Șpăgarii la Tubulatură

Comunicatul DNA

Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Sectia de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie au dispus punerea in miscare a actiunii penale si retinerea pentru 24 de ore, incepand cu data de 29 februarie 2020, a inculpatei PINTEA SORINA, manager al Spitalului Judetean de Urgenta ”Dr. Constantin Opris” din Baia Mare, judetul Maramures, pentru comiterea infractiunii de luare de mita, in forma continuata.

In ordonanta procurorilor se arata ca, in cauza, exista date si probe care contureaza urmatoarea stare de fapt:

In perioada decembrie 2019 – 28 februarie 2020, inculpata Pintea Sorina, in calitatea mentionata mai sus, ar fi primit, printr-un intermediar, de la reprezentantii unei societati comerciale, in doua transe, sumele de 10.000 de euro si 120.000 lei, care nu i s-ar fi cuvenit, reprezentand un procent de 7% din valoarea unui contract de achizitie publica ce avea ca obiect “proiectarea si executarea lucrarilor de amenajare bloc operator-sala chirurgie cardiovasculara si toracica si spatii adiacente”, incheiat in anul 2019 de unitatea spitaliceasca cu societatea comerciala.

Partidul hoților. Bibliotecarul Codrin.

Codrin ii va turna pe toti, anunta un fost consilier prezidential: „Or sa traga camioane cu bibliorafturi in fata la DIICOT”

Victor Gheja | 29 februarie 2020

politica

Sebastian Lazaroiu, fost consilier prezidential, este convins ca fostul secretar general al PSD, Codrin Stefanescu, ii va turna fara sa clipeasca la DNA pe toti cei din PSD despre care stie ca au furat.

„Stati sa-l vedeti pe Codrin cand il apuca febra scrisului. Or sa traga camioane cu bibliorafturi in fata la DIICOT. Se va construi o cladire speciala numita Biblioteca ‘Codrin Stefanescu’. Si asta o ia de la Nastase incoace, ca e vorba lunga", a scris Lazaroiu pe Facebook.

Procurorii DIICOT din Caras-Severin au pus sub acuzare, vineri, 16 persoane pentru mai multe infractiuni, printre care santaj si abuz in serviciu, in dosarul in care a fost audiat in calitate de suspect si fostul secretar general al PSD Codrin Stefanescu.

Potrivit unui comunicat al DIICOT, cele 16 persoane sunt urmarite penal pentru savarsirea infractiunilor de constituire de grup infractional organizat, santaj, complicitate la santaj, folosirea influentei ori autoritatii de catre o persoana care indeplineste o functie de conducere intr-un partid in scopul obtinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, fals material in inscrisuri oficiale, abuz in serviciu, instigare la abuz in serviciu si favorizarea faptuitorului.

Ancheta care il vizeaza pe Codrin Stefanescu si alti membrii PSD se refera la schimbari pe criterii politice in institutii din judetul Caras-Severin.

„In cauza s-a stabilit ca, la sfarsitul anului 2018, la nivelul judetului Caras-Severin s-a constituit un grup infractional organizat avand drept scop obtinerea unor profituri materiale prin subordonarea cat mai multor institutii publice (prin santajarea conducatorilor acestor institutii), care sa le asigure accesul la banii publici si, implicit, posibilitatea de a-i imparti intre membrii grupului. Astfel, in luna decembrie 2018, membrii grupului infractional organizat s-au folosit de posibilitatea numirii unei persoane apropiate la conducerea organizatiei judetene a unui partid politic, in scopul preluarii controlului asupra tuturor institutiilor publice de la nivelul judetului Caras-Severin si asupra altor unitati publice, care dispun de fonduri financiare importante, in scopul insusirii sumelor de bani prin contracte de servicii si lucrari executate partial sau fictiv", declara DIICOT, citat de Agerpres.

Procurorii spun ca, pentru preluarea controlului asupra institutiilor publice din judetul Caras Severin, grupul infractional urmarea schimbarea din functii a sefilor acestor institutii publice si inlocuirea acestora cu persoane obediente sau apropiate de liderii gruparii.

„Inlocuirea sefilor institutiilor se putea realiza doar in situatii exceptionale, respectiv in cazul savarsirii unor fapte penale sau a unor abateri disciplinare grave. Pentru realizarea acestui scop, membrii grupului infractional au ticluit crearea artificiala a unor presupuse abateri disciplinare grave savarsite de catre conducatorii institutiilor pe care urmareau sa ii schimbe din functiile detinute. Pentru a amplifica gravitatea presupuselor abateri disciplinare, membrii grupului publicau periodic articole in mass-media locala controlata de catre acestia, articole ce aveau ca scop crearea unui pretext pentru declansarea de controale disciplinare si crearea unor presiuni mediatice asupra modului de efectuare a controalelor", precizeaza DIICOT.

Cercetarile au fost efectuate cu sprijinul ofiterilor de politie judiciara din cadrul Directiei Generale Anticoruptie.

Suspectilor li s-a adus la cunostinta calitatea procesuala in conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedura penala.

Dupa ce a fost audiat vineri la DIICOT Caras-Severin, Codrin Stefanescu a confirmat ca are calitatea de suspect.

„In acest dosar toti suntem suspecti. Eu sunt suspectul care am venit in judet de doua ori, o data in ianuarie anul trecut, o data cu constituirea unei echipe interimare de conducere a PSD Caras-Severin, cand am stat putin timp, si a doua oara in luna martie, cand am venit impreuna cu mai multi colegi din conducerea centrala a partidului si mai multi ministri si am stat sase ore pentru a asista la alegerile judetene de partid (…) Am fost sa dau o declaratie in calitate de fost secretar general al partidului. Sunt alaturi de colegii mei in aceasta chestiune prin care trec", a afirmat Codrin Stefanescu.

Mai mult despre: codrin stefanescu, sebastian lazaroiu

Nu se dă niciun leu pentru orice angajare în sistemul medical de stat. S-o creadă mutu! "Genunche=excroc sentimental"

Oricare dintre noi a auzit ce sume sunt date șpagă la angajarea întrun spital de stat. Sumele vehiculate în articol sunt modice. 

Ce spagi se dau pentru angajarea in Spitalul Judetean Baia Mare. „Genunche” sustine ca nu a auzit: „Habar nu am de asemenea lucruri!”

