luni, 25 august 2025

Grașița, loboda verde, știrul, denumiri latine benficii alimentație.


1. Grașița (numită și „iarbă grasă”, „iarbă porcului”)

  • Denumire latină: Portulaca oleracea
  • Beneficii:
    • Foarte bogată în acizi grași omega-3 (rar întâlniți în plante terestre) → susțin sănătatea inimii și a creierului.
    • Conține vitamina C, vitamina A, vitamina E, magneziu, calciu, fier, potasiu.
    • Antioxidanți (betalaine, carotenoide) → efect antiinflamator și protector celular.
    • Poate contribui la reglarea glicemiei.
    • Are efect ușor diuretic și răcoritor.

2. Loboda verde

  • Denumire latină: Atriplex hortensis
  • Beneficii:
    • Bogată în clorofilă, fibre, vitaminele A, C, K și minerale (magneziu, fier, calciu).
    • Favorizează digestia și susține sănătatea intestinală.
    • Ajută la remineralizarea organismului după iarnă (de aceea era folosită mult în curele de primăvară).
    • Are compuși cu efect antioxidant și antiinflamator.
    • Poate contribui la menținerea sănătății pielii și vederii datorită carotenoizilor.

3. Știrul (frunzele de știr se consumă ca legumă, iar semințele sunt o pseudocereală)

  • Denumire latină: Amaranthus retroflexus (specia comună sălbatică) sau Amaranthus caudatus, Amaranthus cruentus (specii cultivate pentru frunze și semințe).
  • Beneficii:
    • Frunzele conțin proteine, vitamina C, fier, calciu, magneziu.
    • Semințele de știr sunt o sursă excelentă de proteine complete (conțin toți aminoacizii esențiali) și fibre.
    • Nu conțin gluten → potrivite pentru cei cu intoleranță.
    • Conținutul ridicat de antioxidanți (flavonoide, carotenoizi) susține sănătatea cardiovasculară.
    • Poate ajuta la reglarea tensiunii arteriale și a colesterolului.

🔹 Toate aceste plante sunt hrănitoare, sățioase și accesibile, fiind folosite de mult timp în bucătăria tradițională românească, mai ales în ciorbe, salate sau mâncăruri de post.


👌, îți dau câteva idei simple și tradiționale de folosire a lor în alimentație:

---

🥗 Grașița (Portulaca oleracea)

Salată de vară: frunze crude cu roșii, castraveți, ceapă, ulei de măsline și lămâie.

Adăugată în iaurt sau borș rece (gen „okroshka”): dă prospețime și un plus de minerale.

Omletă verde: frunzele tocate se pun direct în ouăle bătute.

🍲 Loboda verde (Atriplex hortensis)

Ciorbă de lobodă: clasică, cu borș acru și leuștean.

Sarmale de post: frunzele tinere se pot folosi în loc de viță de vie.

Piure verde: frunzele opărite și pasate cu usturoi și puțin ulei de măsline → garnitură ușoară și hrănitoare.

🌿 Știr (Amaranthus spp.)

Mâncare de știr (ca spanacul): frunzele fierte și sotate cu ceapă, usturoi și ulei.


Ciorbă de știr: similară cu cea de lobodă sau ștevie.

Semințe de amarant: se fierb ca o cereală sau se „pocnesc” ca popcorn → se adaugă în salate, iaurt, terciuri dulci sau chiftele vegetale.

🔹 Toate merg foarte bine combinate între ele (ex. ciorbă mixtă cu grașiță, știr și lobodă).



După ce am lenevit în pat, m-am trezit devreme la ceasurile dimineții, am servit micul dejun și la final o cafea pe care am sorbit-o alene sub tei, în spatele Fânăriei unde stau în ordine toate sculele de scormonit pământul milenar.  Apoi mi-am luat coasa, tip trimmer, și dă-i bătaie. Am pus la pămînt iarba și diversele plante, zice-se nefolositoare. Mi-am adus aminte că în grădina de legume s-au dezvoltat de toată frumusețea, chiar pe lângă furtunele de picurare, trei plante, grașița, loboda verde și știrul.

Mai sus am pus  câteva idei, furnizate de AI, CHAT GPT.

În pauzele cositului am pregătit pentru murat tulpini de grașiță, castraveți, gogonele, asezonate cu crenguțe de cimbru, vișin și busuioc. Saramura  am pregătit -o cu apă  și sare, o lingură la litru.

A  și început deja fermentația lactică în borcanul în care s-au adunat roadele curții, pus la soare.

Vom vedea rezultatul peste o săptămână!

O zi bună!




duminică, 24 august 2025

Alooooo....SRI! Dormi în păpușoi?

PRELUARE PROF.DR Popescu
*Denunţ public făcut de un ofiţer de contrainformaţii economice!*

*_Jaful OMV Petrom in Romania!_*

Colonelul (în rezervă) prof. univ. dr. ing. Marian Rizea a lansat o scrisoare deschisă în care acuză conducerea OMV Petrom că „ascunde” anual milioane de tone din producţia de ţiţei, pentru a nu plăti redevenţa corspunzătoare statului român. Publicăm integral scrisoarea ofiţerului de informaţii şi contrainformaţii economice:

„Sunt col (r). prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş, etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională.
Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget.
Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.
Iată clasamentul:
1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei
2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei
3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei
4. Petrotel-Lukoil 2,2 miliarde de lei
Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÂT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE?
GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALĂ ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!
Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sală nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:
1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.
2. În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)
3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decât cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală…? Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16 - 22%)!
Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze!
4. Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un român, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sîngele la cap, i-am răspuns că sunt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internațională (cât petrol se extrage, cât se raportează, cât se prelucrează, cât se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare).
Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom!
După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă. Mi-au spus că citiseră cartea publicată la Editura ANI Bucureşti, “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”. Am cerut - conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate - timp de gândire (spre a mă consulta cu şefii). Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior general la apelul bocancilor: că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cât la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (în Câmpia Buzăului şi Munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de Petrol și Gaze) l-am băgat în p…a mă-sii, pe româneşte şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.
La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aproba scrâșnind din dinţi, m-a sfătuit să fiu mai blând.
După cîteva săptămâni, ajuns aproape la câteva luni de vârsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scârbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!
De atunci, sunt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!
Iar cei care simt şi gîndesc româneşte, să le fie judecatori!
Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!
Cu mare amărăciune,
_Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA_
SURSA: Expunere.com

sâmbătă, 23 august 2025

Un stat condus de nebuni.


Cinism guvernamental: Bolojan și Nicușor - generoși cu Republica Moldova pe banii românilor, dar zgârciți cu proprii cetățeni obligați să strângă cureaua!

Când românii abia își plătesc facturile și sunt împinși spre faliment de un stat surd la criza din teren, Nicușor Dan și Ilie Bolojan își fac bagajele și pleacă în Republica Moldova. Dar nu cu mâna goală, ci cu banii și resursele românilor.

Ilie Bolojan, marele strateg al „austerității”, a decis să aloce din Fondul de Rezervă, milioane de euro pentru Republica Moldova, sub masca finanțării Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC) ce va lupta împotriva atacurilor cibernetice ce ar putea avea loc pe durata alegerilor parlamentare din Republica Moldova.

În același timp, România livrează peste 50% din energia electrică a Republicii Moldova „la prețuri foarte bune”, așa cum spunea Dorin Recean. Asta în timp ce românii plătesc facturi umflate, prețuri exorbitante la alimentelele de bază și se roagă la Dumnezeu pentru o iarnă blândă ca să nu fie nevoiți să plătească și prețuri astronomice la gaze!

Ce vedem de fapt? O factură plătită de noi, românii, pentru favorul făcut de Maia Sandu la alegerile prezidențiale, când moldovenii "au fost" mobilizați masiv pentru „salvatorul” Nicușor. Este o răsplată mascată pentru PAS-ul Maiei Sandu, dar plătită scump din buzunarul fiecărui cetățean.

Tu cum te simți când ți se spune că „nu sunt bani” pentru români, dar sunt milioane și energie ieftină pentru Republica Moldova? Dar de români cine mai are grijă?

Dumitru Coarnă.

România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.[9] Numele României derivă din cuvântul latin Romanus, care înseamnă „cetățean al Romei”; regiunea a fost un avanpost al Imperiului Roman în secolul al II-lea d.Hr.[10][11][12] Acest nume a fost adoptat în 1861, la doi ani după Unirea Principatelor Române, alegerea sa având și rolul de a sublinia moștenirea comună de origine latină a celor trei mari regiuni istorice, Țara Românească, Moldova și Transilvania, în contextul procesului lor treptat de unificare, desfășurat între mijlocul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (proces de unificare precedat de scurta unire între cele trei regiuni în anul 1600 sub Mihai Viteazul).[10][12]. Wikipedia 

Când ți-e dor de țara ta!

Aseară am stat împreună cu nepotul la cina pe înserate, sub polată. Mai are un an până la terminarea studiilor liceale. Săptămâna asta a dat examen la o universitate din București. Era vorba de BAC-ul american ce a cuprins teste de matematică și engleză.

Este foarte încrezător în ceea ce a reușit să facă la examen. Își pregătește un CV pe măsură pentru a aplica pentru o bursă la universități de renume americane și europene către sfârșitul acestui an. Rezultatele sale la olimpiadele naționale și internaționale sunt chezășia unui loc la orice universitate tehnică din România, fără niciun examen. 

Dar,... rămâne acest dar....

Întrebare: Suntem o țară de emigranți?

Citii un articol despre Regatul Unit, un oraș, Camdem, unde emigranții români își cumpără haine de firmă contrafăcute. Ăștia suntem! În Anglia au emigrat peste 1.000.000 de români, echivalentul mai multor orășele de ale noastre.

La noi în grădină a început să se usuce totul, cireșul de mai de peste zece metri este aproape total uscat, o salcie de peste cinsprezece metri stă ca un om mort lângă fânărie, alunii au multe ramuri uscate, cireșii  sunt toți bolnavi, stau să se usuce, merii au producții din ce în ce mai mici, curăț mereu la ei. Furtunile cu viteze de peste 80 km/h au făcut vraiște în livadă, în vie, în grădina de legume. Și noi ne sbârcim ca smochinele.

 Apropo, mândrețea noastră de smochin a fost uscat de frigurile din anul trecut. Acum și-a revenit. Ba are chiar fructe pe noile sale ramuri. El nu ne va părăsi! Este bine înfipt în țărâna românească!

Ultima furtună ne-a scuturat aproape toate roadele pomilor. Ieri am cules două roabe. Le-am tocat. Le-am pus la macerat. Am adăugat și zahăr pentru fermentația alcoolică. Voi face OȚET.

Oțet, oțet, oțet, oțet...

Avem în cramă mult oțet din anii trecuți.


Mă duc să mai pregătesc un ghiveci călugăresc. Am fost rugat de Cornelia. Va fi micul dejun.



ȘI acum o ceașcă de cafea în capul viei. Să trăiți bine!



O zi fără uscăciune!


Un articol din Adevărul.ro:

"Unde poate fi găsit „ținutul laptelui și al mierii” din România. Tărâmul de legendă cu peisaje fascinante și artefacte unicat

În stepele nordice de la capătul României, un râu de legendă străbate un ținut binecuvântat, o adevărată „vale a laptelui și a mierii“, în care tradițiile gastronomice se îmbină cu frumusețea aparte a peisajului, iar istoria cu spiritualitatea. 

Mănăstirea Sfânta Treime Știubieni FOTO Cosmin Zamfirache

Ținutul unde curg laptele și mierea chiar există – nu chiar ca-n povești, dar este cât se poate de real. Nu trebuie decât să te duci în capătul nord-estic al României, tocmai la Botoșani, iar de acolo să urmezi drumul Săvenilor care te va duce în frumoasa vale a Bașeului, undeva între comunele Știubieni și Vlăsinești. Odată ajuns la destinație, nu trebuie decât să te afunzi pe ulițele satelor, să te lași purtat dincolo de marginea cătunelor în lumea silvo-stepei și a iazurilor, printre livezi, prisăci, până în inima profundă a acestui ținut magic, cu rădăcini adânci în istoria medievală a Moldovei. Abia atunci îți vei da seama că ai ajuns unde trebuie: în locul din România unde chiar curg laptele și mierea. 

Ca să fim mai concreți, acest ținut de poveste se află pe Valea Bașeului, fiind traversat de un râu care străbate județul Botoșani de la granița cu Ucraina (din comuna Cristinești) în partea de nord-vest și până către sud-est, vărsându-se în râul Prut (care formează granița naturală cu Republica Moldova). „Valea laptelui și a mierii“ se află exact în inima acestei văi a Bașeului, adică în partea sa mediană, incluzând comunele Știubieni, Vlăsinești, Hănești și orașul Săveni.

Metafora nu se referă, ca-n basme, la bogăția zonei și huzurul localnicilor, ci la lucruri cât se poate de concrete. În comunele acestui ținut, încă din Evul Mediu, a existat o tradiție a creșterii vacilor de lapte și a procesării acestuia. Ba mai mult, comuna Știubieni a avut o tradiție apicolă de invidiat – găseai miere peste tot. Această „Vale a laptelui“, cum este cunoscută mai ales în rândul botoșănenilor, este un adevărat paradis al celor care iubesc turismul rural și peisajele naturale idilice, imersiunile nestingherite în lumea satului și a naturii.

„Ținutul laptelui" FOTO Primăria Vlăsinești

Mai mult decât atât, locul este perfect condimentat cu crâmpeie savuroase de istorie, cu legende, schelete din alte vremuri și chiar cei mai mari fildeși de mamut din sud-estul Europei. „Valea laptelui“ nu este în niciun caz pentru amatorii de festivaluri fistichii, scofeturi sau facilități de patru stele, ci mai degrabă pentru turistul care caută experiențe autentice, să se mai bucure de o lume tot mai mult amenințată cu dispariția. Nu trebuie uitați nici pescarii: în Valea Bașeului au șansa să trăiască una dintre experiențele vieții, lansând firul la apă în iazul amenajat la dorința anume a lui Ștefan cel Mare.

Pentru a ajunge în frumoasa „Vale a laptelui“ pornim la drum din municipiul Botoșani pe drumul național care duce către orașul Săveni. Străbatem 36 de kilometri cu peisaje câmpenești superbe și, înainte să intrăm în Săveni, urmăm un drumeag la stânga. De acolo, tot înainte șapte kilometri până în comuna Știubieni. Această comunitate este încărcată de istorie și este locul mierii din Valea Bașeului. Satul Știubieni a fost o veche așezare de răzeși din timpul lui Alexandru cel Bun. În timpul lui Ștefan cel Mare, satul este închinat Mănăstirii Putna.

Relaxare pe malurile Negreniului FOTO Cosmin Zamfirache

La istorie vom reveni după o vizită la principalul obiectiv turistic al zonei: iazul sau lacul Negreni. Situat în cătunul cu același nume, Negreniul este un lac de acumulare amenajat de comuniști, în anii ’70, pe cursul Bașeului, din motive multiple: de la regularizarea cursului și până la fondarea unei baze piscicole în zonă. Cert este că Negreniul, deși făcut de mâna omului, s-a transformat într-un habitat acvatic spectaculos. Iazul are aproape 300 de hectare și impresionează de la prima vedere, ascunzând locuri de un pitoresc aparte. Drumul până la lac este dificil și întortocheat, însă orice turist se poate descurca de minune doar cu indicațiile localnicilor, în cea mai mare parte oameni săritori și ospitalieri. Iazul trebuie înconjurat pe un drum de țară, pe lângă suprafața îngrădită, iar de pe dealurile din jur se poate admira frumoasa „mare“ nordică.

Iazuș Negreni FOTO Cosmin Zamfirache

Locul este ideal pentru o zi de relaxare. Puteți alege inclusiv frumoasele golfuri de la capătul iazului, acolo unde șezlongurile sau păturile pot fi amplasate ușor în liziera pădurii pentru un plus de umbră, dar și de aer curat. Malurile iazului au numeroase pâlcuri de arbori, ceea ce-l transformă într-un loc plăcut și în perioadele de caniculă. Desprins de civilizație, Negreni este locul unde timpul dispare, iar o moțăială lipsită de griji pe malurile sale poate vindeca lejer efectele stresului. Pescarii, cu permisul vizat regulamentar, își pot pune la încercare calitățile, mai ales că la Negreni peștele nu lipsește.

Terapia poate continua în comuna Știubieni, cu o vizită într-un loc dedicat spiritului. După o relaxare pe malurile Negreniului, în armonie totală cu natura, se poate ajunge, întorcându-ne pe drumul către Săveni și urcând dealul, către ceea ce se dorește a fi o mănăstire Putna a Botoșaniului. Este vorba despre „Sfânta Treime“ din Știubieni, un așezământ monahal înființat în anul 1996 pe frumoasele dealuri ale Știubienilor, totul începând cu o bisericuță maramureșeană așezată în mijlocul unei livezi superbe. Complexul monastic încă se află în construcție, dar peisagistica este impresionantă chiar și la acest nivel. De pe dealul mănăstirii poate fi admirată întreaga priveliște a unei frumoase lumi rurale. Nu mai vorbim de faptul că livada bisericuței maramureșene este un loc de meditație ideal.

Livada din curtea Mănăstirii Sfânta Treime FOTO Cosmin Zamfirache

„Am descoperit recent această mănăstire. Am fost cu soțul la Negreni și am auzit că este o mănăstire sus. Am zis să mergem. Și acolo am descoperit biserica din lemn și livada. Dacă am probleme, dacă mă apasă ceva, aici vin. Stau o oră, două și parcă mi se limpezește mintea, găsesc soluții. Este multă liniște și un mănunchi așa de arome și zgomote plăcute – mirosul florilor, zumzăit, păsărele. Un loc extraordinar“, mărturisește Adina, o botoșăneancă de 37 de ani.

Dincolo de frumusețea naturii și de piritualitate, această inimă a Văii Bașeului abundă în istorie. Numele Știubieni provine de la regionalismul „știubei“, un stup primitiv. În Evul Mediu, zona era renumită pentru crescătorii de albine și produsele din miere deosebite, fiind înțesat cu prisăci (loc unde se află mai mulţi stupi, de obicei în zona unui câmp sau a unei păduri). Era ținutul mierii din „Valea laptelui“. Astăzi, prisăcile de altădată nu mai există, dar localnicii au păstrat obiceiul pentru consumul propriu, în mare parte.

Drumul către mănăstire FOTO Cosmin Zamfirache

De vremea marilor prisăci ale Știubienilor încă aduce aminte superbul conac Roznovanu-Kogălniceanu în care funcționează primăria comunei. Conacul a fost construit de Grigore Kogălniceanu, vărul faimosului prim-ministru al Principatelor Unite, Mihail Kogălniceanu. Grigore Kogălniceanu se căsătorise cu Adela Roznovanu, o frumoasă văduvă care deținea o avere impresionantă moștenită de la tatăl ei, boierul Pascaru. Grigore Kogălniceanu, îndrăgostit lulea de fata lui Pascaru și văduva lui Nicolae Rosetti-Roznovanu, se mută la Știubieni și schimbă fața comunității, ridicând școală, biserică, conac și multe altele, despre care bătrânii locului încă mai știu povești cu dichis, dornici să le spună trecătorilor.

Un alt loc încărcat de istorie este Săveni, care, până în urmă cu 12 ani, își păstra în ruină fostul târg evreiesc. De curând, acesta însă se transformă într-un orășel cochet, care dorește să își valorifice trecutul. Străbătând frumosul pietonal, de la Săveni ajungem la Muzeul de Arheologie. Situat într-un fost han medieval, reabilitat, muzeul ascunde câteva comori arheologice unicat: în special, cei mai mari fildeși de mamut din sud-estul Europei. „La un moment dat, ne-au trecut pragul doi profesori universitari evrei care au predat la Iaşi. Când au văzut rămăşiţele de mamut şi, în special, fildeşul uriaş, au rămas uimiţi. Au spus că ei au fost şi la celebrul Mamoth Cave din Statele Unite ale Americii, unde este un adevărat muzeu al mamutului, dar nu au văzut un asemenea fildeş acolo“, preciza muzeograful Emil Caranica.

Cele mai mari defense de mamut din Europa de Sud-Est FOTO Cosmin Zamfirache

Tot la acest muzeu se află și „Măriuca“, scheletul complet in situ al unei adolescente care a trăit acum 1.600 de ani pe teritoriul de astăzi al României. Acestea sunt doar câteva dintre exponatele de valoare care alcătuiesc colecția muzeului botoșănean, printre ele remarcându-se, de asemenea, multe obiecte de paleofaunistică, dar și unelte sau arme preistorice.

După atâta cultură și relaxare în mijlocul peisajelor pitorești, oricărui om i se face o foame de lup. Zona este renumite pentru belșugul produselor, de la legume savuroase, crescute în grădină, și până la carne din producția locală. Ceea ce nu trebuie ratat în tot arealul Săveniului, de la Havârna până la Coțușca și Hănești, sunt lactatele cu gust unicat care dau, de fapt, specificul zonei și îl transformă în acea „Vale a laptelui“. Să luăm exemplul comunei Vlăsinești, care se află chiar lângă orașul Săveni, la cel mult patru kilometri distanță. În această zonă pitorească, majoritatea localnicilor trăiesc din creșterea vacilor de lapte, ducând astfel mai departe o tradiție veche de sute de ani. „Noi, în Valea Bașeului, din asta trăim. Din vacile cu lapte. Aici sunt niște pășuni aparte și oamenii cu asta s-au ocupat. Suntem țara laptelui aici“, spune o săteancă din Vlăsinești. De altfel, numărul bovinelor în județul Botoșani depășea 100.000 de capete.

Renumitul Cașcavala de Săveni, în ceară FOTO Cosmin Zamfirache

Județul Botoșani se află pe locul doi la nivel național în privința șeptelului (totalitatea animalelor domestice sau numai a celor de o anumită specie dintr-o țară, regiune sau gospodărie). Însă laptele vacilor care pasc în Valea Bașeului are un gust aparte, unic. „În zona aceasta sunt păşuni bogate în flori şi plante medicinale. Este o abundenţă anume şi toată aroma lor se duce în lapte. De aici vine și gustul delicios. Are grăsime naturală“, spune Viorel Şvabu, unul dintre producătorii de lactate din zonă. Vestea acestui lapte deosebit s-a răspândit în toată țara, astfel că, în anii 1970, conducerea Partidului Comunist Român a hotărât deschiderea unei fabrici de cașcaval la Săveni. A fost adus un aromân, tocmai de la Constanța, Nicolae Caranica, pentru a găsi rețeta cea mai potrivită. După închiderea fabricii în anii ’90, vechile rețete au rămas, iar producătorii din zonă au reușit să le recreeze.  

Brânzeturile de Săveni și Vlăsinești FOTO Cosmin Zamfirache

În timp, s-a format o simbioză perfectă a supraviețuirii și performanței. Oamenii cresc vaci de lapte ca strămoșii lor, hrănindu-le pe pajiștile deosebite din zonă, iar laptele ajunge la procesatorii locali, care, la rândul lor, îl transformă într-o gamă variată de brânzeturi, dar mai ales în cașcaval. „Există o cultură a produsului caşcaval. Şi este o colaborare foarte bună între ţăran şi procesator. Este o abundenţă a laptelui de calitate care ne bucură. Este bogăţia acestei zone“, spune Constantin Aniculăesă, un procesator din zona Vlăsinești. Așa a luat naștere faimosul cașcaval de Săveni, un brand tradițional recunoscut la nivel european și care a primit celebra recunoaștere de indicație geografică protejată (IGP).

După ce s-au săturat cu bunătățile din lapte din arealul Săveniului, mai ales faimosul său cașcaval, turiștii pasionați de pescuit pot găsi exact ceea ce-și doresc avansând pe Valea Bașeului. Mai precis, este vorba despre iazul de la Hănești, o întindere uriașă de apă, amenajată prin secolul al XV-lea, la ordinele lui Ștefan cel Mare. Iazul are peste 400 de hectare și este de o frumusețe rară – în plus, spun pescarii, este bogat în crap și caras. Se poate pescui o zi întreagă în schimbul unei taxe de câteva sute de lei. Ambianța este deosebit de pitorească, inclusiv cu o insulă frumoasă, către coada lacului. Pescuitul se poate practica și la Negreni sau Ibăneasa, în comuna Știubieni.

Iazul de la Hănești FOTO Cosmin Zamfirache

Pe toată această „Vale a laptelui și a mierii“ te poți afunda în lumea rurală, bucurându-te de peisaje deosebite. După o astfel de aventură, merită să reveniți în municipiul Botoșani pentru o altă incursiune în trecut și cultură. Municipiul reședință de județ este înțesat de clădiri istorice absolut superbe, are un centru istoric considerat un „mic Leipzig“, ctitorii ale Elenei Rareș din secolul al XVI-lea, dar și o mănăstire din vremea lui Ștefan cel Mare. Dacă vă nimeriți în weekend, puteți merge la un spectacol de teatru. Pentru a întregi experiența, nu trebuie ratat nici Cornișa, cel mai mare parc de agrement din Moldova, care are inclusiv un aqua park."

Pentru ca ghiveciul să fi împănat bine adaug o fotografie din grădina de legume cu unul din străjerii ei, mai multe tufe de trandafiri,  in amintirea unui bun prieten, Col. Ing. Vasile PASCU ( mare iubitor de trandafiri), ce-și doarme somnul de veci in zona  Văii Călugărești, Prahova,  alături de părinții săi. A fost  șef de promoție al Facultătii de Aeronautică, Institutul Politehnic București. Un mare patriot și un mare român. Amintire veșnică!





Expresii latine

George Topârceanu



Balada chibritului - George Topârceanu

Locuiam într-o odaie
la al patrulea etaj,
strada Universităţii,
casă mare cu grilaj.

Casa asta, din păcate,
c-un proprietar bigot,
n-avea electricitate…
dar încolo avea tot:

Scări, balcoane, coridoare
și, ca-n orice case mari,
cu apartamente multe -
fel de fel de locatari.

