Nu vindeţi vatra părintească
O veţi căuta, când n-o mai fi
Dorul greu o să tot crească…
Şi va veţi simţi, pustii.
Din prispă nu mai strigă mama
Dar amintirea ei e vie.
Parc-o auzi cum te tot cheamă
Cum vrei să stingi a ei făclie?
La poartă tata nu-ţi mai şade
Pe banca veche lângă nuc
Dar casa când ţi-o vei revede
Tristeţile toate se duc.
Şi nici miros de cozonaci
În sobă nu mai simţi deloc.
Da-n casa alor tăi te-ncarci
Îţi vine inima la loc.
E casa-n care te-ai născut
Şi ai păşit întâia oară.
În zidurile-i ai crescut
Păcat că timpul iute zboară.
O palmă mică de pământ
De ţi-a lăsat părinţii-n dar
Nu-l vinde, că pamantu-i sfânt
Muncit cu trudă şi amar.
În amintirea alor tăi, mereu…
În sfânta zi de sărbătoare
Din prag să strigi: Părinţi, sunt eu…
Căci amintirea, nu le moare!
De-aş fi avut şi eu părinţi
Şi urma le-aş fi sărutat.
Dar lacrimile-mi sunt fierbinţi
Că m-au făcut şi m-au lăsat!
Dar bunii mei, nici n-am cuvinte
Să mulţumesc lui Dumnezeu
Au ştiut mereu să mă alinte
Ferindu-mă mereu de rău.
Pe Buna Cerul mi-a chemat-o
Şi-acum e sus, la Dumnezeu
Măcar în vis, Doamne mi-arat-o
Plângând, atât te rog şi eu.
Şi bunu-i pregătit de ducă
E măcinat de boală grea
Aş vrea să fiu de azi o stâncă
Sunt totuşi om, nu s-ar putea.
Mi-e dor de casa părintească
Părinţii-mi, Buna-s şi cu Bunu
Să las inima, să-mi crească
Dar nu-i văd azi pe nici unu.
Casa lor, demult vândută
-Plânge sufletul în mine-
Lângă poartă-s ca o slută
Ce privesc, sunt doar ruine.
Nu mutaţi bătrânii vostri
De la casa lor, că-i doare
Nu vă transformaţi în monştri
Pe vieţi, nu-i puneţi zăvoare…
Autor necunoscut!
Cei care recunoasteti versurile, va rugam sa lasati un mesaj cu numele autorului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu