Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.
Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Alegerile care urmează în România sunt mult mai mult decât o simplă competiție electorală. Sunt o confruntare între două lumi, două viziuni diametral opuse despre viitor. Ne aflăm într-un punct critic, în care radicalizarea nu mai este doar un fenomen marginal, ci o nouă realitate. Poate că oroarea nu doar că este posibilă, dar este deja inevitabilă. Cei care puteau fi radicalizați au fost radicalizați. Iar ei nu sunt puțini.
Foamea este o armă mai puternică decât orice ideologie. Nu îți cere să fii liber, ci doar să supraviețuiești, să pui mâncare pe masă. Sunt oameni care nu mai au timp să se întrebe dacă libertatea le e în pericol. Singura lor preocupare este să găsească o soluție, oricât de disperată, oricât de lipsită de sens pentru situația în care se află acum. Pentru mulți oameni grija cea mai acută este „ce mănânc mâine?", „cum îi cumpăr copilului adidași noi, că îi intră apa în ăștia vechi?", „cum plătesc medicamentele mamei luna viitoare?", „cum ajung cu tata la Cluj la tratament de la Craiova, că are cancer?". Niciuna nu este o poveste nouă, sărăcia nu e nimic nou în România, deși pentru mulți dintre noi a devenit un concept vag și îndepărtat.
Pentru mulți oameni, o viață de dezamăgiri repetate, de promisiuni de „mai bine" care nu s-au materializat niciodată s-au transformat în susținerea unui sistem nou, care promite altceva. Pentru alții, este o respingere totală a vechiului sistem, indiferent de consecințe. În vechiul sistem au suferit. În democrație au suferit. Și totuși, noi astăzi vorbim numai despre „cum să salvăm democrația". Pentru un om care de zeci de ani suferă, asta sună ridicol.
Stăteam de vorbă cu o rudă de-a mea, de la care mereu am considerat că am învățat liberalism și în conversația aceea mi-au fost deschiși ochii către un fel de a gândi de care nu mă credeam în stare până atunci.
„Nu-mi mai pasă de democrație! Eu nu am luptat pentru democrație, am luptat pentru „mai bine", iar mie după ‘89 nu mi-a fost niciodată bine!". Avea lacrimi în ochi, la 66 de ani, și m-am uitat la el și am văzut un om ajuns acum bătrân, care visa acum 30-40 de ani așa cum visez și eu acum. Am văzut un om care în ultimii 20 de ani și-a văzut munca de o viață devalorizată, orașul copilăriei părăsit, abandonat, vândut pe bucăți celor care au licitat mai mult la închiderea tuturor industriilor. L-am văzut pentru prima dată cu ochii mei de adult și am plâns și eu cu el, pentru tânărul de acum 30 de ani care și-a văzut toate visele spulberate.
Dacă #verticalitate devine președinte, patru ani de transformări radicale ne așteaptă. Dar poate tocmai asta este necesar pentru a înțelege că societatea trebuie să-și regândească prioritățile.
Poate că democrația, așa cum o știm și o înțelegem, nu mai este suficientă pentru unii oameni. Poate că trăim fără să ne dăm seama o schimbare profundă, fie că ne place sau nu, fie că înțelegem asta deja sau nu.
Și dacă vrem să fim parte din viitor, trebuie să învățăm să comunicăm acolo unde se află oamenii – chiar dacă asta înseamnă să coborâm în mijlocul haosului digital și să luptăm cu propriile lor arme. Internetul este al doilea lucru, pe lângă sărăcie, care duce încet-încet la moartea democrației așa cum o înțelegeam până acum. Într-o lume de 9 miliarde de oameni, oare mai este posibil să fim absolut toți liberi în felul în care internetul ne face să fim liberi?
Emigrarea pare o soluție? Unde? Până la urmă, e același cancer peste tot. Oricum am alege, realitatea nu ne va ocoli, pentru că nu mai este vorba doar despre un singur scrutin. Polarizarea a devenit ireversibilă. Grupurile radicale și-au consolidat glasul și nu vor mai tăcea. Acum începe războiul de lungă durată, the long fight.
Radicalizarea globală: sfârșitul gândirii critice
Ceea ce se întâmplă nu este un accident. Este o pandemie a urii, o contagiune a dezinformării. La nivel global, fiecare societate trece prin același proces. Aceasta nu este doar o problemă locală, este un fenomen global. Platformele de socializare sunt pline de boți, de mesaje fabricate, de realități alternative. Ni se spune că rușii sunt de vină – și poate că la noi ei sunt. Dar chiar credeți că doar Rusia joacă acest joc la nivel global?
Întreaga planetă este prinsă într-o campanie sistematică de radicalizare și de remodelare ideologică. Poate că „marile puteri" se folosesc de internet pentru a redesena harta ideologică a lumii. Poate că asistăm la un proces lent și metodic prin care masele sunt reprogramate. O revoluție digitală, în care masele sunt manipulate fără să își dea seama.
Sau poate că e doar haos, un haos natural, unde fiecare grup extremist a învățat să-și amplifice vocea și să manipuleze fricile celor slabi. Un ciclu istoric natural, în care ideologiile extreme devin atractive în perioade de criză. În vremuri de foamete și nesiguranță, ideologiile extreme devin aproape necesare, oamenii renunță la libertate pentru siguranță. Iar dacă ne uităm în jur, planeta este înfometată!
Este clar că, pentru unii, schimbarea este exact ce își doresc. Poate că cei mulți, care trăiesc în sărăcie și disperare, nu mai sunt interesați de idealurile unei doctrine care nu le-a oferit nimic concret. Pentru ei, orice alternativă e mai bună.
Internetul: terenul de joacă al ignoranței și arma perfectă
Suntem într-un moment critic. Internetul a devenit o amenințare existențială, și nu doar pentru că ne fură intimitatea și ne forțează să ne autoizolăm. Două pericole uriașe ne amenință:
- Sfârșitul adevărului vizual: Am intrat în era în care ochii noștri ne pot minți. Imagini, videoclipuri, mărturii vizuale – totul poate fi fabricat de AI. Până acum, oamenii credeau măcar ceea ce vedeau. Acum, însă, realitatea însăși devine o iluzie manipulabilă. Știința va fi negată, istoria va fi rescrisă, iar adevărul va deveni doar o altă opinie. Deja a început valul acesta.
- Era validării idioților: Internetul a creat o rețea globală în care ignoranța se propagă mai repede decât informația reală. Oamenii care nu ar fi avut niciodată o platformă se găsesc acum unii pe alții, se încurajează reciproc, se radicalizează împreună. Sau pot fi găsiți ușor și radicalizați de alții. Cei cu școală sunt în minoritate. Întotdeauna au fost, dar până acum cei mulți i-au controlat pe cei puțini. Acum, puterea a fost predată mulțimii.
Ce ne rămâne de făcut? Dacă vrem să supraviețuim acestui val de transformare, trebuie să schimbăm strategia. Disprețul și insultele nu funcționează. Nu îi putem convinge pe oameni să vadă realitatea dacă îi tratăm cu superioritate.
Poate că trebuie să acceptăm că unii își doresc o schimbare fundamentală a sistemului. Poate că trebuie să înțelegem că democrația nu este singura soluție pentru toți. În special o democrație care clar eșuează. Singura cale este să construim un dialog real, să oferim alternative viabile și să contracarăm manipularea cu fapte. Dar mai ales, să recâștigăm controlul asupra internetului, transformându-l din nou într-o unealtă a cunoașterii, nu a ignoranței.
Dacă nu reușim, atunci ne rămâne doar să privim spectacolul. Să înțelegem că suntem pe o barcă prinsă într-o furtună istorică. Și să ne pregătim pentru momentul în care valul va lovi țărmul. Pentru că atunci, privind înapoi, vom vedea că oceanul nu s-a schimbat. Doar noi ne-am pierdut reperele.
Democrația nu este un sistem perfect. O știau și cei care au creat-o inițial. Toți dictatorii cunoscuți - Mussolini, Hitler, Putin - au fost aleși democratic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu