Moartea democrației așa cum o știam. Era validării idioților și sfârșitul adevărului vizual

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

• Comunitatea Republica

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Alegerile care urmează în România sunt mult mai mult decât o simplă competiție electorală. Sunt o confruntare între două lumi, două viziuni diametral opuse despre viitor. Ne aflăm într-un punct critic, în care radicalizarea nu mai este doar un fenomen marginal, ci o nouă realitate. Poate că oroarea nu doar că este posibilă, dar este deja inevitabilă. Cei care puteau fi radicalizați au fost radicalizați. Iar ei nu sunt puțini.

Foamea este o armă mai puternică decât orice ideologie. Nu îți cere să fii liber, ci doar să supraviețuiești, să pui mâncare pe masă. Sunt oameni care nu mai au timp să se întrebe dacă libertatea le e în pericol. Singura lor preocupare este să găsească o soluție, oricât de disperată, oricât de lipsită de sens pentru situația în care se află acum. Pentru mulți oameni grija cea mai acută este „ce mănânc mâine?", „cum îi cumpăr copilului adidași noi, că îi intră apa în ăștia vechi?", „cum plătesc medicamentele mamei luna viitoare?", „cum ajung cu tata la Cluj la tratament de la Craiova, că are cancer?". Niciuna nu este o poveste nouă, sărăcia nu e nimic nou în România, deși pentru mulți dintre noi a devenit un concept vag și îndepărtat.

Pentru mulți oameni, o viață de dezamăgiri repetate, de promisiuni de „mai bine" care nu s-au materializat niciodată s-au transformat în susținerea unui sistem nou, care promite altceva. Pentru alții, este o respingere totală a vechiului sistem, indiferent de consecințe. În vechiul sistem au suferit. În democrație au suferit. Și totuși, noi astăzi vorbim numai despre „cum să salvăm democrația". Pentru un om care de zeci de ani suferă, asta sună ridicol.

Stăteam de vorbă cu o rudă de-a mea, de la care mereu am considerat că am învățat liberalism și în conversația aceea mi-au fost deschiși ochii către un fel de a gândi de care nu mă credeam în stare până atunci.

„Nu-mi mai pasă de democrație! Eu nu am luptat pentru democrație, am luptat pentru „mai bine", iar mie după ‘89 nu mi-a fost niciodată bine!". Avea lacrimi în ochi, la 66 de ani, și m-am uitat la el și am văzut un om ajuns acum bătrân, care visa acum 30-40 de ani așa cum visez și eu acum. Am văzut un om care în ultimii 20 de ani și-a văzut munca de o viață devalorizată, orașul copilăriei părăsit, abandonat, vândut pe bucăți celor care au licitat mai mult la închiderea tuturor industriilor. L-am văzut pentru prima dată cu ochii mei de adult și am plâns și eu cu el, pentru tânărul de acum 30 de ani care și-a văzut toate visele spulberate.

Dacă #verticalitate devine președinte, patru ani de transformări radicale ne așteaptă. Dar poate tocmai asta este necesar pentru a înțelege că societatea trebuie să-și regândească prioritățile.

Poate că democrația, așa cum o știm și o înțelegem, nu mai este suficientă pentru unii oameni. Poate că trăim fără să ne dăm seama o schimbare profundă, fie că ne place sau nu, fie că înțelegem asta deja sau nu.

Și dacă vrem să fim parte din viitor, trebuie să învățăm să comunicăm acolo unde se află oamenii – chiar dacă asta înseamnă să coborâm în mijlocul haosului digital și să luptăm cu propriile lor arme. Internetul este al doilea lucru, pe lângă sărăcie, care duce încet-încet la moartea democrației așa cum o înțelegeam până acum. Într-o lume de 9 miliarde de oameni, oare mai este posibil să fim absolut toți liberi în felul în care internetul ne face să fim liberi?

Emigrarea pare o soluție? Unde? Până la urmă, e același cancer peste tot. Oricum am alege, realitatea nu ne va ocoli, pentru că nu mai este vorba doar despre un singur scrutin. Polarizarea a devenit ireversibilă. Grupurile radicale și-au consolidat glasul și nu vor mai tăcea. Acum începe războiul de lungă durată, the long fight.

Radicalizarea globală: sfârșitul gândirii critice

Ceea ce se întâmplă nu este un accident. Este o pandemie a urii, o contagiune a dezinformării. La nivel global, fiecare societate trece prin același proces. Aceasta nu este doar o problemă locală, este un fenomen global. Platformele de socializare sunt pline de boți, de mesaje fabricate, de realități alternative. Ni se spune că rușii sunt de vină – și poate că la noi ei sunt. Dar chiar credeți că doar Rusia joacă acest joc la nivel global?

Întreaga planetă este prinsă într-o campanie sistematică de radicalizare și de remodelare ideologică. Poate că „marile puteri" se folosesc de internet pentru a redesena harta ideologică a lumii. Poate că asistăm la un proces lent și metodic prin care masele sunt reprogramate. O revoluție digitală, în care masele sunt manipulate fără să își dea seama.

Sau poate că e doar haos, un haos natural, unde fiecare grup extremist a învățat să-și amplifice vocea și să manipuleze fricile celor slabi. Un ciclu istoric natural, în care ideologiile extreme devin atractive în perioade de criză. În vremuri de foamete și nesiguranță, ideologiile extreme devin aproape necesare, oamenii renunță la libertate pentru siguranță. Iar dacă ne uităm în jur, planeta este înfometată!

Este clar că, pentru unii, schimbarea este exact ce își doresc. Poate că cei mulți, care trăiesc în sărăcie și disperare, nu mai sunt interesați de idealurile unei doctrine care nu le-a oferit nimic concret. Pentru ei, orice alternativă e mai bună.

Internetul: terenul de joacă al ignoranței și arma perfectă

Suntem într-un moment critic. Internetul a devenit o amenințare existențială, și nu doar pentru că ne fură intimitatea și ne forțează să ne autoizolăm. Două pericole uriașe ne amenință:

• Sfârșitul adevărului vizual: Am intrat în era în care ochii noștri ne pot minți. Imagini, videoclipuri, mărturii vizuale – totul poate fi fabricat de AI. Până acum, oamenii credeau măcar ceea ce vedeau. Acum, însă, realitatea însăși devine o iluzie manipulabilă. Știința va fi negată, istoria va fi rescrisă, iar adevărul va deveni doar o altă opinie. Deja a început valul acesta.

• Era validării idioților: Internetul a creat o rețea globală în care ignoranța se propagă mai repede decât informația reală. Oamenii care nu ar fi avut niciodată o platformă se găsesc acum unii pe alții, se încurajează reciproc, se radicalizează împreună. Sau pot fi găsiți ușor și radicalizați de alții. Cei cu școală sunt în minoritate. Întotdeauna au fost, dar până acum cei mulți i-au controlat pe cei puțini. Acum, puterea a fost predată mulțimii.

Ce ne rămâne de făcut? Dacă vrem să supraviețuim acestui val de transformare, trebuie să schimbăm strategia. Disprețul și insultele nu funcționează. Nu îi putem convinge pe oameni să vadă realitatea dacă îi tratăm cu superioritate. 

Poate că trebuie să acceptăm că unii își doresc o schimbare fundamentală a sistemului. Poate că trebuie să înțelegem că democrația nu este singura soluție pentru toți. În special o democrație care clar eșuează. Singura cale este să construim un dialog real, să oferim alternative viabile și să contracarăm manipularea cu fapte. Dar mai ales, să recâștigăm controlul asupra internetului, transformându-l din nou într-o unealtă a cunoașterii, nu a ignoranței. 

Dacă nu reușim, atunci ne rămâne doar să privim spectacolul. Să înțelegem că suntem pe o barcă prinsă într-o furtună istorică. Și să ne pregătim pentru momentul în care valul va lovi țărmul. Pentru că atunci, privind înapoi, vom vedea că oceanul nu s-a schimbat. Doar noi ne-am pierdut reperele.

• Democrația nu este un sistem perfect. O știau și cei care au creat-o inițial. Toți dictatorii cunoscuți - Mussolini, Hitler, Putin - au fost aleși democratic.

