PNL

PNL este şi trebuie să rămână un partid naţional, cu specific tradiţional, religios creştin, multicultural, multietnic şi, în acelaşi timp, un partid liberal, se arată în moţiunea cu care Ludovic Orban îşi propune să câştige un nou mandat de preşedinte al formaţiunii.

Din gândirea unui fost.... Dar actual. Patriarhul Daniel. A se citi înainte de somnul rațiunii!

Banul, plăcerea şi puterea sunt idolii societăţii secularizate, consumiste şi tot mai individualiste, care-i deturnează pe mulţi oameni de la căutarea valorilor spirituale profunde ale vieţii, astfel că este nevoie de redescoperirea şi reafirmarea reperelor autentice ale educaţiei, spune Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel.

La începutul anului şcolar 2014-2015, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Preafericitul Părinte Daniel, a adresat un mesaj prin care face apel la redescoperirea reperelor autentice ale educaţiei.

"Trăim într-o societate din ce în ce mai dezorientată, în care generaţiile actuale de tineri sunt tentate să creadă că reuşita în viaţă constă în acumularea rapidă de bogăţii materiale, în trăiri intense de tip senzaţional şi în cucerirea unei poziţii sociale proeminente. Banul, plăcerea şi puterea sunt idolii societăţii secularizate, consumiste şi tot mai individualiste, care-i deturnează azi pe mulţi oameni de la căutarea valorilor spirituale profunde ale vieţii în comuniune de iubire cu Dumnezeu, exprimată în rugăciune, şi cu oamenii, în fapte bune. Omul secularizat a pierdut practica rugăciunii. El se hrăneşte adesea cu iluzia că sufletul omului poate fi umplut cu lucruri materiale limitate şi cu senzaţii efemere, motivând că mormântul ar fi ultima destinaţie a sa ca fiinţă spirituală inteligentă vieţuind pe pământ. În societatea de consum din zilele noastre, marcată tot mai mult de o mentalitate care orientează copiii, adolescenţii şi tinerii spre senzaţionalul artificial şi profitul material, este esenţială cultivarea unei educaţii credibile axată pe luminile călăuzitoare ale vieţii, atât la nivel personal, cât şi la nivel comunitar. Aceste lumini sunt: credinţa în Dumnezeu şi valoarea unică şi eternă a persoanei umane, iubirea generoasă a omului ca bază a comuniunii umane în familie şi în societate, cultivarea creativităţii pentru îmbogăţirea tezaurului peren al umanităţii şi cultivarea responsabilităţii pentru natură ca dar al lui Dumnezeu oferit generaţiilor umane prezente şi viitoare. Într-un asemenea context, este nevoie de redescoperirea şi de reafirmarea reperelor autentice ale educaţiei", arată PF Daniel, în mesajul cu prilejul începerii noului an şcolar.

ATENŢIE!! DESCHIDEŢI OCHII LA ACESTE CUVINTE!! 

AU FOST SCRISE ÎN 1950 !!

,,Când vei constata că în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca ta, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi că soarta societăţii în care trăieşti este condamnată."

Ayn Rand (1950)

O lecție dură pentru exportatorii de democrație. Vezi Vietnam, vezi Irak, vezi Siria, vezi Afganistan

"Manipulare și capitulare, sau strategia cu care talibanii au cucerit Afganistanul

La începutul lunii mai, un comandant taliban i-a telefonat lui Muhammad Jallal, un lider al tribului din provincia Baghlan, din nordul Afganistanului, cerându-i să livreze un mesaj trupelor afgane din districtul lui.

"Dacă nu se predau, îi vom ucide"

El, și alții ca el, au făcut ce li s-a spus. După câteva runde de negocieri, două avanposturi militare s-au predat fără luptă.

Mai mult de 100 de soldați au predat armele și echipamentul, și au fost trimiși acasă fără să fie răniți în vreun fel 

Insurgenții au reușit să obțină numeroase acorduri de predare a armelor, întâi în satele mici, apoi în capitalele de provincie, culminând cu capitala țării, Kabulul, și astfel după 20 de ani, talibanii au revenit la putere.

Negocierile de predare a armelor au fost doar unul dintre elementele strategiei talibanilor. A fost o campanie definită de manipulare și cucerire, executată de oportuniști răbdători. 

