marți, 29 aprilie 2025

Gogule...!

Articol din Adevărul.ro 

Mesajul Ambasadei SUA la București, înainte de alegeri: „Un mandat democratic nu poate fi obținut prin cenzurarea adversarilor”

Ambasada SUA de la București a transmis marți, 29 aprilie, un citat ce-i aparține vicepreședintelui SUA J.D Vance, în contextul în care mai sunt câteva zile până la primul tur al alegerilor prezidențiale.

FOTO: Shutterstock

În contextul în care duminică, 4 mai, are loc primul tur al alegerilor, ambasada SUA a transmis următorul mesaj, fără să menționeze România:

„Un mandat democratic nu poate fi obținut prin cenzurarea adversarilor sau prin ignorarea electoratului, mai ales când sunt în joc întrebări esențiale precum cine are dreptul să facă parte din societatea noastră".

În postare, instituția a publicat și o poză cu textul: „Democrația se bazează pe principiul sacru că vocea oamenilor contează", fiind un citat ce-i aparține lui Vance.

În februarie, în cadrul Conferinței de Acțiune Politică Conservatoare (CPAC), Vance declara că România a „redus la tăcere poporul", din „frică".

„Ceea ce încerc să le spun prietenilor noștri europeni, și cred că ei sunt prietenii noștri, este că această prietenie se bazează pe valori comune. Nu ai valori comune dacă închizi oameni pentru că spun că ar trebui să ne închidem granița. Și nu ai valori comune dacă anulezi alegerile pentru că nu-ți plac rezultatele – asta s-a întâmplat în România. Nu ai valori comune dacă ți-e atât de frică de propriul tău popor încât îl reduci la tăcere", afirmă Vance.

Cu aproximativ o săptămână în urmă, JD Vance a condamnat pentru prima dată anularea alegerilor prezidențiale din România, într-un discurs susținut la Munchen. Acesta a acuzat liderii europeni că folosesc legislația împotriva dezinformării pentru a reduce la tăcere vocile și alegătorii populiști.

Vance a mai declarat atunci că decizia Curții Constituționale a României a fost bazată pe „suspicii nefondate provenite de la o agenție de informații și pe presiunea semnificativă din partea țărilor vecine", menționând că „democrația nu poate fi distrusă prin publicitate digitală dintr-o țară străină, iar dacă cineva crede acest lucru, atunci democrația lor nu a fost foarte puternică la început".

Discursul lui Vance de la Munchen a fost publicat în martie și de ambasada SUA de la București.

Postarea Ambasadei SUA în România a strâns numeroase reacții, atât negative, cât și pozitive. Au fost români care au criticat mesajul lui JD Vance, vicepreședintele SUA: „Diferența dintre voi și noi este ca în timp ce noi abia învățăm democrația, voi deveniți un stat dictatorial pentru ca nu ați avut niciodată un astfel de sistem și sunteți incapabili sa recunoașteți primele semne ale implementării".

duminică, 27 aprilie 2025

Colegul meu de clasă din liceu, Constantin Poenaru, trecut la cele sfinte de ceva vreme

Epistolă către ziarul Info Puls scrisă de Poe C. Poe 


(„Înscrisuri duşmănoase” în Orașul de Piatră) 
    Muzeul Literaturii Române din Bucureşti găzduieşte în peri-oada trei-douăzeci și cinci, martie, două mii cinci, o expoziţie 
insolită cu titlul „Înscrisuri duşmănoase/ Scripta hostilia”. În 
concepţia organizatorului, Asociaţia Ziariştilor Independenţi 
din România, sintagma respectivă, deşi nu se regăseşte în tex-tele legilor sau în Codul Penal, ar fi apărut cu o mare frecvenţă 
în procesele-verbale de interogatoriu, în denunţurile şi rapoar-tele Securităţii, înainte de o mie nouă sute optzeci și nouă, şi ar 
desemna generic „manuscrise de sertar, samizdate, manifeste, 
afişe, caricaturi, cărţi şi broşuri ostile sau doar neconforme ide-ologiei oficiale a celor aproape patruzeci și cinci de ani de co-munism românesc”. 
     Dornic de a vedea cum au acţionat din umbră cei care nu s-au împăcat niciodată cu vechiul regim şi au încercat să creeze 
o lume culturală paralelă, am mers şi eu şi am vizitat cele două 
săli de la muzeu. Mare parte din conţinutul exponatelor îmi e-rau cunoscute. Unele au fost transmise la „Europa Liberă” şi 
le-am ascultat cu inima strânsă de teamă chiar atunci, în acele 
timpuri de răstrişte. Este vorba despre scrisorile deschise către 
Nicolae Ceauşescu semnate de dizidenţi ca Vasile Paraschiv, 
Ion Vianu şi Doina Cornea, despre cronicile literare trimise de 
la Paris de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, despre artico-lele publicate în ziare din Danemarca de fostul meu profesor de 
la facultatea de ziaristică Victor Frunză sau despre manuscri-sele literare ale unor scriitori precum Paul Goma, Rodica Iuli-an, Ioana Orlea, I.D.Sârbu şi Ana Blandiana, interzise în Ro-mânia şi citite în premieră la acest post de radio. 
     Despre alte exponate am aflat abia acum. De exemplu, des -
pre cărţile care au circulat în samizdat, cum ar fi traducerile din 
Lao Tse, Mircea Eliade şi Gabriel Marcel, realizate de Doina 
Cornea, sau despre paginile din jurnalul Florenţei Albu şi măr-turiile despre Radu Filipescu. Tot aici am putut vedea şi maşi-na de scris care a aparţinut celebrului indianist Sergiu George, 
închis în o mie nouă sute șaizeci cu lotul Noica - Pillat, doar 
pentru „vina” de a fi citit pe Cioran şi Eliade. 
    Sunt expuse şi câteva fragmente din jurnalele şi însemnările 
zilnice ale unor persoane mai puţin cunoscute, care voiau să-şi 
demonstreze lor însele că pot încă să-şi exprime neîngrădit opi-niile despre greutăţile vieţii pe care o duceau la fel ca şi cele-lalte milioane de români. Din păcate nu sunt prea multe, deşi 
Asociaţia Ziariştilor Independenţi a încercat să alcătuiască fon-dul necesar acestei expoziţii dând anunţuri în diverse publicaţii 
pentru a-i contacta pe cei care ar fi putut păstra dovezi ale unui 
trecut despre care ştim foarte puţin. 
     Am rămas surprins când am văzut că în expoziţie nu există 
decât o singură mărturie palpabilă despre ziare sau reviste 
clandestine apărute în perioada o mie nouă sute patruzeci și 
șapte - o mie nouă sute optzeci și nouă. Astfel, alături de do-sarul de penitenciar al lui Mihai Creangă este prezentată prima 
pagină din ziarul „România” pe care acesta a vrut să îl reali-zeze la începutul anului o mie nouă sute optzeci și nouă îm-preună cu alţi doi colegi ziarişti, Petre Mihai Băcanu şi Anton 
