Ieri am sărbătorit-o pe mama. A împlinit venerabila vârstă de nouăzeci de ani.
Am trecut pe la mormantul tatălui meu din cimitirul privat din apropierea Cetățuiei, loc bine cunoscut vâlcenilor.
Un oraș renăscut, Râmnicu Vâlcea. Ce-am văzut mă umple de speranță pentru poporul meu. O țară urgisită de conducatori tembeli, trădători reînvie. Mugurii prosperității, curățenia, noua arhitectură a orașului, ținuturilor adolescenței mele sunt câteva aspecte de subliniat. Vizitați aceste plaiuri românesti, pline de duhul sfânt! Este zona cu cele mai multe locuri de cult, din țară.
Dumnezeu ne ocrotește! M-a ocrotit toată viața. Am fost de multe ori în situații limită, chiar să-mi pierd viața in diverse ținuturi, europene sau din Orientul Mijlociu. Am fost în misiuni oficiale sau ca turist în peste treizeci de țări. Pot să o afirm: poporul român nu va dispărea. Mă intreba mama: câți urmași am? I-am numarat: 22. O undă de bucurie dar parcă și de regret. Numai câțiva veniseră la sarbatoarea ei.
Nepoți, nurori, copii eram acolo.
Ce mă bucur, zicea băiatul meu Dan că am venit. A fost însoțit de soție, Adriana și baiatul cel mare, Alexandru, cel ce îmi duce numele meu mai departe. Sunt români de nădejede! V-o spun că îi cunosc bine!
Așa cum am slujit eu țara, asa o vor sluji și ei! Rădăcina si dârzenia lor țărănească nu va dispărea și cu ea nici poporul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu