„Sărbătorim astăzi cea mai importantă dată istorică a judeţului Vâlcea. În ziua de 8 ianuarie 1392, pana marelui logofăt Filos (pe numele de monah, Filotei), un învăţat şi cunoscător al limbilor greacă şi slavonă, înscria, pentru vecie, numele acestui străvechi ţinut", aminteşte directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea, prof. dr. Florin Epure într-o postare pe pagina sa de socializare, făcând referire la actul primei atestări documentare, care poartă pecetea şi iscălitura lui Mircea cel Bătrân, domnitorul Ţării Româneşti.
Un hrisov prin care voievodul dăruia, în urmă cu 630 de ani, ctitoriei sale de la Călimăneşti - Sfânta Mănăstire Cozia, o serie de moşii şi întărea vechile danii: „Eu, în cel Hristos Dumnezeu, binecinstitorul şi de Hristos iubitorul, marele voievod şi domn a toată Ungrovlahia, după putere am binevoit[…] să ridic din temelie o mănăstire[…] am dăruit puţin obroc din casă mea pentru hrana călugărilor[…]", în judeţul Vâlcea, pe fiecare an să-şi adune înşişi călugării albinăritul", menţionează istoricul vâlcean, subliniind că: „Domnitorul mai dăruieşte şi alte proprietăţi, o moară la Râmnic şi una la Cătălui, 300 de sălaşe de ţigani etc.".
Un document prin care Vâlcea devine „
cel mai vechi judeţ care apare atestat în Ţara Românească, după Jaleş (3 octombrie 1385)", mai aminteşte directorul de la Cultură, precizând: „Într-adevăr, Jaleşul a fost primul judeţ atestat documentar, dar el nu mai există, deci Vâlcea rămâne cel mai vechi judeţ atestat care şi-a păstrat şi denumirea denumirea originară".
Jaleşul a fost atestat la 1385 şi desfiinţat după 1444. Aşezările sale au fost înglobate mai apoi în componenţa judeţelor Gorj şi Mehedinţi.
În ceea ce priveşte numele judeţului, mai spune istoricul, cea mai plauzibilă ipoteză aparţine savantului Nicolae Iorga: „Potrivit acestuia denumirea ar veni de la numele unei căpetenii locale - cneazul Vâlc (în româneşte, Lupu), care în maghiară însemnă tot lup - Farcaş, cel menţionat de Diploma Cavalerilor Ioaniţi (1247)".
Actul din secolul al XIII-lea, la care face referire specialistul de la Cultură, atestă existenţa cnezatelor lui Ioan şi Farcaş, a voievodatelor lui Litovoi şi Seneslau, precum şi a Ţării Severinului, care vor duce în final la întemeierea statului feudal Ţara Românească, recunoscute şi de documentele ungureşti ale vremii, care se întindeau între Carpaţi şi Dunăre. La acea vreme, Vâlcea era împărţită însă între Cnezatul lui Farcaş - în zona de sud şi Voievodatul lui Seneslau - la nord - partea cunoscută astăzi sub denumirea de Ţara Loviştei.
„Este evident că în această zonă, din partea dreaptă a Oltului, Râmnicul şi împrejurimile sale au avut o istorie îndelungată, de aceea au stat în atenţia domnitorilor români. Mircea Voievod a declarat Râmnicul reşedinţă a curţii şi cancelariei sale voievodale datorită legăturii directe pe care o avea cu capitalele Ţării Româneşti: Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Târgovişte şi Bucureşti dar şi pentru potenţialul economic al acestei vechi vetre urbane", mai aminteşte istoricul român. Râmnicul, spre exemplu, cunoscut astăzi drept Râmnicu Vâlcea, are o existenţă certitifcată prin acte, chiar mai îndelungată decât cea a judeţului. Anul acesta, la 20 mai, se vor împlini 634 de ani de atestare documentară.
Întregul ţinut însă, aşa cum menţiona şi prof. dr. Florin Epure, are o istorie mult mai veche decât atestarea sa documentară: „Izvoarele şi monumentele istorice atestă, în Vâlcea, primele urme ale existenţei omeneşti încă din paleolitic, iar descoperirile de la Bugiuleşti înscriu judeţul între locurile din ţară şi din lume cu cele mai vechi urme de convieţuire umană", mai precizează directorul de la Cultură.
Locul la care face istoricul referire găzduieşte
cel mai mare sit fosilifer din Europa de Estşi unul dintre „cele mai interesante din lume", cunoscut sub numele de Grăuceanu, din comuna Tetoiu, despre care mulţi dintre noi am aflat în vremea comunismului cu ajutorul
poveştii „Pescarului de pe Lacul Getic". O poveste care însă după Revoluţie nu a mai putut să confirme ipoteza descoperirii „primului hominid din Europa", poate şi pentru că multe dintre dovezi au dispărut în mod misterios, după cum avea să constate în urmă cu câţiva ani o echipă de cercetători americani extrem de interesaţi de acest sit.