Fiecare capitulare, mică sau mare, a conferit talibanilor arme și vehicule, și mai important, control crescut asupra drumurilor și autostrăzilor, oferind astfel insurgenților libertatea de a se mișca mai repede către următoare cucerire, până când, forțele de securitate au fost progresiv lipsite de muniție, combustibil, mâncare și bani.

Fiecare dintre victorii a adus cu ea sentimentul că talibanii, inevitabil, vor câștiga. Cuceririle din partea de nord a țării, unde au fost alocate atâtea resurse, și unde era principala "fortăreață" anti-talibană, a  adus un plus însemnat de imagine. 

Pe măsură ce avanposturile și districtele au căzut, talibanii au câștigat importante victorii de propagandă. S-a răspândit repede vorba că vor putea trece peste orice fel de rezistență, și că își vor ține cuvântul de a lăsa soldații să plece acasă nevătămați. 

Rezultatul a fost un joc de-a șoarecele cu pisica a unui mecanism insurgent extrem de adaptabil și a unui guvern demoralizat care a fost abandonat de conducătorii săi, și căruia i s-a tăiat accesul la orice tip de ajutor extern. 

Triumful a venit la doar 4 luni după ce președintele Joe Biden a anunțat, pe 14 aprilie, că va onora înțelegerea făcută cu talibanii, semnată de adinistrația Trump, de a retrage toate trupele americane de pe teritoriul afgan până la 1 mai. 

Anunțul a demoralizat și mai tare trupele de securitate care deja se clătinau, și a conferit puteri sporite talibanilor.

Insurgenții au căpătat un avantaj strategic extrem de puternic în mai, spulberând trupele guvernamentale, forțate acum, să se apere singure, cu doar un ajutor ocazional din partea SUA.

Militanții și-au extins rapid controlul în cele 400 de districte ale țării: 77 în aprilie, 104 în iunie, 223 în august, potrivit New York Times. 

Talibanii au primit de asemenea bani, provizii și suport din Pakistan, Rusia și Iran, după spusele analiștilor. 

Aici vorbim de până la 20.000 de voluntari afgani, trimiși din Pakistan, refugiul talibanilor, și alte mii de săteni afgani care li s-au alăturat talibanilor când era clar că aceștia vor câștiga.

Voluntarii au umflat rândurile talibanilor cu aproape 100.000 de oameni. Mai mult decât suficient să zdrobească forțele guvernamentale ( 300.000 de oameni).

Cheia victoriei talibanilor a fost constrângerea și amenințarea forțelor de securitate până când acestea s-au predat

"I-au contactat pe toți, și le-au oferit ocazia să capituleze, sau să întoarcă armele împotriva afganilor, le-au oferit bani, sau le-au promis că vor căpăta influență", a spus Antonio Giustozzi, un analist britanic, care a publicat numeroase cărți despre Afganistan.

Talibanii au exploatat resentimentul afganilor vizavi de un guvern corupt și ineficient, care a nu a fost capabil să își atragă cetățenii de partea lui.

Prin contrast, insurgenții au trimis mesaje prin social media, prin liderii mai în vârstă ai districtelor, că guvernul este ilegitim și că militanții vor restaura legea islamică. 

"Rezultatul a fost fantastic. Planificarea a fost foarte bună. Au gestionat perfect elementul surpriză", a spus Saad Mohseni, directorul executiv al Moby Media Group, cea mai importantă rețea de media din Afganistan. 

"Au valorificat diferențele ideologice, etnice și religioase pentru a câștiga oamenii de partea lor. Și au profitat din plin de frustrările afganilor în ceea ce privește guvernul", a adăugat el. 

Probabil că  războiul de 20 de ani a fost câștigat iarna trecut, când talibanii au preluat controlul celor mai importante drumuri. Forțele guvernamentale le-au apărat ineficient, preferând să se ascundă în avanposturi sigure, și în centre de comandă provinciale. 

Acesta a fost parte din strategia guvernului, îndemnat de SUA să cedeze zonele rurale și să se concentreze pe apărarea centrelor urbane și a provinciilor importante. 

Inițial, controlul austostrăzilor le-a permis talibanilor să izoleze punctele de control și avanposturile, forțând negocieri de capitulare.

Până la mijlocul verii, au fost capabili să asedieze capitalele de provincie și să le oprească accesul la provizii și întăriri. 

