miercuri, 30 iunie 2021
Prostia și fudulia. Ne făleam că vom primi 80 miliarde de la UE. Ce a mai rămas?
Știri pe surse:
"OBRĂZNICIA DISTRUGE ROMÂNIA (NORMALĂ?)
Am ajuns cu toții, din păcate, să ne obișnuim cu incapacitatea instituțonală și birocratică a coaliției intitulate CDR 2.0
Citind recent "Jurnal de București" - volumul de memorii al unui mare prieten al României, Ambasadorul SUA din perioada 1993-1997, Alfred Moses - am avut o senzație de tip deja-vu.
Lăsând deoparte datoria pe care o avem față de Statele Unite pentru parcursul nostru euro-atlantic, în absența căruia am fi avut mari șanse pentru un destin de tip Ucraina sau Belarus, am rememorat prin această carte incompetența CDR, improvizația totală a acelei guvernări, habarnismul ajuns politică de Stat.
Au trecut aproape 25 de ani, iar istoria se repetă.
Presa vuiește că PNRR - șansa modernizării României la capitole esențiale - a fost respins la Bruxelles.
Ultima evoluție relevantă a României în relația cu UE, a fost președinția rotativă, în care guvernul condus de Viorica Dăncilă (!!!) a performat incontestabil.
Astăzi, în pofida garanțiilor, promisiunilor și angajamentelor președintelui Iohannis și ale premierului Cîțu, ROMÂNIA A EȘUAT în ceea ce trebuia să fie platforma unei relansări istorice.
Din cei 80 de miliarde anunțați de președintele Iohannis, se pare că rămăseseră doar 30, din care jumătate împrumuturi. Însă chiar și așa, era o speranță pentru educație, digitalizare, infrastructură, mediu de business. Însă totul s-a năruit.
Deși au promis la Bruxelles - fără să le-o ceară cineva - că renunță la investițiile în irigații (oare de ce?), că taie ori îngheață pensii și salarii, responsabilii de la Victoria nu au fost în stare, măcar, să producă un document acceptabil.
Prin urmare, după sfidarea societății, după secretomania privind conținutul PNRR, după jignirea partidelor parlamentare de opoziție, s-a consemnat dezastrul.
Conform zicalei românești cu prostia și fudulia.
Îar în tot acest context, s-au remarcat cei doi cascadori ai râsului (deși poporul plânge): vicepremierul Barna și ministrul Ghinea.
Asemenea combinație de crasă inadecvare, de vizibilă incompetență, de ridicol triumfalism și de nefondată aroganță rar ne-a fost dat să vedem.
Acești indivizi ni se confesau deunăzi asupra sacrificiului făcut de ei pentru popor, cât și cum s-a muncit, ce sacrificii uriașe s-au făcut, cum ar trebui plebea să le fie recunoscătoare celor doi cârmaci într-ale fondurilor.
Rezultatul îl cunoaștem deja. E trist, păgubos și chiar devastator.
CDR 2.0 ne-a făcut din nou de râs. Pe noi toți, românii.
un comentariu de Bogdan Jelea, analist"
Gata cu autostrăzile!
Mașina zburătoare, din aer direct pe șosea, după un zbor de test între aeroporturi
"Prototipul unei mașini zburătoare a reușit să ducă la bun sfârșit un zbor de 35 de minute între aeroporturile din Nitra și Bratislava, Slovacia, relatează BBC.
Mașina-aeronavă hibridă AirCar este echipată cu un motor BMW și funcționează pe benzină.
Creatorul său, Stefan Klein, a spus că mașina poate zbura aproximativ 1.000 de kilometri, la o înălțime de 2.500 de metri, iar până acum a înregistrat 40 de ore de zbor.
Durează două minute și 15 secunde pentru a se transforma din mașină în avion.
Cât a costat mașina zburătoare
Aripile înguste se pliază de-a lungul părților laterale ale mașinii. Klein a condus mașina-aeronavă de pe pistă direct în oraș la sosire, sub privirile reporterilor.
El a descris experiența, luni dimineața devreme, ca fiind "normală" și "foarte plăcută".
Mașina zburătoare transporta două persoane, cu o limită de greutate combinată de 200 kg.
Dar, spre deosebire de prototipurile drone-taxi, acesta nu poate decola și ateriza vertical și necesită o pistă.
În 2019, compania de consultanță Morgan Stanley a prezis că acest sector ar putea valora 1,5 trilioane de dolari până în 2040. Este considerată o posibilă soluție la presiunea asupra infrastructurilor de transport existente.
Compania din spatele AirCar, Klein Vision, spune că dezvoltarea prototipului a durat aproximativ doi ani și a costat "mai puțin de 2 milioane de euro" în investiții."
Stimați guvernanți! De haram să va fie! Armata e cu noi, nu cu voi!
Doamnelor si domnilor,
In conditiile cresterii nesimtite a preturilor, guvernul comunist/globalist al Romaniei a inceput seria taierii indemnizatiilor, sporurilor salariale “necuvenite” si pensiilor, contrazicandu-si propriile declaratii, date pentru prosti. Primii loviti sunt, ca de obicei, cobaii militari. Vaduvele si copiii militarilor cazuti (piloti si infanteristi) in misiuni NATO pe teritoriul Romaniei trebuie sa restituie indemnizatiile de urmas. Este doar inceputul, pentru ca va urma scoaterea rezervei din “anvelopa proprie” (unde am cotizat si cotizam direct la bugetul de stat) si aruncarea noastra, fara bani, pe biata anvelopa (Casa Nationala de Pensii) a civililor.
In actualele conditii, noi incepem pregatirile pentru ceea ce va urma. Deja loviti, prin lichidarea CFR-Marfa in interesul investitorilor austro-germani, ceferistii vor iesi sa protesteze in Parcul CFR, marti, 29 iunie a.c., cu incepere de la ora 10.30. Programul de revendicari este acelasi, inaintat de SCMD/CNSC la toate manifestatiile, din 24 ianuarie a.c. si pana astazi. Facem apel la toti membrii SCMD/CNSC din Bucuresti si Ilfov, care pot sa participe, sa vina in sprijinul FSTFR, dar cu insemnele proprii sindicatului din care fac parte. Ideea de unitate pe orizontala a tuturor structurilor socio-profesionale ii ingrozeste si pe “cîții” nostri si pe ”cioloșii” lor!
Honor et Patria! Vae Victis!
Presedintele SCMD,
Col.(r)dr. Mircea DOGARU
A început culesul roadelor!
Soare, soare, soare.... Se anunță temperaturi mari. Am reușit în ceva timp sa finalizez legatul și curățatul a două rânduri de vie. Strugurii sunt extrem de frumoși. Am aplicat în primăvară o taiere drastică. Nu am lăsat decât una, două corzi cu maxim 10 ochiuri. Rezultatul este o întinerire surprinzătoare. Ploile au contribuit și ele la creșterea rodului. Vom vedea în toamnă rezultatul. Veștile spun pentru viticultori că 2021 este un an foarte bun pentru producția viticolă. Așa să fie!
Am mai scris despre merele văratice sau sântilie. Ce amintiri din copilărie! Venea vacanța, de abia așteptam să dăm iama prin cireșii lui nea Andrei, să culegem mere văratice din curtea bunicilor, să dăm o fugă prin curtea părinților, plecați în bejenie într-un sat/oraș din Ardeal unde i-am urmat și noi, copiii lor. Era tot România dar nimic nu se compara cu ținutul nostru de baștină. Cele mai pregnante imagini sunt tot cele din primii ani de viață.