Cu toate acestea, nenumăratele resturi de unelte, pe lângă multitudinea de rămăşiţe de animale - la Bugiuleşti - Tetoiu fiind un imens şi bogat depozit de fosile de mamifere şi vertebrate ale unor specii dispărute precum mamuţii, pisicile cu colţi sabie şi strămoşii preistorici ai girafei, cerbii giganţi etc. -, descoperite de şase decenii încoace, demonstrează fără urmă de tăgadă că în Vâlcea avem de-a face cu urme de convieţuire umană vechi de 2 milioane de ani.
„Descoperirile arheologice atestă, pe întreg arealul vâlcean, mai multe aşezări din perioadele neolitică, a bronzului, din Epoca fierului, când se formează elementul etno-cultural traco-daco-getic, reprezentată prin numeroase vestigii. În această perioadă, o mare dezvoltare cunosc cetăţile dacice de la
Buridava, Grădiştea, Roeşti şi altele care au fost amplasate sub forma unui sistem defensiv pentru apărarea Daciei de primejdiile externe", mai spune istoricul vâlcean Florin Epure.
Acesta aminteşte şi faptul că
stăpânirea romanăîn Vâlcea este reprezentată de linia fortificată care străbate judeţul, de la nord la sud - o frontieră pe Olt a Daciei Inferior cu şapte castre romane (Limes Alutanus), amintite chiar şi de Tabula Peutingeriană - o copie din secolul al XIII-lea a unei vechi hărţi romane în care figurau drumurile şi oraşele principale, dar şi amplasarea mărilor, fluviilor, pădurilor, lanţurilor de munţi ale Imperiului Roman. Un document inclus din 2007 în Registrul Internaţional Memoria Lumii, parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
De-a lungul existenţei sale, Vâlcea a avut parte de o istorie zbuciumată, mai ales în ultimul secol când a fost anexat total sau parţial judeţelor învecinate: „Odată cu reforma administrativă din anul 1938, judeţul Vâlcea a fost inclus în ţinutul Olt. Vâlceanul Dinu Simian (fruntaş al Partidului Naţional Liberal, care a trecut, după o „disidenţă" faţă de I. Gh. Duca, la Partidul Naţional Ţărănesc condus de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache - n.r.) a devenit rezident regal al ţinutului Olt, reşedinţa acestuia fiind însă la Craiova. În anul 1947 regimul comunist a decretat o nouă “reformă administrativă", iar în anul 1950 a fost votată Legea raionării administrative - teritoriale a R.P.R. În anul 1952, s-a înfiinţat regiunea Piteşti, care a înglobat şi o mare parte din teritoriul actualului judeţ Vâlcea, iar Râmnicul era raion. După opinia mea a fost cea mai vitregă perioadă pentru vâlceni", recunoaşte prof. dr. Florin Epure.
În final, în urmă cu cinci decenii, a revenit la forma pe care o ştim astăzi: „Conform Legii din 17 februarie 1968 s-a trecut la o nouă organizare administrativ - teritorială, în care se regăseau elemente ale structurilor din perioada interbelică. O serie de comune din stânga Oltului, ce aparţinuseră judeţului Argeş, au fost incluse în judeţul Vâlcea, aşa cum este el astăzi".
În Vâlcea se găseşte cea
mai veche culădin ţara noastră - Cula Greceanu din Măldăreşti, dar şi
singurul cimitir dacic- cel de la Buridava, din Ocnele Mari. Vâlcea este judeţul cu cele mai multe staţiuni balneare, efectele terapeutice ale apelor minerale de aici fiind cunoscut de milenii:
Călimăneşti,
Olăneşti,
Govoraşi Ocnele Mari. În Vâlcea se regăseşte De asemenea, este judeţul unde cea mai înaltă şosea din România atinge altitudinea maximă în Pasul Urdele. Vâlcea se mândreşte şi
cu cel mai lung defileu din ţară- Valea Oltului, dar şi cu
cel mai spectaculos domeniu schiabil- Transalpina Vidra - Voineasa, cu cea mai înaltă cascadă:
Scoruş, fiind un judeţ cu peisaje, lacuri şi două parcuri naţionale - dintre care unul este cel mai mic din România:
Buila - Vânturariţa, celălalt fiind Cozia, acestea fiind doar o parte din elementele care fac din Vâlcea un judeţ unic în ţara noastră.
În București, acum trei zile în casă erau 28-29 ° C. Insuportabil! Ce o fii acum? Fără air-conditioning aici este boierie. Serile si dimine...
