Viață de dublu spion. Banii și viciile distrug întotdeauna profesia aceasta. Aviz amatorilor!

Articol din Adevărul.ro 

Aldrich Ames, „cârtița” care a distrus rețeaua CIA din Europa de Est. Povestea celui mai dăunător agent dublu din anii '90

Aldrich Ames, un fost ofițer CIA, arestat în 1994 și condamnat pe viață, este considerat unul dintre cei mai dăunători spioni din istoria SUA. Din 1985, a vândut secrete către URSS pentru milioane de dolari. A compromis astfel zeci de misiuni și a dus la moartea mai multor agenți occidentali.

Aldrich Ames. Sursa: FBI.gov

Povestea lui Aldrich Hazen Ames, un ofițer CIA devenit agent dublu pentru Uniunea Sovietică, oferă detalii tulburătoare despre dintre cele mai grave breșe de securitate din istoria serviciilor secrete americane.

După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 și încheierea Războiului Rece, epoca spionilor tradiționali era departe de a se fi încheiat. În anii ’90 și chiar în secolul XXI, patru agenți americani importanți care continuau să spioneze pentru Rusia au fost arestați pentru spionaj.

Primul agent dublu identificat, arestat și condamnat la închisoare a fost Aldrich Hazen Ames, născut în 1941. Considerat unul dintre cei mai cunoscuți spioni sovietici din istoria Statelor Unite, a fost arestat de Biroul Federal de Investigații (FBI) în Arlington, Virginia, pe 21 februarie 1994, sub acuzația de spionaj.

Timp de aproape un deceniu, Ames a vândut informații secrete Uniunii Sovietice, care au dus la compromiterea a peste 100 de operațiuni sub acoperire și la moartea a cel puțin 10 agenți de informații occidentali.

La momentul arestării, notează FBI pe site-ul său oficial, Ames era un veteran cu 31 de ani de activitate în cadrul CIA și spiona pentru sovietici încă din 1985. A fost arestat împreună cu soția sa, Rosario Ames, care l-a sprijinit și încurajat în activitatea de spionaj.

Potrivit FBI, Ames era ofițer de caz al CIA, vorbea fluent rusa și era specializat în serviciile de informații rusești, inclusiv în KGB – serviciul de informații externe al URSS. Prima sa misiune în străinătate a fost la Ankara, Turcia, unde avea sarcina de a recruta ofițeri ruși. Mai târziu, a lucrat în New York și Ciudad de México.

Ames. Sursa: Wikipedia

Pe 16 aprilie 1985, în timp ce lucra în Divizia Sovietică din Europa de Est a CIA, la sediul central din Langley, Virginia, s-a oferit voluntar, în secret, ofițerilor KGB de la ambasada URSS din Washington, D.C. La scurt timp după aceea, KGB-ul i-a plătit 50.000 de dolari.

Deși problemele cu alcoolul îi afectaseră profund viața personală și relațiile profesionale, Ames era un personaj-cheie în CIA. Avea acces aproape nelimitat la informații clasificate despre operațiunile secrete ale SUA împotriva URSS și la identitatea agenților activi pe teren – informații pe care s-a decis să le vândă.

„A fost vorba de bani și nu cred că a încercat vreodată cu adevărat să convingă pe cineva că a fost mai mult de atât", a declarat agentul FBI Leslie G. Wiser, implicat în ancheta care a dus la arestarea lui Ames, într-un interviu pentru BBC Witness History, în 2015.

Potrivit BBC, în 16 aprilie 1985, după ce a băut câteva pahare ca să-și facă curaj, Aldrich Ames a intrat direct în ambasada rusă din Washington, D.C.

Odată ajuns înăuntru, i-a înmânat recepționerului un plic ce conținea numele unor agenți dubli, documente care dovedeau că este ofițer CIA și o notă prin care cerea 50.000 de dolari. Mai târziu, a declarat într-un raport al Senatului că inițial a crezut că va fi o înțelegere unică, menită să-l scoată din criza financiară. Dar și-a dat repede seama că „a trecut o linie și nu se mai putea întoarce înapoi", potrivit unui documentar publicat recent de BBC.

În vara lui 1985, Ames s-a întâlnit de mai multe ori cu un diplomat rus, căruia i-a oferit informații clasificate despre surse ale CIA și FBI, dar și despre operațiuni tehnice care vizau Uniunea Sovietică. În decembrie 1985, s-a întâlnit cu un ofițer KGB din Moscova, în Bogotá, Columbia. În iulie 1986, Ames a fost transferat la Roma.

În Italia, a continuat contactele cu KGB-ul, inclusiv cu un diplomat rus acreditat în Roma și cu un ofițer KGB venit din Moscova. La finalul misiunii din Roma, Ames a primit instrucțiuni detaliate de la KGB privind contactele secrete pe care urma să le stabilească în zona Washington D.C., unde fusese repartizat. De asemenea, KGB-ul i-a transmis în scris că, în cei patru ani de la recrutarea sa, primise 1,88 milioane de dolari.

După întoarcerea în Washington, D.C., în 1989, Ames a continuat să predea documente clasificate către KGB, folosind „dead drops" – locuri secrete prestabilite unde lăsa documentele, pentru ca acestea să fie ridicate ulterior de agenți KGB de la ambasada URSS. În schimb, sovieticii îi lăsau bani și instrucțiuni, de obicei prin același sistem al „dead drops".

„Dacă urma să facă un dead drop, înainte de asta marca o cutie poștală cu un semn făcut cu cretă, de exemplu. Rușii vedeau acel semn și știau că acolo se află documentele. După ce le ridicau, ștergeau semnul. Așa știa și Ames că transferul a fost realizat în siguranță", explica agentul FBI Leslie G. Wiser, potrivit BBC.

Aldrich Ames. Sursa FBI

Prin aceste scurgeri de informații, KGB-ul a reușit să identifice practic toți agenții CIA activi în Uniunea Sovietică, ceea ce a dus la închiderea completă a operațiunilor secrete americane din regiune.

„Nu cunosc alt spion sau cârtiță în SUA care să fi provocat o pierdere atât de mare de vieți omenești în rândul rețelei de agenți", adăuga Wiser.

Între timp, CIA și FBI observau că oficialii ruși recrutați de americani erau arestați și executați. Mulți dintre aceștia furnizaseră informații esențiale despre Uniunea Sovietică, pe baza cărora factorii de decizie din SUA își fundamentau politicile externe.

Printre victimele trădării s-au numărat și alți informatori occidentali, capturați de KGB, interogați brutal și, adesea, executați. Unul dintre puținii care au scăpat a fost Oleg Gordievsky.

În calitate de șef al stației KGB din Londra, el lucra în secret pentru serviciul britanic de informații externe, MI6. Într-o zi, s-a trezit în Moscova, drogat, epuizat după cinci ore de interogatoriu, și confruntat cu perspectiva foarte reală a execuției prin împușcare. Gordievsky a scăpat ca prin urechile acului, după ce MI6 l-a scos clandestin din Uniunea Sovietică, ascuns în portbagajul unei mașini.

„Timp de aproape nouă ani m-am tot întrebat cine a fost omul, cine a fost sursa care m-a vândut, și nu aveam niciun răspuns", relata Gordievsky într-un interviu pentru Newsnight, BBC, din 28 februarie 1994. Două luni mai târziu, avea să afle răspunsul: veteranul ofițer CIA Aldrich Ames s-a ridicat într-o sală de judecată din SUA și a mărturisit că a compromis „practic toți agenții sovietici ai CIA și ai altor servicii americane și străine pe care îi cunoșteam".

În urma unor analize interne și după ce au apărut informații privind averea inexplicabilă acumulată de Aldrich Ames, FBI a deschis o anchetă oficială în mai 1993. Agenți speciali și experți în investigații au desfășurat o supraveghere fizică și electronică intensă timp de 10 luni. În urma perchezițiilor efectuate la locuința lui Ames, au fost descoperite documente și alte probe care îl legau direct de serviciul rus de informații externe.

Capturarea lui Ames. Sursa: FBI.gov

Pe 13 octombrie 1993, agenții FBI au observat cum Ames a făcut un semn cu cretă pe o cutie poștală – semnal convenit care indica rușilor intenția de a stabili o întâlnire la Bogotá, Columbia.

La 1 noiembrie, Ames și agentul său de legătură rus au fost urmăriți în Bogotá de către echipele FBI aflate în teren. Când Ames a planificat o călătorie oficială în străinătate, care includea și o oprire la Moscova, autoritățile americane au decis că momentul arestării sosise.

Pe 21 februarie 1994, Aldrich Ames și soția sa, Rosario Ames, au fost arestați. Ambii și-au recunoscut vina pe 28 aprilie 1994. Aldrich Ames a fost condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitatea eliberării condiționate. Rosario Ames a fost condamnată, pe 20 octombrie 1994, la 63 de luni de închisoare (aproximativ 5 ani și 3 luni).

Ulterior, Ames a fost interogat de agenți FBI și a oferit detalii despre modul în care a compromis identitatea unor surse umane ale CIA și FBI – unele dintre acestea fiind ulterior executate de autoritățile sovietice. În cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției, Ames a fost de acord să cedeze toate bunurile sale în favoarea guvernului american. De asemenea, suma de 547.000 de dolari a fost transferată către Fondul de Asistență pentru Victime al Departamentului de Justiție.

Aldrich Ames își ispășește în prezent pedeapsa într-un penitenciar federal din SUA. Rosario Ames și-a ispășit sentința și a fost eliberată. Între timp, alți trei agenți dubli – Harold Nicholson, Earl Pitts și Robert Hanssen – au fost identificați, arestați și condamnați la rândul lor.

Ames a arătat foarte puține semne de regret pentru faptele sale sau pentru victimele trădării sale.

„Avea o părere foarte bună despre sine. Regretă că a fost prins. Nu regretă că a fost spion", declara agentul FBI Leslie G. Wiser, potrivit BBC.

Joseph Stiglitz. Războiul comercial SUA-CHINA

Născut: 9 februarie 1943 (vârsta 82 de ani), Gary, Indiana, Statele Unite

Soție: Anya Schiffrin (căs. 2004)

Influențat: Paul Krugman, Jason Furman, Stephany Griffith-Jones

Influențat de: John Maynard Keynes, Robert Solow, John Kenneth Galbraith · Vezi mai mult

Copii: Siobhan stiglitz, Edward stiglitz, Julia stiglitz, Michael stiglitz

Consilieri academici: Robert Solow, Dani Rodrik, Hirofumi Uzawa

Însă ceea ce contează pentru evaluarea echilibrului de putere în acest război comercial este ceva numit substituibilitate. China poate impune tarife vamale asupra exporturilor agricole americane, a boabelor de soia și a sorgului, cu consecințe inflaționiste minime sau inexistente pe plan intern, pur și simplu prin înlocuirea acestor importuri și cumpărarea din altă parte pe piața globală.

Cel puțin pe termen scurt, SUA nu au înlocuitori pentru pământurile și mineralele rare ale Chinei, cruciale în atât de multe domenii, iar China știe acest lucru. Acest lucru este valabil și pentru multe alte țări, cum ar fi Japonia, Australia, India și Turcia, care desfășoară mai mult comerț cu China decât cu America și care nu vor dori să împiedice fluxul de bunuri importante luând partea SUA în detrimentul Chinei.

Reducerea dependenței SUA de anumite importuri chinezești nu este o sarcină simplă. Fabricarea de iPhone-uri, de exemplu, ar putea fi mutată în altă parte - India a fost discutată - dar va dura mult timp și va fi costisitoare. China are acum un avantaj comparativ în logistică, lanțuri de aprovizionare pentru producție și inginerie. Nu este o coincidență faptul că China domină producția de smartphone-uri și a atâtor alte produse: este mult mai ieftin să le produci acolo. Prețurile acestor produse vor crește pe măsură ce lanțurile de aprovizionare sunt reconfigurate.

Aceasta este a doua modalitate prin care lucrurile sunt dezechilibrate: războiul comercial provoacă în principal un șoc pentru SUA în ceea ce privește ceea ce poate importa și un șoc pentru China în ceea ce privește găsirea unor piețe adecvate pentru bunurile sale.

Dar China are know-how-ul, determinarea și resursele necesare pentru a compensa acest deficit de cerere și ar putea fi capabilă să facă acest lucru rapid. Ar putea face acest lucru prin stimularea cererii interne, lucru pe care îl poate face cu o marjă largă, deoarece consumul intern reprezintă un procent mic din PIB.

PIB-ul Chinei în paritatea puterii de cumpărare (ce bunuri pot cumpăra oamenii cu banii lor - modul standard în care economiștii compară dimensiunea economiilor atunci când prețurile diferă) este mai mare decât cel al Americii, ceea ce i-ar putea oferi din nou spațiu pentru a crește cererea internă de bunuri.

China își poate consolida, de asemenea, sistemele de protecție socială și poate crește salariile; ponderea forței de muncă rămâne mai mică decât în majoritatea celorlalte țări. Astfel, se poate compensa deficitul cererii agregate cauzat de pierderea exporturilor către SUA fără a recurge la „dumping"-ul acestora asupra restului lumii, deși există unele dovezi că acest lucru se va întâmpla pe termen scurt. Ajustările ofertei de care SUA au nevoie într-un astfel de război comercial sunt mult mai greu de implementat și ar necesita ani de investiții sporite, formare și infrastructură.

Astăzi, sectoarele serviciilor și al cunoașterii sunt cele care contează cu adevărat, însă aproape sigur excedentul comercial de lungă durată al Americii în aceste servicii se va diminua, mai ales având în vedere daunele pe care Trump le provoacă considerabilei sale puteri non-tehnice: turismul se prăbușește, studenții străini sunt descurajați să studieze în SUA, statul de drept este pus la încercare, iar președintele duce o bătălie masivă împotriva universităților de top din țară.

De-a lungul secolelor, am învățat că statul de drept este necesar pentru libertatea individuală și prosperitatea colectivă. Este deosebit de important ca o modalitate de a-i ține sub control pe demagogi, a căror încredere în propria judecată îi determină să zdrobească drepturile altora și să ignore înțelepciunea colectivă. Acestea sunt legile și idealurile care au contribuit la susținerea prosperității Americii timp de multe decenii. Risipa lor ar deteriora, în mod ironic, și mai mult poziția SUA în competiția sa economică cu China, concluzionează Stiglitz.

Joseph Eugene Stiglitz, born on February 9, 1943, is a highly influential American New Keynesian economist and a professor at Columbia University. He was born into a Jewish family in Gary, Indiana. His mother was a schoolteacher named Charlotte (née Fishman), and his father, Nathaniel David Stiglitz, was an insurance salesman.

Stiglitz's academic journey includes attending Amherst College, where he excelled as a National Merit Scholar, debater, and student government president. He also spent his senior year at the Massachusetts Institute of Technology (MIT) and later pursued his PhD there from 1966 to 1967. He also held an assistant professorship at MIT during this period. He also studied at the University of Chicago in the summer of 1965.

His academic career further flourished with a research fellowship at the University of Cambridge from 1966 to 1970. He initially arrived at Fitzwilliam College as a Fulbright Scholar and later secured a Tapp Junior Research Fellowship at Gonville and Caius College. Subsequently, he held professorships at prestigious institutions such as Yale, Stanford, Oxford (as Drummond Professor of Political Economy), and Princeton. Since 2001, he has been a professor at Columbia University, holding appointments in the Business School, the Department of Economics, and the School of International and Public Affairs (SIPA). He also co-edits The Economists' Voice journal.

Stiglitz is renowned for his pioneering work on asymmetric information, which explores how imbalances in information between parties in a transaction can lead to market failures. This groundbreaking research earned him the Nobel Memorial Prize in Economic Sciences in 2001, jointly with George A. Akerlof and A. Michael Spence. The Nobel Prize recognized their work in "laying the foundations for the theory of markets with asymmetric information."

In addition to the Nobel Prize, Stiglitz received the John Bates Clark Medal in 1979, an award given to American economists under the age of 40 who have made significant contributions to economic thought.

His extensive career also includes significant roles in public policy. He served as a member of the U.S. Council of Economic Advisers from 1993 to 1997, becoming its chairman in June 1995. He was also the Senior Vice President and Chief Economist of the World Bank from 1997 to 2000. Furthermore, he was a lead author of the 1995 Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change, which shared the 2007 Nobel Peace Prize.

Stiglitz co-founded the Initiative for Policy Dialogue at Columbia University and is the Chief Economist of the Roosevelt Institute. His research interests are broad, encompassing income distribution, climate change, corporate governance, public policy, macroeconomics, and globalization. He is the author of numerous influential books, including Globalization and Its Discontents.

