miercuri, 29 noiembrie 2023

Trăim în la începutul unei noi ere, cea a Internetului, a IA - lui, a pandemiilor, a războaielor cu drone.

Moare o lume, învie alta. La orizont este singurătatea. Copiii nu mai ies pe stradă, în spatele blocului, să se joace, să scape de cicaleala părinților. Nu se mai afundă între paginile unei cărți. Nici părinții lor nu mai au grija cumpararii mormanelor de volume ce zac în librărie. Adesea trec pragul micii librării ce este aproape de locuința noastră. Multe titluri noi, cărți abia scoase de sub tipar dar și foarte multe scrise de autori consacrați ce își așteaptă cumpărătorii și cititorii. Unu sau doi cumpărători. Oare vor muri și librăriile așa cum au fost lichidate fabricile, marile combinate chimice sau platformele metalurgice și siderurgice? Mai mult ca sigur! Ce lume va urma? Oare, lumea însingurării, înstrăinării? Viitor de aur are lumea!

Nepoții noștri încă mai citesc. Vin adesea pe la noi. Tot timpul cară după ei cărțile si caietele de școală. Trudesc mult pentru viitorul lor. Matematică, limbi străine, geografie, istorie și noi manuale care pentru mine par a avea titluri abracadabrante. Am strâns multe cărți în bibliotecă, de-a lungul timpului și cu gândul că urmașii vor avea nevoie. Arareori primesc câte o lista de cărți ce sunt obligatorii de citit. Mă bucur. Umplu plasa cu ele și le dau nepoților. Aceste cereri sunt foarte rare.

Când un nepot își face lecțiile la noi, adesea bunica ii supravegheză și ii ajută. Mă cheamă și pe mine când unele probleme de matematică sau fizică le dau dureri de cap. La informatică se descurcă singuri. Multe alte obligații școlare îi cocoșează, meditațiile, participări la olimpiade. Timp liber, timp de joacă ioc. Întâlnirile lor cu prietenii, cu ai lor cunoscuți sunt prin intermediul tehnicilor actuale, telefonul mobil, calculatorul sau tableta.

Adesea mă trezesc la ore mici. Mă uit la raftul de cărți necitite ce stau pe noptieră. As vrea să am puterea de a le parcurge într-o clipită. Nu se poate. Citesc pe îndelete, parcurg paginile cu atenție. Lumea noua sau cea veche mă delectează. Sunt un învechit ca vinul din beciul meu. Nu-mi pot schimba ritmul și ritualul. La mesele principale aceeași țuică, același vin, produse artizanal de mine.

Trăim în lumea veche, ancestrală, cea trasată de bunicii și străbunicii noștri, ne păstrăm obiceiurile strămoșești românești. Se vor duce pe apa sâmbetei, oare?

Se schimbă lumea! Alții la rând!

Bună dimineața, dragii mei!

La ceasurile dimineții. Colțul pensionarului.

Dragii mei francezi, trimiteți în Romania pe banditul de Paul să cunoască rigorile legii!

Franța refuză să îl extrădeze pe fugarul Paul de România, condamnat la închisoare în dosarul Ferma Băneasa și dat în urmărire de trei ani

Curtea de Apel din Paris a respins miercuri cererea autorităților de la București de aducere în România a lui Paul Philippe al României, care a susținut că solicitarea de extrădare a fost făcută "în scop politic", conform AFP. Autoritățile române încearcă de aproape trei ani să îl aducă în țară pe Paul Philippe al României, condamnat definitiv, în decembrie 2020, la trei ani și patru luni de închisoare în dosarul retrocedării ilegale a Fermei regale de la Băneasa.

Camera pentru extrădări a Curţii de Apel din Paris a refuzat predarea "din cauza unui risc real de încălcare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene".

Îmbrăcat într-un palton negru, costum albastru şi cămaşă mov, Paul Philipe Al Romaniei, în vârstă de 75 de ani, a primit decizia cu un zâmbet, comentează AFP.

Hotărârea instanței din Paris nu este definitivă, putând fi atacată de către procurorul general.

Fuga lui Paul de România

Paul de România a fost dat în urmărire în decembrie 2020 după ce a fugit din România înainte de a fi condamnat definitiv de instanța supremă la 3 ani și 4 luni de închisoare în dosarul retrocedării ilegale a Fermei regale de la Băneasa. În 27 iunie 2022, el a fost prins pe stradă, la Paris, iar la verificări a prezentat un paşaport eliberat de autorităţile britanice. În luna septembrie, a fost eliberat din închisoare printr-o decizie a Curții de Apel Paris, fiind plasat sub control judiciar.

În 17 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunțat sentința definitivă în dosarul retrocedării ilegale a Fermei regale de la Băneasa, iar Prinţul Paul a fost condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare cu executare. În prima instanță, el primise 3 ani cu suspendare. După pronunțarea deciziei de condamnare, polițiștii au mers la locuința lui Paul al României, din centrul Capitalei, pentru a-l duce la penitenciar, însă nu l-au găsit acasă. De atunci, el era dat în urmărire internațională și căutat de Poliția Română.

Citește și: Cum sfidează Paul de România autoritățile de la București, care încearcă de doi ani să-l aducă în țară. Interviu în presa franceză

Acuzațiile din dosarul Ferma Băneasa

Acuzaţiile vizează infracţiuni comise în perioada 2006 - 2013, pentru obținerea unor bunuri de o valoare deosebită, printre care Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa, revendicate fără drept de Paul de România. Prejudiciul în acest dosar depășește 145 de milioane de euro, 135 de milioane de euro reprezentând numai contravaloarea terenurilor fostei ferme regale de la Băneasa, iar 10 milioane de euro, pădurea Fundu Sacului din Snagov.

În 18 mai 2016, Remus Truică, Paul Philippe al României, Dan Andronic, precum şi oamenii de afaceri Tal Silberstein, Benyamin Steinmetz şi Moshe Agavi au fost trimişi în judecată de DNA în dosarul privind retrocedarea ilegală a Fermei Regale Băneasa şi a pădurii Snagov.

Conform DNA, Paul Philippe Al României a cumpărat influenţa pe care Truică o avea asupra diferiţilor funcţionari de la instituţiile publice care deţineau cele două proprietăţi. Truică a prezentat "afacerea" unor persoane potente din punct de vedere financiar, cu care s-a asociat, pentru a se implica în demersurile infracţionale, singura cale în obţinerea bunurilor imobile pe care Paul Philippe Al României le revendica în mod nelegal.

La acest grup, au aderat şi alte persoane, printre care şi Dan Andronic.

"Inculpatul Al României Paul Philippe i-a promis inculpatului Truică Remus şi asociaţilor acestuia din grupul infracţional o cotă parte importantă, între 50% şi 80%, din valoarea bunurilor pe care le revendică în România, iar ulterior le-a transferat acestora bunurile pe măsura obţinerii lor, prin contracte fictive de vânzare-cumpărare cu Reciplia SRL. Aceasta, pentru ca ei să intervină pe lângă funcţionari publici implicaţi în procedurile de retrocedare, prin influenţa avută în mod direct (...) şi indirect, prin intermediul relaţiilor pe care le au în lumea politică, în justiţie, la cel mai înalt nivel şi presă (relaţii de prietenie/ afaceri cu membri ai guvernului, parlamentari, funcţionari, autorităţi publice, cu persoane cu influenţă în presă, relaţii la ÎCCJ, contractarea serviciilor unei firme de avocatură de top), astfel încât aceştia, în mod nelegal, să determine obţinerea pe nedrept a bunurilor revendicate de Al României Paul Philippe", spunea DNA.

Prinţul Paul, Remus Truică şi ceilalţi membri a grupului au ascuns ulterior natura ilicită a înţelegerii, prin încheierea, în 1 noiembrie 2006, a unui contract de cesiune cu privire la bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii. Contractul a fost încheiat între prinţul Paul şi SC Reciplia SRL, reprezentată de Remus Truică.

"Acest contract prevede că Al României Paul Philippe, în calitate de cedent transmite/cesionează fără nicio rezervă, cu titlu oneros, toate drepturile sale prezente şi viitoare asupra unor bunuri imobile, enumerate şi identificate în contract (între care şi Ferma Băneasa cu un teren în suprafaţă de 28,63 ha şi Pădurea Snagov cu teren forestier de circa 30 ha). Reciplia SRL se obliga să plătească în anumite condiţii o sumă de bani şi să asigure sprijin şi asistenţă în legătură cu bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire", mai susţin procurorii.

Ulterior, ca urmare a contractului de cesiune, prinţul Paul ar fi semnat alte înscrisuri şi contracte, prin care s-a urmărit ascunderea provenienţei ilicite a unor bunuri ce urmau să fie retrocedate. Este vorba, printre altele, de actul adiţional încheiat pe 20 martie 2007, ce viza 12 bunuri imobile, între care şi Palatul Peleş, cel din 4 aprilie 2007 ce viza bunurile imobile care compun domeniul regal Balcic, cel din 4 octombrie 2007 ce viza 11 bunuri imobile, terenuri agricole, forestiere, precum şi clădiri în Sinaia şi Bucureşti.

După dobândirea bunurilor Pădurea Snagov şi Ferma Băneasa, acestea au fost transferate de prinţul Paul, prin contracte de vânzare-cumpărare, către Reciplia SRL, la preţuri mult subevaluate, disimulându-se natura ilicită a provenienţei, iar societatea respectivă a vândut mai departe altor persoane, fără a încasa vreo sumă de bani.

Potrivit procurorilor, prin activitatea infracţională desfăşurată s-a reuşit retrocedarea abuzivă a Pădurii Snagov, cauzându-se un prejudiciu în dauna statului român de 9.523.769 euro, precum şi a fermei regale Băneasa, cu un prejudiciu în dauna statului român de 135.874.800 euro. Ambele sume, totalizând 145.398.569 euro, reprezintă şi un folos necuvenit pentru prinţul Paul, Remus Truică şi asociaţii acestuia în grupul infracţional, spunea DNA.

Citește și: Poza marilor fugari ai României. Lista condamnaților pe care autoritățile nu reușesc să-i aducă în țară să-și execute pedepsele este tot mai lungă

Nerecunoscut de Casa Regală

Tatăl său, Carol Mircea Grigore, născut în 1920 în România, a fost considerat fiul nelegitim al lui Carol al II-lea, rege al României din 1930 până la abdicarea sa în 1940 în favoarea fiului său cel mai tânăr, Mihai I.

În 1947, familia regală a fost expulzată din România de către comuniști, iar proprietățile sale au fost confiscate.

Carol Mircea Grigore a obținut recunoașterea filiației sale cu Carol al II-lea în Portugalia, unde a locuit, în 1955, apoi în Franța în 1963 și în România mult mai târziu, în 2012.

Paul al României, care deține naționalitățile franceză, britanică și română, s-a întors să trăiască în România în anii 1990. El nu a fost niciodată recunoscut ca membru al familiei regale de către regele Mihai.

Potrivit acestuia, este urmărit penal pentru că își revendică moștenirea de proprietăți, terenuri și tablouri de maestru.

În același timp, Paul de România a lansat o procedură judiciară la Paris pentru a recupera tablouri, inclusiv două de El Greco, scoase din România de regele Mihai I în 1947.

Cum a fost localizat Cătălin Cherecheș. Primele explicații ale Procuraturii din München despre prinderea primarului fugar: S-a folosit forța fizică

Cum a fost localizat Cătălin Cherecheș. Primele explicații ale Procuraturii din München despre prinderea primarului fugar: S-a folosit forța fizică https://hotnews.ro/26720415

Banditul a luat multe bastoane de la politia germană. Bravo, lor!

La noi se lucrează cu mănuși.

marți, 28 noiembrie 2023

Totul este relativ! Viață de pensionar.

Cu mulți ani în urmă îmi completam veniturile pecuniare dând meditații în chimie, fizică sau matematică. Vremuri, taică! Aveam doi copii de crescut, salariile erau foarte mici. Eram la început de carieră după studii în universitățile bucureștene. După finalizarea lor mă angajasen într- un combinat chimic care avea la acea vreme multe mii de angajați. Era considerat cea mai mare unitate de producție specifică din sud-estul Europei. Eram mândru, nevoie mare! Produceam zeci, dacă nu sute, de produse chimice. Îmi vin în minte multe: acrilonitril, etilenă, polietilenă, stiren, polistiren, alcool etilic, alte produse din cracarea benzinei, benzine, motorine, păcură și multe, multe altele.

Un băiat de la coada vacii, ca mine, asa cum m-am caracterizat odată, a ajuns la vârsta de 27-28 de ani să conducă la începutul carierei sale, colective de zeci, sute de oamneni, specialiști și muncitori chimiști. Mi-am continuat activitatea într-o unitate de cercetare unde lucrau aproximativ 400 de oameni, muncitori, funcționari, majoritatea cercetători, fizicieni, matematicieni, chimiști etc.

Ce s-a întâmplat cu supercombinatul, cu oamenii? Beciurile noului capitalism sălbatic românesc au înghițit totul. Cumpărăm totul. Dis de dimineață am dus gunoiul la ghenă. Eram în pijama. Niciodată nu ieșeam așa pe palierul imobilului unde locuiesc. Soția îmi zice: du-te așa, nu vei întâlni pe nimeni. Așa a fost. Unde-s vecinii? Unii îs plecați cu treburi, trimiși de împărăție în lumea largă, alții s-au mutat la case noi, fastuoase, alții la cimitir și mulți au emigrat. Am rămas doi moși pe un balansoar. Aud că în 2050 procentul de români din populația României va fi de doar 50%. Restul vor fi străini. Cred că așa va fi. Ieri la market, în fața mea din cei 8-9 cumpărători ce așteptau să își achite produsele achiziționate, jumătate erau străini în salopete murdare de diverse vopsele,

Ulterior, am urcat pe scară socială. Am trecut prin toate fazele. Totul parcă încrustat pe un răboj.

Timpurile s-au schimbat.

De Crăciun se tăia porcul, acum este tăiat după listă, în mai se punea ceapa în pământ, acum se importă, ba de la turci, ba de la belgieni, ba de la olandezi etc. Vara mama făcea săpunul de casă din untura neconsumată. Acum se cumpără din mall-uri, supermarketuri, market-urile din apropierea casei, bucățile de săpun, pungile de dero pline de chimicale otrăvitoare, afirm în cunoștință de cauză. Banii au devenit niște cifre în conturi. Plătesc cumpărăturile, de multă vreme, cu telefonul. Cashul în buzunar îl țin pentru bacșiș ce o să-l dau ospătarulului care mă servește la restaurant sau agenților societăților de curierat rapid.

În rest liniște.

Comunic, seara, virtual pe Internet, nu mă laud deloc, cu tinerii ajunși unii dintre ei, în fruntea unor organizații guvernamentale, ba chiar cu președinți de partide, vizibili pe ecranele televizoarelor, unii dintre ei foarte contestați. Mi-s dragi toți. Cuvintele lor mă ung la suflet. Fizic nu i-am întâlnit niciodată deși au vrut să mă cunoască. N-a fost să fie! Cărțile si membrii de familie îmi sunt apropiații. Ecranul tabletei mă incită la scris a micilor mele povești de viață, compilarea știrilor politice, economice, tehnice etc. Viață de pesionar!

O zi frumoasă!

Viața m-a purtat de la talpa țării prin diverse locuri din lume. Socialismul și capitalismul m-au înarmat cu diverse cunoștiinte din multe domenii.

Să citim un articol mai vechi, din presa locală:

"Foștii angajați ai fabricii Arpechim Pitești trăiesc o adevărată dramă, după ce au rămas fără locul de muncă de o viață. Foarte puțini au reuști să se reangajaze, și mai puțini au prins un job pe domeniul pe care au experiență.

Doamna Rusu, fost angajat Arpechim, spune că, la 45 de ani, rămasă pe drumuri și cu doi copii, a găsit cu greu un loc de muncă.

„La 45 de ani, nu prea vrea nimeni să afle ce cunoștințe ai. Am făcut un proiect european, deși când m-am apucat de el nu știam nimic. Am alergat prin toate instanțele cu cei de la OMV pentru drepturi salariale. Au fost și oameni de bine alături de noi. După terminarea acelui proiect, la 50 de ani, m-am simțit mai împlinită. Nu mai putem lucra în domeniul nostru de competență. Eu m-am angajat la un institut de cercetări nucleare. Dar nu mai fac ceea ce am făcut toată viața. Dar spre deosebire de alți colegi, unii sunt curieri, alții la magazin, dar în niciun caz pe domeniul lor. După o revizie în amănunt, cred că partea de rafinărie ar putea fi pornită. Multe instalații sunt în conservare. Sunt colegi de 60 de ani sau la pensie, oricând ar da o mână de ajutor. Dacă mâine ne cheamă, acolo ne ducem. Acolo e sufletul nostru. Dacă am face bitum doar pentru infrastructura noastră, ar fi minunat” a declarat fosta angajată de la Arpechim.

De la colos industrial, la fiare vechi

Negocierile pentru vânzarea Arpechim Piteşti, colosul industrial moştenit din vremea comunistă, au eşuat, aşa că procedura de desfiinţare a instalaţiilor a intrat în linie dreaptă. În 1990, acolo lucrau 8.000 de oameni.

Rafinăria Arpechim Piteşti (ultima mare instalaţie „comunistă” de acest fel, din România) va fi demolată, iar procedurile începute acum patru ani de compania OMV Petrom (proprietara ei) au avansat. Reprezentanţii companiei ne-au confirmat că au început procedurile pentru demolarea rafinăriei Arpechim încă de acum patru ani.

„Am solicitat în anul 2016 Agenţiei pentru Protecţia Mediului obţinerea obligaţiilor la încetarea activităţii fostei Rafinării Arpechim, în conformitate cu legislaţia de mediu. Datorită complexităţii obiectivului, acesta este un proces îndelungat. În acest moment, OMV Petrom pregăteşte Bilanţul de mediu pentru obţinerea unor astfel de obligaţii, aşa cum a fost solicitat, în conformitate cu legislaţia de mediu”, au transmis aceştia.

La începutul lunii septembrie, Cătălin Bulf, secretar de stat în Ministerul Economiei, anunţa într-o conferinţă de presă că o companie din Statele Unite ar dori să cumpere de la OMV Petrom rafinăria Arpechim din Piteşti. „Am recomandat firmei care vrea să cumpere Arpechim să meargă direct la OMV. Asta ar însemna la rafinărie aproximativ 1.200-1.400 locuri de muncă pentru producere de kerosen şi de bitum pentru autostrăzi”, spunea Cătălin Bulf, care nu a dorit să dea mai multe detalii.

L-am sunat de mai multe ori pe Cătălin Bulf, însă acesta nu a mai vrut să furnizeze informaţii suplimentare despre potenţialul investitor, spunându-ne doar atât: „Sunt în campanie electorală”. Interesant este că reprezentanţii OMV Petrom nu au confirmat că ar fi fost contactaţi de vreun investitor străin interesat să cumpere rafinăria Arpechim.