Uncu, precum şi cu tipograful Alexandru Chivoiu. Doar atât, 
ca şi cum nu ar mai fi apărut, fie şi într-un circuit mai restrâns, 
şi alte publicaţii în afara celor legale. Să fim noi mai săraci în 
acest domeniu decât alte ţări foste comuniste? Nu neapărat, mi-a explicat într-o convorbire telefonică Doina Jela, secretarul 
Asociaţiei Ziariştilor Independenţi şi „sufletul” acestei mani-festări, dar, fiind organizată pe principii de benevolat, expo-ziţia de la Muzeul Literaturii Române nu putea oferi decât ceea 
ce a primit în urma anunţurilor de participare. 
     În acest context, i-am spus doamnei Jela că pot să aduc şi eu 
la expoziţia „Înscrisuri duşmănoase”, ediţia din vară, de la Mu-zeul memorial al victimelor comunismului şi rezistenţei de la 
Sighetu Marmaţiei, mai multe reviste „manuscrise” proprii, 
cum ar fi „Dacia”, „Universul”, „Cotidian”, „Poesis”, „Pegas”, 
„Rebus” sau „Luncavăţul”, scoase de mine în Orașul de Piatră 
încă de prin o mie nouă sute șaizeci și cinci, adică la paispre-zece ani. Acestea erau scrise cât mai caligrafic, cu peniţa, pe 
foi de caiet de matematică obişnuit şi încercau să concureze 
publicaţiile literare, de sport sau de rebus oficiale. Majoritatea 
erau inofensive, căci prima mea dorinţă a fost să îmi creez doar 
o „lume paralelă”, numai a mea, diferită de cea din jur de care 
nu eram prea mulţumit. Abia mai târziu am devenit şi „revo-luţionar”, chiar ostil regimului prin ideile pe care le vehicu -
lam. Astfel, în 1968, pe fondul mişcărilor studenţeşti din Fran-
ţa şi al reprimării „Primăverii de la Praga”, am publicat într-una din revistele mele, în „Universul”, un „Manifest al presei 
mondiale”, prin care ceream abolirea cenzurii şi libertatea pre-sei. 
     Tot prin o mie nouă sute șaizeci și opt am început să scot şi 
revista „Balenele”, împreună cu Nikita Fedorov şi Toschris 
Ceckirdas, pe atunci mai mult poet decât pictor. Mai publicau 
alături de noi George Ţărnea, Geo Mihca, Dumitru Velea, Du-mitru Constantin. Era o revistă destul de îndrăzneaţă şi non-conformistă pentru acele timpuri, pentru că aici apăreau, de 
exemplu, „versuri albe” și lozinci cu libertatea presei şi s-au 
pus bazele unui nou curent literar denumit „introductivism”, 
revendicat de la avangardismul interbelic; s-au tradus din „Le 
Monde” articole despre scriitorul ex-sovietic exilat la Paris A -
lexandre Soljeniţân, despre care în România se putea auzi nu-mai la „Europa Liberă”. Revistele mele circulau printre cole-gii de clasă sau de cenaclu literar, fiind citite cu fereală. Cu 
toate acestea, la un moment dat am fost turnat de cineva, a 
venit prim secretarul Comitetului municipal al UTC, m-a ridi-cat din timpul unei ore de literatură şi m-a dus la sediu, unde 
am fost anchetat o zi întreagă în prezenţa unui ofiţer de Secu-ritate. 
    Prin urmare, în iunie voi expune o parte din revistele mele 
„manuscrise” la Sighetu Marmaţiei. Până atunci, sper să găsesc 
înţelegere la factorii de conducere ai Bibliotecii Judeţene Piatra 
şi să deschid, poate în luna mai, o expoziţie cu toate revistele 
scoase de mine în anii de liceu, ca şi cu cărţile „editate” tot a-tunci în format samizdat. Va fi un prilej nimerit de a vedea pe 
viu că au existat şi în România, în Orașul de Piatră, ziare şi 
reviste clandestine, chiar dacă scrise de mână. 
Poe C. Poe, 3 martie 2005