Based on academic citations, Stiglitz is considered one of the most influential economists in the world. In 2011, Time magazine recognized him as one of the 100 most influential people globally.

O concluzie:

Trump a reușit să-i  apropie și  mai mult pe cei doi giganți China și Rusia. Ordinea mondială  este la răscruce. SUA va fi un outsider.

Bine le zici, Cornele!

De la Cornel Ivanciuc:

Simion este singurul care vorbește cu subiect și predicat despre reforma bugetarilor

Uite cum vrea premierul interimar Cătălin Predoiu să îngroape repede România: “Continuitatea şi coerenţa guvernamentală sunt importante pentru bunul mers al treburilor publice”. Adică continuitate în politica de împrumuturi cu dobânzi uriașe, în deficit bugetar și inflație și coerență în jaful banului public.

Nici un cuvințel despre reforma bugetarilor, despre jumătatea de milion de cuscri, afini, veri, mame vitrege, surori, neveste, fiice, parașute reșapate și pitici de amuzament angajați de montruoasa coaliție în ultimul an. 

Pro-europeanul Nicușor Dan a declarat că e obligatoriu ca PSD și PNL plus USR să facă parte din viitoarea guvernare, cu Bolojan premier, pentru că sunt partide pro-occidentale. Cu care să facă reformă administrativă. Adică cu cei care au distrus economia și finanțele și au împovărat bugetul cu schema lor de 1.500.000 de larve, dintre care o cincime sunt parașute pentru consumul demnitarilor. 

La fel vede și progresistul Ionuț Moșteanu, venit de la parastasul lui Lasconi, din cadavrul căreia useriștii au ciugulit părți din creierul mic și bulbul rahidian, că majoritatea nu poate fi obţinută în lipsa PSD, ca să avem un 50%. 

Doar Simion vorbește punctual despre reducerea numărului de bugetari și desființarea unor instituții publice. El reclamă un deficit bugetar mai mare decât cel raportat de Ciolacu, că 500 de mii de bugetari trebuie să plece eșalonat și două treimi din agențiile guvernamentale trebuie desființate, pentru a evita falimentul de țară. 

Probabil că Remus Pricopie, rectorul noii academii de partid "Ștefan Gheorghiu" și profesorul oxfordiot Corneliu Bjola se vor opune ca de obicei, zicând că soluțiile lui Simion sunt de extracție rusească. Apropo, Oxford, cum v-am mai spus, înseamnă Vadul Boilor.

https://www.blogary.org/actualitate/comentariu-politic/simion-este-singurul-care-vorbeste-cu-subiect-si-predicat-despre-reforma-bugetarilor/

Fernando Botero, Jucătorii de cărți 1989, Colecție privată

O zi obișnuită

Pentru azi aveam deja un program bine structurat.  Noaptea îmi fac planuri pentru a doua zi. Îmi mențin tonusul intelectual și fizic cu mici activități prin curte, studiez limbi străine,  mă iau la întrecere cu mine însumi sau cursanții de pe Duolingo. O dorință  mai veche, studiul limbii ruse ca să  pot descifra literatura și sufletul unui popor . Citesc în traducere pe Mihail Bulgakov,  Maestrul și Margareta, o capodoperă filozofică și socială a societății rusești de pe vremea lui Stalin, 

Iată ce ziece AI despre Bulgakov:

"Mikhail Bulgakov (15 mai 1891, Kie v – 10 martie 1940, Moscova) a fost un scriitor, dramaturg și medic rus, considerat unul dintre cei mai importanți autori ai literaturii ruse din secolul XX. 

Opera sa, marcată de un amestec unic de satiră, realism magic, critică socială și profunzime filozofică, a avut un impact durabil, deși multe dintre lucrările sale au fost publicate postum din cauza cenzurii sovietice.

Viața și contextul

Origini și educație: Născut într-o familie intelectuală din Kiev (pe atunci parte a Imperiului Rus), Bulgakov a studiat medicina la Universitatea din Kiev și a practicat ca medic, inclusiv în timpul Primului Război Mondial și al Războiului Civil Rus. Experiențele sale medicale au influențat opere precum Însemnările unui tânăr medic (Записки юного врача).

Cariera literară:

 În anii 1920, a abandonat medicina pentru a se dedica scrisului. A lucrat ca jurnalist, dramaturg și romancier, dar s-a confruntat cu cenzura regimului stalinist, care i-a interzis multe lucrări.Viața personală: A fost căsătorit de trei ori, ultima sa soție, Elena Șilovskaya, inspirând personajul Margarita din Maestrul și Margarita. Bulgakov a trăit în sărăcie și sub presiune politică, iar sănătatea sa s-a deteriorat din cauza unei boli renale, care i-a cauzat moartea la 48 de ani.Opere principaleMaestrul și Margarita (Мастер и Маргарита, publicat postum în 1966-1967):Capodopera sa, un roman complex care împletește trei planuri narative: o satiră a Moscovei sovietice, povestea lui Pilat din Pont și o poveste de dragoste mistică.Explorează teme precum binele și răul, libertatea artistică, iubirea și corupția morală.Personaje memorabile: Woland (diavolul), Maestrul, Margarita, Behemoth (motanul vorbitor).Inimă de câine (Собачье сердце, 1925, publicat în URSS abia în 1987):O nuvelă satirică despre un experiment medical în care un câine este transformat în om, criticând ideologia comunistă și natura umană.Garda albă (Белая гвардия, 1925):Un roman despre familia Turbin în timpul Războiului Civil Rus din Kiev, bazat pe experiențele personale ale autorului.Adaptat în piesa de teatru Zilele Turbinilor, care a fost inițial acceptată, dar ulterior interzisă.Însemnările unui tânăr medic:Colecție de povestiri semi-autobiografice despre experiențele sale ca medic rural, scrise cu umor și empatie.Teatru: Bulgakov a scris numeroase piese, precum Zilele Turbinilor și Cabala bigoților (Кабала святош), dar multe au fost interzise sau cenzurate.Stil și temeRealism magic: Bulgakov combină elemente fantastice cu realitatea, creând o atmosferă unică, mai ales în Maestrul și Margarita.Satiră: Critică subtil regimul sovietic, birocrația și ipocrizia socială.Teme filozofice: Lupta dintre bine și rău, libertatea individuală, destinul artistului și sacrificiul personal.Influențe: Gogol, Dostoievski, Goethe (Faust este o sursă de inspirație pentru Maestrul și Margarita).MoștenireÎn timpul vieții, Bulgakov a fost marginalizat de regimul sovietic, iar multe dintre operele sale au fost publicate abia după moartea sa, datorită soției sale, Elena, care a păstrat manuscrisele.Astăzi, este celebrat ca un gigant al literaturii universale. Maestrul și Margarita este considerat un clasic, tradus în zeci de limbi și adaptat în filme, piese de teatru și seriale.În Rusia, există muzee dedicate lui, iar casa sa din Moscova (unde a locuit și care apare în Maestrul și Margarita ca apartamentul lui Woland) este un punct de atracție culturală.CuriozitățiBulgakov a scris o scrisoare disperată lui Stalin în 1930, cerând să i se permită să emigreze sau să lucreze, dar Stalin i-a permis doar să lucreze la Teatrul de Artă din Moscova.A distrus o versiune timpurie a manuscrisului Maestrul și Margarita din cauza frustrării, dar l-a rescris mai târziu.Romanul Maestrul și Margarita a fost publicat inițial în versiune cenzurată în revista Moskva (1966-1967), iar versiunea completă a apărut ulterior."

Programul mi-a fost dat peste cap.  Chiuveta de la baie picura. A trebuit să găsesc defectul. L-am gasit. Printre piesele mele de reparații instalații am găsit diverse dar soluția  nu era cea mai bună.  Am decis să mă  duc la peste treizeci de kilometrii să  caut piese de bună calitate. Am fost oprit de soție din drumul lung ce-l plănuiam.  Am mers la două magazine sătești. Unul închis, celălalt cu de toate pentru sectorul construcțiilor.  Am identificat produsul ce corespundea reparației.

Acum vine clue-ul:

Vânzătorul și un grup de săteni au rămas  uimiți aflând de la mine că  îmi repar singur chiuveta de la baie. Băi, fir-ar să  fie!  Chiar ne cred unii așa de proști  și neîndemânatici! Este un fenomen social la noi. M-am lovit deseori de el. Ba când  mi-am reparat casa, ba când  mi-am reparat mașinile singur, ba când îmi caut tratamente naturiste pentru micile probleme de sănătate etc.