Închisă în 2011 din raţiuni economice, rafinăria Arpechim Piteşti era pe vremuri una dintre cele mai mari din ţară, cu aproximativ 8.000 de angajaţi. În 2016, Mariana Gheorghe, pe atunci directorul general al OMV Petrom, afirma că în cazul în care ar dori să redeschidă Arpechim, compania ar trebui să investească mai multe sute de milioane de euro.

Nu a fost identificat un investitor credibil

Trebuie spus că Rafinăria Arpechim de la Piteşti şi-a încetat producţia în urma unei decizii luate de Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom. Decizia a fost luată pe 24 martie 2011. Conform unui comunicat de la acea vreme al companiei petroliere, decizia a fost luată din raţiuni economice, având în vedere provocările economice fundamentale: rafinărie ineficientă, cu tehnologie depăşită şi fără ieşire la mare, cu un necesar ridicat de investiţii.

„Opţiunea vânzării, pe care compania a analizat-o în ultimul an, nu este fezabilă întrucât nu a fost identificat un cumpărător credibil care să dispuna de expertiza şi resursele financiare necesare operării într-un mod sustenabil şi în siguranţă a rafinăriei. Pe de altă parte, investiţiile în rafinăria Arpechim constituie o provocare, având în vedere că este o rafinărie fără ieşire la mare, care importă ţiţei şi, în principal, exportă produse finite. În Europa, o serie de alte rafinării, cu o tehnologie mai avansată şi cu o poziţionare mult mai bună decât Arpechim se confruntă cu aceeaşi situaţie, fiind deja închise sau neutilizate”, se preciza într-un comunicat al Petrom transmis Bursei acum nouă ani.

La acel moment, conform unui raport intern, erau necesare investiţii de circa 100 milioane de euro pentru operarea rafinăriei, în condiţiile în care marja de rafinare era foarte mică şi nu permitea funcţionarea eficientă a unităţii.

De la 8.000 de angajaţi, la închidere

Amplasată la sud de municipiul Piteşti, rafinăria avea o capacitate nominală de circa 3,5 milioane de tone pe an, fiind iniţial proiectată ca parte a unui complex petrochimic. Prima instalaţie a fost inaugurată în 1964, iar în 1971 rafinăria a fost integrată cu complexul petrochimic. Combinatul s-a extins treptat în anii următori, ajungând să aibă aproape 8.000 de angajaţi.

După 1990, rafinăria de la Piteşti a aparţinut, pe rând, de regia Autonomă a Petrolului, de Compania Română de Petrol şi de Societatea Naţională a Petrolului (SNP) Petrom, companie preluată în 2004 de austriecii de la OMV. În anul 2006, în urma unei investiţii de peste 40 de milioane de euro, la rafinăria de la Piteşti a fost inaugurată o instalaţie care permitea obţinerea de carburanţi cu conţinut redus de sulf, în conformitate cu standardele europene. În acelaşi an, la Arpechim s-au rafinat 3,4 milioane de tone de ţiţei.

La începutul lui 2007, pe platforma Arpechim mai lucrau aproape 2.500 de salariaţi. Potrivit unui plan de externalizare a serviciilor anunţat de Petrom, numărul lor urma să se reducă la jumătate până la finalul anului. Pe 24 martie 2011, Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom a decis închiderea permanentă a rafinăriei Arpechim, urmând să achite salariaţilor disponibilizaţi, pentru plăţi compensatorii şi alte măsuri de protecţie socială, circa 10 milioane de euro.

După anunţul închiderii rafinăriei, în spaţiul public au fost lansate diverse variante de rezolvare a situaţiei. Printre acestea s-au numărat cumpărarea rafinăriei de către Oltchim sau achiziţionarea ei de către stat, în perspective revânzării ulterioare către un investitor interesat, însă niciuna nu s-a materializat. A devenit însă o certitudine, în perioada următoare, disponibilizarea majorităţii celor peste 600 de angajaţi care încă mai lucrau la rafinăria Arpechim.

