt destul de modeste, iar Rusia se dovedește a fi, în cea mai mare parte, pe placul Occidentului: caviarul, vodka, gazele naturale, petrolul, urșii care dansează pe sârmă, practicantele unei anumite meserii... Exotica piață rusească se comportă conform așteptărilor Vestului, iar Europa și restul lumii sunt foarte satisfăcute de felul în care evoluează lucrurile pe a șasea parte a globului. De la lumea din afară nu auzim decât „Al-Qaeda, Al-Qaeda" - o mantră jalnică, menită să transfere într-o singură direcție întreaga responsabilitate pentru toate tragediile viitoare, o incantație primitivă pentru liniștirea unei societăți care nu-și dorește nimic mai mult decât un cântec de leagăn ca să poată adormi mai ușor", scria Anna Politkovskaia în 2004.

La fel ca ea, mulți alți opozanți ai regimului autoritar de la Kremlin au sfârșit asasinați. În tot acest timp, Putin și-a sporit dominația internă, comportamentul agresiv și legăturile financiare cu Occidentul.

Invitat în 2007 la conferinţa de securitate de la Munchen, Putin anunța atunci ce planuri are şi cum vede el relaţiile cu Occidentul și mai ales cu SUA. Apoi, în primăvara lui 2008, Putin a fost invitat la București să stea la masă cu liderii NATO de la acea vreme. La acel summit, Ucraina și Georgia nu au fost primite în NATO, mai ales din cauza obiecțiilor formulate de cancelarul german de la acea vreme Angela Merkel și de președintele francez de atunci Nicolas Sarkozy. La câteva luni distanță de la acel moment, Putin a ordonat ca armata rusă să invadeze Georgia. În 2014, Putin a anexat în mod ilegal Crimeea. Cu toate acestea, liderul de la Kremlin a reușit să mențină legăturile cu occidentul (mai ales cu Germania) tocmai datorită dependenței pe care o avea Europa de gazul rusesc.

Incontestabil, Vladimir Putin este vinovat în mod direct pentru ce se întâmplă acum în Ucraina, iar unitatea occidentală coordonată de SUA este motivul pentru care Ucraina încă rezistă în fața armatei ruse, care continuă să comită crime de război în numele propagandei moscovite.

Însă războiul din Ucraina, trebuie să fim sinceri, este și o consecință a mai multor ani de decizii luate în Vest mai mult pentru prosperitatea financiară decât pentru consolidarea democrației, un principiu pentru care Anna Politkovskaia a luptat până în ultima secundă a vieții sale.

Jurnalista rusă a fost asasinată într-o zi de sâmbătă, puţin după ora 16:00. Tocmai se întorcea de la cumpărături, când a fost secerată de gloanţe în fața ascensorului din blocul în care locuia la Moscova. Anna Politkovskaia, în vârstă de 48 de ani la momentul asasinării, a fost ţintită de foarte aproape, iar unul dintre gloanţe i-a nimerit capul. Era 7 octombrie 2006.

Alături de cadavrul ei a fost găsit un pistol Makarov și patru gloanțe. Asasinarea Annei Politkovskaia a provocat o undă de şoc în Rusia şi în toată lumea. Însă doar executanţii crimei au fost condamnaţi. La 17 ani de la asasinat, încă nu se cunoaște oficial cine a ordonat crima, deși există foarte multe speculații care au ca subiect o singură persoană: Vladimir Putin.

„Oricine a proclamat violența ca metodă inexorabil trebuie să aleagă minciuna ca principiu al său", asta este ceea ce scriitorul disident rus, Aleksandr Soljenițîn, a scris odată despre Uniunea Sovietică. Realitatea din spatele frazei încă se aplică și astăzi în societatea din Federația Rusă. Oricine îndrăznește să scrie adevărul despre condițiile din Rusia „flirtează" cu pericolul și riscă să dezlănțuie asupra sa furia lui Putin și a cercului său de apropiați. Acesta este motivul pentru care majoritatea vocilor democratice din Rusia evită sau se confruntă cu probleme când vorbesc despre corupția din Rusia, scăderea nivelului de trai, alegerile parlamentare și prezidențiale fraudate, exodul rural, infrastructura slabă sau fuga din țară a sute de mii de oameni, adesea bine educați.

Presa rusă controlată de stat ajunsese să o eticheteze pe Anna Politkovskaia drept „o trădătoare" pentru țara ei și „o forță subversivă care lucrează pentru puteri străine".

Totuși, jurnalistul Deutsche Welle, Miodrag Soric, scria în urmă cu doi ani că Anna Politkovskaia a respectat însăși definiția unui patriot, pentru că a fost o persoană dispusă să facă sacrificii pentru binele comun. Cu alte cuvinte, opusul propagandiștilor de la Kremlin, care se îmbogățesc în detrimentul poporului rus. Anna Politkovskaia a primit mai multe amenințări cu moartea, dar nu a lăsat asta să o intimideze. Ar fi putut duce o viață confortabilă în Occident. Dar a fost o tentație căreia i-a rezistat și a ajuns să plătească în final cu moartea.

Sacrificiul a fost în zadar?

În general, sacrificiile făcute de activiștii pentru drepturile omului din Rusia, precum Soljenițîn, Saharov și sute de alte voci publice, au fost în zadar? Doar cinicii și materialiștii absoluți vor răspunde afirmativ la această întrebare.

Persoanele care încă au conștiință știu că modelele morale precum Anna Politkovskaia sunt cele care fac viața mai umană, mai dreaptă și, prin urmare, mai demnă de trăit. De aceea, lumea va continua să-și amintească de Anna Politkovskaia, în ciuda tuturor campaniilor de propagandă ale Kremlinului.

Iată bogăția mea!