În același timp, militanții au strâns milioane de dolari impunând taxe asupra camioanelor și altor vehicule.

Dominând autostrăzile, până în luna iulie au reușit să obțină controlul asupra câtorva granițe, strângând milioane în taxe vamale destinate guvernului.

"Cea mai importantă regulă militară: cine are controlul asupra liniilor de aprovizionare, are controlul asupra câmpului de luptă", a spus Sarah Kreps, fost ofițer în forțele aeriene americane, și profesor de drept la Universitatea Cornell. 

Guvernul nu și-a revenit din surpriza atacurilor din timpul verii.

Până la sfârșitul săptămânii trecute, talibanii au fost fideli strategiei lor de a forța negocieri de capitulare. 

Pe 14 august, Sahaifullah Andkhoie, comandantul miliței locale din Maimana, capitala provinicie Faryab din nordul Afganistanului, a primit numeroase apeluri de la liderul taliban care îi oferea termenii capitulării. 

"Talibanii ne-au asigurat că dacă ne predăm nu ne vor omorî", a spus Andkhoi. 

"Apoi am văzut cum talibanii strângeau armele și muniția rămasă".

În acea noapte, întreaga provincie a căzut în mâinile talibanilor. 

Timp de 20 de ani, cu ajutorul forțelor SUA și NATO, guvernul afgan a reușit să țină sub control 34 de capitale de provincie, în ciuda atacurilor repetate ale talibanilor. 

De aceea evenimentele de luna aceasta sunt extraordinare - colapsul rapid a mai mult de 15 capitale de provincie în 9 zile.

Fiecare victorie a insurgenților, ca un bulgăre de zăpadă, a atras după ea și mai mulți luptători, și mai mulți voluntari.

Capitalele au căzut într-un ritm alert, iar soldații ce trebuiau să le apare fie s-au predat, au dezertat, sau și-au scos pur și simplu uniformele și au dispărut. 

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp sau Signal"

De ce jignesc unele persoane?

De ce jignesc unele persoane? Ce ascunde o jignire?

Publicat: nov. 26, 2016

 DistribuieFacebook

„Un om care jigneste sufera. De fapt, jignirea nu este altceva decat manifestarea frustrarilor anterioare. De multe ori, cel caruia i se adreseaza jignirea nu ii greseste cu nimic celui care jigneste. Un om impacat cu el insusi nu va jigni niciodata.

Ce ascunde o jignire?
Suntem aici, acum, pentru a ne bucura din plin de cadoul suprem: viata. Insa, in aceasta lume schimbatoare, exista uneori situatii si circumstante in care calmul nostru interior este pus la incercare. Cu totii ne-am intalnit cu experiente mai mult sau mai putin dorite, dar important este ca odata cu inaintarea in viata, suntem mai bogati din punct de vedere al experimentarii.

Daca te-ai intrebat de ce jignesc unele persoane, raspunsul este foarte simplu: orice om ofera ceea ce are. Totul pleaca din interior. Lumea exterioara este oglindirea lumii interioare. Prin intermediul unei jigniri, un om isi prezinta starea sa interioara, care se caracterizeaza printr-un veritabil disconfort. Si, in niciun caz, nu este de condamnat, pentru ca nimic nu este “rau” sau “bun”. Totul Este.

Acumularile anterioare joaca un rol fundamental in fabricarea unei jigniri. Bagajul de nereusite, suparari si frustrari adunate pe parcursul vietii, dau nastere unor serii de reactii negative in trupul nostru, iar aceste reactii fabrica anumite ganduri si sentimente de care ajungem cateodata sa nu fim tocmai mandri. Insa, oricand avem la dispozitie posibilitatea de a ne observa propriile manifestari.
Poate ca in dese randuri, un om ajunge sa jigneasca fara sa fie constient de acest lucru. Poate ca acest om jigneste chiar persoana pe care o iubeste cel mai mult.

Daca te intalnesti cu un om care traieste intr-o tensiune interioara constanta, vei observa ca pacea sa interioara se poate pierde foarte usor in comunicarea voastra. De multe ori, cel caruia i se adreseaza jignirea nu ii greseste cu nimic celui care jigneste. Tensiunea emitatorului poate fi atat de intensa, incat el poate izbucni oricand si oriunde, fara a mai tine cont de imprejurimi.

