marți, 18 mai 2021

Masonul Isărescu și-a tras un consilier pe măsură

”Cu ce e diferită acum BNR de Apele Române – care angajează pilele analfabete ale lui Costel Alexe? Ce diferențiază Banca Centrală de Curtea de Conturi sau ASF, unde s-au strâns toți dinozaurii PSD-iști rămași fără job și rost pe lume?”

”E treaba lui Isărescu și a statului român dacă Dăncilă merita sau nu o recompensă pentru prestația ei de premier și candidat. Dar pentru astfel de recompense există soluția plasării ei într-o fundație cu vizibilitate, cum se întâmplă cu foștii înalți demnitari în SUA, Germania sau alte state occidentale. Parcarea lui Dăncilă la BNR proiectează imaginea unui stat inept, incapabil să înțeleagă impactul public unei asemenea numiri.”

După un an de discuții și tatonări, Viorica Dăncilă a ajuns în sfârșit în biroul ei din Banca Națională. Și la un salariu de 16.000 de lei lunar

De regulă, când un premier își termină mandatul, fie se mută în mediul privat ca recompensă oferită de vreo firmă discret sprijinită pe când era la putere (cazul fostului cancelar Gerhard Schroder care a fost "recuperat" de rușii de la Gazprom), fie își face o fundație ori un ONG prin care taie facturi celor care îl invită la o cină, la o recepție, să țină un discurs sau să facă lobby (cazul fostului premier britanic Tony Blair). La noi, fostul premier al penalului Liviu Dragnea a fost recuperat de Banca Centrală. O mișcare absolut surprinzătoare chiar și pentru unii angajați ai BNR, jenați că au ajuns colegi de serviciu cu Dăncilă. Bună parte dintre ei nu știau însă că discuțiile privind recuperarea Vioricăi Dăncilă începuseră cu un an în urmă, iar episodul de azi a fost finalizarea unei operațiuni care se voia discretă.

Salariul Vioricăi Dăncilă va fi de aproape 191.000 de lei anual, adică circa 16.000 de lei lunar

CITEȘTE ȘI:

Viorica Dăncilă a fost demisă din funcția de premier în octombrie 2019, în urma unei moțiuni de cenzură. În iulie, Parlamentul îl valida pe Mugur Isărescu ca Guvernator al Băncii Centrale pentru un nou mandat, după o perioadă extrem de complicată. Apăruseră atunci zvonuri foarte plauzibile care vorbeau de dorința PSD-ului dominat de Liviu Dragnea de a o aduce ca Guvernator pe Aura Socol, soția ideologului economic al PSD, Cristian Socol (promotorul teoriei wage- led- growth). De altfel, intenția PSD de a decapita conducerea BNR se manifestase odată cu refuzul acordării sprijinului pentru un nou mandat al unui alt simpatizant PSD, Liviu Voinea. Pe Voinea, Isărescu l-a scăpat oferindu-i postul de reprezentant la FMI, care era ocupat atunci de actualul șef al resurselor umane din BNR, Mugur Tolici, și căruia oricum nu-i prea plăcea funcția de la Washington.

De altfel, candidatura pentru un nou mandat al lui Isărescu nu a fost depusă decât în momentul în care toate partidele au acceptat să-l susțină, o bună bucată de timp nici el nefiind sigur că PSD îl va accepta. Reamintim aici atacurile foștilor premieri Grindeanu și Tudose la adresa BNR, pachetele de legi anti-economice depuse de aceștia (cu sau fără contribuția directă a lui Liviu Dragnea), printre care aducerea întregii rezerve de aur în țară.

Pe tot acest fond în iarna lui 2019 au început discuțiile privind "recuperarea" Vioricăi Dăncilă. "Pila" ei din Banca Centrală este Florin Georgescu, cunoscut pentru asumarea ideologiei de stânga, fără complexe, și unul dintre oamenii de bază ai Guvernatorului în bancă. Georgescu a purtat negocierile cu Guvernatorul, care, inițial nu a vrut să accepte. Motivația a fost că nu e ok să angajeze o persoană publică cu funcții înalte într-un partid.

Georgescu a discutat cu Viorica Dăncilă iar la finalul lunii noiembrie, Dăncilă își anunța demisia din conducerea PSD. O parte a problemei fusese astfel rezolvată.

Au urmat pașii procedurali. Pentru funcția de consilier în BNR nu se organizează concurs. Se recrutează direct oameni din piață. Așadar, Viorica nu a susținut vreun concurs pentru a fi angajată. A susținut interviuri (de prisos să spunem cât de dure or fi fost discuțiile, din moment ce decizia de angajare fusese deja luată), a trecut și prin proba psihologică, după care totul s-a formalizat.

E drept, în cadrul Comitetului de trecere la euro, Viorica va trebui să colaboreze cu unul din marii ei dușmani: Ioan Mircea Pașcu. Cei doi au avut neînțelegeri mari și se urăsc intens.

Cine este Viorica Dăncilă:fosta profesoara in Videle, membru PSD Teleorman din 1996 si ex- sefa organizatiei de femei a partidului

Vasilica Viorica Dăncilă are 57 de ani. Avea 54 când PSD a propus-o pentru functia de premier si era europarlamentar al partidului din anul 2009. Ea a fost, din 2015, și președinte al Organizatiei Femeilor Social-Democrate.

Viorica Dăncilă s-a nascut la 16 decembrie 1963 în Rosiorii de Vede si a devenit membru al Partidului Social Democrat în anul 1996, în organizația PSD Teleorman, condusă ani la rând de Liviu Dragnea.

Viorica Dăncilă are o diploma de licență obtinută în anul 1988 la Institutul de Petrol si Gaze și un masterat în Spațiul public european la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (2006), potrivit CV-ului postat pe site-ul Parlamentului European.

Viorica Dăncilă a fost profesoară la Liceul din Videle în perioada 1989 - 2009, iar ulterior inginer la OMV Petrom.

Înainte de anul 2009, cand a fost aleasă prima dată europarlamentar pe listele PSD, Viorica Dăncilă a detinut functii atat in cadrul PSD, cat si al administratiei locale - consilier local in Videle si consilier judetean in Teleorman.

În partid, Dancila a detinut functia de vicepresedinte al organizatiei PSD Teleorman. Dancila a fost, de asemenea, presedintele Organizatiei de Femei a PSD Teleorman.

În februarie 2017, in plină criza provocata de adoptarea Ordonantei 13 si proteste de strada de amploare in Romania, cele mai mari de dupa Revolutie, Viorica Dancila sustinea, intr-un discurs in Parlamentul European: "Curtea Constitutionala a constatat ca unele prevederi ale Codului Penal nu erau constitutionale. Drept urmare, Guvernul PSD-ALDE a dat Ordonanta de Urgenta pentru a reglementa acest lucru. Acelasi lucru a fost folosit anterior de Guvernul Ciolos si de Guvernul Boc. Guvernul presedintelui Iohannis, Guvernul Ciolos, a operat 151 de modificari, realizate in secret, fara nicio consultare publica. De ce, domnule comisar, nu ati spus si atunci ca Romania a facut un pas inapoi? Mai mult, o serie de modificari operate de Guvernul Ciolos au incalcat fundamental drepturile omului".

duminică, 16 mai 2021

" M-am săturat de Uniunea Europeană" - Gelu Vișan , oficial român

Acum câteva minute, un oficial român, pe postul România TV, și- a exprimat o nemulțumire care, cred, că vine din societatea noastră :

"M-am săturat de Uniunea Europeană!"

Această declanșare furibundă pare că a fost pregătită în laboratoarele opoziției dar și ale puterii. De ce?

România este la ananghie, zicea oficialul român, completând:

- I se impun condiții dure ca să primească bani de la UE la dobânzi mici, bani care în mare măsură sunt tot românești, proveniți din contribuțiile României în calitatea de membru la această uniune.

UE: - "Vreți bani faceți ce vă cerem noi" :

- Nu măriți salariile și pensiile!

- Vindeți societățile de stat, le cumpărăm noi!

ETC.....

A urmat bruierea din partea purtatorului de cuvânt al guvernului prin aruncarea cu vorbe peste cele ce le exprima Gelu Vișan. Un truc ieftin folosit de toti guvernanții români când sunt prezenți în direct pe ecranele TV.

S-a închis intempestiv emisiunea. Lili Ruse-realizator.

România mișcă in Front. Inclusiv președintele tarii a ajuns in postura nedemnă de a cerși ajutor la UE pentru plata pensiilor, o gaură neagră în bugetul de stat.

Se previzionează că în acest an să împrumutăm cca. 20 miliarde Euro pentru plata pensiilor, salariilor angajațiilor statului, dobânzilor externe la creditele deja luate, se mai auzea din ceea ce exprima oficialul român.

E de reținut că a prezis că vom ajunge în situația Ucrainei!

Adaug, nu suntem singuri în UE care ne răsculam. Polonia și Ungaria o fac de ceva vreme.

