Poezie

EXCEPTIONALA POEZIE!! DE PASTRAT, PREDATA ELEVILOR SI CITIT IN PARLAMENT!!!!!!!!! LECȚIE DE ISTORIE

 de Nicolae Drăgușin 

  

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram 

Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam 

Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei 

Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei 

  

Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează 

Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează 

Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide 

Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide 

Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăţi 

Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi 

Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază 

Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează 

  

Ne învată idioţii că Bălcescu a fost laş 

Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş 

Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii 

Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii? 

  

Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate 

Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate 

Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi 

Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi? 

Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată nobilime elevată! 

Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc 

Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc! 

  

Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine 

N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine! 

Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă 

Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă! 

  

Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul 

Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul 

Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi 

Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi 

Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni 

  

Ca un preambul la imnul ”Deşteptaţi-vă români” 

Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul 

Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul 

Munţii nostri aur poartă, am putea să fim bogaţi 

Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi 

Biciuiţi de monştrii vremii si răpuşi de neputinţă 

Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă 

Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi 

  

Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci... 

  

Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară 

Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară? 

Groşii si libidinoşii, snobii si analfabeţii, 

Banii mulţi si burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii 

Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre 

  

Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre 

Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii 

Si-am trimis toţi imbecilii, proastele si aroganţii 

Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toti 

Si să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi 

Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale 

Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale 

Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume 

Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume? 

Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul 

De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul? 

Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili 

Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili? 

Creierele geniale sunt trimise la străini 

Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini 

  

Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară 

Să fim pentru haimanale animale de povară 

Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar 

  

Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar 

Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii 

Si nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii” 

Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente 

Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente 

Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee 

Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee 

Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie 

Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie 

Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte 

Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte 

Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat 

Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat

Aquila chrysaetos

The Golden Eagle (Aquila chrysaetos) is one of the best known birds of prey in the Northern Hemisphere. Like all eagles, it belongs to the family Accipitridae. Once widespread across the Holarctic, it has disappeared from many of the more heavily populated areas. Despite being locally[specify] extinct or uncommon, the species is still fairly ubiquitous, being present in Eurasia, North America and parts of Africa. The highest density of nesting golden eagles in the world lies in southern Alameda County, California.

These birds are dark brown, with lighter golden-brown plumage on their heads and necks. It has a wingspan averaging over 2 m (7 ft) and up to 1 m (3 ft) in body length. They are extremely swift, and can dive upon their quarry at speeds of more than 150 miles (241 kilometers) per hour.

Golden Eagles use their speed and sharp talons to snatch up rabbits, marmots, and ground squirrels. They also eat carrion, reptiles, birds, fish, and smaller fare such as large insects. They have even been known to attack full-grown deer.

Golden Eagle pairs maintain territories that may be as large as 60 square miles (155 square kilometers). They are monogamous and may remain with their mate for several years or possibly for life. Golden eagles nest in high places including cliffs, trees, or human structures such as telephone poles. They build huge nests to which they may return for several breeding years. Females lay from one to four eggs, and both parents incubate them for 40 to 45 days. Typically, one or two young survive to fledge in about three months.
Adult Golden Eagles range considerably in size, though some are among the largest eagles of the genus Aquila. Most subspecies of Golden Eagle vary in the range from 65 to 100 cm (26–40 in) in length, wingspan can range from 150 to 240 cm (60–96 in), and weight is from 2.5 to 7 kg (5.5–15.5 lb). The smallest-bodied subspecies is A. c. japonica while A. c. daphanea is the largest on average. However, wild specimens fromNorthwestern North America (A. c. canadensis) can exceed normal dimensions, as the largest recorded weighed 9 kg (20 lbs) and had a body length of 102 cm (40.1 in). As with many Accipitriformes, females are considerably larger than males, in the case of the Golden Eagle they weigh one-quarter to one-third more than male birds.

The plumage colours range from black-brown to dark brown, with a striking golden-buff crown and nape, which give the bird its name. The upper wings also have an irregular lighter area. Immature birds resemble adults, but have a duller more mottled appearance. Also they have a white-banded tail and a white patch at the carpal joint, that gradually disappear with every moult until full adult plumage is reached in the fifth year. Contour feathers may be moulted in a short time span.

Golden eagle predominant prey is leporids (hares and rabbits) and sciurids (ground squirrels, prairie dogs & marmots), the two groups normally comprising 50-94% of the diet of nesting eagles. Additional mammals regularly taken include mice, martens, foxes, young deer and mountain goats. The secondary important prey group for eagles are other birds. Various gallinaceous birds (largely phasianids, ptarmigans and grouse) are the most significant avian prey. However, virtually any bird, from a jay to a swan, is potential prey. During winter months when prey is scarce, Golden Eagles scavenge on carrion to supplement their diet. Sometimes when no carrion is available golden eagles will hunt down large prey, such as goat-antelopes and caribou. There is one confirmed report of a Golden Eagle snatching the cub of a Brown Bear, and several other unverified attacks. Golden eagles are avian apex predators, meaning a healthy adult is not preyed upon.There are records of golden eagles killing and eating large raptors such as Eurasian Eagle Owls, Gyrfalcons, Northern Goshawks and Buteo hawks, whether adults, nestlings or eggs. Falcons, jaegers and Buteos like Rough-legged Hawks, which are normally competitors, have worked together to group-mob Golden Eagles that have passed their adjacent nesting areas. More commonly, Golden Eagles kleptoparasitize, or steal prey, from other raptors. Despite being often smaller in size, they are capable of displacing large vultures, of both unrelated families, from carrion. However, the Bald Eagle and White-tailed Eagle can displace Golden Eagles in competition over food and vice versa. Golden Eagles have very good eyesight and can spot prey from a long distance. The Golden Eagle has a resolving power 8x more powerful than a human. The talons are used for killing and carrying the prey, the beak is used only for eating. They often have a division of labour while hunting, one bird driving the prey towards its waiting partner.On the other hand, the size difference between males and females allows more unpaired birds to live off the land, which is helpful to maintain a sufficiently large population for this large and slowly-maturing bird.

Golden Eagles usually mate for life. They build several eyries within their territory and use them alternately for several years. These nests consist of heavy tree branches, upholstered with grass when in use. Old eyries may be 2 metres (6.6 ft) in diameter and 1 metre (3.3 ft) in height, as the eagles repair their nests whenever necessary and enlarge them during each use. If the eyrie is situated on a tree, supporting tree branches may break because of the weight of the nest. Certain other animals – birds and mammals too small to be of interest to the huge raptor – often use the nest as shelter. Their predators are just the right size for Golden eagle prey, and therefore avoid active eyries.

The female lays one to four (usually two) eggs between January and September (depending on the locality). The eggs vary from all white to white with cinnamon or brown spots and blotches. They start incubation immediately after the first egg is laid, and after 40 to 45 days the young hatch. They are covered in fluffy white down and are fed for fifty days before they are able to make their first flight attempts and eat on their own. In most cases only the older chick survives, while the younger one dies without leaving the eyrie. This is due to the older chick having a few days’ advantage in growth and consequently winning most squabbles for food. This strategy is useful for the species because it makes the parents’ workload manageable even when food is scarce, while providing a reserve chick in case the first-born dies soon after hatching. Golden eagles invest much time and effort in bringing up their young; once able to hunt on their own, most golden eagles survive many years, but mortality even among first-born nestlings is much higher, in particular in the first weeks after hatching.

As with many raptors, golden eagles congregate once a year. In Eurasia and North America, this congregation usually occurs in the Autumn. The largest known congregation, in number of birds present, of the golden eagle is in the state of Montana in October. The congregation site is the east slope of the Bridger Mountains and adjacent Bridger Canyon. The mountain range is on the edge of the Rocky Mountain chain, where it borders parts of the Great Plains and several island ranges. Golden eagles from all over North America congregate here before migrating for the winter.

Copyright/wikipedia

Sa nu ziceți ca n-am dreptate când cataloghez mahării lumii și acțiunile lor războinice!

Furate, furate, furate...... 

SUA restituie Irakului 17.000 de artefacte furate în anii de război

Cele 17.000 de antichități vor călători cu premierul irakian Moustafa al Kazimi, care se întoarce joi în țara sa după o vizită la Washington

Statele Unite ale Americii vor restitui Irakului 17.000 de artefacte arheologice, vechi de aproape 4.000 de ani şi furate de-a lungul ultimelor decenii, o restituire „fără precedent", a spus miercuri Ministerul irakian al Culturii, anunță Le Figaro.

„Este vorba despre cea mai importantă restituire de antichităţi Irakului", a declarat ministrul irakian al Culturii, Hassan Nazim, într-un comunicat, adăugând că este vorba de „rezultatul mai multor luni de eforturi ale autorităţilor irakiene care au lucrat cu ambasada lor la Washington".

Piesele arheologice au ajuns în SUA după invadarea Irakului de către armata americană în 2003.

Majoritatea pieselor documentează „schimburile comerciale în perioada sumeriană", una dintre cele mai vechi civilizaţii din Mesopotamia, potrivit comunicatului Ministerului irakian al Culturii.

Printre piesele restituite ar putea figura o tăbliță de argilă cuneiformă veche de 3.500 de ani, catalogată drept „un bun cultural furat" introdus fraudulos pe piaţa de artă americană, şi pe care SUA speră să o redea Irakului, potrivit Ministerului american al Justiţiei, care nu a precizat totuşi când acest artefact se va întoarce în ţară.

Tăblița de argilă conţine fragmente din „Epopeea lui Ghilgameş", considerată drept una dintre cele mai vechi opere literare ale umanităţii şi care narează aventurile unui rege puternic al Mesopotamiei în căutarea nemuririi.

Antichitățile irakiene au fost furate din țară vreme de zeci de ani, ca efect al multiplelor conflicte pe care le-a cunoscut țara și, în special, invaziei americane din 2003.

„Este imposibil să se cuantifice numărul de piese furate din siturile arheologice", a explicat pentru AFP Qahtan al-Obaid, director de Antichități și patrimoniu al muzeului din Basra. Furtul antichităților este, de regulă, operat de rețele de crimă organizată, dar uneori este și actul populațiilor locale, care prin vânzarea de artefacte încearcă să își asigure supraviețuirea, a mai spus Qahtan al-Obaid.

Siturile arheologice din Irak au fost grav avariate și neglijate, iar muzeele au fost jefuite după căderea dictatorului Saddam Hussein în 2003. Aproximativ 15.000 de piese au fost furate numai din Muzeu Național al Irakului din Bagdad.

“Sper că în viitorul apropiat vom putea recupera și restul proprietăților noastre, în special din Europa", a declarat ministrul irakian al Culturii în comunicatul său de presă.

Știre din cursdeguvernare.com

Am mai comentat:

"Două decenii de la debutul "Furtunii în Deşert"

Cu exact 20 de ani în urmă a izbucnit cel de-al doilea război din Golful Persic. Pentru SUA, "Furtună în Deşert", a fost un război împotriva unui aliat regional - Irakul condus de Saddam Hussein.

    

Tanc irakian distrus în nordul Kuweitului, în 1991

Pe 17 ianuarie 1991 a debutat în forţă operaţiunea Furtună în Deşert - primul război transmis în direct la televizor. Exploziile şi fulgerele de lumină pe fondul verde al ecrandelor tv s-au întimpărit în memoria colectivă a americanilor şi nu numai. Imagini cu instalaţii petroliere irakiene în flăcări, incendiate de trupele lui Saddam Hussein aflate în retragere. Memorabilă a rămas şi fraza propagandistică a liderului irakian, care a vorbit despre o "mamă a tuturor bătăliilor".

Războiul din Golf este clipa cea mare pentru reporterul CNN Peter Arnett, care, în ianuarie 1991, era singurul corespondent occidental în măsură să relateze în direct despre bombardamentul american de pe acoperişul hotelului Al Rashid din centrul Bagdadului. "Să lăsăm omenirea să audă cum sună războiul" - acesta a fost sloganul lui Arnett. După o asurzitoare explozie, care a făcut să se cutremure întreg hotelul, Arnett a spus neînfricat: "Mă duc din nou la fereastră."

Reporterul a reuşit să capteze atenţia publicului american şi s-o îndrepte spre cele ce se întâmplau în Golful Persic. Asta fiindcă pe 2 august 1990 când, la ordinul lui Saddam Hussein, 100.000 de soldaţi au năvălit în învecinatul Kuweit ocupând fulgerător bogatul emirat, opinia publică din SUA abia dacă băgase de seamă. Saddam Hussein şi generalii săi s-au aşteptat ca administraţia de la Washington şi întreg occidentul să accepte tacit anexarea Kuweitului de către un aliat al SUA. La urma-urmei, administraţia de la Washington îl sprijinise masiv pe dictatorul din Bagdad, prin livrări de arme şi informaţii secrete, în primul război din Golf, cel irakiano-iranian. Potrivit unui inspector al Naţiunilor Unite, SUA ar fi livrat Irakului inclusiv arme chimice. Deviza americanilor părea să fie la acea vreme: "Saddam este un criminal, dar este criminalul nostru."