Comunismul a adus multe în ROMÂNIA! Printre altele, a dislocat mase mari oameni, de la țară la oraș. Azi avem un fenomen pervers al capitalismului românesc: dislocarea, nu forțată ca a comuniștilor, a milioane de români din țară peste tot în lume. Bravo, tuturor celor care au condus și conduc patria noastră! Să vă fie de haram!
marți, 29 iunie 2021
O lume care trebuie să dispară!
https://fb.watch/6rOHIA0vIb/
În comuna mea de baștină. Dezastru ecologic.
Citiți comentariile și o sa vă îngroziți! Derbedei din toate partidele și-au dat mâna pentru a ne distruge ca națiune. Sex, lecții de masturbare, gunoi importat cu miile de tone, natura făcută praf. Legi penale pentru astfel de fapte! Unde sunteți voi naționaliști, patrioti care iubiți România? Am urmărit ieri pe TV-ul Camerei Deputaților sarabanda moțiunii de cenzură. România este acaparată de specimene subumane.
Bună dimineața! Ceaiul aromatic.
În Canada au fost ieri 47°C întro localitate de lângă Vancouver. Toate activitățile au fost oprite. Pagube de tot felul, inclusiv umane.
Înaintea luării micului dejun am udat din plin grădina de legume, în zorii dimineții. Soarele răsărirse.
Soția, conform ritualului a pregătit un ceai din mai multe plante aromatice și nu numai.
În urmă cu aproape douăzeci de ani am arondat un spațiu pentru plantele aromatice, tarhonul rusesc, salvia, lavanda, menta, isopul, roinița.
Mutat la țară
" Living outside the box " este o serie HotNews.ro despre oamenii care au ales un alt stil de viață decât cel convențional. De la orășenii care s-au mutat în autorulote, la cei care au lăsat orașele pentru viața la țară sau cei care trăiesc în așa-numitele "tiny house", de doar câțiva metri pătrați, vom prezenta perspective diferite de viață altfel.
În România are loc în prezent o migrație semnificativă a orășenilor către sate . Numai în 2019, datele oficiale arată că peste 113 mii de români au plecat din mediul urban în cel rural. Pandemia a accentuat această tendință.
Mulți dintre cei care s-au mutat în mediul rural și-au deschis acolo mici afaceri în special în domeniul turismului. Cum văd comunitățile locale acest lucru? Se pierd sau se recâștigă astfel tradițiile locale? Încercăm să aflăm în cele ce urmează.
Florin Vale deține o pensiune în Breb, un sat de poveste, așa cum îl descrie el, ușor izolat de drumul principal, într-o vale la poalele munților Gutâi, în Maramureș. Proiectul este unul de familie, implicată fiind și soția lui, Roxana, cu speranța că în viitor se vor ocupa de el și fiicelor lor, Nina și Iza.
Florin s-a născut în Baia Mare, dar s-a mutat în Cluj cu mulți ani înainte de a începe această "nouă viață." A lucrat în corporații și companii mari, iar Roxana a creat un brand de street wear, Whoabi Sabi.
Aventura celor doi la sat a început în 2015, deși aveau planuri în acest sens încă din 2014. Inițial și-au cumpărat un teren la Săpânța, dar pentru că ascundea un viciu care nu le permitea să construiască, s-au reorientat spre Breb, unde au găsit un teren într-o zonă foarte frumoasă, "care nu era pe placul localnicilor."
Citește și: Fenomenul "orășenilor mutați la țară": "Tot mai mulți se vor muta la țară din disperarea de a trăi o viață normală"
Ulterior, ei au găsit și casa, pe care au strămutat-o din mijlocul satului pe terenul lor. Au modificat-o cu ajutorul unui meșter din sat, fără a-i pierde din autenticitate:
"I-am transformat podul în mansarda, am echipat-o cu baie, apa caldă, internet, etc.", spune Florin. În prezent, cuplul deține opt case tradiționale, unele din Breb, iar alta, care este cea mai fotografiata de către turiști, Casa Faină, adusă dintr-un sat de pe Valea Izei, Rozavlea.
"Am construit și o casă nouă, cu arhitectură tradițională, dar și lemn nou, deoarece, în primii ani după ce am început proiectul, aproape nimeni din sat nu înțelegea valoarea "vechiturilor", așa cum le numeau ei", mai spune el.
Florin Vale mărturisește că a fost atras mereu de cultura tradițională, în timp ce Roxana venea dintr-o lumea a orașului, în care viața la sat nu a existat, pentru că nu a avut bunici la țară. Un sat arhaic, cum este Breb, spune Florin, a fost pentru soția lui o adevărată provocare.
În 2017, cei doi au renunțat la job-urile de la oraș și s-au mutat la sat, iar fetițele lor merg la grădiniță aici. Ajung la oraș doar ca turiști, pentru perioade scurte de timp, de obicei, iarna.
În clipa în care Florin și Roxana au construit o casă tradițională din lemn nou, s-au gândit că poate fi un exemplu pentru localnici. Florin nu crede că a avut un succes foarte mare în acest sens, dar măcar a încercat.
"În realitate este și foarte greu să-i faci pe oameni să înțeleagă acest aspect foarte important, de păstrare a acestui patrimoniu. Întregi generații au trăit în astfel de case, încât după anii '90, când au putut alege altceva și au avut libertatea de a pleca în alte țări, au decis să schimbe fața satului.
Casele vechi, țărănești, au fost asimilate cu un statut social inferior, pentru unii trezind un sentiment de rușine în a locui în ele. Au fost înlocuite treptat cu case din materiale moderne, nepotrivite locului, din punctul nostru de vedere", mai spune Florin.
El aduce în discuție și faptul că statul nu a făcut prea multe pentru mediul rural, ci l-a ignorat zeci de ani, prin lipsa de implicare în programe educaționale de conștientizare a valorilor existente aici, și prin lipsa de implicare în educație, în general.
Din fericire, adaugă antreprenorul, în Breb arhitectura este bine păstrată, deși au apărut și aici derapaje arhitectonice. "N-am date exacte, dar este unul dintre satele din Maramureș cu cele mai multe case și anexe tradiționale, multe aduse de oameni mutați din diferite zone aici (vinituri, cum suntem noi), dar și foarte multe încă locuite de țărani", completează el.
Primarul comunei Ocna Șugatag Maramureș, și implicit a satului Breb, Ioan Oanea, spune că odată cu venirea orășenilor lucrurile s-au schimbat în bine.
"Satul tradițional a fost, a existat, dar trebuiau să vină orășenii, și mai ales străinii, ca să ne dăm seama ce potențial are satul prin casele de lemn, biserica veche, prin stilul de viață și port. Trebuia să vină străinii ca să ne dăm seama că avem o mare valoare și trebuie pusă în evidență", spune el.
Florin Vale mărturisește că peste 30 de case tradiționale au fost salvate, restaurate și strămutate în Breb de către cei mutați din alte părți aici, cele mai multe transformate în unități de cazare, plus câteva mutate și refăcute de o parte dintre localnici, care au înțeles ca aceasta este direcția sănătoasă, la care adăugăm casele țărănești în care încă locuiesc sătenii.
Citește și: Poveștile românilor care trăiesc în case minuscule (tiny houses): "Tipul ăsta de casă este raportat corect la nevoile umane actuale"
Ioan Oanea spune că în Breb, la ora actuală, sunt 1500 de locuitori. Aici s-au mutat mulți străini, din toate colțurile lumii: Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda.
"După venirea străinilor, care au început să investească, să ne aducă aminte că lemnul este esențial pentru Maramureșul istoric, încet, încet, sătenii au înțeles și au început să pună bază pe lemn, să reabiliteze construcțiile din lemn, case, anexe, garduri, porți. E un lucru bun", adaugă edilul.
Primarul din Breb spune că străinii de aici, în proporție de 80%, au venit să investească, iar doar 10% și-au făcut case de vacanțe pentru ei. Sunt peste 20 de familii de străini aici, iar popularitatea satului a fost dată de Fundația Mihai Eminescu Trust, a prințului Charles.