Termenul samizdat provine din limba rusă (самиздат, „autoeditare”) și desemnează o practică din perioada sovietică prin care indivizi sau grupuri reproduceau și distribuiau clandestin texte, literatură sau publicații interzise de regimul comunist. Aceste materiale, adesea copiate manual sau cu mijloace rudimentare (mașini de scris, mimeografe), includeau opere literare, eseuri politice, poezii sau alte scrieri care sfidau cenzura oficială. Samizdatul era un act de rezistență culturală și intelectuală, esențial pentru păstrarea libertății de expresie în contexte opresive.Exemple cunoscute includ scrieri ale disidenților precum Aleksandr Soljenițîn sau Václav Havel. Termenul este folosit astăzi și în sens mai larg, pentru a descrie orice formă de publicare independentă, neoficială, în special în contexte autoritare.


sâmbătă, 26 aprilie 2025

Lumina merilor.Doi pe aceeași bancă.


Miezul nopții imi ațâtă simțurile. Mintea o ia razna pe câmpurile copilăriei. Privesc casa bunicilor, bunicii, nucul de pe vâlcea, undeva în spatele grădinii țaței Lenuța, ruda dragii mele bunici, Maria, care m-a crescut cu drag, mi-a pus primul creion în mână și de atunci nu-l las deloc să se odihnească.

Multe vâlcele în satul copilărie, chiar și numele județului. Peste vâlcea sălășuiau bunicii dinspre tată, tot o Marie și un Vasile ca ceilalți doi, toți truditori ai țarinei românești, strămoșești.

Noi, strănepoții lor am plecat în lume, ba chiar în lumea largă.

Dealurile, vâlcelele nu se mai vedeau. Am trudit pentru noi, pentru țară. Ne-am făcut un nume. Am cunoscut miliardari ai lumii, generali, politicieni, oameni de afaceri, români, mulți dintre ei plecați din România după cel de-al doilea Război Mondial, miniștrii, consilieri, colonei, soldați și  mulți, mulți alții.

Acum e rândul copiilor și  nepoților să lupte pentru România. Și  o fac cu cinste!

Vin alegerile prezidențiale! De vreo doi-trei ani mai scriam câteva gânduri unui actual prezidențiabil. Acum aleargă și el prin lume. Promite multe. Poate va fi chiar președintele țării. Poate! Un sfat pot să-i dau: Ai grjă, fii același cum te-am cunoscut pe rețelele sociale! Succes!

Noi doi pe o bancă într-o curte țărănească, a noastră de câteva zeci de ani. Merii sunt plini de flori. Parfumul mahoniei ne gâdilă simțul olfactiv. Curtea îi plină de ierburi și flori. Puterile noastre sunt din ce în ce mai slabe. 

Privesc merii infloriți. O mare albă! Rai, Doamne!

Nu-mi mai vine somnul! Se apropi zorile. Și mintea îmi  fuge la mama, nonagenară cu multe probleme.

Scriu, descriu, unele gânduri stau pitite după dealurile conștiinței mele. Nu se lasă  devoalate.

Să  așteptăm alte vremuri!

Duminica Tomii


vineri, 25 aprilie 2025

Lipicioasa

Planta **lipicioasă** (Galium aparine), cunoscută și sub denumirea de „rochița-rândunicii” sau „lipitoare”, are multiple beneficii pentru sănătate datorită compușilor săi activi, cum ar fi flavonoidele, taninurile, acizii fenolici și iridoizii. Iată principalele beneficii:

1. **Efect diuretic și detoxifiant**: Stimulează eliminarea toxinelor prin urină, fiind utilă în afecțiuni renale minore, infecții urinare sau edeme.

2. **Proprietăți antiinflamatorii**: Ajută la reducerea inflamațiilor, fiind folosită tradițional pentru dureri articulare sau reumatism.

3. **Susținerea sănătății pielii**: Datorită efectelor sale astringente și cicatrizante, poate fi aplicată extern pentru vindecarea rănilor, eczemelor, psoriazisului sau iritațiilor pielii.

4. **Efect limfatic**: Stimulează drenajul limfatic, fiind benefică în cazuri de ganglioni inflamați sau pentru detoxifierea sistemului limfatic.

5. **Acțiune antioxidantă**: Compușii săi protejează celulele împotriva stresului oxidativ, contribuind la prevenirea îmbătrânirii premature.