De fapt, aceasta actiune, jignirea, poate fi perceputa ca o binecuvantare, deoarece este o lectie de viata atat pentru emitator, cat si pentru receptor. Daca esti tinta unei jigniri, ai ocazia sa admiri procesul prin care cel de langa tine se elibereaza de blocajele energiilor negative pentru a trai pacea interioara catre care tindem cu totii.

Observa-i tensiunea celui care incearca sa te jigneasca, percepe-i tristetea, admira acest proces si multumeste pentru faptul ca te poti inalta deasupra tuturor aparentelor. Trimite gandurile tale de pace si armonie catre cel care incearca sa te atace si deschide-i usa pacii, chiar daca doar prin caile lumii interioare. Nu este nevoie sa vorbesti cu cineva pentru a-i transmite ceea ce simti. O privire adanca este mai mult decat suficienta. Printr-o privire, poti spune totul.

Priveste-i ochii inlacrimati de confuzie si mangaie-l cu puritatea sufletului tau. Tu esti in pace, iar prin privirea ta, ii daruiesti si lui pace.

Manifestarea lumii exterioare este oglindirea lumii interioare. Tot ceea ce tu traiesti a fost creat chiar de gandurile si sentimentele tale.

Fiecare element al realitatii tale a fost pus acolo, constient sau nu, chiar prin puterea ta creatoare. Accepta rezultatul creatiei tale, binecuvanteaza Tot Ceea Ce Exista si alege cu bucurie ceea ce te inalta. Daca un om iti provoaca tristete, nu incerca sa ripostezi, pentru ca nu vei rezolva nimic. Pacea nu se creeaza prin razboi. Pacea se mentine prin pace. Fii tu omul care deschide usa pacii! Fii tu schimbarea! Fii tu Pacea, in mod constient!

Un om impacat cu el insusi nu va jigni niciodata.
Stiu ca nu este tocmai simplu sa iti mentii linistea cand in jurul tau este agitatie, insa, nu uita niciodata ca razboiul a fost creat pentru a aprecia pacea. Poti experimenta pacea in mijlocul razboiului. Poti trai lumina in mijlocul intunericului. De fapt, intunericul nu este altceva decat lumina sub forma intunericului.”
Sursa – Sănătate spirituală.eu

Ca fost angajat al MAI, sper ca aceste grupări mafiote cu legături în toate structurile statului vor primi o lovitură dură , a Legii.

Ii cunoști Costică? Gemenii!



"





Petre Geamănu obișnuia să posteze pe site-urile de socializare fotografii în care apărea alături de oamenii lui de încredere/Sursa foto/Facebook





Maria Stoica


Publicat: 13/08/2021, 16:23


Petre Geamănu și Eugen Preda au fost arestați preventiv, vineri, de magistrații Tribunalului București, alături de alte cinci persoane, în dosarul în care sunt acuzați de cămătărie, șantaj și constituire de grup organizat, în vederea comiterii de infracțiuni. În același timp, fostul finanțator al Rapidului, Nicolae Cristescu, va fi cercetat în libertate, sub control judiciar.


Procurorii DIICOT i-au reținut miercuri pe Petre Ilie, zis Petre Geamănu, Eugen Preda, liderul clanului Luptătorii, Florin Ilie, zis Florin Ciocolată, Radu Ilie, Nicolae Cristescu, zis „Jupuitu”, sau „Nicu Mincinosu”, Terente Stoica, Marius Nomoloșanu, Marian Ilie, zis Marin Geamanu, Solomon Sotir și Împărățel David Onoriu și au cerut, joi, Tribunalului București, arestarea lor preventivă a acestora. Instanța a judecat propunerea procurorilor, dar a amânat pronunțarea pentru vineri, după ce ordonanțele de reținere au expirat.


Miercuri, procurorii DIICOT au ridicat și dus la audieri 15 persoane, după percheziții în București și județele Ilfov, Argeș, Dâmbovița și Ialomița, la membrii grupării conduse de Petre Geamănu. Din cei zece pentru care s-a cerut arestarea preventivă, instanța a admis cererea procurorilor numei pentru șapte dintre aceștia, trei fiind plasați în control judiciar. În acest sens, au fost lăsați să plece Nicolae Cristescu și Florin Ilie, zis Florin Ciocolată, Radu Ilie, doi dintre nepoții lui Petre Geamănu

Fiecare perioadă istorică cu minciunile și sloganurile ei. Bine că merge producția agricolă de cereale că industria, așa zisă comunistă, am distrus-o ca boii.