"Ei au fost primii și de aici a plecat informația despre acest sat", spune Oanea. Simte că autenticitatea locului nu a fost pierdută, ba mai mult, a creat oportunități și pentru localnici.
"Cei care au venit au investit și au adus plus valoare locului, dar și venituri. Automat, s-au creat și colaborări, au angajat oameni din sat. Au luat laptele de la vecin, vecinul le-a ținut porcul să-l taie pentru turiști, au dat smântână, ouă. Fiecare a avut ceva de câștigat", adaugă Ioan Oanea.
Florin Vale spune că aici sunt și familii mutate din Cluj, Oradea, Baia Mare sau București, pe lângă cele din străinătate.
"Spre deosebire de alte zone rurale, în Breb localnicii sunt primitori și ne-au acceptat foarte bine.
E drept, și noi ne-am adaptat bine, îi respectăm și, mai mult, ajutăm la economia locului, lucrăm doar cu meșteri din sat, cumpărăm produse de la localnici, mulți dintre turiștii noștri cumpăra produse sănătoase tot de la ei, fac plimbări cu turiștii cu căruțele trase de cai prin sat, ceterasii sunt tot din Breb și ne cântă destul de des, în special pe timpul verii, așadar mulți bani rămân în Breb", zice el.
Antreprenorul povestește cum la pensiunile sale se cazează mii de turiști anual și peste zece mii, în tot satul. Breb este vizitat de oameni de pe toate continentele, iar motivele sunt nenumărate.
Pe lângă case, zona superbă, Florin menționează și modul de lucru bine păstrat al țăranilor la fân, la oi, îmbrăcămintea tradițională în zilele de sărbătoare la biserică, obiceiurile de nunți etc.
Proiectul Casa din Vale Breb contribuie la păstrarea tradiționalului - organizează seri cu Ceterașii din Breb la final de săptămână, dar și un eveniment anual, cu o latură caritabilă, pe 16 august, unde vin artiști consacrați ai muzicii tradiționale, care depășesc granițele județului.
"Pe parte educațională colaborăm foarte bine cu Doru Șupeală și Școala Pentru Oameni Responsabili (SPOR), găzduind evenimente organizate de ei, la unele fiind co-organizatori (vezi Marea Evadare de la Breb, Iulie 2021 )", adaugă Florin Vale.
El crede că satul este viu și are culoare, dar "există și riscul să-și piardă din autenticitate, deoarece începe sa atragă și turiști care nu sunt neapărat potriviți locului." Breb este foarte mediatizat și mulți vin aici fără să se bucure de ce minunății îți oferă acest loc.
"Sunt tot timpul în căutare de ceva, fără să-și dea seama că tocmai asta oferă satul, simplitate și bucuria de trai în tihna."
Florin și Roxana au gândit încă de la început un proiect turist de conservare și păstrare a ceea ce are valoare și ce poate impresiona omul care vine în Breb, dar sunt și multe unități de cazare care nu sunt adaptate zonei.
Citește și: Mutarea de la oraș la sat, dincolo de imaginea idilică: cinci povești despre avantajele și dezavantajele unei astfel de decizii
"Într-o anumită formă, astăzi, îi putem împărți pe cei care vizitează satul în două categorii, turistul care vine pe fugă, vizitează cu mașina câteva ulițe, face două - trei poze, nu înțelege prea multe, trece la palmares ca locuri vizitate "Breb" și pleacă, iar pe de altă parte, sunt călătorii care intra în vorbă cu localnicii, explorează zona, gustă din bucatele tradiționale, se interesează de modul de lucru și de viață, se interesează de obiectivele locului, unii chiar participă la muncile câmpului împreună cu țăranii etc.
Din fericire aceștia din urmă, încă sunt majoritari și ei trebuie să vina și să revină cât mai mult în această zonă", mai spune Florin.
Antreprenorul nu vrea să se înțeleagă că nu-și dorește ca zona să fie vizitată, dimpotrivă, dar i-ar plăcea să vină doar călătorii care trăiesc experiența minunată. El crede că așa se întâmplă cu toate zonele turistice, care au ce arăta, dar care, în timp, devin comerciale.
"Noi am promovat întotdeauna turismul simplu, tradițional, cultural și de relaxare. Așa cum sunt și casele noastre, tradiționale, cu foarte multe obiecte culese de prin târguri și de la localnici, cu cergi și covoare țărănești, lipsite de opulenta, case în care ne-am pus amprenta, le-am personalizat și cu lucruri mai moderne, astfel dându-le o nuanță de cottage tradițional", completează proprietarul pensiunilor.
Florin Vale crede că mutarea multor orășeni la sat au scos în valoare foarte multe din lucrurile pe care țăranii le-au făcut muncind din greu, dar pe care începuseră sa nu le mai prețuiască.
"Nu putem ține lumea în loc și trebuie să adaptăm lucrurile arhaice la momentul actual, dându-le valoarea pe care o merită cu adevărat", închide el.
Primarul Ioan Oanea, întrebat de dezavantajele migrației și turiștilor, spune: "Pentru unii care erau obișnuiți cu viața la țară s-a creat un disconfort prin aglomerarea satului, uneori prin pierderea liniștii arhaice a satului. Însă, dacă pui în balanță avantajele și dezavantajele, nu știu dacă e așa mare pierderea."
Ionela (38 ani) și Marcel Mîndrescu (47 ani) sunt un cuplu de regățeni, ambii geografi și environmentaliști. Marcel este este cadru universitar și cercetător la Universitatea din Suceava, iar Ionela este cercetătoare în domeniul mediului, dar și proiectant urbanist.
Cătunul Fluturica, de pe muntele cu același nume, li s-a părut un loc potrivit pentru a locui, mai ales că aici au găsit ceea ce căutau demult: "o căsuță veche de lemn, împreună cu rămășițele unei gospodării huțule de plai, care nu mai fusese locuită de câteva decenii, dar în care noi am văzut potențialul de a deveni acasă."
Ambii sunt atașați de tot ceea ce înseamnă valori și viață tradițională, iar în urmă cu zece ani, când au ajuns în Fluturica, au găsit locul perfect pentru a pune în valoare toate obiectele casnice, textile și elementele de port tradițional, găsite de-a lungul vremii.
Au pornit cu inima deschisă într-o aventură la altitudine, din locul unde "te poți bucura de o panoramă montană excepțională, care cuprinde culmea estică a Rodnei, Suhardul, Obcina Mestecănișului și munții Tibăului."
Satul ales se află la poarta dintre Bucovina, Maramureș și Ardeal, într-o arie multiculturală, locuită de români, huțuli și germani. Pensiunea este situată la o altitudine de cca. 1200 de metri și deși păstrează structura clasică a unei case de munte și este decorată într-un stil tradițional funcțional, este a fost echipată cu toate dotările necesare unei șederi agreabile.
"În ce priveste micul nostru cătun Fluturica, acesta este locuit doar de câteva familii de huțuli, aceștia fiind cunoscuți ca oameni ai munților și iubitori ai vieții libere pe plai, printre care ne-am găsit și noi loc", spune Ioana.
Marcel Mîndrescu spune că gospodăria lor nu este foarte accesibilă în sezonul rece, motiv pentru care nu putem vorbi de un flux substanțial de turiști care vizitează cabana Fluturica, ci de un turism selectiv, de nișă.
"Considerăm că acest tip de turism sustenabil, care valorifică specificul tradițional și montan al cătunului Fluturica, aduce beneficii satului în care locuim, prin promovarea valorilor zonei și prin accesarea de către turiști a unor servicii și produse (pârtie de ski, alimentație publică, supermarket, produse de la fermieri etc.) care susțin economia locală", spune el.
Cercetătorul mărturisește că au fost turiști încântați de vizita la ei, încât și-au dorit să revină pentru a locui o parte din timp aici, iar alții au fost motivați să-și achiziționeze proprietăți în zonă, oferind astfel șansa localnicilor de a valorifica unele dintre gospodăriile nelocuite.
În ceea ce privește păstrarea autenticității satului, Ioana Mîndrescu vorbește despre un fenomen interesant. Locurile atractive pentru turiști și rezidenți, datorită caracterului tradițional, îi determină pe aceștia să conserve și să perpetueze aceste trăsături pe care le valorizează.
Însă, de cele mai multe ori, spune ea, populația autohtonă se poate afla în situația de a nu aprecia la adevărata valoare autenticitatea locului, din dorința de modernizare și accedere la un standard de viață pe care îl percepe superior.
Marcel Mîndrescu spune că în zona lor, satele de plai se confruntă cu două tipuri de migrații: huțulii care au coborât în sat, după '90, și au cumpărat casele nemților care au emigrat în Germania, "și am venit noi să umplem golul și să locuim într-un sat de plai", și cei care migrează temporar sau definitiv în afara țării.
"Satele de munte se depopulează, mai ales cele de altitudine, în lipsa unor strategii coerente", mai spune el.
Gabriel Michael Danciu, primarul comunei Cârlibaba, confirmă acest lucru. Danciu spune că există 1870 de locuitori în comună, deși ea este cea mai mare localitatea din Suceava, cu 33.000 de hectare.
"N-am avut cazuri să vină cineva înapoi în comună sau cineva străin care să locuiască aici. Populația îmbătrânește, iar de întors înapoi mai puțin", spune el.
Citește și: Studiu de caz: Comuna Slătioara și ghidul scris de niște orășeni despre cum să te muți la țară
Ioana și Marcel Mîndrescu cred în ideea de comunitatea, iar una dintre prioritățile lor este sprijinirea acesteia. În procesul de restaurare și amenajare a gospodăriei lor, cei doi au apelat la ajutorul consătenilor și se bucură că au avut parte de acest noroc, deoarece a fost un factor esențial pentru menținerea autenticității acestui loc.
"În Cârlibaba încă mai activează câțiva dintre puținii meșteri specializați în realizarea construcțiilor din lemn după metode tradiționale din Bucovina", specifică ei.
Deși nu sunt deloc mulți orășenii care se întorc la sat în Cârlibaba, primarul Danciu spune că localitatea stă foarte bine la capitolul turism, datorită zonei ofertante, cu pârtie de ski, lacul Lala, munții Rodnei.
"Ei nu participă la schimbare, vin, vizitează, pleacă. Sunt avantaje pentru că banii rămân la comună, iar localnicii sunt bucuroși să le ofere cazare. Atâta timp cât avem turiști, toată lumea are de câștigat", concluzionează el.
Satic este un sat superb din punct de vedere al zonei, aflat în comuna Rucăr. Ionel Dulamă, primarul localității spune că aici s-au mutat multe persoane (din București și Alexandria, în special), dar care nu stau permanent, ci doar în mare parte din timp.
Orășenii au dezvoltat pensiuni în zonă (sunt 24 înscrise oficial), spune edilul, și față de ce era înainte, lucrurile au evoluat pozitiv, inclusiv pentru dezvoltarea zonei și a comunei. Dulamă mărturisește că sătenii sunt foarte prietenoși, dar au rămas foarte puțini în zonă, în general, cei vârstnici.
Sătic are 100 de locuitori și este un sat mic component al comunei Rucăr", spune el. Cu toate astea, turiștii și cei veniți la sat, au provocat o schimbare și în rândul sătenilor.
Așa cum povestește primarul, cei mai tineri dintre băștinași, după ce au observat că orășenii își construiesc aici pensiuni, au păstrat o parte din terenul pe care l-au vândut și au început și ei să-și dezvolte afaceri.
"A fost o influență pozitivă asupra acestui aspect. Tinerii plecați la oraș, după ce au văzut că-și dezvoltă, spre exemplu, cineva din București casă/pensiune pe terenul lor, au început și ei să facă același lucru", explică Ionel Dulamă.
În ceea ce privește autenticitatea satului, Dulamă spune că se păstrează, fără doar și poate, "nu există niciun fel de impediment în chestiunea asta și nu cred că influența orășenilor este aceea de a strica ceva din tradiționalismul local.
Eu sunt convins că lucrurile vor evolua pozitiv și dezvoltarea afacerilor va avea în vedere păstrarea tradiționalului din punct de vedere al modului în care se construiesc aceste case de vacanță sau pensiuni."
Primarul nu vede dezavantaje în privința mutării celor de la oraș la sat sau al turiștilor, dar spune că autoritățile trebuie să se gândească foarte serios la ce pot face în continuare și la proiectele pe care ar fi bine să le dezvolte. "Trebuie să ne gândim foarte serios cum dezvoltăm zona și ăsta este un impediment de care suntem noi vinovați, nu consătenii noștri", mai spune el.
Luminița Cherebețiu are 59 de ani și vine din Târgu-Mureș. Este medic și după mulți ani de activitate într-o multinațională din industria farmaceutică, și-a dorit o casă la țară, pentru "la pensie."
Ea povestește că în urmă cu mai mult de zece ani a început să umble prin satele din țară, în căutarea unei case care "să-i spună ceva." Pasionată de lucrurile vechi și tradiționale, s-a îndrăgostit de satul Criț, cel frumos colorat, cu obloane la ferestre. Aici a găsit locuința dorită, în ruină, o casă săsească, într-un sătuc săsesc.
Casa are peste 200 de ani, "grinda mare din șură este inscripționată 1784", dar a fost adusă la viață și restaurată prin tehnici și materiale vechi, iar apoi decorată cu obiecte autentice, covoare și tapițerii de peste 100 de ani.
"E o atmosferă de muzeu viu, locuit, romantică, cumva, de întoarcere în timp", spune proprietara. Cei care o închiriază primesc cheia și se pot simți acasă la sat, fără gazde și alți turiști pe lângă ei.
Criț este un sat din inima Transilvaniei, locuit, ca toate satele din zonă, după cum spune Luminița, de romi și români, după ce a fost părăsit de sași. Ea povestește că sunt mulți tineri aici și deși s-au construit multe pensiuni în zonă, acestea păstrează arhitectura originală, dar oferă și locuri de muncă localnicilor și ajută la păstrarea tradițiilor.
"Oamenii încep să înțeleagă că tradiționalul este valoros", spune ea. Spre exemplu, a reconstruit casa cu ajutorul sătenilor. "Și acum, tot vecinii mă ajută la cosit, curățenie. Din vecini cumpăr pâine, ouă, brânză, miere, tot ce am nevoie", adaugă medicul.
Mai mult, Luminița Cherebețiu consideră că turiștii îi influențează pe localnici să păstreze arhitectura veche: "am văzut pensiuni care au trecut de la modern la rustic, fațade schimbate de la culori de oraș, la culorile vechi, deci e de bine."
Proprietara "Criț 164" a observat că cei care se mută de la oraș la sat sunt tineri, harnici și întreprinzători, lucru pe care-l consideră benefic și chiar salvator pentru satele îmbătrânite și depopulate de la noi din țară.
Mircea Pălășan, primarul comunei Bunești, de care aparțin și Criț și Viscri, spune că nu a observat schimbări majore în Criț, deoarece nu s-au mutat foarte mulți oameni de la oraș aici.
"Crițul e tot Criț, nu avem aici un turism de masă, care să înceapă să deranjeze populația", spune el. Probleme, adaugă primarul, sunt la Viscri, cu oamenii care parchează mașinile pe stânga și pe dreapta, în localitate.
"Avem 400-500 de turiști pe zi, iar asta depășește numărul populației din localitate", adaugă Pălășan.
Crițul are o populație de 700 de persoane, iar la Viscri sunt 480. Turiștii sunt un avantaj din punct de vedere economic, după cum precizează primarul. Tot el spune că autenticitatea nu se pierde, mai ales că drumețiile se pot face doar pe jos sau cu căruța.
În ceea ce privește numărul mare de turiști, Mircea Pălășan spune că la Viscri, părerile sunt împărțite, în ceea ce privește populația din zonă. "Apare o problemă destul de mare atunci când vine cineva din afară, care nu face parte din comunitate.
Ei (n.r.-străinii) încep să se impună în comunitate ca să se integreze. Venind din altă parte, cu alte obiceiuri, cu altă cultură, începe să se modifice tradiția. Însă afacerile sunt libere în România, poate cumpăra cine dorește și cine poate.
Noi îi susținem și pe cei care au venit din București sau din altă parte, nu intervenim. Dacă putem ajuta ajutăm, dacă nu, nu încurcăm", concluzionează
În România are loc în prezent o migrație semnificativă a orășenilor către sate . Numai în 2019, datele oficiale arată că peste 113 mii de români au plecat din mediul urban în cel rural. Pandemia a accentuat această tendință.
Mulți dintre cei care s-au mutat în mediul rural și-au deschis acolo mici afaceri în special în domeniul turismului. Cum văd comunitățile locale acest lucru? Se pierd sau se recâștigă astfel tradițiile locale? Încercăm să aflăm în cele ce urmează.
Casa din Vale, Breb, Maramureș- un business cu drag de tradițional
Florin Vale deține o pensiune în Breb, un sat de poveste, așa cum îl descrie el, ușor izolat de drumul principal, într-o vale la poalele munților Gutâi, în Maramureș. Proiectul este unul de familie, implicată fiind și soția lui, Roxana, cu speranța că în viitor se vor ocupa de el și fiicelor lor, Nina și Iza.
Florin s-a născut în Baia Mare, dar s-a mutat în Cluj cu mulți ani înainte de a începe această "nouă viață." A lucrat în corporații și companii mari, iar Roxana a creat un brand de street wear, Whoabi Sabi.
Aventura celor doi la sat a început în 2015, deși aveau planuri în acest sens încă din 2014. Inițial și-au cumpărat un teren la Săpânța, dar pentru că ascundea un viciu care nu le permitea să construiască, s-au reorientat spre Breb, unde au găsit un teren într-o zonă foarte frumoasă, "care nu era pe placul localnicilor."
Citește și: Fenomenul "orășenilor mutați la țară": "Tot mai mulți se vor muta la țară din disperarea de a trăi o viață normală"
Ulterior, ei au găsit și casa, pe care au strămutat-o din mijlocul satului pe terenul lor. Au modificat-o cu ajutorul unui meșter din sat, fără a-i pierde din autenticitate:
"I-am transformat podul în mansarda, am echipat-o cu baie, apa caldă, internet, etc.", spune Florin. În prezent, cuplul deține opt case tradiționale, unele din Breb, iar alta, care este cea mai fotografiata de către turiști, Casa Faină, adusă dintr-un sat de pe Valea Izei, Rozavlea.
"Am construit și o casă nouă, cu arhitectură tradițională, dar și lemn nou, deoarece, în primii ani după ce am început proiectul, aproape nimeni din sat nu înțelegea valoarea "vechiturilor", așa cum le numeau ei", mai spune el.
Florin Vale mărturisește că a fost atras mereu de cultura tradițională, în timp ce Roxana venea dintr-o lumea a orașului, în care viața la sat nu a existat, pentru că nu a avut bunici la țară. Un sat arhaic, cum este Breb, spune Florin, a fost pentru soția lui o adevărată provocare.
În 2017, cei doi au renunțat la job-urile de la oraș și s-au mutat la sat, iar fetițele lor merg la grădiniță aici. Ajung la oraș doar ca turiști, pentru perioade scurte de timp, de obicei, iarna.
Încercarea de a-i face pe săteni să înțeleagă importanța arhitecturii tradiționale
În clipa în care Florin și Roxana au construit o casă tradițională din lemn nou, s-au gândit că poate fi un exemplu pentru localnici. Florin nu crede că a avut un succes foarte mare în acest sens, dar măcar a încercat.
"În realitate este și foarte greu să-i faci pe oameni să înțeleagă acest aspect foarte important, de păstrare a acestui patrimoniu. Întregi generații au trăit în astfel de case, încât după anii '90, când au putut alege altceva și au avut libertatea de a pleca în alte țări, au decis să schimbe fața satului.
Casele vechi, țărănești, au fost asimilate cu un statut social inferior, pentru unii trezind un sentiment de rușine în a locui în ele. Au fost înlocuite treptat cu case din materiale moderne, nepotrivite locului, din punctul nostru de vedere", mai spune Florin.
El aduce în discuție și faptul că statul nu a făcut prea multe pentru mediul rural, ci l-a ignorat zeci de ani, prin lipsa de implicare în programe educaționale de conștientizare a valorilor existente aici, și prin lipsa de implicare în educație, în general.
Din fericire, adaugă antreprenorul, în Breb arhitectura este bine păstrată, deși au apărut și aici derapaje arhitectonice. "N-am date exacte, dar este unul dintre satele din Maramureș cu cele mai multe case și anexe tradiționale, multe aduse de oameni mutați din diferite zone aici (vinituri, cum suntem noi), dar și foarte multe încă locuite de țărani", completează el.
"Trebuiau să vină străinii să ne dăm seama de potențialul satului"
Primarul comunei Ocna Șugatag Maramureș, și implicit a satului Breb, Ioan Oanea, spune că odată cu venirea orășenilor lucrurile s-au schimbat în bine.
"Satul tradițional a fost, a existat, dar trebuiau să vină orășenii, și mai ales străinii, ca să ne dăm seama ce potențial are satul prin casele de lemn, biserica veche, prin stilul de viață și port. Trebuia să vină străinii ca să ne dăm seama că avem o mare valoare și trebuie pusă în evidență", spune el.
Florin Vale mărturisește că peste 30 de case tradiționale au fost salvate, restaurate și strămutate în Breb de către cei mutați din alte părți aici, cele mai multe transformate în unități de cazare, plus câteva mutate și refăcute de o parte dintre localnici, care au înțeles ca aceasta este direcția sănătoasă, la care adăugăm casele țărănești în care încă locuiesc sătenii.
Citește și: Poveștile românilor care trăiesc în case minuscule (tiny houses): "Tipul ăsta de casă este raportat corect la nevoile umane actuale"
Ioan Oanea spune că în Breb, la ora actuală, sunt 1500 de locuitori. Aici s-au mutat mulți străini, din toate colțurile lumii: Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda.
"După venirea străinilor, care au început să investească, să ne aducă aminte că lemnul este esențial pentru Maramureșul istoric, încet, încet, sătenii au înțeles și au început să pună bază pe lemn, să reabiliteze construcțiile din lemn, case, anexe, garduri, porți. E un lucru bun", adaugă edilul.
Primarul din Breb spune că străinii de aici, în proporție de 80%, au venit să investească, iar doar 10% și-au făcut case de vacanțe pentru ei. Sunt peste 20 de familii de străini aici, iar popularitatea satului a fost dată de Fundația Mihai Eminescu Trust, a prințului Charles.
"Ei au fost primii și de aici a plecat informația despre acest sat", spune Oanea. Simte că autenticitatea locului nu a fost pierdută, ba mai mult, a creat oportunități și pentru localnici.
"Cei care au venit au investit și au adus plus valoare locului, dar și venituri. Automat, s-au creat și colaborări, au angajat oameni din sat. Au luat laptele de la vecin, vecinul le-a ținut porcul să-l taie pentru turiști, au dat smântână, ouă. Fiecare a avut ceva de câștigat", adaugă Ioan Oanea.
Florin Vale spune că aici sunt și familii mutate din Cluj, Oradea, Baia Mare sau București, pe lângă cele din străinătate.
"Spre deosebire de alte zone rurale, în Breb localnicii sunt primitori și ne-au acceptat foarte bine.
E drept, și noi ne-am adaptat bine, îi respectăm și, mai mult, ajutăm la economia locului, lucrăm doar cu meșteri din sat, cumpărăm produse de la localnici, mulți dintre turiștii noștri cumpăra produse sănătoase tot de la ei, fac plimbări cu turiștii cu căruțele trase de cai prin sat, ceterasii sunt tot din Breb și ne cântă destul de des, în special pe timpul verii, așadar mulți bani rămân în Breb", zice el.
Antreprenorul povestește cum la pensiunile sale se cazează mii de turiști anual și peste zece mii, în tot satul. Breb este vizitat de oameni de pe toate continentele, iar motivele sunt nenumărate.
Pe lângă case, zona superbă, Florin menționează și modul de lucru bine păstrat al țăranilor la fân, la oi, îmbrăcămintea tradițională în zilele de sărbătoare la biserică, obiceiurile de nunți etc.
"Există și riscul să-și piardă din autenticitate"
Proiectul Casa din Vale Breb contribuie la păstrarea tradiționalului - organizează seri cu Ceterașii din Breb la final de săptămână, dar și un eveniment anual, cu o latură caritabilă, pe 16 august, unde vin artiști consacrați ai muzicii tradiționale, care depășesc granițele județului.
"Pe parte educațională colaborăm foarte bine cu Doru Șupeală și Școala Pentru Oameni Responsabili (SPOR), găzduind evenimente organizate de ei, la unele fiind co-organizatori (vezi Marea Evadare de la Breb, Iulie 2021 )", adaugă Florin Vale.
El crede că satul este viu și are culoare, dar "există și riscul să-și piardă din autenticitate, deoarece începe sa atragă și turiști care nu sunt neapărat potriviți locului." Breb este foarte mediatizat și mulți vin aici fără să se bucure de ce minunății îți oferă acest loc.
"Sunt tot timpul în căutare de ceva, fără să-și dea seama că tocmai asta oferă satul, simplitate și bucuria de trai în tihna."
Florin și Roxana au gândit încă de la început un proiect turist de conservare și păstrare a ceea ce are valoare și ce poate impresiona omul care vine în Breb, dar sunt și multe unități de cazare care nu sunt adaptate zonei.
Citește și: Mutarea de la oraș la sat, dincolo de imaginea idilică: cinci povești despre avantajele și dezavantajele unei astfel de decizii
"Într-o anumită formă, astăzi, îi putem împărți pe cei care vizitează satul în două categorii, turistul care vine pe fugă, vizitează cu mașina câteva ulițe, face două - trei poze, nu înțelege prea multe, trece la palmares ca locuri vizitate "Breb" și pleacă, iar pe de altă parte, sunt călătorii care intra în vorbă cu localnicii, explorează zona, gustă din bucatele tradiționale, se interesează de modul de lucru și de viață, se interesează de obiectivele locului, unii chiar participă la muncile câmpului împreună cu țăranii etc.
Din fericire aceștia din urmă, încă sunt majoritari și ei trebuie să vina și să revină cât mai mult în această zonă", mai spune Florin.
Antreprenorul nu vrea să se înțeleagă că nu-și dorește ca zona să fie vizitată, dimpotrivă, dar i-ar plăcea să vină doar călătorii care trăiesc experiența minunată. El crede că așa se întâmplă cu toate zonele turistice, care au ce arăta, dar care, în timp, devin comerciale.
"Noi am promovat întotdeauna turismul simplu, tradițional, cultural și de relaxare. Așa cum sunt și casele noastre, tradiționale, cu foarte multe obiecte culese de prin târguri și de la localnici, cu cergi și covoare țărănești, lipsite de opulenta, case în care ne-am pus amprenta, le-am personalizat și cu lucruri mai moderne, astfel dându-le o nuanță de cottage tradițional", completează proprietarul pensiunilor.
Florin Vale crede că mutarea multor orășeni la sat au scos în valoare foarte multe din lucrurile pe care țăranii le-au făcut muncind din greu, dar pe care începuseră sa nu le mai prețuiască.
"Nu putem ține lumea în loc și trebuie să adaptăm lucrurile arhaice la momentul actual, dându-le valoarea pe care o merită cu adevărat", închide el.
Primarul Ioan Oanea, întrebat de dezavantajele migrației și turiștilor, spune: "Pentru unii care erau obișnuiți cu viața la țară s-a creat un disconfort prin aglomerarea satului, uneori prin pierderea liniștii arhaice a satului. Însă, dacă pui în balanță avantajele și dezavantajele, nu știu dacă e așa mare pierderea."
Cârlibaba Nouă, Suceava: "Atâta vreme cât avem turiști, toată lumea are de câștigat"
Ionela (38 ani) și Marcel Mîndrescu (47 ani) sunt un cuplu de regățeni, ambii geografi și environmentaliști. Marcel este este cadru universitar și cercetător la Universitatea din Suceava, iar Ionela este cercetătoare în domeniul mediului, dar și proiectant urbanist.
Cătunul Fluturica, de pe muntele cu același nume, li s-a părut un loc potrivit pentru a locui, mai ales că aici au găsit ceea ce căutau demult: "o căsuță veche de lemn, împreună cu rămășițele unei gospodării huțule de plai, care nu mai fusese locuită de câteva decenii, dar în care noi am văzut potențialul de a deveni acasă."
Ambii sunt atașați de tot ceea ce înseamnă valori și viață tradițională, iar în urmă cu zece ani, când au ajuns în Fluturica, au găsit locul perfect pentru a pune în valoare toate obiectele casnice, textile și elementele de port tradițional, găsite de-a lungul vremii.
Au pornit cu inima deschisă într-o aventură la altitudine, din locul unde "te poți bucura de o panoramă montană excepțională, care cuprinde culmea estică a Rodnei, Suhardul, Obcina Mestecănișului și munții Tibăului."
Satul ales se află la poarta dintre Bucovina, Maramureș și Ardeal, într-o arie multiculturală, locuită de români, huțuli și germani. Pensiunea este situată la o altitudine de cca. 1200 de metri și deși păstrează structura clasică a unei case de munte și este decorată într-un stil tradițional funcțional, este a fost echipată cu toate dotările necesare unei șederi agreabile.
"În ce priveste micul nostru cătun Fluturica, acesta este locuit doar de câteva familii de huțuli, aceștia fiind cunoscuți ca oameni ai munților și iubitori ai vieții libere pe plai, printre care ne-am găsit și noi loc", spune Ioana.
"Turismul sustenabil valorifică specificul tradițional al zonei"
Marcel Mîndrescu spune că gospodăria lor nu este foarte accesibilă în sezonul rece, motiv pentru care nu putem vorbi de un flux substanțial de turiști care vizitează cabana Fluturica, ci de un turism selectiv, de nișă.
"Considerăm că acest tip de turism sustenabil, care valorifică specificul tradițional și montan al cătunului Fluturica, aduce beneficii satului în care locuim, prin promovarea valorilor zonei și prin accesarea de către turiști a unor servicii și produse (pârtie de ski, alimentație publică, supermarket, produse de la fermieri etc.) care susțin economia locală", spune el.
Cercetătorul mărturisește că au fost turiști încântați de vizita la ei, încât și-au dorit să revină pentru a locui o parte din timp aici, iar alții au fost motivați să-și achiziționeze proprietăți în zonă, oferind astfel șansa localnicilor de a valorifica unele dintre gospodăriile nelocuite.