Urmăriți presa românească : Au apărut articole de adormit românii. Se preamăreasc realizările României în perioada capitalistă. Nu se spune nimic că avem o datorie externă uriașă, cred, peste 130 miliarde Euro, avem în jur de 6 milioane de români plecați din țară, în anul 2050 populația tarii va ajunge 14-15.000.000 locuitori,estimările specialiștilor UE. Un ritm amețitor de reducere a populației României.

Vorba scriitoarei Ileana Vulpescu, decedată în urmă cu câteva zile : "nu mă închin nici comunismului, nici capitalismului". Nici eu.

P. S: Când eram în activitate, înainte de a mă pensiona, coordonam multe programe în perioada de preaderare, finanțate de UE Mulți specialiști în consultanță din țările Uniunii se perindau prin România și erau plătiți cu cca. 300 Dolari/ zi. Noi, românii, cu aceeași sumă, dar pe lună.

Cam asta este Raportul dintre România și UE.

Bani se dau cu o mână și se iau cu zece înapoi!

sâmbătă, 15 mai 2021

Dezinformarea, fake news-urile, arme ale unui război in Fâșia Gaza.

Israelul a distrus în Gaza o clădire unde aveau birouri AP și Al-Jazeera. Presa, supărată că ar fi fost folosită pentru a păcăli Hamas

israel

vineri, 14 mai 2021

Tăt românul îi fruncea!

ISTORIA FĂRĂ PERDEA, Marius Oprea | Ioan Talpeş, protectorul spionilor lui Ceauşescu – nu doar din dragoste, ci şi din interes

Marius Oprea's picture Marius Oprea

(28.04.2021, 12:35)

Procesul de privatizare la care Securitatea a participat activ, inclusiv prin cadrele ei ”integrate” în serviciile de informaţii, a fost o copie la indigo a modului în care a decurs, pe numeroase segmente, aşa‑zisa tranziţie în fosta Uniune Sovietică. Singura excepţie o constituie caracterul nonviolent al acestui proces în cazul românesc. O explicaţie o constituie fidelitatea structurilor fostului DSS faţă de noii protectori din Frontul Salvării Naţionale, fidelitate sporită de faptul că Securitatea a fost salvată şi recuperată după decembrie 1989 de noua putere, în condiţiile în care majoritatea populaţiei cerea ”jos cu securiştii”. Între aceşti protectori ai foştilor securişti din subordine a fost generalul Ioan Talpeş, din 9 aprilie 1992 numit prin decret prezidenţial al lui Ion Iiescu şef al Serviciului de Informaţii Externe. Nu doar din dragoste, ci şi din interes.

Cei trei ”T” (Talpeş, Tănăsescu, Temeşan) – cei mai puternici români

Începutul mandatului lui Ioan Talpeş în fruntea SIE coincide cu perioada de înflorire a afacerilor, sub paravanul ”spionajului” românesc. Luîndu-i locul lui Mihail Caraman, cel care furase secrete NATO în anii ’60-’70 şi a ajuns în fruntea Serviciului de Informaţii Externe în 1990, Talpeş i-a preluat şi ”reţeaua”. Mai ales pe ”spaţiul” în care se înţelegeau pe un limbaj comun: pasiunea de colecţionari de artă şi antichităţi. Astfel că ”omul de casă” al lui Caraman, cu care acesta lucra zilnic împreună, deseori la achiziţii de mobilă veche şi obiecte de artă, mai ales tablouri, pentru care au adus prin SIE inclusiv reviste de specialitate din Anglia (cu semnături de pictori celebri, pentru identificarea tablourilor lor în România) a devenit nelipsit din biroul lui Talpeş.

Nu trebuie să ne închipuim că Ioan Talpeş s-ar fi expus, făcînd afaceri mai puţin curate el însuşi. Nu este chiar atît de naiv. Sau că Alexandru Tănăsescu, s-ar fi expus şi el. Nu – cei doi dădeau telefoane şi ”semnale” cui trebuie. În timp, generalul Tănăsescu, a ajuns mîna dreaptă şi bun prieten al directorului SIE Ioan Talpeş, care l-a promovat prim‑locţiitor al său.

