Trăim în la începutul unei noi ere, cea a Internetului, a IA - lui, a pandemiilor, a războaielor cu drone.

Moare o lume, învie  alta. La orizont este singurătatea. Copiii nu mai ies pe stradă, în spatele blocului, să se joace, să  scape de cicaleala părinților.  Nu se mai afundă între  paginile unei cărți.  Nici părinții lor nu mai au grija cumpararii mormanelor de volume ce zac în  librărie. Adesea trec pragul micii librării ce este aproape de locuința noastră. Multe titluri noi, cărți abia scoase de sub tipar dar și foarte multe scrise de autori consacrați ce își așteaptă cumpărătorii și cititorii. Unu sau doi cumpărători. Oare vor muri și librăriile așa cum au fost lichidate fabricile, marile combinate chimice sau platformele metalurgice și  siderurgice? Mai mult ca sigur! Ce lume va urma? Oare, lumea însingurării, înstrăinării? Viitor de aur are lumea!

Nepoții noștri încă mai citesc. Vin adesea pe la noi. Tot timpul cară  după ei cărțile si caietele de școală. Trudesc mult pentru viitorul lor. Matematică,  limbi străine, geografie, istorie și noi manuale care pentru mine par a avea titluri abracadabrante. Am strâns multe cărți în bibliotecă,  de-a lungul timpului și cu gândul că  urmașii  vor avea nevoie. Arareori primesc câte o lista de cărți ce sunt obligatorii de citit. Mă bucur.  Umplu plasa cu ele și le dau nepoților. Aceste cereri sunt foarte rare. 

Când un nepot își face lecțiile  la noi, adesea bunica ii supravegheză și ii ajută.  Mă  cheamă și  pe mine când unele probleme de matematică sau fizică le dau dureri de cap. La informatică se descurcă  singuri. Multe alte obligații școlare îi  cocoșează, meditațiile, participări la olimpiade. Timp liber,  timp de joacă ioc. Întâlnirile lor cu prietenii, cu ai lor cunoscuți sunt prin intermediul tehnicilor actuale, telefonul mobil, calculatorul sau tableta.

Adesea mă trezesc la ore mici. Mă  uit la raftul de cărți necitite ce stau pe noptieră.  As vrea să am puterea de a le parcurge într-o clipită. Nu se poate. Citesc pe îndelete, parcurg paginile cu atenție. Lumea noua sau cea veche mă delectează. Sunt un învechit ca vinul din beciul meu. Nu-mi pot schimba ritmul și  ritualul. La mesele principale aceeași țuică, același  vin, produse artizanal de mine. 

Trăim în lumea veche, ancestrală,  cea trasată de bunicii și  străbunicii noștri, ne păstrăm obiceiurile strămoșești românești.  Se vor duce pe apa sâmbetei, oare? 

Se schimbă lumea! Alții  la rând!

Bună  dimineața, dragii mei!

La ceasurile dimineții.  Colțul pensionarului.