România Furată la Bucată, campanie Realitatea Plus: Cum a fost DISTRUSĂ Uzina ARO. Jocurile făcute de Servicii

ARO, unul dintre cele mai puternice brand-uri românești, a fost distrus pas cu pas. Înainte de revoluție toți românii visau la o mașina 4x4, construita la Câmpulung Muscel. Mașina care s-a aflat în top 5 mașini de teren vândute în lume a devenit subiectul unui experiment eșuat, după ce a trecut prin procedura de privatizare. ARO este acum adânc îngropat sub ziduri dărăpănate și hale care stau să cadă. Totul a fost ras de pe fața pământului, furat sau vândut la fier vechi.

Prima mașină de teren românească a fost IMS-ul făcut în 1957 la Întreprinderea Metalurgica de Stat Muscel. Era un autoturism 4x4 inspirat din automobilele de teren sovietice GAZ, care la rândul lor aveau la baza un patent Ford primit de la americani ca ajutor de război.

Din 1990 grupuri de interese au început sa poarte un război cu un final previzibil - sfârșitul ARO. Dar acest război nu era simțit de marea masa a doritorilor de mașini de teren românești. Dacă acestea, înainte de Revoluție, nu se vindeau pe piața interna decât foarte greu, in momentul post-decembrist, lumea s-a înghesuit la ARO. Momentul de glorie a fost perioada jocului piramidal Caritas de la Cluj. Atunci se vindea un ARO mai ceva ca aurul.

Colosul ARO trebuia însă retehnologizat. Unele contracte au mers din inerție, dar statul avea un cartof fierbinte în mână de care nu părea a fi conștient. Multe din procedurile de producție erau depășite. Soluția era privatizarea.

Companii faimoase din industria auto au fost alungate de tehnologia învechita, dar mai ales de interesele unor grupuri cu mare influenta la ARO.

În anul de grație 2000, uzina ARO a intrat în blocaj total. Soluția preferată a fost privatizarea. Banca Mondială a recomandat ca uzina din Câmpulung să fie pusă imediat pe lista de privatizări obligatorii.

În locul unor potențiali cumpărători cu carte de vizită și cu credibilitate, a fost ales să cumpere ARO un cubanez cu pașaport american – John Perez. Acesta avea o firmă de apartament în Miami. Anchetele presei au dezvăluit că acest cubanez cu aere de magnat american, dar cu buzunarele goale, era un colaborator al Securității din România. Prin John Perez, pe vremea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, firmele Securității și ale Direcției de Informații Externe făceau tranzacții clandestine pe piețele internaționale. E o schema clasica făcută de niște investitori. De niște cetăteni americani. Oamenii aștia preluau o marca de automobile

Procesul privatizării a început în 1997, când doi asociați americnai au încercat sa cumpere de la Fondul Proprietății de Stat uzina musceleană. Și ca să impresioneze au venit și cu un consultant extrem de puternic, Tony Rodham, fratele lui Hillary Clinton, cumnatul președintelui Bill Clinton.

Pana la privatizarea inteligenta, guvernul Năstase a susținut prin contracte guvernamentale uzina ARO pe linia de plutire.

Primul ministru din acea perioada a fost dispus sa acorde sprijin la ARO prin comenzi guvernamentale, dar aceste comenzi nu s-au dovedit a fi decât bule de oxigen pentru o companie înecata.

Politicul era nelipsit la ARO. Dacă directorii erau numiți de către Fondul Proprietății de Stat sau mai târziu Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, pe lângă ARO se învârteau nume sonore. Un personaj principal al jocului de interese ce gravitau în jurul lui ARO este Constantin Nicolescu, presedinte al CJ Arges, fost senator, fost presedinte al comsiei de control SIE. 

Ikigai

 

De ce nu cad electronii în nucleu?

Electronii nu cad în nucleul atomic din cauza principiilor mecanice cuantice care guvernează structura atomului. Iată explicația pas cu pas:

1. **Atracția electrostatică**: Electronii, încărcați negativ, sunt atrași de nucleul pozitiv. În fizica clasică, această atracție ar face ca electronul să radieze energie și să se prăbușească în nucleu. Dar în lumea cuantică, acest lucru nu se întâmplă.

2. **Principiul de incertitudine al Heisenberg**: Acest principiu afirmă că nu putem cunoaște simultan cu exactitate poziția și impulsul unei particule. Dacă un electron ar fi foarte aproape de nucleu (poziție precisă), incertitudinea în impuls (și deci energia cinetică) ar deveni enormă. Acest lucru creează un echilibru între energia cinetică și cea potențială, stabilizând electronul într-o regiune numită **orbital**.