Sute de comentarii pe pagina de Facebook a senatorului PSD de Maramures Liviu Marian Pop dupa ce acesta a publicat un mesaj in care neaga vehement acuzatiile fiului Sorinei Pintea. Ionut Pintea spune ca o parte din banii destinati mamei sale ca mita au ajuns la senatorul PSD.

Senatorul PSD a sters peste trei sferturi dintre comentarii, deranjat de mesajele care ii urau sa ajunga cat mai repede la puscarie. La vreo cateva a ales sa raspunda.

„Marian Pop, tu nu stiai ca Pintea ia mita de la oricine se angaja la spital? Toata lumea stia 5.000 euro, asistenta 2.000 infirmiera si 1.000 brancardierul", i-a spus un locuitor din Baia Mare lui Pop.

„Habar nu am de asemenea lucruri!", a replicat senatorul PSD.

Citeste si: Fost ambasador: „Toata lumea stie in Baia Mare, nimeni nu se putea angaja in vreun spital din oras fara a plati o mita Sorinei Pintea"

Senatorul PSD Liviu Marian Pop a publicat o postare pe Facebook in care neaga acuzatiile lui Ionut Pintea, fiul Sorinei Pintea. El recunoaste totusi ca l-a sunat pe Ionut Pintea.

„NU am avut si NU am nici o legatura cu situatia nefericita in care se afla colega mea, Sorina Pintea. Azi dimineata l-am sunat pe fiul acesteia, Ionut Pintea, pentru a ma asigura ca e in regula, uman vorbind. Imi pare rau ca apelul meu a fost interpretat si am fost tarat in acest scandal, dar totodata pot intelege zbuciumul sufletesc si disperarea prin care trece acest tanar. Sper ca lucrurile sa se lamureasca in cel mai scurt timp, pentru ca si eu, la randul meu, am o familie care nu vreau sub nicio forma sa fie victima colaterala a acestei neintelegeri", a scris Pop pe Facebook.

Fiul fostului ministru al Sanatatii, Ionut Pintea, anunta ca o parte din banii care urmau sa ajunga la mama sa ca spaga au fost incasati de senatorul PSD Liviu Marian Pop.

"Dimineata am fost sunat de senatorul PSD Liviu Marian Pop si m-a rugat sa ma intalnesc urgent cu cineva. M-am inregistrat inainte sa ma intalnesc, deoarece nu stiam cu cine urma sa ma intalnesc (…). Am ajuns la Pizzeria M, in Baia Mare, unde dupa vreo 15 minute a venit la mine un domn mic de inaltime cu parul grizonant, mi-a zis ca urmeaza sa se intalneasca cu Marius, fiul primarului din Ulmeni. Dupa alte 15 minute a venit la mine si mi-a zis ca are niste informatii care o pot ajuta pe mama. Zice: ‘Stii, ca de fapt eu n-am mai spus despre ceilalti bani’. ‘Stati un pic, cum adica ceilalti bani?’. Mi-a zis ca a fost vorba de patru plati, patru transe de bani, pe care el i-a facut catre Liviu Marian Pop. Odata 40.000 de euro anul trecut si odata cate 5000 de euro, tot catre Liviu Marian Pop, bani care am inteles ca urmau sa ajunga la mama mea (…) Am ramas socat cand mi-a spus ca el este Mihai Costea, denuntatorul", a declarat Ionut Pintea intr-o inregistrare postata pe Facebook.

Ionut Pintea a relatat apoi ce i-a spus denuntatorul: "Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat, dar n-am avut ce sa fac pentru ca mie mi-au facut flagrant la Bucuresti. Eu am fost firma subcontractoare si proprietarul firmei din Bucuresti mi-a facut flagrant in momentul in care eu luam bani. Si l-am intrebat de ce lua banii aia? Si mi-a spus ca: Pai, trebuia sa ii dau mai departe. Nu mi-a spus cui. Dar dupa flagrant am fost cablat, am fost urmarit, am fost interceptat si n-am putut sa anunt pe nimeni in legatura cu ceea ce mi s-a intamplat si sa previn pe cineva. Si in momentul ala m-am speriat putin, deoarece o intalnire cu denuntatorul in a doua zi dupa flagrant clar nu este benefica pentru nimeni si poate avea urmari destul de grave. Asa ca am ales sa plec de-acolo. Si asta este marturia mea pe care o dau acum. Cred in Justitie ca lucrurile se vor reglementa, pentru ca mama mea a muncit mult prea mult, este bolnava si nu merita nimic din toate astea", a mai declarat Ionut Pintea.

Mai mult despre: ionut pintea, liviu marian pop

Noaptea minții

Dezvăluiri în dosarul de mită al Sorinei Pintea. Acuzații dure la adresa unui nume sonor din PSD

Fiul Sorinei Pintea susține că sâmbătă dimineață a fost sunat de senatorul PSD Liviu Marian Pop, care l-a rugat să se întâlnească urgent cu cineva. Ajuns la o pizzerie din Baia Mare, Ionuț Pintea a constatat că s-a întâlnit exact cu denunțătorul din dosarul mamei sale, care i-ar fi spus că i-a mai dat patru tranșe de bani senatorului PSD Liviu Marian Pop.

„Dimineață am fost sunat de senatorul PSD Liviu Marian Pop și m-a rugat să mă întâlnesc urgent cu cineva. M-am înregistrat înainte să mă întâlnesc, deoarece nu știam cu cine urma să mă întâlnesc (…). Am ajuns la Pizzeria M, în Baia Mare, unde după vreo 15 minute a venit la mine un domn mic de înălțime cu părul grizonant, mi-a zis că urmează să se întâlnească cu Marius, fiul primarului din Ulmeni. După alte 15 minute a venit la mine și mi-a zis că are niște informații care o pot ajuta pe mama. Zice: "Știi, că de fapt eu n-am mai spus despre ceilalți bani". "Stați un pic, cum adică ceilalți bani?". Mi-a zis că a fost vorba de patru plăți, patru tranșe de bani, pe care el i-a făcut către Liviu Marian Pop. Odată 40.000 de euro anul trecut și odată câte 5000 de euro, tot către Liviu Marian Pop, bani care am înțeles că urmau să ajungă la mama mea (…) Am rămas șocat când mi-a spus că el este Mihai Costea, denunțătorul", a declarat Ionuț Pintea într-un filmuleț postat pe Facebook, în cursul zilei de sâmbătă, scrie Mediafax.

