Autoportret

(n-ai chef de vorbe multe? Sari direct la CV-ul meu pe scurt)

Dominic Samuel Fritz (*1983)

Am devenit politician fără să-mi dau seama: fiind al treilea copil într-o familie cu 8 fraţi, copilăria mea a fost o negociere constantă între nevoile personale ale fiecăruia şi obiectivele micii comunităţi din care făceam parte - familia mea. Am învăţat să spun ceea ce cred, să caut aliați pentru ideile mele și să respect (cam greu, ce-i drept) faptul că nu totul merge după capul meu.

Am crescut la sat - un sat mic aflat la sud de Pădurea Neagră din Germania. Acolo am învățat să iubesc natura și tradiția, dar mi s-a și făcut poftă să văd lumea. Am plecat la 16 ani de acasă cu o bursă oferită de Parlamentul Germaniei. Am trăit un an în Statele Unite, ţară în care m-am simțit pentru prima oară european.

În anul 2003 am absolvit un liceu romano-catolic prestigios în Germania. Dar înainte de a-mi continua studiile formale, am fost curios să învăț direct din viață, de la oameni mai puțin norocoși decât mine. La 19 ani mă găseam în Timișoara, unde am făcut un an de voluntariat la o casă de copii (aici găsești mai mult despre povestea mea cu Timișoara).

Curios să înțeleg de ce nu trăim într-o lume mai bună - și dornic să schimb asta - am studiat științe politice și administrative, ca bursier al Fundației Academice Naționale Germane, la Universitatea din Konstanz (Germania), la Sciences Po Paris (Franța) si la Universitatea din York (Anglia). Lucrarea mea de licență a fost despre politicile sociale din România. Lucrarea de masterat s-a axat pe capacitatea administrației publice în țări ieșite din război.

Am acceptat un post de consilier în cadrul Agenției Germane pentru Cooperare Internațională (GIZ) în 2009. Viața mea profesională mi-a permis de atunci sa contribui la multe eforturi deosebite: am dezvoltat proceduri de management mai bune în cadrul Ministerului Sănătății și al Protecției Sociale din Liberia, am participat la două misiuni de planificare a intervenției umanitare ale Guvernului german care au avut loc după cutremurul devastator din Haiti în 2010, am asistat la negocieri de pace între mai multe țări africane și am coordonat munca unei comisii strategice a Băncii Africane de Dezvoltare condusă de fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan și fostul Director Executiv FMI/fostul Președinte german Horst Köhler.

Din 2016-2019, am fost șeful de cabinet al fostului Președinte Köhler, rol în care am fost responsabil pentru planificarea strategică a activităților fostului președinte, conducerea echipei sale, comunicare politică și colaborarea cu diverse instituții naționale și internaționale.

În perioada 2009-2019, am fost membru al Partidului Verzilor (partid de centru, ecologist) din Germania. Între 2011-2012 am fost ales în biroul local Frankfurt am Main, unde printre altele am co-organizat campania pentru alegerile locale.

După 10 ani dedicați cooperării internaționale, diplomației și administrației publice, vreau să-mi pun în practică pasiunea mea pentru politici publice într-un context concret și local. În locul în care-mi este inima, un loc care a devenit acasă: Timişoara. Ca primar al Timișoarei (mai mult despre viziunea mea pentru Timișoara aici).

În timpul meu liber fac muzică (cânt la pian și la violoncel, compun, dirijez), citesc și merg cu bicicleta. Și stau pe Netflix, “că oameni suntem”. Prietena mea este diplomată în cadrul ONU, (încă) nu avem copii. Am însă 4 fini (2 dintre ei fiind români) și 10 nepoți, pe care îi învăț să-și spună părerea, chiar dacă nu mereu totul merge după capul lor.

 

CV pe scurt

 

EXPERIENȚA PROFESIONALĂ

01/2016-09/2019Funcționar public la Administrația Prezidențială a Germaniei, Șef de Cabinet al fostului președinte german Horst Köhler
01/2013-12/2015Consilier personal al fostului președinte german Horst Köhler
11/2009-12/2012Consilier la Agenția Germană pentru Cooperare Internațională (Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit, GIZ), Departamentul Protecție Socială
  

STUDII

10/2008-09/2009Masterat în Studii de Post-Conflict, Departamentul de Științe Politice, Universitatea din York, Marea Britanie
10/2004-09/2008Licență în Științe Politice și Administrative, Universitatea din Konstanz, Germania
09/2006-07/2007Programul Internațional la Institutul de Studii Politice (Sciences Po) Paris, Franța
Formare continuăCapacity Analysis and Development (2010)
 Systemic Consulting/Change Management (2011/2012)
 Multi-Stakeholder Management (2014)
  

VOLUNTARIAT

2012 - prezentAsociația Culturală TGP (Timișoara, România), președinte
2010 - 2016Centrul de formare “Burg Rothenfels” (Rothenfels, Germania), membru în consiliu de strategie
2006 - 2007Médecins du Monde (Paris, Franța), traducător franceză-română pentru românii fără asigurare medicală
2005 - 2007Societatea Germano-Română “Bodensee” (Konstanz, Germania), membru în consiliul director 
2003 - 2004Federația Caritas Timișoara, Casa Mama și Copilul (Timișoara, România), voluntar
  

LIMBI           

germană (limba maternă), română, engleză, franceză

Dominic Fritz: Am dat șpagă o dată. Ce l-a motivat pe primarul ales al Timișoarei să se implice politic

Primarul ales al Timișoarei, Dominic Fritz, a declarat, la interviul “În fața ta", de la Digi24, că a dat șpagă o singură dată în viața sa, în 2003, când intra pe teritoriul României, venind din Germania. Acesta povestește cum, de-a lungul timpului, refuzul oamenilor din autocar să dea șpagă la intrarea în România l-a “politizat, în sensul bun".

Dominic Fritz, primarul ales al Timișoarei: “Da, o dată (am dat șpagă – n.red.), în 2003. Nici nu mai știu dacă formal a fost în România, pentru că a fost la intrare. Am venit cu autocar, am avut 19 ani. Am fost patru voluntari din Germania. Am fost avertizați că o să ni se ceară 5 euro la intrare și am discutat pe tot drumul ce facem noi. Când a venit atunci și a strâns 5 euro de la fiecare, am avut un plan, că pe de o parte voiam să ne opunem, pe de altă parte eram prea timizi să zicem nu total, așa că am decis că noi patru dăm 10 euro, adică fiecare să plătească doar jumătate. Ăsta a fost compromisul".

Claudiu Pândaru, jurnalist Digi24: Dar acum, dacă vi s-ar mai cere, ați mai da?

Dominic Fritz, primarul ales al Timișoarei: „Nu aș da și nici n-aș lua".

Claudiu Pândaru, jurnalist Digi24: Dacă ați afla că un angajat al primăriei a cerut cuiva șpagă, ce ați face?

Dominic Fritz, primarul ales al Timișoarei: „Aș chema imediat autoritățile competente. Pentru mine asta este baza contractului între cetățean și mine, ca primar, sau între cetățean și autoritatea publică administrativă, că toată lumea este tratată egal, noi toți jucăm după aceleași reguli.

Dacă ceri o autorizație, trebuie să fii tratat indiferent dacă ești bogat sau sărac. Șpaga distruge acest sistem de reguli și poate distruge orice fel de competiție serioasă. Acolo unde nu este competiție, crește medicocritatea. Cu mediocritate nu putem să performăm".

Florin Negruțiu, jurnalist Digi24: Prima și ultima dată când ați dat șpagă, la intrarea în România, a fost 2,5 euro acum 17 ani. Ați mai venit cu autocarul din Germania spre România. Ați observat cumva în autocarul ăla o schimbare de comportament, de atitudine a românilor care se întorceau în țară sau care plecau din țară și li se cereau cei 5 euro de la graniță?

Dominic Fritz, primarul ales al Timișoarei: „Da. Asta pentru mine a fost o experiență care m-a trezit așa și poate m-a și politizat, într-un sens bun. Am observat de-a lungul anilor – în toată sudenția mea veneam cu autocarul, mai târziu când am început să câștig și bani mi-am mai și permis câte un avion - că din ce în ce mai puțini oameni au dat acești 5 euro. Țin minte o situație în care efectiv s-a ridicat un pasager – care mereu se găsește să facă munca murdară - și a mers la prima doamnă care a zis că nu dă și tot așa. A ajuns la mijlocul autocarului și toată lumea a refuzat și atunci persoana respectivă s-a întors rușinat cumva înapoi.

Pentru mine, acest «nu» e foarte puternic. Au fost din ce în ce mai mulți oameni de-a lungul anilor care au refuzat. Pentru mine, asta înseamnă că putem, cu pași mici, să ne facem bine și fiecare contează în această ecuație".

 

Editor : A.C.