3. **Quantizarea energiei**: Electronii există doar în stări cu energie bine definită (niveluri cuantice). Cea mai joasă stare de energie (**starea fundamentală**) are o energie minimă, dar nu zero. Pentru a "cădea" în nucleu, electronul ar trebui să emită energie sub această valoare minimă, ceea ce este imposibil.

4. **Natura undă-particulă**: Electronul se comportă și ca undă. În starea fundamentală, lungimea de undă a electronului corespunde unei unde staționare în jurul nucleului. Dacă ar încerca să se apropie mai mult, lungimea de undă s-ar schimba, perturbând stabilitatea sistemului.

5. **Probabilitate, nu traiectorie**: În mecanica cuantică, electronul nu are o traiectorie definită. Este descris de o **funcție de undă** care indică probabilitatea de a-l găsi într-o regiune (orbital). Probabilitatea ca electronul să fie exact în nucleu este practic zero.

### Concluzie

Electronii rămân în orbitali datorită combinației dintre principiul de incertitudine, quantizarea energiei și natura lor undulatorie. Nu "cad" în nucleu pentru că, la scară cuantică, conceptul de "prăbușire" clasică nu se aplică — energia și poziția sunt limitate de legi fundamentale ale fizicii cuantice.

Recunoașteți modul de acține? Urmează jupuirea.

La scurt după scenele halucinante din Biroul Oval, care l-au avut ca protagonist pe președintele Ucrainei, probabil cel mai faimos ziarist din lume a cerut o amplă anchetă privind activitățile ilegale ale lui Zelenski.

Iată mai jos conținutul integral al mesajului postat de Tucker Carlson pe X:

„Unul dintre cele mai frapante aspecte legate de conferința de presă de ieri [vineri] a lui Zelenski a fost reacția [senatorului] Lindsey Graham. Cei doi sunt prieteni vechi, dar Graham l-a dezavuat după mai puțin de o oră.

„Aceasta a fost mai mult decât o lipsă de loialitate lucrativă. A fost căutarea unui țap ispășitor. Lindsey Graham știe ce urmează.

„În ultimii trei ani, cu sprijinul tacit al patronilor săi occidentali, guvernul ucrainean a comis un număr extraordinar de mare de infracțiuni grave.

„Ucrainenii au vândut cantități uriașe de arme americane pe piața neagră internațională, cu [paritatea de preț de] 20 de cenți la un dolar. Aceste arme sunt acum în mâinile grupurilor armate din întreaga lume, inclusiv Hamas, cartelurile mexicane ale drogurilor și forțele care controlează acum Siria.

„Dumnezeu știe ce au făcut ucrainenii cu agenții patogeni din laboratoarele biologice americane de la ei din țară. Nici măcar agențiile americane nu știu cu certitudine.

„De asemenea, ucrainenii au ucis un număr de persoane din diferite țări, în cadrul unor asasinate politice, și au încercat să ucidă și alte persoane, inclusiv jurnaliști americani și un șef de stat european [se referă probabil la premierul slovac Robert Fico].

„Toate acestea sunt reale și vor ieși la iveală la un moment dat. Ar fi mai bine dacă Zelenski ar fi pus sub acuzare acum.”

Amintiri din vremea liceului.

Am venit 1966 în Râmnic din Ardeal unde pentru o perioadă lungă se refugiaseră părinții mei din zona de sud a județului Vâlcea. Au lucrat la o fabrică de armament, din Cugir. 

Dorul de casă i-a îndemnat să-și caute sălaș în orășelul pensionarilor, 

recunoscut pe plan național prin curățenie și liniște. Au achiziționat în nordul orașului pe o străduță cu un nume de rezonanță al lanțurilor muntoase românești o casă veche care avea peste o sută de ani. Era foarte aproape de frizeria lui Chichi despre care scrie un coleg, Cichirdan. Căsuța rezistă și azi ascunsă printre cioporul de vile somptuoase. 

