Vreți să faceți o caracterizare a politicii externe românești, rememorați istoricul Pieții Charles de Gaulle!

În decursul timpului, piața a purtat mai multe denumiri. Inițial s-a numit Piața

Jianu, în amintirea unuia din pandurii lui Tudor Vladimirescu. ^[1] Însă, în perioada interbelică, denumirea a fost schimbată în Piața M. Eminescu.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când România era aliată cu Germania Nazistă, piața s-a numit Adolf Hitler, după Lovitura de stat de la 23 august 1944 revenind la denumirea veche. ^[1]

În perioada de început a comunismului în România, în cinstea lui Stalin, piața a fost rebotezată Piața Generalissim I. V. Stalin, statuia a cestuia fiind instalată la intrarea în Parcul Herăstrău, care formează o latură a pieții. ^[1]

După moartea lui Stalin, piața a devenit Piața Aviatorilor, datorită apropierii de Monumentul Eroilor Aerului, cunoscut și ca Statuia Aviatorilor. ^[1]

După 1989, Piața Aviatorilor a fost redenumită Piața Charles de Gaulle.^[1]

În centrul rondului din mijlocul pieții a fost montat un monument, care a fost comandat artistului Paul Neagu în 1991 de către Andrei Pleșu, pe atunci ministru al culturii, și inaugurat în septembrie 1997, cu numele oficial de “Crucea Secolului”. Monumentul constă dintr-un disc lenticular de bronz înalt de șase metri, în care sunt decupate o serie de perforații romboidale formând o cruce de lumină^[2] și a fost gândit ca monument comemorativ al revoltei anticomuniste de la sfârșitul anului 1989 denumit și Revoluția Română din 1989.^[3]

Doi ocupanți ai pieței CHARLES DE GAULLE. 

În data de 26 septembrie 2006, cu ocazia festivităților prilejuite de Reuniunea la Nivel Înalt a Francofoniei, din București, piața a fost înfrumusețată cu un monument ce-l reprezintă pe Charles de Gaulle. Monumentul, înalt de 4,60 metri, a fost sculptat de Mircea Corneliu Spătaru și a costat în total 1.735.000 RON, din care 1.135.000 RON statuia, finanțare a Ministerului Culturii și Cultelor, și 600.000 RON amenajarea amplasamentului, fonduri asigurate din bugetul Primăriei Capitalei.^[4

Când te roagă cineva să-i sintetizezi luxul imobiliar din București, spui Primăverii, Aviatorilor, Dorobanți, desigur! Ei bine, toate acestea se unesc într-un singur punct pe hartă, și cerculețul acela se numește Piața Charles de Gaulle!

Ei bine din nou, chiar aici, în rond, arhitectul-pictor Marcel Iancu a proiectat în 1930 o clădire emblematică în stil Bauhaus, cea mai cunoscută din zonă la vremea aceea, acum monument istoric. A fost construită la cererea companiei Bazaltin, specializată în construcţii de poduri şi pavaje, nume sub care a ramas cunoscută după aceea, dar și ca „Blocul Maria Tănase”, după cel mai celebru locatar al său.

În perioada interbelică, imobilul a fost sediul antreprizei de construcții care a realizat primele case din Cartierul Primăverii. În 1945, a intrat în proprietatea URSS, găzduind, în cea mai mare parte a timpului, reprezentanța economică a Rusiei în România.

După dezintegrarea Uniunii Sovietice, clădirea a fost transferată în patrimoniul Direcției Administrative a Președintelui Federației Ruse, printr-un act semnat în 1997 chiar de Vladimir Putin, pe vremea când acesta lucra la cancelaria lui Boris Elțîn.

Însă acum o văd renovată și revenită la viață – văruită, cel puțin, pare ceva făcut în grabă și cu economie. În stânga, unde are vreo opt etaje, scrie Yasu, numele unui hotel, la parter sunt clinici medicale, firme și un fel de cantină ieftină cu autoservire la demisol, cu nume pompos, Osteria Primăverii. Pe o intrare minusculă pentru locatari scrie simplu, Piața Charles de Gaulle 4-6. În spate e o clinică mare stomatologică și un loc viran care arată oribil, în care parchează diverse mașini direct peste gunoaie. Nu sunt sigur, însă e foarte probabil ca și locul acela sa fie tot al lor.

Clădirea Bazaltin din Piața Charles de Gaulle 4-6, proiectată de Marcel Iancu, e un monument istoric cu numele, pentru că proprietarii de astăzi – care or fi ei – au făcut din ea ceva de pe care sunt sigur că marele arhitect ar cere să-i fie șters numele… (George Butunoiu – februarie 2022)

O întrebare: Care va fi următoarea denumire a pieții Hitler?