România are o producţie de grâu de aproape 7 ori mai mare decât pe vremea când era numită „grânarul Europei”, deşi românii se îmbolnăveau de pelagră

PUBLICAT DE AFRODITA CICOVSCHI PE 15.07.2021

În timpul secetei din anii ’38 – ’39, ţara noastră avea o producţie de 700 kg de grâu la hectar, dar autorităţile au decis să exporte tot surplusul de producţie, ceea ce a generat o criză a pâinii şi implicit răspândirea pelagrei, numită popular „ciuma mălaiului”.

În anul 1938 a avut loc o secetă ce a acoperit toată Europa. În acel an media ţărilor europene la hectarul de grau a fost în jurul valorilor de 3-400 kg. Printr-un concurs de împrejurari asociat vremii, România a reuşit în acel an o productivitate de 700 de kg de grâu la hectar. Din cauza unor decizii neinspirate la nivel guvernamental, România şi-a exportat tot surplusul de producţie. Efectul s-a simtit imediat, o criză la nivel naţional generată de lipsa pâinii a avut loc în perioada 1938-1939, iar românii, în special cei de rând, s-au îmbolnăvit de pelagră – „ciuma” mălaiului”.

 

„Denumirea de grânarul Europei a fost nimic altceva decât o măgulire a orgoliului naţional pentru a genera vânzarea bunurilor şi a accelera decizia”, a declarat pentru „Adevărul” Cezar Gheorghe, consultant expert al Clubului Fermierilor Români.

 

De la seceta din 1938, la cea din 2019

 

Revenind la producţia din ultimii ani, consultantul a precizat că în toamna lui 2019 prognoza de producţie era estimată la 9.6 milioane tone, de pe o suprafaţă de 2,07 milioane hectare (producţie de 4,64 tone/ha). Seceta pedologică ce s-a instaurat treptat în România a generat pierderi însemnate, producţia finală de grau a fost de doar 6.7 milioane de tone. (producţie de 3.236 kg/ha în condiţii de secetă).

 

„Însă pe parcursul sezonului 2020-2021, fermierii ce au ţinut stocurile de grâu şi nu le-au vândut au beneficiat din plin de efectele aşteptării. Conjunctura la nivel european şi de bazin al Mării Negre a fost una asemănătoare României, astfel încât recolta agregată din cele două regiuni exprimate mai sus a fost foarte slabă. Astfel agregat cu efectele pandemiei, a fost generat un comportament al cumpărătorilor din ţările de destinaţie de stock piling. Având pe de o parte o lipsă de volume şi pe de altă parte o situaţie impredictibilă pe termen lung generate de efectele pandemiei, cumpărătorii au competiţionat. Ca şi când nu ar fi fost suficient, Rusia a început să îşi protejeze siguranţa alimentară şi a enunţat introducerea unei taxe de export la grâu în doua trepte, 25, respectiv 50 euro/tonă”, a explicat Cezar Gheorghe.

 

Potrivit acestuia, fermierii români au prins momentele de potenţial maxim de preţ, situate pe o plajă de 232-240 euro pentru o tonă de grâu livrată în portul Constanţa şi astfel au putut maximiza potenţialul unei recolte devastate de secetă. 

 

2021, producţie estimată la 4,75 tone/ha

 

Trecând la producţia din acest an, Cezar Gheorghe a explicat că toamna trecută s-a arătat generoasă din punct de vedere al precipitaiilor la nivel naţional astfel că plantarea şi dezvoltarea culturii de grâu a cunoscut un nivel optim. „La sfârşitul lunii decembrie totalizam un nivel de 2.17 mil hectare de grâu într-o condiţie vegetativă foarte bună. Iarna a adus cu ea extrem de multe precipitaţii sub formă de ploaie în mod special, efectele La Nina s-au reversat pe teritoriul României. Rezervele de apă din sol s-au refăcut astfel încât încrederea în potenţialul recoltei a crescut, estimând o recoltă la grâu de peste 10 milioane de tone, mai precis 10.3 milioane tone (producţie 4,75 tone/ha). Preţul grâului pentru recolta nouă a rămas ridicat în perioada februarie – mai 2021, indicaţiile noastre ferme au fost de vânzare a maxim 40% din potenţialul de recoltare. Am înregistrat vârfuri de preţuri pentru recolta nouă pe o plajă între 212-216 euro pentru tona de grâu livrată în portul Constanţa”, a declarat consultantul. 