6. **Susținerea digestiei**: Poate calma probleme digestive minore, cum ar fi balonarea sau indigestia, datorită proprietăților sale calmante.

### Mod de utilizare:
- **Ceai**: Se prepară din 1-2 lingurițe de plantă uscată la 250 ml apă fierbinte, lăsată la infuzat 10-15 minute. Se consumă 1-2 căni pe zi.
- **Extern**: Sucul proaspăt sau cataplasmele din plantă zdrobită se aplică pe piele pentru afecțiuni dermatologice.
- **Tinctură**: Se poate folosi conform indicațiilor unui specialist.

### Atenție:
- Consumul excesiv poate cauza iritații gastrice sau renale.
- Femeile însărcinate sau care alăptează și persoanele cu afecțiuni renale severe ar trebui să evite utilizarea fără consult medical.
- Poate interacționa cu medicamente diuretice sau anticoagulante.


**Galium aparine** (lipicioasa sau turița) conține o serie de substanțe bioactive care contribuie la proprietățile sale medicinale. Principalele componente chimice sunt:

1. **Acizi fenolici**:
   - Acid clorogenic
   - Acid cafeic
   - Acid p-cumaric
   - Aceste substanțe au proprietăți antioxidante și antiinflamatorii.

2. **Flavonoide**:
   - Rutină
   - Quercetină
   - Acestea contribuie la efectele antioxidante și la protejarea vaselor de sânge.

3. **Iridoid glicozide**:
   - Asperulozidă
   - Monotropeină
   - Aceste substanțe au efecte diuretice, detoxifiante și antiinflamatorii.

4. **Tanine**:
   - Au proprietăți astringente și antimicrobiene.

5. **Alcaloizi** (în cantități mici):
   - Cum ar fi cafeina (în urme), care poate avea un efect stimulator ușor.

6. **Uleiuri esențiale** (în cantități reduse):
   - Contribuie la aroma plantei și pot avea efecte ant בְּמֹשֵׁה לְךָ וְאֵלֶּה אֲשֶׁר בְּךָ, וְהַזֹּאת לָךְ לְהִתְיַצֵּב בְּמַעֲמָדְךָ לְבַדֶּךָ עַל־הָאָרֶץ אֲשֶׁר אַתָּה נֹתֵן לָנוּ, וְנָתַתִּי לְךָ אֶת־לֵב חָכָם וְנָבוֹן אֲשֶׁר לֹא־הָיָה כְמֹךָ לְפָנֶיךָ וְאַחֲרֶיךָ לֹא יָקוּם כָּמֹוךָ.
   - Contribuie la efectele antimicrobiene și antioxidante.

7. **Cumarni**:
   - Au efect anticoagulant și pot susține sănătatea sistemului limfatic.

8. **Saponine**:
   - Pot avea efecte diuretice și detoxifiante.

9. **Vitamine și minerale**:
   - Vitamina C (antioxidant)
   - Siliciu (susține sănătatea pielii și țesuturilor conjunctive)
   - Calciu, potasiu și alte minerale în cantități mici.

Aceste substanțe conferă plantei proprietăți diuretice, antiinflamatorii, antioxidante, detoxifiante și de susținere a sistemului limfatic, fiind utilizată tradițional în afecțiuni renale, inflamații, răni și pentru detoxifierea organismului.

**Notă**: Utilizarea **Galium aparine** în scop medicinal trebuie făcută cu precauție, preferabil sub supravegherea unui specialist, deoarece poate interacționa cu anumite medicamente sau poate avea contraindicații în unele cazuri.

miercuri, 23 aprilie 2025

Veșnicia



Rugăciune sufi

„Doamne, când ascult vocile animalelor, foşnetul copacilor, murmurul apelor, ciripitul păsărilor, vuietul vântului sau bubuitul tunetului, simt în ele o mărturie a unităţii Tale; simt că Tu eşti puterea supremă, atotştiinţa, înţelepciunea supremă, justiţia supremă.
      Doamne, Te recunosc în încercările prin care trec. Îngăduie, Doamne, ca mulţumirea Ta să fie mulţumirea mea. Ca eu să fiu bucuria Ta, acea bucurie pe care o simte un Tată în faţa fiului său. Şi ajută-mă să-mi amintesc de Tine în linişte şi cu hotărâre, chiar şi atunci când îmi va fi greu să spun că Te iubesc”.