Chiuveta este acum funcțională cu o soluție italiană formată  din piese foarte ieftine. 

Sunt în relații  pe rețelele sociale cu viitorul nostru președinte.  Un om de ispravă!

Unii urlă pe toate corzile social-media.

De ce?

Pentru că omul e patriot, e naționalist, are un program pentru țară ca și  Călin. 

Iată  ultima idee transmisă mie  în noaptea după alegeri:

O idee rusească pentru pace

Șeful spionilor ruși spune clar care sunt condițiile Moscovei pentru un acord de pace

Șeful serviciului rus de informații externe (SVR), Serghei Narîșkin, a reiterat condițiile Moscovei pentru a pune capăt războiului în Ucraina, scrie marți agenția germană de presă DPA.

Narîșkin a declarat, potrivit agenției TASS, că Ucraina trebuie să renunțe la ambițiile de a adera la NATO și la teritoriile anexate de Rusia.

„Condițiile unui acord de pace includ un statut liber de arme nucleare, neutru pentru Ucraina, demilitarizarea și denazificarea statului ucrainean și abolirea tuturor legilor discriminatorii adoptate după lovitura de stat din 2014”, a spus Narîșkin, referindu-se la răsturnarea de la putere a președintelui Viktor Ianukovici în urma protestelor prooccidentale, conform Agerpres.

Un acord de pace, a continuat șeful SVR, trebuie să includă de asemenea „recunoașterea suveranității și a granițelor teritoriale ale Federației Ruse – actualele granițe teritoriale”.

După anexarea peninsulei Crimeea în 2014, Rusia a anexat și regiunile ucrainene Luhansk, Donețk, Herson și Zaporojie în urma invaziei lansate în februarie 2022, însă, cu excepția Crimeii, nu controlează în totalitate aceste teritorii.

Pe de altă parte, Narîșkin a salutat faptul că dialogul între Rusia și SUA cu privire la un potențial sfârșit al războiului a fost reluat.

Vorbind cu prilejul unei vizite în capitala Belarusului, Minsk, Narîșkin a mai spus că Rusia și Belarus, țară învecinată și ea cu Polonia, constată o intensificare a activităților NATO la frontierele lor.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a afirmat că Rusia și SUA lucrează din greu la găsirea unei soluții pașnice pentru Ucraina, însă el a acuzat Europa că este interesată de continuarea războiului prin livrarea de armament Kievului.

Uniunea Europeană și președintele ucrainean Volodimir Zelenski resping acuzația și insistă că aspiră la „pace prin forță”, amintește DPA.

Extras din Știri oneste

Viața  m-a învățat să  fiu atent la detalii. Rușii  și alții susțin  că George și  Călin sunt "colegi", formați de aceleași  structuri de Inteligence. Cel "sărac" locuiește într-un apartament de 44.66 mp. Se vinde ideea că ar fi proprietatea Ilincăi Munteanu, copilul comunei Măciuca din Vâlcea. Și  eu m-am născut demult într-un  sat la circa 25 km. depărtare și știu  bine să elimin minciuna de adevăr. 

Am început să  aprofundez și limba rusă. 

Am încercat  să caut răspuns de ce a plecat George la Viena, locul "șerpăriei" mondiale. 

Cine va fi președintele României, beidenistul sau trumpistul?

Ce spun unii:

"Dacă pentru un profesor sau un medic sunt necesare examene și ani de pregătire, de ce nu am avea aceleași pretenții și pentru cel care devine liderul statului?

Urmăresc cu revoltă și dezamăgire mascarada candidaturilor la cea mai înaltă funcție în Statul Român.

În timp ce pentru orice altă profesie serioasă este nevoie de examene, ani de studiu și pregătire riguroasă, pentru a ajunge Președinte pare suficient doar să ai un discurs populist și sprijinul unor grupuri de interese.

O astfel de funcție ar trebui să fie ocupată doar de oameni cu adevărat competenți, iar selecția lor să fie un proces serios și riguros. Selecție care ar împiedica indivizii care nu au nicio competență să ajungă în poziția de a lua decizii pentru o țară întreagă. Această comisie ar trebui să analizeze competențele candidaților în domenii esențiale: psihologie, politică, economie, apărare, diplomație. Oricine aspiră la această funcție trebuie să cunoască structura statului român, rolul CSAT-ului, obligațiile României în NATO și UE, principalele aspecte ale istoriei noastre și să aibă măcar un nivel mediu de cunoaștere a limbii engleze.