Poe mi-a fost coleg de clasă, a IX-a. Ulterior mi-a fost vecin de cartier, în București, până la moartea sa prematură. Tare m-au încântat cuvintele lui Cichirdan, basarabeanul, refugiat din Basarabia împreună cu familia lui în Râmnic, din cartea sa, Orașul de carton:

"Orașul acesta, o așezare pe încrucișarea de ape: Olt și Râb-nic. Când acestea se umflau, nu mai rămânea aproape nimic, decât partea de piatră care începea pe linia paralelă cu răsăritul - tangenta zidului de la parcul cu statuile succesive ale lui Maxim Gorki, Mircea cel Bătrân, acum și chiciul lui George Țărnea pe fostul loc al lui I.G. Duca... Zona cuprinsă între această linie și dealul Capela, cu alte cuvinte, era cât o cetate, nu măsura pe această direcție mai mult de două - trei sute de 

metri. Râbnicul, care vine de la Olănești, o mărginea la sud, și 

fosta Vale a Episcopiei, la nord.

- Ți-aduci aminte de strada pe care stăteam? V.I.Lenin!...îmi spuse Poe - Poetul - prietenul meu din clasa a cincea; el, pui de oltean bine făcut, cu tată de doi metri și posesor de motocicletă IJ - cu ataș; și cu acordeon, el, Poe, în gazdă la Coana Anica lângă Frizeria lui Chichi, trei case peste drum mai la vale de casa lui Vasile Vlad în care stăteam eu cu chirie.

- Strada, continuă Poe, care era pavată cu piatră cubică de bazalt vânăt spre albastru; îți amintești, cum înainte de ora cinci dimineața măturătorii terminau de curățat strada și apoi trecea cisterna cu apă și o spăla!...cum se reflectau în ea stelele la ultimul lor scăpătat și cum se înroșea orizontul și începeau să cânte cocoșii chiar cu o oră - două mai devreme de sunetul de sirenă al fabricii de placaj, prima construită în acest oraș al pensionarilor cu șapte mii de locuitori? 

   - Care șapte mii? Nu vezi ce zic istoricii ăștia, astăzi, că statisticile oficiale (!) arată că orașul avea în o mie nouă sute trei-zeci, treizeci de mii de locuitori!? La fel și în o mie nouă sute șaizeci și nouă! Păi gogomanii, nu știu că Clujul avea atunci 

treizeci de mii de locuitori? Păi se compara Clujul cu urbea noastră? Ei nu știu că eu stam la numărul două sute nouăzeci și opt și la cimitir ajungea numărul trei sute șaizeci? Cu alte cu-vinte „Lenin” era cea mai lungă stradă a orașului și pe ea trăiau, în o mie nouăsute șaizeci și nouă, trei sute șaizeci de fa-milii; să zicem că fiecare familie avea trei copii (doar noi, cei dintr-un tată și-o mamă eram cinci, poate și singurii), de unde rezultă un total de o mie optzeci de suflete. Dumnezeul din Biblie nu-i suferă pe istoricii ăștia, oameni de știință, care nu-mără locuitorii…Înseamnă că în o mie nouă sute treizeci exis-tau echivalentul a treizeci de străzi de mărimea străzii Traian? 

Na! chiar V. I. Lenin? căci numărul de case între o mie nouă sute treizeci și o mie nouă sute șaptezeci a fost același! De ce crezi că-i spunea orașul pensionarilor? Fiindcă avea puțini locuitori și majoritatea erau în vârstă! Majoritatea străzilor 

actual perpendiculare pe strada Traian aproape că nici nu e-xistau în o mie nouă sute douăzeci! Dacă erau nouă - zece și mult mai mici decât Traian, și, care, până la Sibiu ținea malul Oltului și la fel, altă stradă, cea care merge la Olănești și care 

ține malul Râbnicului… 

   - Nici vorbă, orașul nu avea mai mult de șapte-opt mii de lo-cuitori spuse mai convins, Poe. 

Un coleg de clasă și u prieten, geologul Oprescu mi-a atras atenția cu un articol din Fanatik:

https://www.fanatik.ro/cel-mai-curat-oras-din-romania-se-afla-intr-o-zona-spectaculoasa-e-inconjurat-de-statiuni-de-top-si-are-un-super-potential-turistic-urias-21046791

https://youtu.be/7xtxwy6d0QI?si=UdxdJinLVSX5J7UX

Efecte, efecte, efecte....

