Verdele din curtea noastră.
Un răspuns mi l-a dat Ziarul Financiar.
Mulți dintre consătenii mei și - au făcut din curți, radiatoare în timpul verii și patinoare în cursul iernii prin betonarea a suprafețe mari din acestea. O prostie!
La țară trăim în mediu natural, poluare minimă. De ce trebuie să nu ne bucurăm de verdele pregnant din jurul nostru, furnizorul nostru de oxigen, de umbră, ne aduce resursa naturală lângă casă, insecte, animale, păsări, multe dintre ele cu mari beneficii pentru grădinile noastre? Nu copiați imaginea orașelor, adevărate cuptoare de prăjit oameni!
Tot timpul când privesc în curte, la verdele care ne înconjoară, păsările care ne cântă, insectele care zboară, fluturii care ne vizitează grădina de legume, zumzetul albinelor, vizitele șerpilor și aricilor, mă fac să mă gândesc la întrebarea unei nepoate:
-Bunicule, voi locuiți în pădure?
sau întrebarea unei vecine, în urmă cu ceva ani:
- Cum suportați căldura?... Tot ea și - a răspuns:
- Da, nu aveți probleme. Aveți multă verdeață în curte, mulți pomi, mulți copaci.
Eu gândeam atunci: Voi, voi de ce vă betonați curțile?
Căutați voi răspunsul!
Cuvintele de mai sus mă însoțesc zilnic când mă plimb prin gradina noastră botanică, îmi aduc aminte de cărțile din biblioteca mea care ne îndeamnă să păstrăm natura asa cum ne-a dat-o Dumnezeu. Nu trebuie să o sluțim.
Am cunoscut, de curând, familii de unguri din Ungaria care vin în România să se bucure de multele lucruri naturale care încă nu au fost distruse definitiv la noi, păduri, folclorul popular, bucătăria fără E- uri etc.
În acest context, vă las plăcerea de a trece prin firul minții dumneavoastră vorbele dintr-un articol, publicat în Ziarul Financiar:
În comerţ, după pandemie ar trebui să aibă loc schimbări majore. Pentru a diminua riscurile de aglomerare a populaţiei, pentru că aceste crize sanitare vor continua, ar trebui încurajat de acum încolo comerţul stradal, ca să nu mai aduni mii de oameni în acelaşi loc în marile mall-uri. În Bucureşti însă deocamdată nu ai cum să îţi cumperi o pereche de ciorapi sau o şurubelniţă dacă nu te urci în maşină să te duci în parcarea subterană de nerespirat a unui mall. Capitalul însă va căuta să exploateze în continuare aceste facilităţi şi să dezvolte altele, fiind în imposibilitate de a face investiţii masive dispersate stradal.
În construcţii vorbim de clădiri verzi, dar cel mai verde este spaţiul verde neconstruit, aceea este cea mai „verde“ construcţie verde. Pentru a respira în oraşe ar trebui să luăm picamerul şi să spargem betoanele dintre blocuri, să facem spaţii verzi ca să aibă mamele care fac astăzi slalom printre maşinile parcate unde să îşi plimbe copiii cu căruciorul.
În producţia de alimente, mai verde şi cu un impact mai redus asupra mediului decât producţia în propria curte nu există nimic altceva. Cel mai scurt lanţ alimentar este între mărul din grădina din spatele casei şi bucătăria proprie. Dar ce te faci cu comerţul, cu businessul, cu investiţiile, cu creditele?
Trecerea la verde şi la digital va antrena costuri şi efecte nebănuite, iar societatea trebuie să se pregătească în primul rând de un şoc cultural, de stil de viaţă. Tocmai când începuse şi România să „guste“ din societatea de consum, iată că vor veni schimbări prin care vom redeveni frugali, dar de data aceasta prin voinţa proprie şi nu forţaţi ca înainte de ‘89.