 

Producţia la nivel mondial

 

Spre sfârşitul lunii mai, prognozele de recoltă la nivel european şi de bazin al Mării Negre au început să se concretizeze. Evaluările satelitare au evidenţiat belşugul lor şi agregat cu stocurile nevândute din Rusia şi Ukraina, am putut cuantifica un volum de 270 milioane tone EU+UK+RU+UKR. 

 

„Aceste evaluări au făcut ca destinaţiile tradiţionale să schimbe comportamentul tranzacţional pe până atunci, trecerea efectelor pandemiei agregate cu volumele de recolte prognozate au făcut ca cumpărătorii să intre în “hand to mouth”. Acest comportament tranzacţional este caracterizat prin achiziţia de volume mai mici, exact atât cât este necesar de consum imediat, dar cadenţat mai des, spre a urmări flotabilitatea pieţei în sensul preţurilor”, susţine expertul.

 

Factorii care influenţează preţurile

Cotaţiile grâului românesc au intrat într-o plajă de preţuri situate între 183-185 euro pe tonă, marfă livrată în Portul Constanţa. Ceea ce vedem la orizont este o presiune de recoltă pe cultura grâului, volumele mari de marfă generate de EU şi bazinul Mării Negre compensează potenţialele pierderi din SUA la nivelul grâului de iarnă şi primavară. De asemenea, recolta de grâu din Australia, ce va genera volum de marfă mai mic cu 6 milioane tone faţă de anul trecut, este compensată din originea europeană şi ucraineano-rusă. 

 

„Presiunea de recoltă va veni şi din costul logistic, costul unui baril de petrol Brent a depăşit 75 USD şi astfel vedem o dublare efectivă a costului de transport, cel puţin pe relaţia Constanţa – Egipt. Acum câteva luni aveam un cost de 13 USD iar astăzi 27 USD/tonă transportată. Această presiune de recoltă  agregată cu presiunea logistică se va reversa în preţul mărfii şi vom vedea încă o degradare a preţului grâului, cel puţin pe o perioadă de 50-60 de zile de acum înainte. Singurul factor ce ar putea inversa trendul ar fi starea grâului american de primavară care nu este una tocmai bună în aceste zile. Toate câmpiile de vest sunt afectate de secetă, câmpiile centrale ce include Dakota de Nord şi Sud au probleme foarte mari şi dezvoltarea secetei este încă în curs în SUA, cu premizele unei luni iulie secetoase şi călduroase”, a explicat specialistul.

 

Cu toate acestea, indicaţiile de pret, de la începutul lunii iulie, sunt extrem de sănătoase, multe zone din România cuantifică deja peste 8 tone de grâu la hectar, astfel că până şi cei ce nu au contractat forward marfa, au un preţ ridicat. Spre comparatie, în 2018, respectiv 2019, în lunile iunie-iulie, preţul grâului era situat pe o plajă între 160-165 euro/tonă în portul Constanţa, cu mici variaţii.

 

România are o poziţie foarte bună la export

 

„Dacă ne uităm la productivitatea de astăzi, putem spune că preţul  actual este unul corect faţă de anii trecuţi în campania de recoltare. Şi cu siguranţă inflaţia preţurilor materiilor prime brute  a contribuit la acest aspect. România are deja o pozitie foarte bună în primele exporturi către destinaţiile tradiţionale Egipt şi Iordania”, susţine Cezar Gheorghe.

 

Potrivit acestuia, avantajul nostru, ca ţară, rezidă din două direcţii. Prima este avantajul logisitic care din cauza scumpirii se exprimă într-o diferenţă mai mare de cost transport ca şi comparaţie între portul Novorossysk şi Constanţa, în defavoarea federaţiei ruse.