Când trupele irakiene au invadat Kuweitul, Washingtonul a reacţionat cu indiferenţă. La întrebarea cum ar reacţiona America la o posibilă invadare a emiratului, Departamentul de Stat de la Washington a comunicat: SUA nu au încheiat un acord de alianţă cu Kuweitul. Iar ambasadoarea SUA în Irak, April Glaspie, i-a declarat lui Saddam Hussein că America nu se bagă în conflicte inter-arabe, cum ar fi cel dintre Irak şi Kuweit, ţări cu litigii de frontieră.

La o săptămână după primirea acestor asigurări, trupele lui Saddam Hussein au invadat Kuweitul. Emiratul a devenit rapid cea de-a 19-a provincie irakiană. Vreme de cinci luni, Irakul a ignorat toate rezoluţiile ONU şi masivele presiuni venite din toată lumea. Apoi, surprinzător, pe 17 ianuarie 1991, preşedintele SUA, George Bush senior a apărut în faţa camerelor de luat vederi, declarând: "Cu cinci luni în urmă, Saddam Hussein a început un sângeros război împotriva Kuweitului. Din această noapte, alianţa contraatacă."

Această alianţă era compusă din SUA şi alte 34 de ţări, inclusiv Siria, Arabia Saudită, Egipt şi Franţa. Pentru a-i mobiliza pe americani în favoarea operaţiunii "Furtună în Deşert", administraţia de la Washington a comandat agenţiei de publicitate Hill and Knowlton din New York o minciună propagandistică: "Irakienii au luat nou-născuţi din incubatoare şi i-au lăsat să moară pe duşumeaua rece din beton." Afirmaţia a fost făcută în faţa Comisiei pentru Drepturile Omului a Congresului american de o aşa-zisă soră de caritate care a reuşit să se refugieze din Kuweit. În realitate însă, acest martor mincinos era fiica ambasadorului kuweitian la Washington. Vădind un mare talent actoricesc, tânăra în vârstă de 15 ani, a interpretat foarte convingător textul pregătit de agenţia de publicitate, adăugând cu lacrimi în ochi: "Am văzut eu însămi cum soldaţii irakieni au pătruns în spital." În urma acelei emisiuni, publicul american a sprijinit fără rezerve războiul început de George Bush senior.

În bombardamentele permanente care au durat cinci săptămâni şi-au pierdut viaţa estimativ 135 000 de irakieni. Aviaţia americană şi aliată a executat 116.000 de raiduri de bombardament înainte ca, pe 24 februarie 1991, să fie lansată ofensiva terestră. O sută de ore mai târziu trupele americane se aflau la porţile Bagdadului. Războiul luase sfârşit.

Totuşi, America nu avea legitimitate pentru a ocupa Irakul şi pentru a-l alunga de la putere pe Saddam Hussein. Dick Cheney, ministru american al Apărării în acea epocă sublinia: "Cine îl alungă de la putere pe Saddam Hussein şi regimul său riscă o divizare a Irakului şi întărirea Iranului. Apoi, câte vieţi de soldaţi americani valorează Saddam Hussein? Considerăm că nu prea multe."

Cheney avea să dea un răspuns mai complet la această întrebare mult mai târziu, în calitate de vicepreşedinte american: Mai bine de 4.200 de militari americani au murit în războaiele împotriva lui Saddam Hussein.

Autor: Ralph Sina / Ioachim Alexandru

Redactor: Vlad Drăghicescu"

În 1994 am fost invitatul armatei irakiene. Am mai scris articole privind această vizită de afaceri în Irak. Nu o să-mi scoată nimeni din minte imaginile din Bagdad, nici cu forcepsul, despre tragismul populației irakiene ca urmare a intervenției militare americane. Am fost cazat în același hotel, cel menționat în articol, Al Rashid. O singură idee: intervenție clară pentru acapararea bogățiilor Irakului, ceea ce s-a și întâmplat. 

Nu o să uit nici statuile lui Saddam Hussein, oligofrenul, criza alimentară și de medicamente, căldura, ospitalitatea omului de rând, sărăcia extremă, cisternele de benzina, sute, ce se deplasau zilnic pe autostrada catre Iodania, singura legătură cu lumea, mâncarea congelată, reincalzită și servită clintilor hotelului, cutia de pantofi plină cu dinari irakieni, unii cu figura lui Saddam, primită la schimbul a 100 dolari americani, irakianul care ma aștepta zilnic cu o cafea ca să-i intru în magazin, benzina la pompe la un preț de nimic, salariu de general al armatei irakiene, echivalentul a câțiva dolari, foamea copiilor, produsele alimentare toate pe tichete și care nu acopereau necesitățile familiale de niciun fel, și multe, multe altele. Sunt imagini care mă vor urmări toată viața. 

În rest istorie sângeroasă, ce a urmat în Irak. Oligofrenul a fost prins după un alt război. Democrația sub tutelă americană, vai de capul ei. Lipsuri materiale drastice. A dispărut benzina de la pompe.

Acum un fost coleg de la Interne este ambasador în Irak. 

O măsură guvernamentală de bun simț economic

Claudiu Năsui: Zero taxe pe salariul minim e o măsură care începe de la 1 ianuarie 2022, într-un sector privat / Poate fi HoReCa

Neimpozitarea salariului minim ar putea fi o soluţie pentru păstrarea forţei de muncă în ţară, iar această măsură va începe la 1 ianuarie 2022 într-un sector privat, care ar putea fi HoReCa, a declarat miercuri, într-o conferinţă de presă, ministrul Economiei, Claudiu Năsui.

„Penuria de forţă de muncă a fost o problemă veche a României, de dinainte de pandemie. Românii muncesc, sunt harnici, doar că pleacă din România, nu muncesc în România. Nu o fac din lipsă de patriotism, trimit banii înapoi în ţară. Economisesc bani şi investesc, îşi fac o casă la noi, fac un business înapoi în ţară, dar munca efectivă nu o desfăşoară în ţară. Şi ar trebui să ne punem nişte întrebări. De ce? Pentru că suntem săraci şi alţii sunt mai bogaţi? Da. Şi asta este o parte din răspuns. Am avut 45 de ani de comunism, nu are cum să nu lase cicatrici adânci. Dar sunt şi alte ţări în Europa de Est care au avut 45 de ani de comunism, poate nu la fel de dur ca al nostru. Dar trebuie să ne punem nişte întrebări. Ce facem noi diferit faţă de ceilalţi: Şi aici este soluţia aceasta a neimpozitării salariului minim. Adică un scut fiscal pe salariul minim. Salariul minim e deja mic, haide să îl lăsăm omului. (…) Zero taxe pe salariul minim este o măsură din programul de guvernare, care începe de la 1 ianuarie 2022 într-un sector privat, sector care nu a fost încă ales, dar care, nu vă ascund, ar putea foarte bine fi HoReCa, din mai multe motive", a explicat Năsui, potrivit Agerpres.