Fiul Sorinei Pintea a mai declarat că denunțătorul mamei sale i-a povestit cum i s-a făcut și lui un flagrant în București.

„Îmi cer scuze pentru ce s-a întâmplat, dar n-am avut ce să fac pentru că mie mi-au făcut flagrant la București. Eu am fost firma subcontractoare și proprietarul firmei din București mi-a făcut flagrant în momentul în care eu luam bani. Și l-am întrebat de ce lua banii ăia? Și mi-a spus că: Păi, trebuia să îi dau mai departe. Nu mi-a spus cui. Dar după flagrant am fost cablat, am fost urmărit, am fost interceptat și n-am putut să anunț pe nimeni în legătură cu ceea ce mi s-a întâmplat și să previn pe cineva. Și în momentul ăla m-am speriat puțin, deoarece o întâlnire cu denunțătorul în a doua zi după flagrant clar nu este benefică pentru nimeni și poate avea urmări destul de grave. Așa că am ales să plec de-acolo. Și asta este mărturia mea pe care o dau acum", a mai declarat Ionuț Pintea.

Într-o intervenție telefonică la Antena 3, senatorul Liviu Pop a recunoscut că a vorbit la telefon sâmbătă dimineața cu Ionuț Pintea, dar a negat toate acuzațiile referitoare la tranșele de bani:

„Niciodată în viața mea nu am avut discuții despre bani cu Sorina Pintea. Nu am vorbit cu nimeni acest subiect, niciodată în viața mea (…) Dacă cineva încerca să aducă în subiect, așa tangențial, și când era miniștrii, îi trimiteam la plimbare. Nu am discutat asemenea subiecte cu Sorina sau cu altcineva. Poate se vrea să se ajungă la mine. Posibil. Nu, pentru că cine mă cunoaște știe că nu mă ocup cu prostii din astea. Am vorbit cu Ionuț dimineață și atât. Habar nu am. Mi-e și groază să sun", a declarat Liviu Pop la Antena3.

Sorina Pintea a fost reținută de procurorii DNA pentru 24 de ore după un flagrant făcut vineri în Spitalul din Baia Mare. Procurorii susțin că suma de 120.000 lei pe care Sorina Pintea ar fi primit-o în flagrant vineri, printr-un intermediar, reprezenta a doua tranșă din suma totală.

Conform procurorilor, Sorin Pintea ar mai fi încasat anterior 10.000 de euro. Procurorii mai arată în comunicatul de presă transmis sâmbătă că banii primiți de Sorina Pintea ar reprezenta 7% din valoarea unui contract de achiziție publică pentru “proiectarea și executarea lucrărilor de amenajare bloc operator-sală chirurgie cardiovasculară și toracică și spații adiacente".

Judecătorii de la Tribunalul București decid, sâmbătă, dacă vor emite mandat de arestare pe numele fostului ministru al Sănătății, se arată în comunicatul transmis sâmbătă de DNA.

La gherlă cu toți coledjii tăi, cu astfel de comportament, din Partidul Șpăgarilor Democrați!

Sorina Pintea, reținută de DNA pentru luare de mită. Fostul ministru al Sănătății, acuzat că a primit 10.000 de euro și 120.000 lei

Fostul ministru al Sănătății, Sorina Pintea, a fost reținută sâmbătă dimineață de procurorii DNA, după ce a fost audiată într-un dosar de luare de mită. Ea va fi prezentată instanței cu propunerea de arestare preventivă pentru 30 de zile.

Potrivit unui comunicat al Direcției Naționale Anticorupție în perioada decembrie 2019 – 28 februarie 2020, fostul ministru al Sănătății, acum manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă "Dr. Constantin Opriş" din Baia Mare, a primit, printr-un intermediar, de la reprezentanții unei societăți comerciale, în două tranșe, sumele de 10.000 de euro și 120.000 lei.

Banii reprezentau un procent de 7% din valoarea unui contract de achiziție publică ce avea ca obiect “proiectarea și executarea lucrărilor de amenajare bloc operator-sală chirurgie cardiovasculară și toracică și spații adiacente", încheiat în anul 2019.

"În data de 28 februarie 2020, după primirea sumei de 120.000 lei, activitate ce ar fi avut loc în biroul inculpatei din cadrul spitalului, s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante", se mai arată în comunicat.

Direcția Națională Anticorupție a organizat vineri o acțiune de prindere în flagrant la Spitalul Județean din Baia Mare, în care este vizat și fostul ministru al Sănătății, Sorina Pintea, în legătură cu un contract de achiziții, a declarat pentru HotNews.ro șeful DNA, Crin Bologa.

Silicon Valley

​Silicon Valley - Triumf, mizerie, creativitate și prețuri astronomice. Ce spun doi români despre viața în celebra regiune din California

​În Silicon Valley au fost create câteva dintre tehnologiile fără de care nu mai putem trăi, iar regiunea este celebră pentru universități și pentru numărul mare de oameni care chiar au schimbat lumea. În același timp însă, zona este cea mai scumpă din SUA la capitolul locuințe, numărul de oameni fără adăpost nu este mic, prețurile sunt uriașe și peste 100.000 de oameni petrec mai mult de trei ore pe zi în drumul către locul de muncă. Mai jos puteți citi ce spun despre viața din Silicon Valley doi români care trăiesc de mult timp acolo, puteți afla cât costă diverse lucruri, care sunt părțile bune al vieții de acolo, dar și cum a început totul, acum peste 50 de ani.

Zona Silicon Valley, nu este clar delimitată, dar se întinde pe o suprafață de sub 5.000 kmp, cam cât un un județ de la noi, populația este de 3 milioane de oameni, iar numărul celor angajați este de 1,7 milioane, cu un venit mediu anual brut pe locuitor de 146.000 dolari.

Artera principală din Vale este o autostradă aglomerată numită El Camino Real care în trecut lega cele 21 de biserici misionare din California. Numele înseamnă Calea Regală.

Statul California, luat separat, ar fi a șaptea cea mai mare economie a lumii. Suprafața este de 400.000 kmp, aproape dublu față de România, iar Silicon Valley reprezintă puțin sub 1% din întregul stat care are aproape 40 de milioane de locuitori. Cele mai frumoase locuri din "The Golden State" sunt parcul național Yosemite, deșertul Death Valley, orașele Los Angeles și San Francisco și regiunea viilor din Napa Valley.

Micile orașe din Silicon Valley nu sunt turistice, fiind vorba de una dintre cele mai dens locuite regiuni ale SUA, pline de mașini, parcări, autostrăzi, aglomerări de case și campus-uri tech sau universitare.

Multe regiuni din lume aspiră la supranumele de "Silicon valley al țării X sau Y". Spre exemplu, Tel Aviv în Israel, Bangalore în India sau Sophia Antipolis în Franța. Dar în adevăratul Silicon Valley lucrurile nu merg așa de grozav, chiar dacă investițiile sunt la maximul istoric, tranzacțiile mari au atins un nou record și șomajul este la un minim istoric. Pe de altă parte, mulți plătesc peste 2.500 de dolari chirie pe lună, studiile universitare costă peste 50.000 de dolari/an și transportul public este mult mai puțin dezvoltat decât în Europa, astfel că trei sferturi dintre angajați se duc cu mașina la lucru, aglomerând la maxim autostrăzile.

De ce este locul atât de special: puțină istorie

Regiunea și-a căpătat nunele Silicon Valley în 1971 când Don Hoefler, editorialist la săptămânalul Electronic News, a scris o serie de articole sub titlul "Silicon Valley USA".

Dar ce este Silicon Valley? O fâșie lată de teren plat, de peste 60 km lungime, de la sud de San Francisco, până la San Jose, cele mai cunoscute orașe fiind Palo Alto și San Jose. Regiunea era cunoscută până în 1960 pentru livezile de caiși din Santa Clara, dar apoi totul s-a schimbat datorită unor companii precum HP, Fairchild și mai ales Intel, care au transformat economia locului și modul în care este gândit business-ul.

Magazin Ferrari în Silicon Valley

Regiunea a devenit celebră pentru firmele debutante, finanțate cu capital de risc, firme care au adus pe piață produse ce aveau să cucerească lumea și au adus și o cultură de business cu totul diferită de ce era până atunci.

În prima parte a secolului XX capitalul de risc și investițiile în companii private fuseseră doar la îndemâna unor familii super-bogate precum Rockefeller sau Vanderbilt, dar după 1950 au apărut în California companii dispuse să finanțeze cu capital de risc antreprenori cu idei strălucite, dar care nu puteau obține împrumuturi bancare pentru a-și dezvolta afacerea. Cele mai mari companii de tehnologie aveau să-și înceapă afacerile datorită unor investitori care și-au riscat banii, dar au ajuns să câștige enorm când business-urile au ajuns mari. Nu de puține ori aceste companii, imediat după ce au fost create, s-au lovit de zeci de refuzuri de finanțare, dar fondatorii insistenți au găsit până la urmă oameni dispuși să parieze pe ei.

Stanford Memorial Church

"Aici în Silicon Valley parcă ar fi ceva în apă, în aer în sol, ceva care îți spune că este OK să începi un business cu un mare grad de risc, ceva extrem de complicat, ceva ce pot face bine doar câțiva oameni". spune Geoff Ralston, președintele Y Combinator, acceleratorul care a impulsionat dezvoltarea unor companii precum Airbnb sau Dropbox.

Specifice pentru "Vale" sunt cultura corporatistă și stilul de management cu totul diferite de companiile de pe Coasta de Est cu structura lor ierarhică și rigidă. La Intel (înființată în 1968) s-a manifestat din plin acest stil ce avea să definească Silicon Valley, un stil nonconformist în care șefii aveau birouri simple, ierarhia managerială a fost aplatizată, uneori se ieșea vinerea la bere, iar programul de lucru era flexibil (a nu se înțelege însă că se muncea puțin, din contră, erau și oameni care stăteau peste 60 de ore pe săptămână la muncă).

Prin Redwood City

Chiar și angajații tineri erau forțați să ia inițiativa, iar când aveau o problemă nu erau trimiși la șeful lor, ci erau încurajați să găsească singur soluții. Tot în Silicon Valley s-a născut și o tipologie de conducere care avea să se regăsească la vârful multor companii IT de top unde fondatorii erau persoane cu specializări diferite și caractere diferite, dar ajungeau să se completeze, unii fiind cercetătorii geniali, iar alții, manageri geniali.

De exemplu, la Intel, Robert Noyce a fost super-vizionarul, Gordon Moore a fost inginerul sclipitor, iar Andy Grove (născut la Budapesta) a fost managerul extraordinar de eficient. Fără el, compania, care, beneficia de ideile a doi oameni strălucitori, nu s-ar fi putut descurca în afaceri și nu ar fi putut avea o ordine interioară.

Câteva repere despre un loc special

Regiunea Silicon Valley nu are granițe clar determinate, dar s-a extins față de începuturile centrate pe Santa Clara County, cuprinzând și San Mateo County și porțiuni din comitatele Alameda și Santa Cruz plus zona South San Francisco.

Care sunt cele mai cunoscute orașe și ce companii au sediul central în ele
San Jose, cel mai mare oraș din regiune și sediu pentru companii mari precum Cisco Systems, eBay, PayPal, Adobe, Broadcom și Western Digital
Palo Alto - celebru pentru Stanford University dar și pentru că găzduiește sediile unor companii precum HP și Tesla Inc
Mountain View - oraș celebru pentru sediul Google, pentru Mozilla Foundation și pentru Computer History Museum
Cupertino - celebru pentru sediul Apple
Santa Clara - orașul unor companii precum Intel, Nvidia și AMD
Menlo Park, celebru pentru sediul Facebook
Redwood City, cunoscut pentru sediul unor companii precum Oracle și Electronic Arts
Sunnyvale, celebru pentru Yahoo!

Indicatorii economici ai zonei arată excelent la prima vedere, dar ascund lucruri sumbre.

Anul trecut s-au creat 30.000 de noi locuri de muncă, șomajul a atins minimul ultimilor 19 ani (2,1%) și productivitatea medie/angajat a atins un nou record, de 241.000 dolari/an, se arată în ediția 2020 a raportului Silicon Valley Index, un document de 124 de pagini care detaliază toate aspectele vieții din regiune. Raportul este întocmit de ONG-ul Joint Venture Silicon Valley.

Profilul regiunii Silicon Valley (sursa Silicon Valley Index)

Investițiile în companiile din Silicon Valley și San Francisco au atins un maxim de 42 miliarde dolari anul trecut când au fost 92 de tranzacții mai mari de 100 milioane dolari și 22 de companii locale au debutat pe Wall Street.

Pentru al treilea an consecutiv numărul celor care pleacă din Silicon Valley este mai mare decât al celor care vin (în trei ani au venit 58.000 de oameni, dar au plecat 69.000.

Ludwig Galambos (foto HotNews.ro)

În succesul Silicon Valley un rol esențial îl au universitățile

"Dacă vii aici și ești într-adevăr bun, toată lumea va trage de tine să te angajeze. Profesorul meu este israelian, nu mai are niciun israelian în echipă, iar cei mai mulți din echipă sunt francezi. Când ai coborât din avion ești considerat american, nu-i interesează ce a fost tatăl tău sau că vorbești cu accent. Important este să fii bun, să fii muncitor și să fii cinstit", spune pentru HotNews.ro, Ludwig Galambos, cercetător la Stanford University. El trăiește de 30 de ani în Silicon Valley și domeniile de activitate includ electro-optica și nanotehnologia.

Stanford Bookstore (foto HotNews.ro)

George Roth, senior manager la UiPath, dă exemplu teoria pădurii tropicale" (theory of the Rainforest) dezvoltată și de un profesor de la Stanford care spune că diversitatea este parte a creativității și inovației. Teoria spune că practic, dacă o plantație de bananieri este lovită de o boală, toți copacii mor, dar în pădurea tropicală nu există - datorită diversității plantelor - o boală care să poată să distrugă tot . "Dacă lucrezi doar cu oameni din țara ta nu este suficient, o combinație de oameni din multe țări este cheia pentru o creativitate super-eficientă fiindcă are particularitățile lui fiecare popor", spune Roth care este și consul onorific al României la San Francisco.

Datele raportului Silicon Valley arată că 38% dintre rezidenții din regiune sunt născuți în străinătate, ponderea fiind mare față de cea din 1940 (16%) și cea din 1960 (28%).

Cercetarea merge bine și datorită filantropilor

Galambos explică faptul că multe companii fac donații pentru proiecte universitare și într-o bună parte dintre situații companiile pun condiția ca și statul să finanțeze o parte din proiect, în unele cazuri 50:50. Companiile donează, dar și oameni de afaceri o fac, o direcție prioritară fiind domeniul sănătății.

Google Storage Server la Stanford (foto HotNews)

La Stanford diverse clădiri și săli poartă numele companiilor donatoare sau a persoanelor fizice. Datele Silicon Valley Index arată că, dintre companii, cel mai mult a donat compania imobiliară Sobrato Organization, 73 milioane dolari. Dintre companiile de tehnologie cel mai mult au donat Google, Cisco System, Intel, SAP, Adobe, Oracle și Nvidia.

George Roth explică faptul că prin acest mecanism companiile rezolvă problema recrutării și găsesc super-talente pe care apoi le angajează. "Companiile găsesc aici studenți de vârf care rezolvă probleme ce ar costa de zece ori mai mult dacă ar fi rezolvate de cercetători", mai spune el. În plus, completează Galambos, se lucrează mult, în unele cazuri și 18 ore pe zi.

În campusul Stanford

Companiile plătesc uneori și tezele de doctorat, dar nu condiționează studenții să stea un anumit număr de ani la ei.

Cât costă facultatea la Stanford? 52.000 de dolari/an fără a include masa și cazare pentru "undergraduate education", iar la "graduate education" este 80.000 de dolari. Dacă mergi la doctorat (PhD) ai plătită masa și cazarea și primești lunar și un fel de salariu, cam de 2.000 de dolari, spune George Roth.

Locul unde nu poți trăi decent fără 8-10.000 de dolari pe lună

Ce salarii sunt în Silicon Valley? George Roth dă câteva exemple: un programator la început de carieră poate câștiga anual peste 100.000 de dolari/an. Cei cu experiență au peste 200.000 dolari și pot ajunge la 400.000 dolari/an. Pe de altă parte, profesorii au salarii mai mici și le este aproape imposibil să-și cumpere o casă.

Antreprenorul George Roth spune că marea problemă ține de costul uriaș al caselor și al chiriilor: în Palo Alto este imposibil să găsești casă la sub 800.000 de dolari și adesea prețurile trec de un milion de dolari. Chiriile sunt de ordinul miilor de dolari. Un exemplu, o chirie pentru un spațiu de 100 mp unde stau doi studenți trece de 4.000 dolari/lună. Sunt destule cazurile în care un om plătește 3.000 de dolari chiria/lună, astfel că un salariu de 8-10.000 de dolari nu mai pare așa îndestulător. Foarte puțini își permit să stea singuri și aproape mereu rentează să mai împarți chiria cu cineva.

San Francisco Foto HotNews.ro

"Ca să poți cumpăra o casă trebuie să ai avans de minim 10%, adică 100.000 de dolari, dar cine termină facultatea, spre exemplu dacă ai terminat medicina sau dreptul, are datorii de peste 100.000 de dolari pentru că plătești studiile. Dacă ai deja așa o datorie nu ai de unde să mai vii cu 100.000 dolari avans pentru o casă", spune George Roth. Datoriile pot fi de ordinul sutelor de mii de dolari.

"Se spune că dacă vrei să ai o viață la nivelul de jos al confortului în zona asta îți trebuie 90.000 de dolari/anual", spune Roth. Pentru o viață un pic mai bună, măcar 10.000 dolari/lună.

"Este cel mai scump loc de locuit din lume", completează Galambos

Raportul despre Silicon Valley oglindește cele spuse de cei doi români: inegalitatea în venituri este la un maxim istoric fiindcă 13% dintre gospodării dețin mai mult de 75% din bogăția regiunii. Chiar dacă veniturile medii au crescut, prețul locuințelor și chiriile s-au dus atât de mult în sus, încât este tot mai mare numărul celor care se descurcă la limită.

Cum a evoluat prețul mediu al caselor în două decenii (sursa Silicon Valley Index)

Venitul mediu pe gospodărie a fost în 2018 de 126.000 dolari în Silicon Valley, atingând un maxim istoric (în 2011 era de 103.000 dolari). Spre comparație, venitul mediu în California a fost în 2018 de 75.000 dolari, iar în SUA, de 62.000 dolari. În 30% dintre gospodării venitul anual trece de 200.000 de dolari, iar în 13% trece de un milion de dolari.

La polul opus, în 53% dintre gospodării veniturile sunt mai mici de 100.000 de dolari/an și acestea dețin doar 2% din bogăția regiunii. În 350.000 de gospodării economiile sunt mai mici de 25.000 de dolari. Datele mai arată că în aproape 30% dintre gospodării nu sunt suficienți bani încât nevoile de bază să fie îndeplinite fără asistență informală (fie ea privată sau publică).

Dincolo de costurile cu locuința mai este o problemă: asigurarea de sănătate este costisitoare și diverse intervenții care nu sunt acoperite de aceasta costă enorm în SUA. O lucrare dentară care la noi este câteva sute de dolari poate fi lejer câteva mii, iar o operație mai complexă care în România costă câteva mii de dolari ajunge la ordinul zecilor de mii de dolari în SUA. În aceste condiții, viața unei familii de clasă medie poate fi grav "dată peste cap" dacă apare chiar și o afecțiune de sănătate destul de ușoară, fiindcă de multe ori datoriile pentru achitarea operației și/sau tratamentului ajung a fi plătite în mai mulți ani.

Prețuri "astronomice" în centrul "galaxiei" tech

Silicon Valley este cel mai scump loc la capitolul chirii sau prețuri pentru locuințe, iar asta și fiindcă s-au construit prea puține față de cerere. În ultimii nouă ani s-au construit 173.000 de unități locative în zonă, deși au fost create 821.000 de noi locuri de muncă. Cu un preț mediu al unei locuințe de un milion de dolari nu este de mirare că în comitatele San Mateo și Santa Clara sunt peste 11.000 de oameni fără adăpost.

În San Francisco, prețul mediu al unei unități locative vândute este de aproape 1,4 milioane dolari, în timp ce în Silicon Valley prețul este de 1,1 milioane, cu o ușoară scădere în 2019, după nouă ani consecutivi de creștere. Prețurile medii erau de 600.000 de dolari în 2009 și 2011.

Chiriile sunt în San Francisco și San Jose de două ori mai mari decât media SUA, iar chiria medie lunară pentru un apartament este de 3.000 de dolari/lună în San Francisco.

Portalul Numbeo, care compară costul vieții între mii de orașe din lume, arată că viața este de patru ori mai scumpă în San Francisco, spre comparație cu Bucureștiul. Practic ai nevoie în San Francisco de 8.000 de dolari pe lună pentru a avea același nivel de trai pe care îl ai la București cu 2.000 de dolari. Prețul unui apartament în centrul metropolei americane poate trece și de 15.000 dolari/mp.

Prânz la fast-food

În San Francisco chiria pentru un apartament mic în centru este de 3.500 dolari/lună, iar în afara zonei centrale este de peste 2.500 dolari. La taxi este 3,5 dolari pornirea și 2,1 dolari/km. Benzina costă un dolar/litru, un meniu simplu la McDonalds costă 10-12 dolari, o masă la un restaurant obișnuit este 70-80 dolari. Grădinița costă pste 2.000 de dolari/lună, un abonament la cablu și internet este peste 60 de dolari/lună.

Drumul către muncă este tot mai lung și automobilul este "rege"

Drumul către locul de muncă a devenit și el tot mai lung, media la dus fiind 30 de minute, cu 25% mai mult decât acum 15 ani. Însă a crescut ponderea celor care fac zilnic pe drum trei ore (dus-întors), fiind vorba de 101.000 persoane, adică 6% dintre angajații regiunii. Raportul Silicon Valley Index numește această categorie mega-commuters, "mega- navetiști" și ponderea este dublă față de acum un deceniu.

Foto Flickr

Cei mai mulți dintre angajați merg singuri în mașină (73% din total, față de 78% acum 15 ani), iar 10% fac "carpooling" (merg cel puțin doi în mașină și au anumite facilități). Transportul public este folosit de doar 6%. Ponderea celor care merg cu bicicleta la muncă este de 1,7% din total, dublu față de 2003. În patru ani au murit 42 de bicicliști în accidente în regiune și peste 250 au fost răniți grav.

Silicon Valley este străbătută de o linie de cale ferată cu trenuri moderne cu vagoane etajate, linia de 75 km dintre San Francisco și San Jose, via Menlo Park (47 km), Palo Alto (55 km) - Mountain View (58 km de San Francisco). Sunt peste 25 de trenuri pe zi în timpul săptămânii și cele mai rapide fac 70 de minute, iar cele care opresc peste tot fac 85-95 minute.

După nouă ani consecutivi de creștere a numărului celor care folosesc aceste trenuri ale companiei Caltrain, în 2019 a fost primul an în care s-a înregistrat o scădere a numărului de călătorii. Față de 2010 s-a dublat numărul de călătorii pe ruta San Francisco - San Jose, dar este vorba de 65.000 de călătorii/zi, puține față de numărul total de oameni care lucrează în Silicon Valley.

Numărul de călători a scăzut anul trecut fiindcă au fost eliminate câteva trenuri din programul zilnic de circulație. Trenul ar putea fi folosit de mai multă lume, însă nu în puține cazuri locuința sau serviciul sunt la câțiva km de gară și în orașele mici aproape că nu există transport în comun.

Foarte puțini angajați ajung la muncă cu ajutorul unor autobuze sau microbuze puse la dispoziție de angajatori, datele fiind că se fac zilnic 1.100 de călători cu aceste "shuttle-uri".

De autobuzele puse la dispoziție de companii se leagă un protest de amploare care s-a soldat cu câteva atacuri cu pietre asupra așa-numitelor "Google buses", numele nefiind potrivit fiindcă autobuzele nu sunt doar de la Google, ci de la zeci de companii. Protestele au început în 2013 după ce s-a înmulțit numărul de autobuze și microbuze care duceau angajații companiilor de tehnologie de la locul de muncă la apartamentele lor din San Francisco. Criticii spuneau că aceste autobuze îngreunează mult traficul din oraș și municipalitatea nici nu primește compensații. În plus, în cartierele unde stăteau angajații cu salariile mari de la companiile IT chiriile au crescut. Lucrurile s-au mai rezolvat în timp și circulația acestor autobuze a fost reglementată, dar protestele nu au încetat total.