La începutul lui 2013, OMV Petrom anunţa că va continua activitatea de conservare a rafinăriei Arpechim până când va obţine autorizarea de demolare, în condiţiile în care nu va exista niciun cumpărător. Momentul, iată, a sosit."

Vintilă Corbul

Vintilă Corbul, romancier şi scenarist, stabilit în Franţa (din 1979), a obţinut notorietatea datorită romanelor ample care reconstituie panoramic mari evenimente istorice şi datorită literaturii poliţiste, creaţia cu cel mai mare succes fiind însă "Căderea Constantinopolului".

Scriitorul s-a născut la 26 mai 1916, la Bucureşti. Licenţiat în drept (1938) şi în litere şi filosofie (1939) la Universitatea Bucureşti, a fost o vreme magistrat, apoi bibliotecar, pentru ca după 1952, din cauza originii sale burgheze, să fie nevoit să lucreze ca muncitor într-o întreprindere din Capitală.

A debutat literar cu o povestire în ziarul "Universul" (1938), iar editorial cu romanul "Babel Palace" (1939). Printre volumele sale se numără: "Sclavii pământului" (1945), "Dinastia Sunderland-Beauclair" (3 vol., 1967,1969), "Păsări de pradă", "Cenuşă şi orhidee la New York" (1969), "Căderea Constantinopolului" (1976), "Cavalcada în iad" (1982), "Uragan deasupra Europei" (1979), "Iubirile imposibile ale lui Petronius" (1993) "Oameni în Rolls-Royce" (1993), potrivit volumului "Dicţionar General al Literaturii Române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2004).

"Căderea Constantinopolului" este creaţia cu cel mai mare succes a lui Vintilă Corbul şi, totodată, cea mai vândută carte din beletristica românească, numai la primul tiraj având vânzări de 192.000 de exemplare. A fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franţa a fost difuzată şi sub formă de teatru radiofonic. "Cenuşă şi orhidee la New York" a fost prima carte scrisă în colaborare cu Eugen Burada, punându-se astfel bazele unei lungi colaborări. De asemenea, cei doi şi-au pus semnătura pe scenariile peliculelor "Nea Mărin miliardar", "Revanşa", "Duelul" şi "Un comisar acuză" (scenariu compus în doar două săptămâni), ecranizate de Sergiu Nicolaescu.

În 1979, Vintilă Corbul a părăsit România, împreună cu Eugen Burada, stabilindu-se la Paris şi devenind scriitor de limbă franceză. La 11 martie 2004, autorul şi-a lansat, în România, volumul "Asediul Romei 1527", în traducerea lui Dragoş Stoenescu şi Pavel Mocanu. Tot în 2004, a fost distins cu Ordinul Cultural în grad de Ofiţer. În 2007, au apărut, în Colecţia Adevărul, "Opere complete" de Vintilă Corbul.

A murit la 30 ianuarie 2008, într-o clinică din apropiere de Versailles, în Franţa.AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: Vintila Corbul/Facebook

Vreți să slăbiți, să țineți în frâu diabetul, tensiunea arterială, să trăiti mulți ani sănătoși?

Știu că pare a laudă dar vă spun că grija pentru sănatate o am de ceva timp. Unul din rafturile bibliotecii noastre este plin cu volume ce au aparut pe piață românească după lovitura de stat din '89 când am schimbat totul în viața noastră, serviciu, libertate în gândire și în acțiune, mobilitate, raportul cu proprietatea, alimentația si de ce nu cu grija față de noi înșine etc.

Va recomand cartea unei doamne:

În termeni mai puțini sofisticați și într-o povestire cursivă cu demonstrații și grafice m-a convins să adopt un sistem alimentar deloc încorsetat. Nu folosesc nicio dietă. Am schimbat doar ordinea în îngurgitarea alimentelor. Am redus la minimum consumul de pâine, o felie sau chiar mai puțin la mesele principale. Bombele glicemice, gogoșile, dulciurile, cocăria și altele le-am eliminat. Am adoptat postul intermitent.