Alexandru Tănăsescu s‑a născut pe 17 martie 1945 la Bucureşti şi a absovit, ca şi Talpeş, Universitatea Bucureşti – Facultatea de Istorie, dar în 1967 (la trei ani înaintea şefului său), după care a fost încadrat cercetător la Institutul de Studii Istorice şi Sociologice – Bucureşti. Dar drumul său fusese ”trasat” din faculate şi aceasta n-a fost decît fabricarea acoperirii. Din 3 ianuarie 1973 a fost încadrat în fosta Direcţie Generală de Informaţii Externe. Ca tînăr spion a fost practic crescut de Mihai Caraman, de cînd lucra pe „spaţiile” lui: se afla în Anglia, sub rezidenţa acestuia, în momentul defectării lui Ion Mihai Pacepa. Retras de urgenţă în ţară, a lucrat în centrala spionajului RSR, pe problema ”emigraţiei ostile”, sub conducerea unui securist veteran, colonelul Iordache, care avea studii la Moscova. De altfel, Caraman l-a şi promovat odată cu venirea lui la comanda Serviciului de Informaţii Externe, în 1990.

joi, 13 mai 2021

Vizionează „Razboi Israel-Palestina #Rocket Attack Israel.Hamas a lansat sute de rachete spre Tel Aviv” pe YouTube

Tensiunile dintre israelieni şi palestinieni s-au intensificat şi mai mult, în condiţiile în care militanţii palestinieni din Gaza au tras sute de rachete în Israel, care a răspuns cu atacuri aeriene asupra enclavei, pe măsură ce tulburările s-au răspândit în oraşe, relatează CNN.

Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu s-a adresat naţiunii din Tel Aviv, spunând: „Suntem în mijlocul unei operaţiuni semnificative”. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) avertizează că s-ar putea ajunge la „război total”.

Bombardamentele israeliene din Gaza au ucis cel puţin 35 de persoane, inclusiv 12 copii, potrivit oficialilor de sănătate palestinieni, care au mai spus că 220 de persoane au fost rănite, începând de marţi seara. Armata israeliană a declarat că a ucis peste 15 militanţi.

Rachete au fost lansate spre Tel Aviv la primele ore ale dimineţii de miercuri. Sirenele au putut fi auzite în jurul orei 3 dimineaţa, ora locală.

Un bloc turn de 13 etaje din oraşul Gaza s-a prăbuşit marţi seară după ce a fost lovit de un atac aerian israelian, atrăgând promisiuni de represalii din partea militanţilor.

miercuri, 12 mai 2021

Un articol superb de Adela Parvu.

Indiferent unde te afli în lume, dacă îți place locul unde viețuiești, psihicul tău trăiește la cote maxime. Am simțit acest lucru într-o discuție telefonică, chiar în cursul zilei de astăzi, cu o familie de prieteni, români stabiliți pe tărâm american. Grădinăritul, viticultura, roboata în gospodărie le întrețin tonusul tineresc, deși tinerețea pentru noi a apus demult!

O poveste frumoasă de pe site-ul www.adelaparvu.com care confirmă o dată în plus constatările mele:

Au lăsat orașul pentru a descoperi poveștile de la țară

Viața, de multe ori, parcă se derulează prin fața noastră, dar nu și prin noi. Încercăm să facem multe, dar nu știm de ce sau pentru ce și ne trezim dintr-o dată nefericiți. Îmi aduc aminte de soții Ghiță din satul Criț, care spuneau că s-au mutat la țară pentru că e timpul să mai și trăiască. Cum adică? Adică să savureze momente pe care mulți dintre noi le considerăm banale, cum ar fi o dimineață superbă, o pâine caldă făcută în cuptor, jocul fumului de la focul din curte sau gingășia vreunei flori pe care a poposit o insectă colorată. Când te uiți cu atenție în jurul tău, când îți dai răgazul să vezi, să auzi, să miroși, să atingi, să guști îți dai voie de fapt să simți, să treacă prin tine experiențele de zi cu zi. Și atunci poți spune că trăiești, că te bucuri că exiști, că ești tu. Ei bine, soții de care-ți voi spune azi sunt unii care simt că trăiesc atunci când descoperă lucruri vechi. Pentru ei nu sunt doar obiecte, ci frânturi din viețile celorlați, crâmpeile din ceea ce alții au simțit la un moment dat bun și frumos în viața lor. Pentru cuplul de care îți zic azi a trăit înseamnă să aibă viața plină de povești…

