Ai carte, ai parte

Multe cărți în formate digitale puteți  găsi în grupul:

https://www.facebook.com/groups/506776484407518/?ref=share_group_link

Unde vă  puteți  afilia și descărca cărți pentru ostoirea sufletelor Dumneavoastră. 

Proverbul „Ai carte, ai parte“, perceput ca o corespondenţă între gradul de cultivare a unei persoane şi recunoaşterea şi beneficiile de care ar urma să aibă parte, are la origine un înţeles diferit, care a evoluat abia ulterior înspre cel de azi.

„Expresia apare în Transilvania şi făcea referire la cartea funciară care prevedea cine ce proprietate deţine. Se emitea o adeverinţă, care specifica suprafaţa deţinută şi termenii posesiei. Ţăranii, oameni mai simpli, i-au zis «carte» şi de aici s-a ajuns la «ai carte, ai parte». Având «cartea» respectivă puteai demonstra dreptul de proprietate şi în sensul ăsta erai cineva”, explică profesorul Vladimir Bogosavlievici, de la Colegiul Naţional „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, autor al mai multor volume care privesc istoria oraşului din inima Transilvaniei. Apare în secolul XIX Potrivit lui, apariţia acestei forme reglementate a serviciului de carte funciară apare în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea- începutul secolului XX, cât timp principatul s-a aflat sub administrarea Habsburgilor, respectiv a Austro-Ungariei.

În Moldova şi Ţara Românească stabilirea actelor de proprietate în această manieră era mult mai puţin reglementată în perioada similară, ceea ce a făcut ulterior mai dificilă identificarea succesorilor în proprietatea unei parcele. „În Transilvania aceste acte au fost bine aranjate. Pe baza lor era mult mai uşor de stabilit proprietarul. În prima jumătate a secolului XX bătrânii prezentau hârtia austro-ungară, în care era stipulat clar dreptul de proprietate”, a menţionat profesorul. Conform lui, şi în Bucovina, provincie austriacă începând cu 1775 - după apariţia statului dualist austro-ungar în 1867, Bucovina se află în continuare sub administrare austriacă, în timp ce Transilvania este sub administrarea Ungariei (în ambele cazui până la 1918) - actele de proprietate erau de asemnea foarte bine la punct.

Citeste mai mult: adev.ro/pbdff5

- - - ~ -

Garabet IBRAILEANU

Mai mult decât după tinerețe fără bătrânețe și după viață fără de moarte, sufletul nostru tânjește după iubire fără sfârșit. Din această nevoie s-au născut Romeo și Julieta, Tristan și Isolda, Ulise și Penelopa. Din aceeaşi nevoie le vom citi mereu pe acestea şi altele ivite în epoci mai apropiate de noi, esenţa fiind aceeaşi de fiecare dată. Şi mereu vom avea impresia că nu s-a scris încă despre acea iubire ideală.

Garabet Ibrăileanu, portret de Ștefan Dimitrescu

Între scriitorii români care au scris pagini memorabile despre iubire se află şi Garabet Ibrăileanu (1871 – 1936), autorul romanului ”Adela”, apărut în 1933*). Niciodată până la el un scriitor român nu a mai scris o poveste de iubire atât de subtil redată în cele mai fine mișcări sufleteşti, romanul fiind biografia inefabilului sentiment, analiza minuţioasă a admirației și atracției pe care le are doctorul Emil Codrescu față de Adela, o fată mai tânără decât el cu 20 de ani. Eroina rămâne învăluită în mister, în timp ce bărbatul îndrăgostit de ea păstrează cu luciditate tragică distanța care face din iubirea lui o poveste neîmplinită.

Dacă astăzi numele personajului Adela ni se pare firesc și potrivit acestei eroine grațioase și exuberante, nu la fel i s-a părut și lui George Călinescu, în 1933, cu puţin timp înainte de publicarea cărţii, când îi scria lui G. Ibrăileanu:

”Am avut bucuria să citesc romanul dumneavoastră «Adela». Aştept cu nerăbdare apariţia lui, căci, ierte-mi-se îndrăzneala prezumţioasă a decretării, este unicul nostru roman de analiză pură a dragostei şi o carte de mare ascuţime în analiza idealismului şi pudorii virile. Titul «Adela» însă nu merge. De ce? Pentru că numele este trăsura de unire dintre valoarea absolută şi valoarea relativă a unei cărţi. Din punct de vedere absolut numele e indiferent, dar pentru cititorul român Adela nu exprimă sau mai bine zis nu sugerează pe eroină. Toţi care au auzit de acest nume comun în Moldova au fost rău impresionaţi. Sevasta, Ecaterina, Eugenia sunt nume reale, însă nu sugerează. Fanny era însă o mângâiere, un cognomen pentru o fantomă. Un nume din acesta abstract şi mângâietor este de trebuinţă.”

Numele personajului a rămas însă Adela.

Moartea unui spion sau erou.

Război în Ucraina. Controversele din jurul uciderii lui Denis Kireev, participant la prima rundă de negocieri. Spion-erou sau spion-trădător?

Citeste mai mult: adev.ro/r8hmlm| |

Altoire

https://www.cristoiublog.ro/o-lovitura-de-presa-data-de-al-jazeera-un-interviu-cu-serghei-lavrov/

Îi vedeți pe unii români să-și apere țara? Vor fugi ca potârnichile.

Dénazification de l'Ukraine: Armes biologiques en Ukraine

Si in Franța candidații la prezidențiale mănâncă....cu lingura