Navele americane, supuse unui boicot în Norvegia, după scandalul dintre Trump și Zelenski

Una dintre cele mai mari companii de combustibil din Norvegia și-a exprimat sprijinul pentru Ucraina după scandalul de la discuțiile dintre Trump și Zelenski la Casa Albă.

Compania a refuzat să mai ofere combustibil navelor americane FOTO Shutterstock

Compania norvegiană de combustibil Haltbakk Bunkers a reacționat la atacurile președintelui american Donald Trump și ale adjunctului său, J.D. Vance, asupra liderului ucrainean Volodimir Zelenski în timpul unei întâlniri de vineri la Casa Albă.

Aceasta a refuzat să mai furnizeze combustibil trupelor americane din Norvegia și navelor care fac escală în porturile norvegiene, transmite dialog.ua.

Acest lucru este menționat pe pagina de Facebook a companiei.

Compania a calificat comportamentul lui Trump și Vance în Biroul Oval drept un „spectacol de trădare televizat".

„Am decis să oprim imediat furnizarea de combustibil pentru trupele americane din Norvegia și pentru navele lor care fac escală în porturile norvegiene", se arată în declarație.

FOTO Jay Kuo / Facebook

În plus, compania a îndemnat și alte companii norvegiene și europene să îi urmeze exemplul și să înceteze, de asemenea, furnizarea de combustibil către americani.

Haltbakk Bunkers AS este o companie norvegiană din domeniul petrolului și transportului maritim, care furnizează o gamă variată de produse petroliere, lubrifianți, dezinfectanți pentru acvacultură și dispersanți pentru combaterea scurgerilor de petrol de-a lungul coastei norvegiene.

Anterior, guvernul norvegian, pe fondul declarațiilor scandaloase ale administrației Trump despre Zelenski, și-a anunțat intenția de a crește sprijinul financiar pentru Ucraina.

Guvernul norvegian va înainta în zilele următoare o propunere corespunzătoare parlamentului țării.

Telomerii și îmbătrânire

Telomerii sunt structuri specializate situate la capetele cromozomilor, având un rol esențial în protejarea integrității acestora. În celulele imunologice, cum ar fi limfocitele T și B, lungimea telomerilor este un factor important pentru funcționarea și longevitatea celulelor.

### Funcția telomerilor în celulele imunologice:

1. **Protejarea cromozomilor**: Telomerii prevîn degradarea și fuziunea capetelor cromozomilor, asigurând stabilitatea genetică.

2. **Limitarea diviziunii celulare**: Telomerii se scurtează la fiecare diviziune celulară, acționând ca un "ceas molecular". Când telomerii devin prea scurți, celula intră în senescență sau apoptoză (moarte celulară programată).

3. **Implicarea în imunitate**: Celulele imunologice, în special limfocitele T, trebuie să se dividă frecvent pentru a răspunde la infecții. Lungimea telomerilor influențează capacitatea acestora de a prolifera și de a menține o răspuns imun eficient.

### Scurtarea telomerilor și îmbătrânirea sistemului imunitar:

- Cu vârsta, telomerii din celulele imunologice se scurtează, ceea ce poate duce la scăderea eficienței sistemului imunitar, o condiție cunoscută ca **immunosenescență**.

- Acest proces este asociat cu o capacitate redusă de a combate infecțiile și cu o creștere a riscului de boli autoimune și cancer.

### Cercetări și aplicații medicale:

- **Telomeraza**: Enzima telomerază poate prelungi telomerii, oferind potențial pentru tratarea unor boli asociate cu scurtarea telomerilor. În celulele canceroase, activarea telomerazei contribuie la imortalitatea celulară.

- **Intervenții terapeutice**: Studiile explorează metode de a menține sau restabili lungimea telomerilor în celulele imunologice pentru a îmbunătăți funcția imună la persoanele în vârstă sau pacienții cu boli cronice.

WATCH: Ucrainean Zelensky Leaves The White House After Disastrous Meetin...

Suka blyat!

Asta-i rezultatul întâlnirii din Biroul Oval.

https://youtu.be/8chGqCzWN58?si=fF1uxU7O3FCgPv_l

Musk