Există o rugăciune care mie îmi place foarte mult și care are un vers superb care sună așa “Iartă-mă Doamne pentru tot ce aș fi putut să simt și nu am simțit”. Da, sunt multe lucruri pe care nu le vedem, nu le auzim cu adevărat. Le luăm pur și simplu de-a gata fără să ne oprim asupra lor, fără să ne bucurăm. Soții Marion și Andrew sunt un cuplu ajuns la vârsta a treia și și-au dat seama că și-ar dori să trăiască în tihnă, înconjuranți de lucruri frumoase care vorbesc despre oameni frumoși. El este polonez, iar ea olandeză. Au locuit în mai multe părți, în Occident, în Țările de Jos, au călătorit prin lume, au avut și o locuință în Varșovia, dar au hotărât să se retragă la țară. Și nu doar că au adoptat un stil de viață mai liniștit și în ritmul naturii, dar aici, în mediul rural, printre vechiturile aruncate de ceilalți ei au găsit adevărate comori. Marion a fost designer de interior, iar el a avut mai multe mici afaceri, comerciant aș putea să-i spun. Amândoi au o slăbiciune pentru obiecte realizate manual, pentru antichități în general. La țară, s-au trezit mai activi ca niciodată, dar într-un mod care îi încântă.

Când s-au apucat de amenajat casa pe care au cumpărat-o la marginea unei păduri, pentru ei a fost clar că totul va fi cât mai aproape de spiritul rustic. Așa că s-au dus prin sat să se cunoască cu lumea și așa au observat că mulți săteni se debarasează de obiecte utilitare sau de mobile vechi pe care fie nu le mai puteau folosi, fie nu le mai plăceau, că doar nu mai erau la modă. Printre grămezile de vechituri de prin curțile sau casele sătenilor cei doi soți au văzut detalii frumoase, iar când i-au luat la întrebări pe proprietari au dat de povești. Da, fiecare obiect avea istoria lui și odată cu ea soții au aflat o bună parte chiar din viața satului și a consătenilor lor. Dacă inițial erau venetici, foarte curând au ajuns să cunoască multe, iar localnicii i-au îndrăgit. Au început să cumpere vechiturile altora și să le repare sau să le integreze în noi decorațiuni sau piese de mobilier. Lângă casa lor, hambarul a devenit depozit, showroom și atelier. Au apelat la meșteri din zonă care se pricep la tâmplărie și au început o mică afacere cu obiecte rustice recuperate, pe care le vând online pe site-ul lor.

Cei doi soți nu doar că nu se plictisesc, dar învață constant. După fiecare vizită în poduri întunecoase și pline de pânze de paianjen sau în subsoluri cu mirosuri de legume, fructe și vin, se întorc acasă cu povești încapsulate în obiecte. Se documentează despre ele, despre vechiturile pe care le găsesc, și păstrează povestea lor. Le recondiționează sau le remodelează pentru ca aceste lucruri să-și continue viața în casele altora. Astfel, cei de la oraș reușesc să aibă în locuințele lor fragmente din viața de la țară, care le aduc aminte de copilărie, de vacanțele la bunici sau pur și simplu se bucură de lucruri frumoase, readuse la lumină odată cu poveștile lor. E sănătos să trăiești în prezent, să nu te atașezi de trecut, dar când în căminul tău aduci povești, nu faci decât să-ți readuci aminte că viața merită trăită și altfel, că există acele bucurii mărunte, acele descoperiri în tușa pensulei unui meșter artizan sau în urmele dălților unui tâmplar care vorbesc despre frumos, despre clipe în care cineva a creat cu drag lucruri. Asta îi încântă și pe Marion și Andrew și despre frumos simți că este vorba și în casa lor. Da, despre o viață trăită frumos. Sper să te inspire și pe tine!

Foto: Aleksander Rutkowski – Weranda Country

Problemă. Test angajare.

Există două camere. Sunt trei întrerupătoare în camera unu şi trei becuri în camera a doua. Îţi vei petrece cinci minute în camera unu şi apoi 15 minute în a doua cameră. Din camera în care se folosesc întrerupătoarele nu se poate vedea cealaltă cameră. Nu ai voie să revii în camera întrerupătoarelor. Poţi apăsa pe întrerupătoare de câte ori vrei şi cum vrei.

Cerinţă: Care întrerupător corespunde fiecăruia dintre cele trei becuri?

Această întrebare este adeseori folosită la interviurile de angajare din România şi străinătate în domenii precum software şi IT, financiar-bancar şi publicitate. Specialiştii în resurse umane susţin că testează modul în care viitorii angajaţi pot aborda o problemă şi găsi soluţii. Doar un candidat din zece trece acest test.

Un întrerupător nu se va folosi deloc. Astfel, un bec va fi stins şi neîncălzit.

Un întrerupător va fi lăsat aprins. Astfel, becul va lumina camera.

Un întrerupător va fi aprins aproape cinci minute şi va fi stins la plecarea din camera întrerupătoarelor. Astfel, becul va fi neaprins, dar se va încinge în cele aproape cinci minute în care a fost aprins.

Alexandru Mateescu