În ceea ce privește păstrarea autenticității satului, Ioana Mîndrescu vorbește despre un fenomen interesant. Locurile atractive pentru turiști și rezidenți, datorită caracterului tradițional, îi determină pe aceștia să conserve și să perpetueze aceste trăsături pe care le valorizează.
Însă, de cele mai multe ori, spune ea, populația autohtonă se poate afla în situația de a nu aprecia la adevărata valoare autenticitatea locului, din dorința de modernizare și accedere la un standard de viață pe care îl percepe superior.
"Satele de munte se depopulează"
Marcel Mîndrescu spune că în zona lor, satele de plai se confruntă cu două tipuri de migrații: huțulii care au coborât în sat, după '90, și au cumpărat casele nemților care au emigrat în Germania, "și am venit noi să umplem golul și să locuim într-un sat de plai", și cei care migrează temporar sau definitiv în afara țării.
"Satele de munte se depopulează, mai ales cele de altitudine, în lipsa unor strategii coerente", mai spune el.
Gabriel Michael Danciu, primarul comunei Cârlibaba, confirmă acest lucru. Danciu spune că există 1870 de locuitori în comună, deși ea este cea mai mare localitatea din Suceava, cu 33.000 de hectare.
"N-am avut cazuri să vină cineva înapoi în comună sau cineva străin care să locuiască aici. Populația îmbătrânește, iar de întors înapoi mai puțin", spune el.
Citește și: Studiu de caz: Comuna Slătioara și ghidul scris de niște orășeni despre cum să te muți la țară
Ioana și Marcel Mîndrescu cred în ideea de comunitatea, iar una dintre prioritățile lor este sprijinirea acesteia. În procesul de restaurare și amenajare a gospodăriei lor, cei doi au apelat la ajutorul consătenilor și se bucură că au avut parte de acest noroc, deoarece a fost un factor esențial pentru menținerea autenticității acestui loc.
"În Cârlibaba încă mai activează câțiva dintre puținii meșteri specializați în realizarea construcțiilor din lemn după metode tradiționale din Bucovina", specifică ei.
Deși nu sunt deloc mulți orășenii care se întorc la sat în Cârlibaba, primarul Danciu spune că localitatea stă foarte bine la capitolul turism, datorită zonei ofertante, cu pârtie de ski, lacul Lala, munții Rodnei.
"Ei nu participă la schimbare, vin, vizitează, pleacă. Sunt avantaje pentru că banii rămân la comună, iar localnicii sunt bucuroși să le ofere cazare. Atâta timp cât avem turiști, toată lumea are de câștigat", concluzionează el.
Sătic, satul din Rucăr, Argeș, cu 100 de locuitori
Satic este un sat superb din punct de vedere al zonei, aflat în comuna Rucăr. Ionel Dulamă, primarul localității spune că aici s-au mutat multe persoane (din București și Alexandria, în special), dar care nu stau permanent, ci doar în mare parte din timp.
Orășenii au dezvoltat pensiuni în zonă (sunt 24 înscrise oficial), spune edilul, și față de ce era înainte, lucrurile au evoluat pozitiv, inclusiv pentru dezvoltarea zonei și a comunei. Dulamă mărturisește că sătenii sunt foarte prietenoși, dar au rămas foarte puțini în zonă, în general, cei vârstnici.
Sătic are 100 de locuitori și este un sat mic component al comunei Rucăr", spune el. Cu toate astea, turiștii și cei veniți la sat, au provocat o schimbare și în rândul sătenilor.
Așa cum povestește primarul, cei mai tineri dintre băștinași, după ce au observat că orășenii își construiesc aici pensiuni, au păstrat o parte din terenul pe care l-au vândut și au început și ei să-și dezvolte afaceri.
"A fost o influență pozitivă asupra acestui aspect. Tinerii plecați la oraș, după ce au văzut că-și dezvoltă, spre exemplu, cineva din București casă/pensiune pe terenul lor, au început și ei să facă același lucru", explică Ionel Dulamă.
În ceea ce privește autenticitatea satului, Dulamă spune că se păstrează, fără doar și poate, "nu există niciun fel de impediment în chestiunea asta și nu cred că influența orășenilor este aceea de a strica ceva din tradiționalismul local.
Eu sunt convins că lucrurile vor evolua pozitiv și dezvoltarea afacerilor va avea în vedere păstrarea tradiționalului din punct de vedere al modului în care se construiesc aceste case de vacanță sau pensiuni."
Primarul nu vede dezavantaje în privința mutării celor de la oraș la sat sau al turiștilor, dar spune că autoritățile trebuie să se gândească foarte serios la ce pot face în continuare și la proiectele pe care ar fi bine să le dezvolte. "Trebuie să ne gândim foarte serios cum dezvoltăm zona și ăsta este un impediment de care suntem noi vinovați, nu consătenii noștri", mai spune el.
O casă veche de 200 de ani, din Criț, Mureș, care contribuie la comunitate
Luminița Cherebețiu are 59 de ani și vine din Târgu-Mureș. Este medic și după mulți ani de activitate într-o multinațională din industria farmaceutică, și-a dorit o casă la țară, pentru "la pensie."
Ea povestește că în urmă cu mai mult de zece ani a început să umble prin satele din țară, în căutarea unei case care "să-i spună ceva." Pasionată de lucrurile vechi și tradiționale, s-a îndrăgostit de satul Criț, cel frumos colorat, cu obloane la ferestre. Aici a găsit locuința dorită, în ruină, o casă săsească, într-un sătuc săsesc.
Casa are peste 200 de ani, "grinda mare din șură este inscripționată 1784", dar a fost adusă la viață și restaurată prin tehnici și materiale vechi, iar apoi decorată cu obiecte autentice, covoare și tapițerii de peste 100 de ani.
"E o atmosferă de muzeu viu, locuit, romantică, cumva, de întoarcere în timp", spune proprietara. Cei care o închiriază primesc cheia și se pot simți acasă la sat, fără gazde și alți turiști pe lângă ei.
"Oamenii încep să înțeleagă că tradițional este valoros"
Criț este un sat din inima Transilvaniei, locuit, ca toate satele din zonă, după cum spune Luminița, de romi și români, după ce a fost părăsit de sași. Ea povestește că sunt mulți tineri aici și deși s-au construit multe pensiuni în zonă, acestea păstrează arhitectura originală, dar oferă și locuri de muncă localnicilor și ajută la păstrarea tradițiilor.
"Oamenii încep să înțeleagă că tradiționalul este valoros", spune ea. Spre exemplu, a reconstruit casa cu ajutorul sătenilor. "Și acum, tot vecinii mă ajută la cosit, curățenie. Din vecini cumpăr pâine, ouă, brânză, miere, tot ce am nevoie", adaugă medicul.
Mai mult, Luminița Cherebețiu consideră că turiștii îi influențează pe localnici să păstreze arhitectura veche: "am văzut pensiuni care au trecut de la modern la rustic, fațade schimbate de la culori de oraș, la culorile vechi, deci e de bine."
Proprietara "Criț 164" a observat că cei care se mută de la oraș la sat sunt tineri, harnici și întreprinzători, lucru pe care-l consideră benefic și chiar salvator pentru satele îmbătrânite și depopulate de la noi din țară.
"Afacerile sunt libere în România, poate cumpăra cine dorește și cine poate"
Mircea Pălășan, primarul comunei Bunești, de care aparțin și Criț și Viscri, spune că nu a observat schimbări majore în Criț, deoarece nu s-au mutat foarte mulți oameni de la oraș aici.
"Crițul e tot Criț, nu avem aici un turism de masă, care să înceapă să deranjeze populația", spune el. Probleme, adaugă primarul, sunt la Viscri, cu oamenii care parchează mașinile pe stânga și pe dreapta, în localitate.
