Micile cheltuieli care golesc contul: abonamentele ignorate ne sabotează bugetul

Am fost foarte atent cu abonamentele digitale și  bine am făcut! Voi cum acționați?

Citiți acest articol excelent din Adevărul.ro!

Micile cheltuieli lunare, aparent inofensive, pot aduna sume semnificative care afectează serios bugetul personal, atrag atenția experții. Am discutat cu analiști financiari, psihologi și specialiști în digitalizare pentru a înțelege cum pierdem bani fără să ne dăm seama și ce putem face, concret, pentru a identifica plățile inutile și recâștiga controlul asupra bugetului personal.

Costul comodității digitale

Toți susțin, la unison, că pierderile financiare semnificative nu vin din cheltuielile mari, ci din cele mici, recurente, pe care ajungem să le ignorăm. Iar primul pas pentru un buget sănătos este o imagine de ansamblu a ce și cât plătim.   

De exemplu, la ora actuală, oamenii tind să aibă tot mai multe abonamente care se reînnoiesc automat, iar cele mai comune includ streaming video și muzică (Netflix, HBO Max, Spotify, Voyo etc.), aplicații mobile (fitness, meditaţie, limbi străine, jocuri premium etc.) sau servicii cloud și software (Google One, iCloud, Dropbox, abonamente Adobe, antiviruși, VPN etc.). Aceste plăți automate, pornite cu un simplu „free trial", pot ajunge, uneori, să creeze găuri reale în buget. Doar cinci abonamente a 25 de lei fiecare/lună înseamnă 125 de lei. Într-un an, vorbim despre 1.500 de lei. Suficient cât să-ți cumperi un telefon nou, un city-break low-cost sau să-i adaugi într-un cont de economii. 

„Nu există statistici ample în România vizavi de ce abonamente au românii și cât plătesc pentru ele. În general, genul acesta de abonamente reprezintă ceea ce eu numesc țânțari financiari. Adică, sunt cheltuieli mici și dese, pe care oamenii tind să le ignore sau să le neglijeze, tocmai pentru că este vorba despre sume mici. Nu-ți bați capul cu 20-40 de lei, dar pentru că sunt recurente, pentru că le avem în fiecare lună, sumele care se adună pot să fie foarte consistente", explică Adrian Asoltanie, specialist în educație financiară.

În opinia sa, una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac oamenii, astăzi, este aceea de a-și automatiza cheltuielile, fără a face acest lucru și pentru economisire. „Poți seta o plată automată în ziua de salariu, de exemplu să-ți transferi 300 de lei pe un cont de economii. De altfel, poți investi în mod automat. Adică, îți setezi ca suma de 100 de lei să ajungă la un fond mutual de investiții. Cei mai mulți oameni automatizează doar cheltuielile, nu și economisirea. Pun facturile pe plăți automate și nici nu-și mai dau seama ce sume se mai pierd de acolo. Este lucru știut cum, ca antreprenor sau ca om de afaceri, una dintre cele mai bune strategii este de a-ți duce produsele în zona de abonamente. Când ai o bază de plătitori recurenți, cu zece dolari pe lună, atunci ți-ai creat o bază de venituri foarte stabilă", mai arată acesta.

Psihologii explică fenomenul printr-o combinație de factori: sume mici, plăți automate, lipsă de acțiune. Nu e vorba doar despre comoditate, ci despre decizii amânate. Mulți utilizatori păstrează abonamente pe care nu le mai folosesc din convingerea că „la un moment dat" vor folosi aplicațiile. Plata lunară devine un fel de promisiune, nu față de furnizor, ci față de sine. În realitate, fiecare lună costă, iar acest tip de consum repetitiv ajunge să creeze pierderi reale pe termen lung. „De cele mai multe ori ne abonăm la diverse site-uri din dorința de relaxare. Însă, atunci când ajungem sa nu le folosim și să le plătim degeaba, dar nici nu le dezactivăm fie pentru ca am uitat, fie pentru că tot timpul amânăm, e clar ca acest comportament ascunde umplerea unui gol emoțional. Amânarea lucrurilor, în general, este un mecanism de apărare. Amânăm lucruri din teama de a nu fi suficient, de eșec. Și, apare o dorință de perfecționism care paralizează orice tip de acțiune. Chiar dacă în acest caz, amânarea nu are legătura cu vreun eșec, mecanismul funcționează la fel, mai ales că, în cele mai multe situații este vorba și de o supraîncărcare cu sarcini, un alt mecanism care reflectă fuga de sine", este de părere Luminița Tăbăran, psiholog clinician.

La rândul său, Laura Găvan, psihoterapeut, declară că avem tendința de a ignora plățile online din mai multe motive. „Pe de-o parte, suma modică și invizibilă. Pe de altă parte, procrastinarea și costul insignifiant investit. Sumele mici, achitate online, nu cu bani fizici, nu sunt luate în calcul pe termen lung și nu ne dau impresia că ne-ar goli portofelul. În același timp, ne oferă un confort psihologic ca am întreprins o acțiune în sensul unei probleme, deși ea nu se rezolvă de fapt", arată psihoterapeutul.

Conform spuselor sale, amânarea încetării unui abonament pe care nu îl folosim, ne dă iluzia ca ne vom apuca cândva de sport, ca vom începe meditațiile sau că ne vom relaxa, la un moment dat, vizionând filme sau ascultând muzică. „E un fel de… speranță amânată, dar care e acolo. Faptul că prețul este mic, ne face să nu renunțăm și supraestimăm investiția. Acesta, însă, este un mecanism care pe termen lung, produce costuri mai mari. Este de dorit să stopăm costurile mici dar constante și să ne orientam către acțiuni pe care chiar vrei să le dăm curs", completează Laura Găvan, psihoterapeut.

Cea mai des întâlnită tactică pe care o folosesc aplicațiile sau platformele digitale este de a condiționa utilizarea acestora prin introducerea cardului pentru a începe un test gratuit. Acesta este unul dintre factorii majori care contribuie la risipa financiară lunară a userilor, este de părere Cristian Ionescu, antreprenor în IT și fondatorul unui startup digital. „Deși, din punct de vedere legal și comercial este dreptul companiei să decidă termenii accesului la produsul său, mai ales în condițiile în care oferă un serviciu gratuit temporar, această strategie începe să fie tot mai puțin apreciată de persoanele educate financiar", spune el.

Tot mai mulți oameni, adaugă el, preferă să folosească produse care oferă acces la produsele digitale, fără obligația de a introduce cardul, iar presiunea publică forțează o parte din industrie să regândească acest model. „La finalul zilei, companiile ar trebui să-și bazeze retenția de clienți pe valoarea reală pe care o livrează, nu pe faptul că uneori, clienții uită să-și dezactiveze abonamentele", mai explică expertul. 

Mulți utilizatori cred că problemele financiare s-ar rezolva doar dacă ar câștiga mai mult. În realitate, fără un control atent al cheltuielilor, veniturile suplimentare dispar la fel de ușor. „Primul pas este optimizarea. Bugetul îl faci repede, iar beneficiile se văd chiar de luna următoare", subliniază Adrian Asoltanie.

Același mecanism se vede și în bugetele publice, adaugă el, acolo unde banii suplimentari nu repară dezechilibrele dacă pierderile mici nu sunt controlate. „Mărunțișurile contează pentru că sunt dese și, atunci, orice optimizae este importantă. Le ignorăm pentru că sunt sume relativ mici și, când le-ai automatizat, ai uitat de ele și nu mai știi ce plătești", completează Asoltanie.

Așadar, nu ce plătești o dată îți afectează bugetul, ci ce plătești fără să știi. Automatizarea cheltuielilor e o comoditate periculoasă, dacă nu e dublată de claritate.

Capitalismului hoților! La pușcărie, nenorociților!

Trei profesori cu salarii de peste 10.000 de lei de la o facultate din Timișoara prinși în flagrant de DNA că au luat de la studenți între 100 și 400 de lei pentru o absență. „Ne-am întors la școală și toți erau acolo”

Un flagrant a avut loc la Timișoara, miercuri, 19 iunie 2024. La ora 14, o studentă de la Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate de la Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” (USVT) și-a sunat profesoara, pe Mihaela Moatăr. Studenta era cea care de obicei colecta banii „de absențe” de la colegii ei.

Prodecana facultății a primit-o la ea în birou și, după ce au discutat succint despre rău platnici, a luat banii. Imediat după ce tânăra a plecat, în birou au intrat procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA), scrie site-ul de educație Școala 9. Ce s-a întâmplat cu profesoara și alți colegi implicați?

O absență se plătea între 100 și 400 de lei

Interesul procurorilor era ceva mai vechi. Încă din februarie 2024, procurorii au început să urmărească situația de la Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate.

Surse judiciare spun că Mihaela Moatăr le-a cerut unor studenți să strângă diverse sume de bani între 100 și 400 de lei de la colegii lor pentru fiecare absență la disciplinele Silvicultură și Corectarea Torenților și Fitosociologie, ca să le permită să susțină examenele.

În luna februarie, ar fi colectat 6.000 de lei, iar mai târziu, în iunie, alți 7.000 de lei. Pe 19 iunie, când procurorii au făcut flagrantul, 1.300 de lei. Și alți colegi profesori făceau la fel. Toți au salarii de peste 10.000 de lei pe lună.

Datele din anchetă arată că aceștia „nu s-au prezentat la toate orele de curs pe care trebuiau să le susțină și nici la toate orele de laborator, iar la sfârșitul fiecărei luni, prin fals, au întocmit pontaje nereale, vizate/aprobate de către directorul de departament și de către decanul facultății, din care reieșea că au efectuat în totalitate orele de curs și de laborator”. Pontajele erau necesare ca să-și poată lua salariile.

Ca să intre în examen, studenții trebuiau să plătească aceste sume justificate ca fiind „contravaloarea absențelor”. Absențe făcute, de fapt, de profesorii lor, care nu veneau la cursuri.

Banii se colectau prin câțiva studenți. Ba chiar le dădeau plătitorilor și chitanțe pe care scria Institutul de Biotehnologia Plantelor, un ONG format din cadre didactice ale instituției, condus de decanul Dorin Camen. Scriau pe chitanțe că banii plătiți de studenți ar fi pentru „înscriere în asociație” sau „tragere simulator cinegetic”.

Potrivit procurorilor, Mihaela Moatăr ar fi luat pentru absențe în jur de 6-7.000 de lei pe lună, iar prin programul Erasmus a decontat în jur de 700 de euro.

Iar Petru Ioan Dragomir, directorul de departament al facultății, a luat pentru absențe la cursul de „Faună cinegetică și salmonicolă” în jur de 4.000 de lei.

Probleme și cu banii europeni

În ce privește fondurile europene, profesorii participau la diferite programe Erasmus de schimburi academice în alte țări, cum ar fi Serbia, Croația sau Slovacia unde mergeau doar pentru o zi ca să se înregistreze, apoi reveneau acasă, dar decontau sume de câteva sute de euro de fiecare pentru cazare și transport pentru programul întreg, conform informațiilor din dosarul DNA. Când reveneau în țară, depuneau în fals documente justificative pentru aceste deplasări. Fiecare băga în buzunar câteva sute de euro. Acestea sunt fapte din 2022 și 2023.

Moatăr, Dragomir și Ștefan sunt cercetați atât pentru luare de mită – pentru plata absențelor -, cât și pentru că au folosit sau prezentat documente sau declarații false ori incomplete pentru folosirea unor fonduri europene.

Schema era următoarea: profesorii declarau în fals că participă la deplasări în cadrul programelor Erasmus, dar de fapt doar încasau banii de diurnă și pentru alte cheltuieli.

Ce se întâmplă cu profesorii în prezent

Școala 9 a dorit să afle și care este statutul actual al profesorilor.

Trei cadre didactice care sunt inculpate în dosar pentru luare de mită în formă continuată și fals pentru reținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sunt încă angajate ale universității. Nu mai țin cursuri, dar au normă de cercetare. E vorba despre Mihaela Moatăr, Petru Ioan Dragomir și Carolina Ștefan. După descinderea procurorilor și până în urmă cu două luni, Moatăr a fost prodecană. Este și astăzi membră în Senatul Universității.

Petru Ioan Dragomir este în continuare șef de departament și membru în Senat. Doar acesta a oferit un punct de vedere pentru Școala9: în funcțiile de conducere a fost ales, de aceea le-a putut păstra, iar „Morala publică nu va fi niciodată peste prezumția de nevinovăție”.

Universitatea spune că așteaptă soluționarea dosarului DNA pentru a aplica o sancțiune.

Sub control judiciar, dar la muncă

În iunie anul trecut, procurorii i-au pus pe cei trei, Moatăr, Dragomir și Ștefan, sub control judiciar pentru 60 de zile, până la 18 august, sub obligația „de a nu se apropia de sau de a comunica direct sau indirect cu suspecții/inculpații din cauză”. Adică cu aproximativ 100 de studenți care, când profesorii cercetați s-au întors la facultate, aceștia trebuiau să-și susțină restanțele la cursurile lor. Le-au dat cu alți profesori, dar tot riscau să se întâlnească prin facultate, ne-au spus profesori din universitate.

„Noi ne-am întors la facultate în data de 2 septembrie. Ei pe 2 septembrie au revenit toți trei la școală în prima zi. Doar unul dintre ei, Moatăr, avea încă interdicție să se întâlnească cu martorii. Ori martorii erau peste tot, că aveau de dat restanțe în zilele alea, erau aproape toți studenții din anii 2, 3 și 4. Ei, practic, în acea perioadă puteau să dea nas în nas cu studenții”, spune unul dintre profesori care și-a dorit să rămână anonim.

În seara asta vine sfârșitul lumii peste Israel !

1. SUA nu intervine direct;

2. Arabia Saudită  nu permite Israelului survolul rachetelor dar invers le permite Iranului. Schimbare de atitudine;

3.. Turcia, Coreea de Nord, Pachistanul vor ajuta Iranul;

4. Rusia și China furnizează rachete Iranului.

5. Bibi si o parte din guvernanți au fugit în  Grecia.

Se așteaptă  vremuri grele, noapte cu mult sânge!

O țuică, sarmale calde și o mămăligă ca la mama acasă.

Au înflorit  crinii:

...Mihai Eminescu:

Fraților! Mă doare sufletul.

Reacții:

Conflict Israel-Iran: Tensiunile din Orientul Mijlociu au escaladat semnificativ. Israelul a efectuat atacuri asupra unor ținte nucleare iraniene, încercând să perturbe programul nuclear al Teheranului, în timp ce Iranul a răspuns cu atacuri directe asupra Israelului, inclusiv asupra sediului central al armatei israeliene din Tel Aviv. Numărul victimelor crește, iar SUA și alte state occidentale sunt implicate în gestionarea crizei. Iranul a utilizat un nou tip de rachetă balistică, iar Israelul avertizează că „Teheranul va arde”.

N.B.. În anul 1998 la invitația structurilor guvernamentale israeliene am efectuat o vizită de lucru în  diversele sectoare ale industriei militare, aviație,  transporturi și în zonele de securitate la granița cu Libanul unde am vizionat mai multe sisteme de apărare . M-au impresionat avioanele fără pilot, drone,  sistemele cu infraroșu, camerele cu termoviziune. Mi-au dat sentimentul că Israelul este inexpugnable....Și totuși, ce imagini am văzut azi mă îngrijorează profund.

Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv părea o fortăreață.

Israelul este o țară  greu încercată.  Dușmanii lor  au și ei aceeași soartă. 

Sunt momente foarte grele!

Azi...

Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, genialul poet Mihai Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creaţiei. A decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în „celula" sa din spital. 

Deşi a lăsat în urmă o creaţie de o valoare universală, poetul - diagnosticat greşit, după cum arată ultimele studii - nu a cerut prea mult celor care-l îngrijeau. Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral.

I-a mărturisit în șoaptă medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: „sunt năruit". S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit. 

Cauza oficială a morţii a fost stopul cardio-respirator. Când a fost dus la autopsie, halatul în care murise poetul a fost luat de admiratorii săi. Într-unul din buzunare se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii. Sunt poezii fără titlu, necunoscute şi nepublicate mult timp în volumele dedicate operei eminesciene. De altfel aceste poezii au stârnit controverse în lumea criticilor şi eminscologilor, unii dintre aceştia fiind de acord că Eminescu nu era capabil psihic să creeze în ultimii șapte ani de viaţă.

Poeziile găsite în carneţel ar fi fost scrise în ultimele zile de viaţă, iar ultima dintre ele, cu o oră înainte de moarte. În versuri se ghiceşte sentimentul morţii apropiate.

Poeziile nu au titlu, şi au fost publicate de Ilie Ighel Deleanu în revista „Fântâna Blanduziei". „Din notesul despre care am făcut menţiune în numărul trecut am mai putut scoate următoarele strofe, pe care le punem sub ochii cititorilor, întocmai cum se găsesc", prezenta cititorilor redactorul Ighel în numărul din 23 iulie 1889. 

În acest număr era publicată poezia „Stelele-n cer", titlul fiind adăugat de redactor după primul vers.

Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor

Până ce pier.

După un semn

Clătind catargele

Tremură largile

Vase de lemn;

Nişte cetăţi

Veghind întinsele

Si necuprinsele

Singurătăţi.

Orice noroc

Şi-întinde-aripile

Gonit de clipele

Stării pe loc.

Până ce mor,

Pleacă-te îngere

La trista-mi plângere

Plină de-amor.

Nu e păcat?

Ca să se lepede

Clipa cea repede

Ce ni s-a dat?

Practic, aceasta este considerată ultima poezie a lui Eminescu, găsită pe carneţelul din halat.

Pe ultimul drum, poetul a fost condus de puţinii prieteni şi apropiaţi, printre care Mihail Kogălniceanu, Toderiţă Rosetti (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, mulţi studenţi şi elevi ai Şcolii Normale de Institutori din Bucureşti. Din partea studenţilor a rostit câteva cuvinte emoţionante Gheorghe Calmuschi, botoşănean ca şi poetul. 

„Şi noi care te am iubit şi te am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă".

Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim-redactor la ziarul „Adevărul", care a spsu: „Acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toţi îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare şi binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit".

Încetul cu încetul se acrește oțetul!

Azi e ziua mea. Un prieten, printre mulți altii, m-a felicitat. Un om cu o coloană vertebrală de neîndoit.