El a subliniat că nu este vorba despre asistenţă socială, nu este o politică socială, ci este o politică fiscală care ar avea efecte sociale extraordinare, ar reduce sărăcia, ar încuraja munca, ar activa forţa de muncă, ar ţine oamenii în România.

Citește integral pe economedia.ro

Când există astfel de perioade trebui să tai cu cuțitul putregaiul. Altfel, se infectează tot corpul.

Am multe cunoștințe care au trecut bine cu societățile lor prin pandemie. Ba, aș spune, chiar mai întăriți. Asta înseamnă să fii un bun antreprenor!

Unii din ei poate îmi citesc blog-ul. Felicitări! Vă doresc, cifre de afaceri cât mai mari și profituri pe măsură! Ca fost antreprenor, mă bucur pentru astfel de români care-și dezvoltă afacerile aici, în țară. Toată stima!

Multe idei am cules de la Kyosaki:

Şi aici mă refer la grupul de cărţi realizat de Robert Kiyosaki. O oglindă de educaţie financiară demnă de orice om care doreşte să ajungă prosper.

Idei şi metode financiare care te vor ajuta să înţelegi ce înseamnă contabilitatea personală şi a unei firme, care sunt diferenţele între datoriile bune şi cele proaste, între activele care produc bani şi pasivele care îţi mănâncă bani şi între bilanţul şi contul de profit şi pierdere (imaginea financiară a unei firme).

Cred că sunt cele mai bune cărţi care te vor ajuta să mergi pe drumul cel bun cu afacerea ta din punct de vedere financiar şi să investeşti în acele active care nu-ţi vor afecta afacerea.

Totodată, sunt o serie de cărţi care te vor schimba şi din punct de vedere personal, fiind unele dintre cele mai bune cărţi de educaţie financiară din lume.

Toate cărţile din această serie le poţi găsi AICI.

"

Puţine firme au rezistat pandemiei: Numărul insolvenţelor a crescut cu 30% în 2021

Mai multe insolvenţe, suspendări, radieri şi dizolvări decât în primele 6 luni din 2020

 

Potrivit ultimei ediţii a raportului KeysFin Macro Update, mediul de afaceri românesc rămâne în continuare incert, ca urmare a impactului economic pe care îl poate avea un posibil val patru al pandemiei de COVID-19, precum şi a expirării măsurilor de stimulare fiscală şi a creşterii presiunilor inflaţioniste.

 

Analiştii KeysFin estimează o creştere cu aproximativ 7% a economiei, după ce anul 2020 a fost marcat de o scădere cu 4%, în contextul pandemiei de Coronavirus. 

 

“Cea mai recentă ediţie a raportului KeysFin Macro Update, ce sintetizează situaţia mediului economic şi de business local ne arată că, deşi în primă fază mediul de afaceri a reuşit să facă faţă pandemiei de COVID-19, cu excepţia sectoarelor HoReCa şi Cultură & Divertisment, resursele încep să dispară. Managerii trebuie să fie foarte atenţi la partenerii de afaceri, să aibă la îndemână soluţii de reducere şi de evitare a riscului comercial, să verifice în timp real datele financiare, procesele, insolvenţele, riscurile asociate partenerilor, clienţilor şi furnizorilor, pentru a lua cele mai corecte decizii şi a evita pe cât posibil pierderile asociate plăţilor întârziate", a declarat Roxana Popescu, Managing Director KeysFin, unul dintre cei mai importanţi furnizori de soluţii de business information din România.

 

 

Cele mai multe insolvenţe din 2021, la fel ca şi în anul precedent, au fost înregistrate în sectoarele Comerţ (30,9%), Construcţii (16,8%) şi Industria prelucrătoare (12,6%). La polul opus se află Industria Extractivă, Energie & Gaze şi Sănătate & Asistenţă socială, cu câte 0,3% din total. 

 

În ceea ce priveşte distribuţia geografică, în judeţele Maramureş, Giurgiu şi Călăraşi s-au înregistrat cele mai mari creşteri procentuale ale insolvenţelor, cu ponderi cuprinse între 133% şi 190%, în timp ce în judeţele Harghita (-52,9%), Constanţa (-35,7%) şi Bacău (-31,8%) s-au înregistrat cele mai mari scăderi, în primele şase luni din 2021, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. 

 

De asemenea, numărul companiilor suspendate a crescut cu 18% faţă de primul semestru al anului 2020, ajungând la 6.043 de companii, iar radierile şi dizolvările s-au majorat cu 33,6%, ajungând astfel la 35.053 companii, după ce în anul precedent s-a înregistrat cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani (23.007 companii).

Analiştii KeysFin punctează în raportul Macro Update şi evoluţiile pozitive din prima parte a acestui an:

 

numărul entităţilor active (PFA şi persoane juridice) a atins cel mai ridicat nivel din istorie, mai precis 1.482.988 companii, iar numărul de înmatriculări firme a crescut cu 63% în prima jumătate a acestui an, ajungând astfel la 79.734 companii.

 

 

La întocmirea studiului au fost centralizate şi analizate datele financiare pentru anul 2020,  raportate la Ministerul Finanţelor de aproximativ 750.000 de companii, iar cifrele arată că în anul 2020 s-a înregistrat o scădere a plăţilor restante de 4% faţă de 2019, ajungând la 83,4 miliarde lei. De asemenea, puţin sub jumătate (49%) au fost facturi restante către furnizori. 

 

În acelaşi timp, pentru prima dată în istorie, rezultatul net a depăşit pragul de 100 de miliarde de lei, mai exact 103 miliarde de lei, cu aproximativ 11% mai mult faţă de anul 2019.

 

Nu în ultimul rând, analiştii KeysFin estimează că în anul 2021, economia României va creşte cu aproximativ 7%, după ce, în anul 2020 a înregistrat o scădere de 4%, ceea ce ar însemna o medie anuală de aproximativ 1,5% în pandemie. 

 

Cu toate acestea, în opinia analiştilor KeysFin, cele mai importante riscuri macroeconomice rămân: al patrulea val al pandemiei de COVID-19 (ca urmare a apariţiei noilor tulpini de SARS-CoV-2, în special a tulpinii Delta), coroborat cu numărul în scădere al vaccinărilor în România, impactul expirării măsurilor fiscale de stimulare a economiei, presiunile inflaţioniste (generate de creşterea preţurilor materiilor prime pe plan internaţional şi de măsurile administrative locale), precum şi adâncirea deficitului comercial, care va continua să aibă consecinţe asupra monedei naţionale. "

 Adevărul.ro 

Praf în ochii neștiutorilor. Și cu zecile de miliarde de euro, marfă nevămuită, ce ziceți?

"Patru containere cu deşeuri, descoperite în Portul Constanţa Sud Agigea

În data de 27.07.2021, în urma unor activităţi informativ-operative desfăşurate, poliţiştii de frontieră, în cooperare cu lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal de Frontieră Constanţa şi comisari din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul Judeţean Constanţa, au descoperit patru containere, sosite din Irlanda, pentru două firme de pe raza judeţului Ilfov.

În fapt, echipa de control a constatat faptul că marfa din containerele verificate nu corespunde cu datele declarate şi cuprinse în documentele folosite la autoritatea vamală. Acestea erau încărcate cu 63 tone deşeuri de plastic amestecat cu carton, iar în documentele de transport erau menţionate doar elemente de material plastic.

Astfel, în urma constatării faptului că numărul de cod de deşeu este trecut eronat în documentele de însoţire, a fost luată măsura nepermiterii efectuării importului şi returnarea la societatea exportatoare din Irlanda, de către comisarii Gărzii de Mediu Constanţa."

Adevărul.ro

Iohannis, Cîțule, Orbanule și câți v-ați cățărat în fruntea statului român, citiți astfel de știri!?

"

Săraci şi bolnavi: Mai mult de jumătate din pensionarii din România au probleme financiare

Cercetarea a fost realizată de compania de cercetare Novel, la iniţiativa Provident Financial România, în luna iunie pe un eşantion reprezentativ de 1.204 persoane, cu vârsta de peste 25 de ani, dintre care 426 respondenţi au peste 65 de ani.

De altfel, cei care resimt o formă de excluziune financiară sunt mai nemulţumiţi de viaţa lor. În cazul persoanelor fără un loc de muncă, indiferent de vârstă, sentimentul de excluziune este mai acut, iar oamenii simt că nu au la cine să apeleze pentru sprijin emoţional, dar nici nu au o persoană care să îi îngrijească temporar în caz de nevoie. Astfel, 6 din 10 români care nu desfăşoară o activitate profesională au declarat că se simt excluşi social. În cazul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani, dar şi al celor din mediul rural, sentimentul de excluziune apare, în principal, din cauza lipsei sprijinului financiar. În acelaşi timp, 32% dintre pensionari, dublu faţă de persoanele cu loc de muncă, nu utilizează niciun fel de produs financiar, precum card şi cont bancar, credite, asigurări sau produse de economisire.

 

„Anul trecut ne-a forţat să ne testăm limitele şi capacitatea de adaptare, iar schimbările din societate s-au petrecut într-un ritm alert. După aproape un an şi jumătate de pandemie, am vrut să vedem care sunt efectele percepute de cei mai vulnerabili membri ai societăţii, dar şi să înţelegem cum am putea să îi ajutăm. Datele din studiu reconfirmă nevoia de a dezvolta iniţiative prin care să susţinem incluziunea financiară şi socială, mai ales în rândul celor cu acces redus la infrastructură financiară, digitală sau de transport" a declarat Florin Bâlcan, director general Provident Financial România.

 

Aproape jumătate dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani au declarat că se confruntă cu probleme de sănătate, comparativ cu doar 22% dintre cei care au între 25-64 de ani. 22% dintre persoanele de 65+ ani, comparativ cu 17% din rândul celor de 25-64 ani, au avut o problemă de sănătate în ultimii 2 ani care a necesitat un efort financiar neprevăzut, iar cei mai mulţi au apelat la economii sau au împrumutat bani de la familie pentru a rezolva problema. 37% dintre vârstnici au declarat că, în caz de nevoie, nu ar avea de unde să împrumute bani, situaţie valabilă şi pentru 30% dintre tineri şi cei de vârstă medie. 

 

Respondenţii studiului, mai ales cei de peste 65 de ani, au declarat că sunt sceptici în legătură cu faptul că o asigurare de viaţă sau de sănătate i-ar ajuta să economisească, în vreme ce aproape jumătate (grupa de vârstă 25-64) şi peste 35% (peste 65 de ani) sunt de părere că o asigurare de viaţă sau de sănătate le-ar proteja familia în caz de deces/ invaliditate. 

 

 

Dacă ar avea la dispoziţie 15.000 de lei, 32% dintre tineri ar alege să-i cheltuiască pentru educaţia copiilor/nepoţilor, un procent egal cu cel al vârstnicilor peste 65 de ani care s-ar orienta către această opţiune. 

În acelaşi timp, 35% dintre persoanele cu vârste mai mari de 65 de ani ar alege să investească în renovarea locuinţei, comparativ cu 27% dintre tineri. Locuinţele românilor sunt construite, în acest moment, majoritar din cărămidă (59%) şi beton (12%), iar cele mai multe au podea din parchet (82%). Românii declară şi că zugrăvesc destul de frecvent - 30% dintre ei au făcut acest lucru în ultimul an, iar 32% în ultimii 2-3 ani. 

 

Printre principalele lucrări de renovare pe care şi le doresc românii, pe primul loc se situează achiziţionarea de noi piese de mobilier (27%), zugrăvitul (19%) sau schimbarea instalaţiilor sanitare (13%).  "

Știre din Adevărul.ro 

O întrebare conexă acestui subiect: Cât timp vă mai bateți joc de pensionarii militari? O cucoana politician, azi primar la Craiova, a făcut pe dracu in patru ca nici indexarile pensiilor militare sa nu se mai facă conform legilor în vigoare. Militari, atenție la votul pe care îl dați acestor jnapani, în viitoarele alegeri! Un popor amărât condus de unii care acum stau cu burta la soare prin insule exotice. Bravos Românie!

Ia citiți și voi cum se exprimă militarii în site-ul Huhurez.com :

Iulian Mareș28 iulie 2021, 09:52

Pe Vișan îl iert, dar nu îl uit!
Pe Ialomițeană nici nu îl iert și nici nu îl uit!!!
Nu el era ministru la Finanțe când Golanul Betiv și Kior mi-a furat 40% din venituri?
Prin pasivitate, servilism...etc, alături de Căcatul (cf. Dex) Boc, ministrul Apărării, Șeful SMG, consilierul prezidențial pe probleme de apărare, sec. și sig. naț., șeful comunității de informații, decidenții MAI, SRI, STS, SIE și SPP și secretarul CSAT poartă totala vină pt neimplicare...
Unul nu a transmis o singura silaba de dezacord cu faptele Hotului și Ciripitorului!

Palatul culturii, Iași.

Palatul din centrul Iaşilor, conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, este o îmbinare fericită a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc. Marcând puternic arhitectura vechii capitale a Moldovei, Palatul s-a impus ca o adevarată efigie încă de la apariţia ei în peisajul urbei.

 Turnul cu Ceas al Palatului Culturii din Iași

Palatul de Justiție și Administrație din Iași, construit între anii 1906-1925 după planurile arhitectului I.D. Berindey, s-a impus prin dimensiunile sale remarcabile. Astfel, turnul central al clădirii, care atinge 55 de metri înălțime, făcea ca Palatul să fie considerat în epocă cea mai înaltă clădire din oraș cu o amprentă la sol de 7330 mp și o suprafață desfășurată de 34.236, 35 mp.

În afara monumentalităţii și frumuseţii ei, clădirea se distingea prin instalaţii şi echipamentele tehnice moderne, achiziţionate din Germania, precum şi prin feroneria realizată de Casa Haug și de renumitele firme franceze Krieger, Mericier și Bagvès. Mobilierul Palatului de Justiţie, în stil neogotic, a fost proiectat şi realizat în celebrele ateliere Albert Goumain din Paris şi de către firma Mappel din Anglia.

Edificiul se deschide printr-un hol generos - Holul de onoare, conceput în stil neogotic, spaţiu care se finalizează cu o boltă în ogivă decorată cu vitralii. Decorațiunile spatiului au fost concepute în două etape diferite: epoca de început, până în anul 1914, numită epoca lui Carol I (1866-1914), și epoca lui Ferdinand I (1914-1927), diferențiate prin stilul în care acestea au fost realizate. Epoca lui Carol este preponderent neoclasică, epoca lui Ferdinand este predominant barocă, îmbinată cu Art Nouveau. Este cunoscută implicarea reginei Maria, o mare iubitoare de Art Nouveau, în cea de a doua etapă, în Sala Voievozilor găsindu-se și monograma acesteia.

În prima perioadă de edificare, stilul folosit a fost sobru și sever, în a doua etapă ornamentele s-au multiplicat, iar elementele decorative au fost marcate puternic de baroc: capitelurile compozite, console în acoladă decorate cu elemente florale și vegetale sau console simple și elegante neoclasice, frize decorative cu elemente vegetale, florale sau zoomorfe și multe scuturi heraldice, multe cu semnificație istorică heraldică, multe doar decorative. Sigur a doua etapă a fost preferată de Berindey, acesta fiind un mare arhitect al detaliilor, care a excelat în realizarea acestora. Arcadele în arc frânt, ornamentate cu muluri, sunt realizate alături de arce în plin cintru, arce aplatizate (cu un cintru sau trei cintre, mâner de coș) ornamentate cu elemente artistice (fleuroni, mascaroni și blazoane).

Balconul în consolă a fost conceput cu un parapet traforat cu baluştri în acoladă și ornamentat cu o friză cu elemente zoomorfe. Scutul heraldic este prezent în întreaga zonă şi se integrează desăvârşit în ansamblul ornamentelor între care apare aproape obsesiv simbolul mascheronului.

Remarcabilă este şi compoziţia circulară realizată în mozaicul pardoselii. Este vorba de un Bestiarum gotic, în care sunt înfăţişate tot felul de animale fantastice: acvile bicefale, dragoni, grifoni, himere şi lei. Două rozete mai mici, identice, se află şi la extremităţile holului de la primul etaj.

Mozaicul din holul central al Palatului este o reproducere fidelă a rozetei din biserica abaţiei Saint-Pierre-sur-Dives (1235-1245), din nordul Franţei (departamentul Calvados, regiunea Basse Normandie). Modelul din secolul XIII era realizat în plăci de teracotă şi nu în mozaic. Prin reluarea acestui model, specific unei catedrale gotice, arhitectul Berindey a dorit să confere edificiului său o atmosferă de sacralitate.

Scările monumentale simetrice sunt construite din marmură de Carrara, iar parapetul este realizat din baluştri în acoladă, decoraţi cu acvile cu scut, ce simbolizează deschiderea de drumuri. Marmura este albă, cu o venatură discretă, podestele sunt realizate din mozaic în model cu dale de şah, identice ca mărime cu cele de la etajul I, însă diferite la culoare (alb şi roz prăfuit). Dalele albe sunt realizate din marmură, cele colorate din stuco-marmură.

Arcele în ogivă, specifice stilului neogotic, prezintă numeroase elemente decorative, în stil neobaroc, iar în câmp scuturi heraldice de dimensiuni mari. Bolta nervurată și bogat ornamentată este susținută de coloane simple şi canelate ale căror capiteluri compozite încântă privitorul cu elemente florale atent concepute.

Sala Voievozilor, situată la etaj, este cea mai frumoasă şi monumentală încăpere a palatului, fiind ornamentata distinct de celelalte sali. Numele sălii se datorează unei celebre galerii de portrete ale domnilor Moldovei, pornind de la Decebal, Traian şi Aurelian, trecând apoi la întemeietorii statului medieval şi continuând seria conducătorilor acestui teritoriu până la regele Carol al II-lea. În zona de vest a sălii se află un monumental şemineu de marmură, decorat cu un basorelief care reprezintă un „Arbore istoric”, împodobit cu portretele celor mai însemnaţi domni ai Moldovei, în vârful căruia tronează portretul regelui Ferdinand.

Intrarea în sala „Henri Coandă” este străjuită de două socluri rămase astăzi fără busturile inițiale. Acestea păstrează încă inscripționate numele foștilor miniștri de justiție Matei B. Cantacuzino (1855-1926) şi Gheorghe Mârzescu (1834-1901). Cele două busturi erau puse în valoare de fundaluri fastuoase, realizate din „mozaic bizantin”. Acest element arată că, probabil, inițial, cele două socluri erau destinate unor busturi regale, idee la care s-a renunțat pe parcurs. În perioada comunistă cele două busturi au fost înlăturate, ambele personaje fiind indezirabile regimului. Bustul lui Matei Cantacuzino realizat de R. Hette, în 1925, se află astăzi în amfiteatrul ce îi poartă numele din cadrul Facultății de Drept din Iași. Bustul lui Gheorghe Mârzescu este considerat dispărut.

În perioada în care edificiul din Iaşi a fost Palat de Justiţie şi Administraţie, Sala „Henri Coandă” era destinată Curții cu Juri. Amplasarea centrală și decoraţiunile speciale subliniază însemnătatea deosebită a încăperii. Despre stucăturile din partea de sus a sălii se ştia că acestea sunt opera sculptorului Emil Wilhelm August Becker, sculptor al Casei regale. Se știe că arhitectul I. D. Berindey, care prezida Societatea Produselor Tehnice „H. Coandă” din Bucureşti, a cerut „găsirea” unui material mai ieftin care să imite textura şi sunetul lemnului de stejar. Acest material a fost inventat de Henri Coandă (numit bois-ciment de celebrul inventator) şi este întâlnit în mai multe săli din Palat. Totodată, de remarcat este şi faptul că sursa de inspiraţie în realizarea tavanului acestei săli  a fost  Westminster Hall din Londra, unde  s-a născut Parlamentul Regatului Unit al Marii Britanii.  Construcţia, realizată în anul 1512 ca reşedinţă a regilor Angliei,  a fost refăcută ulterior, în anul 1834, după un incendiu devastator.

Dincolo de arhitectură, ceasornicul din turnul Palatului Culturii a contribuit în mod deosebit la faima clădirii. Acesta moștenea amintirea orologiului instalat în turnul portii Curții Domnești la 1728 și care a dat, multă vreme, ritmurile orașului.

Instalarea unui orologiu cu carillon este în sine o opțiune romantică, întrucât construirea acestui gen de mecanisme se afla în ultima fază de evoluție istorică. Aceasta era o idee retro, în acord cu spiritul clădirii.

Ceasornicul Palatului este un orologiu cu trei cadrane, având diametrul de 3,24 m. Acele ceasului măsoară 1,25m și respectiv 0,90 m. De la mecanismul central, mișcarea este transmisă prin axuri și grupuri de roți dințate conice, acelor celor trei cadrane ale ceasornicului. Mecanismul se încărca automat, la 12 ore, cu ajutorul unei greutăți de 120 kg, ce se ridica la o înălțime de 8 m. Printr-un sistem ingenios, ceasornicul din turn acționa în mod sincron 25 de ceasuri aflate în diverse săli ale Palatului; acestea au dispărut în timpul războiului. La fiecare oră exactă, orologiul din turnul Palatului Culturii cântă „Hora Unirii”. Melodia, înregistrată pe un tambur cu diametrul de 35 cm, printr-un număr de 69 de știfturi, este redată de un sistem de opt clopote acordate, care alcătuiesc mecanismul carillonului, aflat la etajul al patrulea al turnului.

Vitraliile cadranelor ceasului sunt decorate cu cele 12 zodii. Potrivit arhitectului I.D. Berindey, cei doi oșteni, pictați în frescă şi care străjuiesc ceasul, sunt plăieșii lui Dragoș Vodă, descălecătorul Moldovei.

Primul Război Mondial și anii grei ce au urmat au amânat realizarea finisajelor, pentru mai mulți ani, făcând ca inaugurarea oficială să aibă loc abia la 11 octombrie 1925, în prezența familiei regale, regele Ferdinand și regina Maria. În anul 1955, vechiul Palat de Justiție a devenit Palat al Culturii, găzduind unele din cele mai de seamă instituții culturale ale țării, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Național Muzeal „Moldova” Iași care cuprinde patru muzee de talie națională: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, și Centrul de Cercetare şi Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural.

La umbra nucilor.

O zi ca oricare alta.  Se așteaptă temperaturi ecuatoriale, sute de apeluri la 112.

Trezitul de dimineață este o obișnuință, imprimată și de anii petrecuți în oștirea română.  Cu peste patruzeci de ani în urmă la ora cinci și jumătate mă bărbieream pe malul unei ape reci ca gheața, alături de colegii mei din trupele de arme chimice. Eram la o vârstă fragedă pentru înțelegerea realităților lumii acesteia. Tocmai mi se născuse primul copil și a trebuit să plec de acasă pentru îndeplinirea serviciului militar obligatoriu. 

Statul comunist și cel dinaintea acestuia a conștientizat din plin pericolele la care poate fi supus un popor, fie de vecinii săi, fie de imperialiști, nu-i numesc, îi cunoașteți bine. De aceea se impunea serviciul militar obligatoriu. O să ziceți că s-a dus vremea războaielor cu arme convenționale. Poate aveți dreptate. Eu nu sunt pe deplin convins. Războaiele atipice distrug tot globul, gen pandemii, războaiele convenționale sunt punctuale, vezi Crimeea. 

Au trecut anii și am cunoscut îndeaproape privațiunile la care sunt supuse cadrele militare române. Numai cine a fugit de armată ca dracul de tămâie, cunosc eu bine câteva cazuri, hulește armata, pensionarii militari, îi denigrează, îi împarte în două, unii care au servit sub drapel înainte de lovitura de stat din '89, alții după. Cei dinainte mai sunt numiți comuniști, ba chiar spioni sovietici. Cât de spălați la creier sunt unii! Oare cine-i spală? Ca sa fie treaba, treabă, pensiile nu le sunt actualizate. Dă-i dracu! Să moară mai repede! 

O prostie și o ură mai mare nu am putut sa văd și să aud de la politicieni cu câteva clase până la cei cu funcții înalte în stat. Nu vreau să-i cataloghez că iar mi se impune cenzură pe care am cunoscut-o din plin pe Facebook. 

Stau sub umbra nucului, privesc avioanele pe cer, trec în formație și câteva de vânătoare. Ce vânează? Cred ca urșii din pădurile României care nu mai au ce mânca. Habitatul le-a fost distrus prin tăierea pădurilor. De cine? Îi știm toți. Au apărut palatele românilor, chiar în zonele unde erau păduri seculare. Acum natura se răzbună. Ne trimite ploi deluviene, furtuni și, și urșii peste noi. Or fi trimiși de la Est ca cercetași, spioni,.. Vorba unuia: Est, Vest, tot un drac. 

Dar banii, banii, Cîţule ce ai făcut cu ei? Cui i-ai dat și pe ce? Vine și vremea socotelilor. Sper să fie pe lumea asta, nu pe cealaltă. 

Căldură mare!

Ca de obicei, la ora șase punct am purces la cules de corcodușe. Consătenii mei se grăbeau la lucru. În cursul serii am citit despre golirea satelor românești și îmbătrânirea populației dar și despre cererile unor tineri de a le recomanda localități unde s-ar putea muta pentru tot restul vieții.