Un președinte nu trebuie să fie doar o figură politică, ci un om cu o înțelegere profundă a realităților naționale și internaționale, capabil să reprezinte România cu demnitate și responsabilitate.

Funcția prezidențială nu trebuie să fie un premiu de consolare pentru politicieni eșuați sau o rampă de lansare pentru impostori!"

Cititi cu atentie extrasul din articolul de mai jos!

https://stirioneste.ro/romania-brics-blackrock-thiel-4mai-alegeri/?fbclid=IwY2xjawKGPMdleHRuA2FlbQIxMQABHjoukaWZCDGHA0Zy2q46IS4MNCkMdrC4n0QfSx1eBgvF6-gNOTpm38tgSoC-_aem_4K2l_rJIphf0vn0_UAbzgA

Alegerea agendei pro-UE, susținută de BlackRock și Vanguard, amenință România cu marginalizarea economică:

• Pe termen scurt (0-6 luni): Anularea Visa Waiver este un prim semnal. Influența lui Thiel în administrația Trump va duce la reducerea investițiilor americane (tehnologie, energie) și a cooperării strategice. România, dependentă de PNRR, va fi presată să accepte reforme care favorizează giganții financiari, nu interesele naționale.
• Pe termen mediu (6-24 luni): BlackRock și Vanguard, sensibile la instabilitate, vor retrage capitalul din România – energie (Petrom), bănci, retail – migrând spre economii sigure (Franța, Germania). Bruxelles-ul, sub influența acestor giganți, va reduce fondurile PNRR sau va impune condiții draconice, transformând România într-o colonie economică.
• Pe termen lung (2-5 ani): Izolată de SUA și abandonată de Bruxelles, România va fi o țară marginală, vulnerabilă la influența BRICS. China și Rusia vor impune contracte economice păguboase (ex. energie, 5G), consolidând controlul asupra resurselor și tehnologiei.

Agenda pro-UE promite stabilitate, dar livrează subordonare și colaps. În schimb, viziunea lui Thiel – suveranitate, inovație, negocieri strategice cu BRICS – oferă României o șansă de a deveni partener, nu pion. Forța economică a lui Thiel este singura cale de a evita dispariția.

Miza momentului din 4 mai 2025

Data de 4 mai 2025 marchează un punct de inflexiune pentru România. Agenda pro-UE, ancorată în BlackRock și PNRR, ne condamnă la izolare economică și marginalizare strategică. Fiecare reformă impusă de Bruxelles ne erodează suveranitatea, transformându-ne într-un satelit dispensabil. Anularea Visa Waiver pe 2 mai 2025, influențată de Thiel, este un semnal clar: alinierea cu „sistemul” globalist taie România de la sprijinul american, lăsând-o expusă într-un război economic global.

Forța economică a lui Thiel – capital, tehnologie, influență – și negocierile sale speculative cu BRICS deschid o fereastră unică. Prin Tesla, SpaceX și Palantir, Thiel construiește o ordine multipolară în care statele mici pot negocia de pe poziții de forță. România are șansa de a se alinia cu această viziune, păstrând accesul la inovație și capital american, fără a cădea în capcana BRICS. Alegerea traiectoriei economice va defini dacă România devine o colonie sau un actor relevant. Momentul din 4 mai este decisiv pentru viitorul țării.

Dincolo de resentimente, apel la raţiune

Pe 4 mai 2025, România stă pe linia frontului unui război economic global. BlackRock și Vanguard vor să ne lege de Bruxelles, BRICS așteaptă să profite, iar anularea Visa Waiver pe 2 mai, influențată de Thiel, avertizează că agenda pro-UE ne condamnă la colaps. Forța economică a lui Thiel – negocieri cu BRICS, inovație, suveranitate – este singura cale de a salva țara.

România trebuie să aleagă între subordonare și emancipare. Viitorul depinde de deciziile luate acum. |

IDIOMS

Votăm, peste două săptămâni !

Trăiască România!

Votăm!

Pace, democrație, libertate!