"Avem 400-500 de turiști pe zi, iar asta depășește numărul populației din localitate", adaugă Pălășan.
Crițul are o populație de 700 de persoane, iar la Viscri sunt 480. Turiștii sunt un avantaj din punct de vedere economic, după cum precizează primarul. Tot el spune că autenticitatea nu se pierde, mai ales că drumețiile se pot face doar pe jos sau cu căruța.
În ceea ce privește numărul mare de turiști, Mircea Pălășan spune că la Viscri, părerile sunt împărțite, în ceea ce privește populația din zonă. "Apare o problemă destul de mare atunci când vine cineva din afară, care nu face parte din comunitate.
Ei (n.r.-străinii) încep să se impună în comunitate ca să se integreze. Venind din altă parte, cu alte obiceiuri, cu altă cultură, începe să se modifice tradiția. Însă afacerile sunt libere în România, poate cumpăra cine dorește și cine poate.
Noi îi susținem și pe cei care au venit din București sau din altă parte, nu intervenim. Dacă putem ajuta ajutăm, dacă nu, nu încurcăm", concluzionează
O mostră din panoplia derbedeilor. CCR le-a tăiat macaroana. Credeți că se lasă, cu una cu două ?
Curtea Constituţională a României a declarat marţi neconstituțională revocarea lui Renate Weber din funcţia de Avocat al Poporului, potrivit Realitatea PLUS. Sesizarea a fost făcută de PSD după revocarea acesteia cu majoritatea voturilor din Parlament.
Ludovic Orban, președintele Camerei Deputaților, a anunțat că va ține cont de decizia CCR, dar, „cu siguranță”, Renate Weber nu trebuie să mai ocupe această funcţie.
"Renate Weber a fost revocată, miercuri, din funcţia de Avocat al Poporului, după votul dat în Parlament.
Orban despre Weber: Avocatul PSD şi avocatul intereselor PSD. A fost chiar un “avocat al diavolului”
Ludovic Orban, preşedintele Camerei Deputaţilor şi al PNL, şi-a continuat însă atacurile la adresa Renatei Weber, pe care o numeşte un “avocat al diavolului”, a pus “în pericol” viaţa şi sănătatea românilor.
“Renate Weber nu a fost Avocatul Poporului român, ci avocatul PSD şi avocatul intereselor PSD. A fost chiar un “avocat al diavolului”. Motivul principal pentru care eu am susţinut demiterea doamnei Weber este că a pus în pericol viaţa şi sănătatea românilor.
Sunt cuprinse mai multe puncte de vedere, am avut o argumentaţie suficient de puternică. Eu cred că era un deznodământ aşteptat revocarea doamnei Weber din funcţia de Avocat al Poporului”, a declarat, joi, Ludovic Orban.
Orban a fost întrebat de jurnalişti şi cum comentează acuzaţia potrivit căreia Renate Weber nu ar fi avut dreptul la apărare.
“A fost convocată şi a fost prezentă în Comisiile juridice. Putea să vină să participe (la şedinţa de plen – n.red.). Avea nevoie de invitaţie specială? Aşa cum i s-a transmis că poate să participe la procedurile parlamentare… Ăsta este un pretext, nu este un temei serios. PSD poate să atace la Curtea Constituţională”, a replicat Ludovic Orban.
Întreba un apropiat:- De unde iei informația? - De aici. Mai citește și dumneata nenicule!
Andrei PLEȘU : ȚARA A AJUNS PROPRIETATEA PRIVATĂ A UNOR DERBEDEI
“Faptul că sunt român e, totuși, o pură întâmplare. Nu o regret, dar nici nu mi-o pot pune la butonieră. Pot doar spera să valorific atât cât pot șansa aceasta “genetică”, să nu-mi fac de râs locul nașterii și concetățenii, să mă port frumos cu limba română și, vorba lui Constantin Noica, să povestesc și altora câte ceva despre “partea noastră de cer”.
Dar privesc în jur. Ziarele sunt pline de politicieni aflați în urmărire penală sau foarte aproape de ea. Unii sunt vechi “înțelepți” de partid, care au făcut ani, de-a rândul, “jocurile” de la vârf, cu dexteritatea discretă a unor eterne și impenitente eminențe cenușii.
Alții sunt juriști, adică inși care încalcă legile cu extremă competență. Pe unul din ei l-am auzit tunând și fulgerând, în campanie, împotriva hoților care sărăcesc patria, după care, iată, e chemat să justifice, împreună cu soția sa,averi de milioane de euro. Grupurile “infracționale” sunt trans-partinice: dintr-odată, vezi aliniați în boxa acuzaților și pesediști și peneliști și pedeliști și băsiști și anti-băsiști. Afacerile creează solidarități inefabile, diferențele de tabără politică sunt simple mofturi. Numai noi, prostimea, credem că asistăm la mari lupte ideologice. În realitate, mulți dintre cei care mimează, pe scenă dușmănia, “se descurcă” eficient, uniți, subteran, în cuget și simțiri.
Reprezentanții bisericii noastre… am trăit să văd cum Întâi-Stătătorul comunității noastre duhovnicești ridică un banal (dar puternic) mahăr de provincie la rang de laureat al unui ordin legat de numele Sfinților Martiri Brâncoveni. Lecția pe care ne-o transmit ierarhii noștri e simplă: dai bani – ești “vrednic”! Mântuirea devine, astfel, un statut sponsorizabil.
Gazetele și posturile de televiziune au devenit, și ele, un soi de trupe de comando, cu misiuni de lichidare și propaganda.
Moderatorii au ceva între milițieni, procurori și vecine de bloc. Invitațiile la diverse “talk-show”-uri se fac, pare-se, pe bază de “abonament”. Aceiași inși, cu aceleași păreri, prestează tenace, fără exces de imaginație, în teritoriul aceleeași, previzibile obediențe.
Când nu se face politică, se organizează chermeze deșucheate, în care câteva fete cu buze de știucă își valorifică abundent posteriorul, în timp ce câțiva băieți de comitet fac glume în doi peri. Peste tot, numărul VIP-urilor care nu știu românește și gândesc intermitent e în creștere. Atmosfera generală e de bălăcăreală groasă, de îmbrânceală zglobie sau sângeroasă, de suspiciune, de mârlănie. Președintele face dezvăluiri învăluite, primul ministru zâmbește șugubăț, după modelul “șmecherul clasei”, alegătorii intervievați recunosc că, dacă sunt plătiți, votează cum trebuie, îl vor pe Ceaușescu sanctificat și cred că Hitler (spre deosebire de Băsescu) își iubea țara.
Unde trăim? Ce mai putem spera? De care români să fim mândri? Știu că, dincolo de cei pe care i-am pomenit, există marile majorități tăcute, oamenii de ispravă care fac ca lucrurile să meargă, “civilii” onorabili și neglijați. Dar, am o veste proastă pentru ei: țara nu mai e demult a lor! Țara este a unei adunături de netrebnici, care se amuză și se îmbogățesc pe spezele tuturor celor care nu au “cultura” cârdășiei. Țara a ajuns să fie proprietatea privată a unor derbedei.”
(Andrei Pleșu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Aur, aur, aur! Barca de 8 plus 1 aduce al treilea succes al României la Jocurile Olimpice, după 20 de ani După 4 medalii la Jocurile Olimpic...
-
România strigă hoții la Paris: Sabrina Voinea, declarații disperate, cu lacrimi în ochi Gimnasta Sabrina Maneca-Voinea a declarat că se simt...
-
Biserica Ortodoxă, reacție virulentă, după imaginile revoltătoare de la Jocurile Olimpice: Este de natură demonică! Purtătorul de cuvânt al ...