Nu am renunțat deloc la plăcerile vieții. Doar am schimbat ordinea produselor consumate: fibre-salate la începutul mesei, proteine, carbohidrați. De ce? Stimata autoare ne demonstrează, aproape matematic, de ce să facem acest lucru.

Căutați cartea și citiți-o! Eu am cumparat-o la preț redus din Carrefour Vulcan.

Orice masă incepeți-o cu ingerarea unei porții de salată bogată in fibre: roșii, castraveti, salată verde, api, praz, varza albă, morcov etc, asezonată cu ulei de măsline si puțină sare. Dacă nu am salată scot o murătură din beci. Continui cu proteinele: ciorbă, friptura fără garnitura care dă multe bătaii de cap pancreasului, cartofi prăjiți, piure, etc. Uneori ii mănânc dar dupa carne. Sunt bombe cu amidon care cresc rapid glicemia. La final o jumătate de felie de pâine de secara cu orice dulceață. Ăsta-i un meniu. Nu renunț nici la păhărelul du țuică sau cana de șpriț cu un vin din producția proprie . Am adoptat postul intermitent, 16/8, 16 ore post, în timpul a opt ore îmi iau mesele principale, dejun, masă de fructe la ora 12.00 pe care am injumatați-o, masă de prânz și cina dacă simt nevoia.

Vreți explicații. Citiți cartea!

Rezultatele sunt excepționale confirmate de aparatele ce le am în casă: tensiometru, cântar, glucometru, programe Android ce se cuplează prin Bluetooth cu telefonul. Graficele mele o confirmă pe englezoică, în totalitate.

Succes și Dumneavoastră spre sănătate de Fier!

Așa am început masă de prânz astăzi:

luni, 27 noiembrie 2023

Omagiu: Colea Răutu. Vizionează „Film Toate pânzele sus 1976 1978 toate episoadele” pe YouTube

A murit actorul Colea Rautu

13 mai 2008

Alina Neagu • HotNews.ro

Doliu in lumea artistica romaneasca. Actorul Colea Rautu a incetat din viata astazi, la varsta de 95 de ani, la Spitalul Municipal din Bucuresti, anunta Antena 3. Colea Rautu fusese internat in urma cu o saptamana si suferea de mai mult timp de ciroza. Colea Rautu a jucat in peste 70 de filme, atat romanesti, cat si straine.

Pe numele sau adevarat Colea Rutkovschi, celebrul actor de teatru si film s-a nascut la 28 noiembrie 1912, la Limbenii Noi, in Republica Moldova, dintr-un tata polonez si o mama moldoveanca, si a urmat Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti.

Marele artist a fost, initial, corist la Opera din Cluj, iar debutul in teatru si l-a facut pe scena Teatrului de Revistă „Cărăbuş”, condus de Constantin Tănase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice.

La initiativa lui Sica Alexandrescu, Colea Rautu a ajuns pe scena Teatrului National din Bucuresti, iar intre anii 1952 si 1968 a jucat la Teatrul Giulesti. Pentru o perioada scurta, marele actor a jucat si la Teatrul din Pitesti.

Pe marele ecran, Colea Rautu a debutat cu rolul din filmul „Desfasurarea”, in regia lui Paul Calinescu, prima ecranizare dupa Marin Preda.

Marele actor avea sa, faca, insa, roluri memorabile in filme ca "Moara cu noroc", "Mihai Viteazul", "Fratii Jderi", "Nemuritorii", "Pintea", "Duelul", "Cel mai iubit dintre pamanteni", "Rapirea Fecioarelor", "Haiucii lui Saptecai", "Explozia", "Stefan cel Mare", "Mastodontul", "Ultima noapte de dragoste", "Cautatorii de Aur", "Saptamana nebunilor", dar si in serialul de televiziune "Toate panzele sus!".

Alexandru Mateescu