Valea nu mai este ce a fost?

Cifrele arată clar că "motorul economic" al Silicon Valley este în continuare turat, dar sunt destui care spun că regiunea atât de lăudată nu mai vine cu ideile grozave cu care venea acum 10-15 ani.

Foarte multe voci critică Silicon Valley nu doar fiindcă este un loc scump, al inegalităților, ci și fiindcă, spun cei mai radicali, ar fi abandonat "cultura" tech care a făcut regiunea celebră în lume. Pe scurt, ei spun că deja câteva companii au devenit atât de mari încât foarte puține startup-uri mai au loc să aibă succes pe cont propriu cu super-idei. Companiile foarte mari nu vor să inoveze mult și, aceeași oameni care lăudau cultura de startup spun acum că doar marile companii sunt forțe ale binelui, deși scandalurile din ultimii ani au arătat exact opusul.

La conferința Startup Grind din Redwood City

Opinia generală este că lucrurile s-au mai schimbat și în rândul investitorilor și al startup-iștilor. Investitorii au mulți bani, dar sunt mai sceptici și nu mai injectează bani în orice, ci vor mai multe dovezi că business-ul este viabil. În plus, optimismul irațional pentru care Silicon Valley era celebră s-a mai diminuat după ce câteva companii promițătoare fie au dat faliment, fie au fost forțate să-și restrângă mult activitățile. Multe startup-urii sunt mai atente cum cheltuiesc banii și încearcă să devină profitabile mai repede, nu după mulți ani de pierderi.

Rozmarinul

     

 Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o specie de plante lemnoase, perene, aparținând familiei Lamiaceae, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace și cu flori albastre, albe sau roșii. Se întrebuințează în medicină și în industria parfumurilor. Este originar din regiunile mediteraneene și din Uruguay. Există specii de rozmarin care cresc pe verticală, atingând 1,5 metri înălțime și specii târâtoare. Lungimea frunzelor este de 2–4 cm, iar lățimea de 2–5 mm, având culoarea verde în partea superioară și culoarea albă în partea inferioară, cu perișori scurți, deși și lânoși. Florile au culori variabile: alb, roz, roșu închis sau albastru.

Numele rozmarin nu are legătură cu cuvântul roză sau cu numele Maria, ci derivă din latinescul rosmarinus, care literal înseamnă roua mării'.

Duamna Firea la apus de glorie

Taxa Gabrielei Firea

Candidatura unica anti-PSD, care se profileaza in Bucuresti, nu este, cu siguranta, ceea ce-si dorea Gabriela Firea. Dar nu stiu daca e raul cel mai mare. Nu stiu daca Nicusor Dan este candidatul unic de care se temea cel mai tare pentru ca, pe ansamblul ofertei posibile anti-PSD, este cel pe care cei mai putini il vor vota cu inima deschisa.

Iar cand votul este e tip raul cel mic, pentru un anumit tip de electorat, mai indisciplinat, poate aparea absenteismul. In plus, Nicusor Dan se potriveste cel mai putin profilului de candidat pe care il vor in general bucurestenii care clameaza tehnocratul si adora politicianul cat mai colorat, care pretind solutii si programe dar devoreaza show-ul.

Cert este ca dna Firea era oarecum pregatita, ba chiar as spune ca si-a preconstituit epopeea taxei oxigen, adoptata in toamna anului trecut si pe cale de a fi inlaturata in buza alegerilor, pe motiv ca electoratul a facut cumva calcule electorale, daca am inteles eu corect explicatia cam bizara.

Dna Firea si-a bazat decizia pe o consultare sumara a bucurestenilor, pe Facebook, in privinta acestei taxe. Putea sa anticipeze usor rezultatul. Pe de-o parte pentru ca primii interesati sa raspunda era firesc sa fie cei care se opun. Pe de alta parte, de cate ori intrebi poporul daca vrea sa dea bani, majoritatea va spune nu.

Dar poate ca s-ar fi gasit si destui bucuresteni care sa sustina o taxa pentru un trafic mai fluid si mai putina poluare, mai ales ca o mare parte dintre ei nu ar fi fost cu nimic afectati, avand masini mai noi. Dar cred ca si acestia refuza ca dna Firea sa mai primeasca o sursa de bani pentru operatiuni de imagine, in cel mai bun caz fara efecte de prost gust dureros pentru retina.

Dar un primar care chiar crede in justetea si necesitatea unei masuri o ia, chiar daca se sacrifica electoral, stiind ca face un bine comunitatii. Comparatia este, desigur, profund dezechilibrata, chiar ridicola ma puteti acuza, dar a existat spre exemplu un premier polonez, pe numele sau Leszek Balcerowicz, care a salvat Polonia luand niste masuri pentru care a fost detestat ca niciun alt polonez. Astazi este considerat un erou, dar cariera sa politica a fost sacrificata. Acesta este standardul de responsabilitate pentru un politician.

In momentul in care dna Firea a organizat consultarea putea sti care va fi rezultatul, probabil pe el si conta, ca sa se ascunda in spatele lui. Avea probabil decizia de renuntare la taxa oxigen luata tocmai din cauza costurilor electorale prea mari, dar avea nevoie de o acoperire si nu orice fel de acoperire, ci una autovictimizanta.

Veti intreba cum de nu si-a dat seama de cost cand a introdus taxa. Eu suspectez ca taxa a fost introdusa cu intentia de a fi retrasa in ultima clipa. De ce? Dna Firea stia ca, primar in functie fiind, va fi intrebata cum de a esuat ca in 4 ani sa rezolve, macar cat de cat, problema traficului si a poluarii. "Am vrut sa fac, dar n-am fost lasata de chiar voi, cei care ma trageti la raspundere, adica bucurestenii", urmeaza sa ne raspunda dna Firea.

Dna Firea pretinde ca primaria era pe deplin pregatita pentru a incepe sa verifice plata taxei, cu panouri si camere de filmat. Personal am indoieli, nu am vazut sa se faca lucrari in aceasta perioada. Dar sa zicem ca asa este, cum de isi asuma dna Firea senina costul unei investitii in infrastructura taxei, platita din bani publici si apoi abandonata in urma unui sondaj pe Facebook, in rand cu cele care vor sa afle ce preferi, caine sau pisica.