Zone de interes sunt oriunde în țară. Se găsesc case la prețuri acceptabile. De exemplu, prin Apuseni, zonele limitrofe Timișoarei, satele din nordul capitalei, gen satul în care locuim noi. Județul Prahova este bine cunoscut și atrage mulți tineri.

Oricine își poate împlinii visul de a avea o casă pe pământ. Dorința și acțiunea sunt primele în îndeplinirea visului. Depinde ce vreți. O casă veche care poate fi reabilitată, păstrându-se arhitectura inițială, ce am făcut noi, construirea unei case noi, o casă de vacanță etc.

Am frunzarit pe net și am descoperit în județul Timiș un sat frumos, undeva în nordul județului:

Brestovăţ

Satul Brestovăţ Comuna Brestovăţ Judeţul Timiş (TM)

[ ↓ ] Amplasarea localităţii în judeţul Timiş

Atestare	1440
Populaţie	336 locuitori
Cod poştal	307085

[ ↓ ] Index sate în judeţul Timiş

[ ↓ ] Index sate în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Brestovăţ este un sat în judeţul Timiş, centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 336 locuitori (2002), români şi slovaci.

Cuprins

 [ascunde] 

• 1 Localizare
• 2 Istorie
• 3 Populaţia
• 4 Bibliografie

Localizare

Se situează în nord-estul judeţului Timiş, la 43 km nord-est de municipiul Timişoara, pe malul drept al râului Chizdia, la poalele dealurilor Lipovei.

Istorie

Prima atestare documentară a localităţii datează din 1440, când aparţinea de judeţul Arad şi de cetatea Şoimoş. A existat şi în perioada ocupaţiei turceşti, cu toate că unele surse afirmă că ar fi fost complet pustiită şi reînfiinţată de contele Mercy în 1717. Turcii i-au zis Aga, denumire neoficială care a persistat o perioadă şi care a fost preluată de maghiari şi mai târziu de administraţia românească.

Între anii 1735-1737 aici au fost aşezate 113 familii de sârbi muntenegreni, de religie ortodoxă. În anul 1797, Brestovăţul a ajuns în proprietatea fraţilor Lukacs, care au colonizat aici un număr mare de colonişti maghiari şi slovaci. Mai târziu, trecând localitatea în proprietatea lui Iosif Gaal, este colonizată din nou cu maghiari din Nograd, Niytra şi Trencsen. Colonizările nu se opresc aici, pentru că la 1840-1845, la Brestovăţ sosesc colonişti germani din zona Boemiei.

După mai bine de 100 de ani de la colonizarea lor, muntenegrenii şi-au pierdut limba, fiind asimilaţi mai ales de către slovaci. Cu timpul maghiarii s-au împuţinat, iar după cel de-al Doilea Război Mondial au rămas majoritari românii şi slovacii. În 1960 s-a revenit la numele istoric Brestovăţ.

Populaţia

La recensământul din 2002, satul Brestovăţ avea 336 locuitori dintre care 201 români (60%) şi 107 slovaci (32%).

Bibliografie

• Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
• Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
• Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Ce mă atrage pe mine la acest sat, istoria lui, faptul ca este locuit de multe naționalități. A fost de-a lungul timpului căutat și locuit de nemți, unguri, popoare cu un mare cult al muncii pentru care am tot respectul.

Ce am găsit în zona județului Timiș este pentru mine aurul viitorului:

Un alt sat:

Un sat din Timiş are șanse de a renaște

Social
Publicat în 31 iulie 2017 de Marcel Sămânţă

Fără comentarii

Dacă ești grăbit, poți cataloga orice localitate care s-a „golit” de populație în anii comunismului sau ai tranziției drept una „depopulată și îmbătrânită”.

Satul Folea, aparținând de administrația comunală Voiteg, poate fi ușor categorisit așa. Aici, în prezent, mai trăiesc doar circa 400 de locuitori, dar localitatea, atestată de șapte veacuri, a cunoscut, cel puțin sub aspectul populației, vremuri mult mai bune.

În sat, există 385 de numere de casă, ceea ce ar presupune că populația sa ar trebui să fie de cel puțin de trei ori pe atât. Dar nu este. Din aceste foste gospodării, doar 185 de case mai sunt locuite.

Celelalte locuințe sunt părăsite, deteriorate, năruite sau au rămas, de pe urma lor, doar plațurile goale. Primarul Tudor Marinescu spune că aceste imobile sunt, dacă dorești să le cumperi, ieftine.

Satul aparținător, crede edilul, are șanse de a renaște, căci sunt deja patru timișoreni care și-au construit case noi aici.

Ceea ce îl face însă atrăgător este distanța relativ mică de Timișoara, conform unui indicator rutier de pe drumul european, de 32 de kilometri plus alți patru, de la acesta până în sat. În total, vreo 30 de minute de mers. Adică tot atâtea cât să traversezi municipiul, când nu vor mai fi șantiere… „în floare”.

Cea mai mare atracție, care îi conferă această șansă de a renaște, o constituie faptul că, de câțiva ani, drumul de acces de la șosea a fost asfaltat. Acest lucru a scos așezarea din izolare. De când există asfaltul și angajatorii se întrec în a trimite autobuze care să transporte muncitori.

Nu știm când Folea va redeveni „ce a fost ori mai mult de atât”, dar aceste premise există. E un loc cu destulă verdeață, cu un peisaj frumos, în care liniștea e totală. Asta dacă, pe străzi, nu trece cumva întâmplător în trombă vreo mașină… Pentru cine își dorește un astfel de loc tihnit pentru a-și construi o locuință nouă, Folea poate fi o opțiune demnă de luat în seamă.

Afară-i căldură mare. Termometrul arată 32 °C, se resimt ca 36°C. Mâine se anunță 37°C. În casă domnim. Temperaturile indicate de termometre sunt 22-23 ° C. Nu avem instalații de aer condiționat. Am ațipit citind o carte. M-am trezit. Îmi era frig. Când am ieșit afară mi s-a tăiat respirația de căldură. 

Plantele fac totul ca să reziste. S-au pleoștit. Roșiile, cele de la baza plantelor, sunt aproape coapte, toate. Prunii stau să se rupă sub cantitatea rodului. Au crengile lăsate. Prunele îs mari și de un indigo închis. Borcanele sunt pregătite pentru a-și primi dulcețurile. Putinele sunt pline cu borhot de corcodușe și prune. Vine și ziua gustatului noii producții de țuică. 

Asta-i frumusețea vieții la țară! 

Adaug câteva pagini dintr-o istorie monumentală de Nicolae Iorga, apărută în Franța. Poate fi descărcată din Biblioteca Națională a Franței prin programul android "Gallica". Îl găsiți pe Magazin Play, Android.