Rugăciunea sufi, cunoscută și sub denumirea de „dhikr” (amintirea lui Dumnezeu), este o practică spirituală centrală în sufism, ramura mistică a islamului.

 Aceasta implică recitarea numelor divine ale lui Allah, versete din Coran, sau formule specifice, cu scopul de a aprofunda conexiunea spirituală și de a atinge o stare de puritate și prezență divină.

Caracteristici ale rugăciunii sufi:Dhikr:Poate fi individual sau în grup, adesea acompaniat de ritmuri sau mișcări (cum ar fi rotația dervișilor dansatori).Exemple: repetarea „La ilaha illallah” (Nu există alt zeu în afară de Allah) sau a celor 99 de nume ale lui Allah.Se concentrează pe respirație, ritm și intenție, pentru a purifica inima.Invocații și poezii mistice:Poeți sufi precum Rumi, Hafiz sau Al-Ghazali au inspirat rugăciuni și meditații profunde, adesea exprimate sub formă de versuri sau cânturi.De exemplu, rugăciuni precum „Saum” sau „Salat” pot include invocații pentru lumină interioară și uniune cu divinul.Rugăciuni specifice:Rugăciunea Inimii: O practică comună în ordinul sufi Naqshbandi, unde se repetă numele lui Allah în tăcere, sincronizat cu bătăile inimii.Hizb al-Bahr (Litania Mării): O rugăciune atribuită lui Abul Hasan al-Shadhili, folosită pentru protecție și binecuvântare.Exemplu de rugăciune sufi simplă:„SubhanAllah, Alhamdulillah, Allahu Akbar”
(„Slavă lui Allah, Mulțumire lui Allah, Allah este cel mai mare”)

Aceasta poate fi repetată de mai multe ori, cu concentrare asupra sensului spiritual.Contexte și practici:Rugăciunile pot varia între ordinele sufi (ex. Qadiriyya, Mevlevi, Chisti).Unele includ muzică (qawwali) sau dansuri ritualice (whirling dervishes).Scopul este „fana” (dizolvarea eului) și „baqa” (permanența în Dumnezeu).Dacă dorești o rugăciune anume sau informații despre un ordin sufi specific, te pot ajuta cu detalii!

Pensii



Paul Coelho, Aleph


Oh, nu! Iarăşi un ritual? Iarăşi să invoc forţele invizibile să se manifeste în lumea vizibilă? Ce legătură are asta cu lumea în care trăim astăzi? Tinerii termină facultatea şi nu găsesc de lucru. Bătrânii ajung la pensie fără să aibă bani de nimic. Adulţii n-au timp să viseze – de la 8 dimineaţa până la 5 după-masa luptă ca să-şi întreţină familia, să plătească studiile copiilor, înfruntând ceea ce cu toţii numim „realitatea crudă”.
      Lumea nu a fost niciodată atât de frământată ca acum: războaie religioase, genocid, degradarea mediului înconjurător, crize economice, depresie, sărăcie. Toţi îşi doresc soluţii imediate care să rezolve măcar câteva dintre problemele lumii sau ale vieţii personale. Dar viitorul se anunţă tot mai sumbru.
      Şi iată-mă acum şi pe mine, vrând să avansez conform unei tradiţii spirituale ale cărei rădăcini se află într-un trecut îndepărtat, străin de toate provocările momentului prezent.

Iată bogăția mea!