 

A doua direcţie este cea legată de taxa flotabilă a Rusiei aplicată exportului de grâu, dar nu numai. Astfel grâul rusesc devine impredictibil şi nesustenabil în comparaţie cu grâul românesc, ceea ce face ca până în acest moment, România să conducă în topul vânzărilor către cele două destinaţii. „Ne aflăm deci într-un sezon foarte bun, bogat din punct de vedere al recoltelor. Însă trebuie totul apreciat şi estimat cu foarte mare atenţie, pentru a putea beneficia de context şi potenţial atunci când acesta se iveşte. România în 2021 este diametral opusă faţă de 2020”, conchide specialistul.

"Cei trecuti de prima tinerete isi mai amintesc probabil ca, pe vremea lui Ceausescu apareau la TV tot felul de personaje care anuntau obtinerea unor productii record de cereale, cifrele neavand nicio legatura cu realitatea – eu imi amintesc ca prin `88 -`89 am vazut pe cineva spunand ca in Timis, la Sanicolaul Mare s-a obtinut o productie medie de 12.000 de kg porumb la hectar, un nou “record istoric" la momentul respectiv.

Cum stau lucrurile in realitate? Am descoperit recent cateva statistici interesante pe situl Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), statistici care arata evolutia productiei de cereale din 1961 si pana in prezent.

Astfel, in 1961, Romania producea 4 milioane de tone de grau si 5.75 milioane tone de porumb, productia medie la hectar fiind de 1,34, respectiv 1,67 tone. Dupa decenii de impliniri marete, la mijlocul anilor `80, Romania a ajuns la o productie de 8.5 milioane de tone de grau (1988) si 11.9 milioane de tone de porumb (1985), acestia fiind anii de maxim. Productia medie la hectar in anii respectivi a fost de 3,6, respectiv 3,8 tone.

Daca recordul stabilit in 1988 la productia de grau ramane inca in picioare, la porumb recordul a fost depasit in 1997 si apoi in 2004, an in care productia totala a ajuns la 14.5 mil. tone sau 4,55 tone/hectar, detalii mai jos.

Evolutia productiei agricole

Foto: Khris.ro

De remarcat faptul ca acest record a fost batut desi infrastructura agricola se afla in paragina – sistemele de irigatii au fost furate sau distruse, parcul de masini agricole trebuia in mare parte casat, iar suprafata agricola era extrem de faramitata.

In 2004, agricultura a reprezentat 12.5% din PIB, valoarea adaugata generata de sectorul agricol crescand cu 19% fata de 2003. Cu alte cuvinte, un sfert din cresterea cu 8.5% a PIB in 2004 s-a datorat agriculturii. Spre comparatie, in 2009, agricultura a reprezentat doar 6.3% din PIB.

Cum stam in comparatie cu alte tari in ceea ce priveste productia la hectar: in 2009, in Franta, productia medie la hectar a fost de 9.1 tone la porumb si 7.4 tone la grau, in RO cifrele fiind de 3,4 respectiv 2,4 tone. Cu alte cuvinte, stam prost. Nu poti sa faci agricultura performanta lucrand doua hectare cu un cal si cu un plug de lemn.

Cum a evoluat productia la alte produse:

- la cartofi, in 1961 Romania producea 2,89 mil tone, in 1984 6,4 mil tone, iar in 2009 4 milioane de tone;

- productia de rosii a fost de 0,4 mil tone in 1961, 2,1 mil tone in 1984, si de 0,75 mil tone in 2009;

- frunze de tutun: 17.800 tone in 1961, 37.100 in 1984 si doar 1.566 tone in 2009;

- mere: 146.000 de tone in 1961, 1.000.000 tone in 1986 si 517.000 tone in 2009;

Si, nu in ultimul rand, productia de soia a explodat (salamul cu soia se vindea bine in perioada respectiva) – de la 4.600 de tone in 1961, la 406.000 de tone in 1984, in 2009 productia fiind de “doar" 84.000 de tone.

PS: din datele de pe grafic putem deduce cat de dependenta de vreme este agricultura romaneasca. Altfel, cum se explica variatile haotice de la un an la altul, in conditiile in care suprafetele cultivate au ramas in linii mari aceleasi?"

Vizionează „2021.08.17 Pompierii IGSU detașați în Grecia pentru stingerea incendiilor vor ajunge astăzi acasă” pe YouTube

Să privim cu atenție grecii care aplaudă pompierii români!

https://fb.watch/7t1io-fIYA/