Într-un rând, venind acasă,
noaptea, de la cinema,
la parter, pe întuneric,
aud paşi în urma mea.

Şi-o uşoară siluetă
îmi vorbi abia şoptit:
“-Dacă nu sunt indiscretă,
domnule, n-ai un chibrit?”

O fi tânără? Frumoasă?
Doamnă măritată, sau…?
Fără multe marafeturi,
scot chibritul şi i-l dau.

Urc apoi o scară-n fugă
dar când trec prin coridor,
drept în faţa mea o uşă
se deschide-ncetişor.

Şi prin crăpătura uşii
scoate capul blond, sburlit,
o duduie somnoroasă:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”

Pe-asta o cunosc eu bine:
e frumoasă ca un paj,
o servesc la repezeală
și mai urc înc-un etaj.

Când, prin razele de luna
ce treceau printr-o perdea,
ce să vezi? O doamnă brună
îmbrăcată-n pijama.

Este Ea! Chiar Ea! -
Femeia după care mă topesc
de vreo zece zile-ncoace
și nimica nu-ndrăznesc!

N-aveam încă cunoştinţă:
"Scuză-mă dacă-mi permit,
soțul meu e dus de-acasă,
n-ai matale un chibrit?"

Un chibrit? Ce fericire,
mai aveam vreo două-acum,
i-aş fi dat chiar patru dacă
nu făceam risipă-n drum.

Altă scară, cea din urmă,
pe culoar aud un zvon,
ce-i? Un drac de fată-n casă,
numa-n bluză şi jupon.

Ma opreşte cu sfială:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
mă iertaţi de indrazneală,
V-aş ruga…- Ce? -Un chibrit…”

Trebuia să-i dau că altfel
asta-mi scoate vreun ponos,
scotocesc prin buzunare,
de necaz le-ntorc pe dos:

"Am gasit o gămălie,
doar atât, îmi pare rău,
nu ştiu dacă s-o aprinde.
S-a aprins? Norocul tău!"

Când, în fine, ajuns-odată
în odaia mea: tablou!
O amică (are cheie)
m-aştepta ca pe-un erou:

"De trei ceasuri stau în beznă,
zice, eşti nesuferit,
sunt grozav de enervată,
scoate fuga un chibrit."

Iar chibrit? Simţi-i că-mi sare
țandăra, curat pârjol:
"Ce-s eu fabrică de fosfor?
Sunt regie? Monopol?

De când am intrat în casă
tot chibrit, chibrit, chibrit,
dracu’ să vă ia pe toate,
nu mai am, le-am isprăvit!

Pur și simplu!

vineri, 22 august 2025

Bună dimineața! Istoria și loviturile de stat.

Trăim vremuri grele cu un nătâng în fruntea statului român!

Excursie după excursie. A damblagit personajul orwelian plimbând copiii săi în spate pe la mănăstiri, pe la șefii de colonii, prin păduri, pe la sora sa geamănă, Maia. Aud că la sfârșitul lunii august o fac lată la Chișinău. Ilie Sărăcie are și el bilet de tren în aceași direcție. Poate fără Întors!

Azi e zi mare pentru comuniști și regaliști!


Regalistul afon dădu lovitura de stat din 23 August 1944.

Comuniștii preamăriră acea zi denumind-o în fel și chip, am mai scris pe blog și nu mai revin.

 Istoria se află în pixul scriitorului ce o consemnează după cum a fost remunerat de împărăție cu stadii de studiu în diversele universități de tip SOROS, unii în țară, alții pe afară.


Lovitura de stat din 23 august 1944 cu sprijinul regelui a fost definită în cărți, functie de interesul CONDUCĂTORULUI și partidului la putere, fie el cel mai totalitar, cel comunist, ceaușist:

- insurecție;
- insurecție națională;
- insurecție națională armată antifascistă;
- revoluție de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă.

Am cotrobăit pe internet și acum este clar. 

La 23 August1944 a fost LOVITURĂ DE STAT. 

xxx vezi grupul meu de pe Facebook, secțiunea Fișiere, unde am publicat un pdf ce grăiește în română.

https://www.facebook.com/share/p/1HwxUC1CTz/


Cât despre lovitura lui ILICI ILIESCU din1989 nu mai vorbim!


Antigenii și celule plasmatice


xxx
- Celulele plasmatice sunt celule albe din măduva osoasă care produc anticorpi;
- Mielom multiplu este un cancer al celulelor plasmatice. Zilele omului sunt numărate în cazul unei astfel de boli. Cazul descris cu măiestrie scriitoricească de familia Yalom, două personaje celebre ale literaturii universale, este bine înfățișat în cartea lor:


Cartea am distribuit-o ca e-book în grupul meu de pe Facebook:

https://www.facebook.com/share/g/14DjscrUZrM/

în secțiunea Fișiere.

Spor la citit!

Celulele plasmatice sunt un tip de celule imune specializate, care fac parte din sistemul imunitar adaptiv. Acestea se formează din celulele B după ce au fost activate de un antigen. Iată câteva caracteristici cheie ale celulelor plasmatice:

1. **Producția de anticorpi**: Principala funcție a celulelor plasmatice este de a produce anticorpi, care sunt proteine ce ajută la neutralizarea amenințărilor, cum ar fi bacteriile și virusurile.

2. **Durata de viață**: Celulele plasmatice pot avea o durată de viață variabilă. Unele dintre ele pot supraviețui ani de zile în organism, contribuind la imunitatea de lungă durată.

3. **Structura**: Aceste celule au un citoplasma bogat în reticul endoplasmatic rugos, care facilitează sinteza intensivă a proteinelor (anticorpi).

4. **Memorie imunitară**: Celulele plasmatice contribuie la formarea memoriei imunitare, permițând organismului să răspundă mai rapid la expuneri viitoare la același antigen.

5. **Activarea**: Activarea celulelor B și formarea celulelor plasmatice este un proces care necesită interacțiunea cu celule T ajutătoare și este stimulată de antigeni specifici.

Celulele plasmatice joacă un rol crucial în protecția organismului împotriva infecțiilor și în menținerea sănătății imune.

Antigenul este o substanță care poate induce o reacție imună în organism, provocând producția de anticorpi. Iată câteva aspecte importante referitoare la antigens:

1. **Definiție**: Antigenii sunt, în general, molecule sau părți ale moleculelor (de obicei, proteine sau polisacharide) care sunt recunoscute de sistemul imunitar ca străine.

2. **Tipuri de antigeni**:
   - **Antigeni exogeni**: Provenind din exteriorul organismului, cum ar fi bacteriile, virusurile, fungi, polenul și substanțele chimice.
   - **Antigeni endogeni**: Generați de propriile celule ale organismului, în special în contextul bolilor autoimune sau al celulelor tumorale.

3. **Funcția antigenilor**: Atunci când un antigen este detectat, sistemul imunitar reacționează prin activarea limfocitelor B și T, care contribuie la eliminarea sau neutralizarea antigenerului.

4. **Structura**: Antigenii pot fi oligopeptide, proteine mari sau carbohidrați și adesea au site-uri specifice de legare pentru anticorpi, numite epitopi.

5. **Relația cu vaccinurile**: Vaccinurile conțin antigene (sau fragmente de antigene) care stimulează sistemul imunitar să dezvolte o memorie imună, protejând astfel organismul împotriva unor infecții viitoare.

Antigenii joacă un rol esențial în imunologie și în cercetarea vaccinurilor, fiind fundamentali pentru înțelegerea răspunsului imunitar al organismului.

Irvin Yalom

Irvin Yalom est l’auteur de nombreux essais, romans ou récits, best-sellers traduits dans le monde entier.

"Irvin David Yalom (n. 13 iunie 1931, Washington, D.C., SUA) este un psihanalist, psihiatru și scriitor. El este doctor în medicină, autor a numeroase lucrări de specialitate, devenite ulterior cărți de referință în domeniu, precum și câteva romane, în care experiența în psihoterapie se împletește cu pasiunea pentru filosofie, căutarea sensului ultim al existenței umane constituind scopul personajelor, frumos camuflat în dialoguri incitante.

În 1956 a absolvit Boston University School of Medicine, iar în 1963 își începe cariera academică la Universitatea Stanford, unde își aduce cea mai importantă contribuție în domeniul psihoterapiei prin definirea și rafinarea practicilor terapiei de grup. În acest cadru pune bazele unei noi abordări psihanalitice prin așa-numita existential psychotherapy - psihoterapie existențială."


În secțiunea Fișiere din grupul meu găsiți multe e-books ale lui Irvin Yalom:





O analiză pertinentă! Dan Dungaciu

Imbecilul din fruntea statului dă cu mucii în fasole! "NICUȘOR #DAN JIGNEȘTE JUMĂTATE DE #ROMÂNIE ☝️Jumătate dintre români sunt antiocc...