Deci ori dna Firea ne-a dat o noua mostra de totala iresponsabilitate in gestionarea banului public, ori nici macar nu a avut vreo clipa intentia sa faca taxa functionala. La fel rezulta si din explicatia oarecum incoerenta daca se baza intr-adevar pe veniturile din taxa incluse oficial in bugetul pe anul in curs.

E drept ca dna Firea putea sa mai aiba un motiv pentru care sa nu se bazeze pe banii de pe urma taxei. Ea nu avea cum sa supravietuiasca unui control sumar de legalitate, cat timp nu indeplineste o conditie esentiala pentru orice reglementare: predictibilitatea. Nu poti sa o introduci in cateva luni, timp absolut insuficient pentru ca oamenii sa se adapteze.

In mod normal, o asemenea taxa se dezbate indelung, iar introducerea ei nu poate fi dispusa cu mai putin un an inainte, astfel incat oamenii sa poata reactiona corect, sa isi faca propriul plan. De exemplu, un bucurestean domiciliat in zona de excludere (ZACA), care detine o masina euro 2, ce putea sa faca in cateva luni? Si daca unui primar ii tuna sa dispuna ca peste trei luni toti bucurestenii care nu au casele verzi sa fie amendati?

In plus, de la taxa sunt exceptati marii poluatori, masini ale diferitelor institutii, deci discriminare clara. In consecinta, si ajunsa in instanta ar fi fost trantita.

Nu o cred pe dna Firea cand spune ca a abandonat ideea. Cred ca o va invia in prima zi a noului mandat, daca-l va castiga, pentru ca este generatoare de bani.

Nu am participat la sondajul dnei Firea, dar eu sunt de acord cu o taxa pe poluare. Dar una aplicabila, si inca proportional, tuturor poluatorilor, deci si pentru autobuzele primariei sau masinile jandarmeriei, si una care sa fie introdusa corect.

Adica pe de-o parte predictibil, pe de alta parte numai ca ultima msura dintr-un set care presupune mai intai crearea unei infrastructuri de transport in comun multumitoare si sub aspectul calitatii si sub cel al acoperirii.

Adica in orice loc din oras te afli sa ai posibilitatea sa ajungi in punctele cheie ale Bucurestiului fara sa schimbi mai mult de doua mijloace de transport in comun, intr-un timp rezonabil si predictibil.

Daca aceasta alternativa este asigurata, da, masina poate fi considerata o alegere taxabila, fie prin costul locului de parcare, fie in raport cu poluarea.

Dar eu am convingerea ca in a doua zi dupa ce ar fi votata din nou, dna Firea ar introduce taxa ca sa faca rost de bani pentru 4 ani de festivaluri si actiuni de PR.

Măriți numărul pușcăriilor! Cohorte de coruptoviruși sunt încolonați.

Coruptia a ajuns si la coronavirus. Nimic nu opreste privilegiul de a baga in buzunar o spaga, nici macar epidemia

A fost nevoie de trei zile dupa confirmarea de la miezul noptii a primului caz de coronavirus din Romania pentru ca sistemul spagilor si recompenselor sa se puna in functiune. Coruptia romaneasca functioneaza si capata accente din ce in ce mai abjecte, care pot explica macar partial anxietatea sociala ce ii face pe cativa romani - nici multi, nici putini - sa isi faca provizii de malai.

Fostul ministru al Sanatatii, Sorina Pintea, cea care ne indemna in timpul mandatului sa intelegem ca poporul roman e unul de infractori, referindu-se la platile informale din spitale, a fost prins in flagrant luandu-si plicul cu cota parte-spaga. Potrivit informatiilor pe surse, dreptul pe care Pintea si l-a insusit provenea dintr-un contract de achizitie a unor echipamente destinate testarii noului tip de coronavirus, care creeaza ingrijorari in intreaga lume, iar la Bucuresti face o bresa prin care oamenii sistemului sa se poata indestula in continuare.

In societatile totalitare, scrie politologul bulgar Ivan Krastev, drepturile oamenilor au fost inlocuite cu privilegiile unei gasti bine organizate, care functioneaza in cercuri concentrice. Dreptul romanilor la sanatate, adica la servicii medicale acurate, e capusat si transformat in privilegiul unora de a face bani si putere, pe seama vietii celor multi si nesemnificativi.

Viata a cateva milioane de romani nu cantareste, in ecuatia privilegiilor, cat confortul unora de a avea o casa mai mare, o masina mai perfomanta si un buzunar mai ingrasat de spaga.

La prima vedere, sa iei spaga din banii de imagistica medicala (cazul Duicu, la Mehedinti), din suferinta colosala a femeilor bolnave de cancer (cazul operatiilor estetice de la Spitalul de Arsi) e semn de dezumanizare. Nu mai pot fi din aceeasi specie umana cu noi toti ceilalti cei carora nu le pasa daca un altul moare sau sufera imens pentru ca ei sa isi plateasca o vacanta exotica in plus! Cum spunea Gabriel Liiceanu intr-un interviu pentru Ziare.com, Hitler si Primo Levi trebuie sa fi avut un ADN distinct, asa cum trebuie sa fi avut si Cain si Abel.

Explicatia asta ne-ar usura intrucatva disperarea si anxietatea. Sa il consideri pe un astfel de om, care da dovada de cruzimea de a lua spaga din achizitia de aparatura medicala, un monstru e mai usor de indurat.

Dar Sorina Pintea vindea empatie. Sorina Pintea povestea despre propria-i boala. Sorina Pintea voia sa fie un politician iubit.

Marea drama a Romaniei nu e ca are politicieni monstruosi, ci ca statul functioneaza ca o retea de pile, recompense, privilegii si spagi, iar reteaua asta chiar functioneaza. Desavarsirea asta a maleficului poate starni si admiratie - oricat de rau ar merge lucrurile in tara, coruptia merge bine!

De trei zile a fost nevoie pentru ca bresa de privilegii sa apara si banii care ar putea sa salveze vieti sa ajunga in reteaua in care nimeni nu e liber, coruptia creeaza dependente, dar fiecare isi poate cumpara o rochie mai scumpa, un teren mai mare, in vreme ce toti ceilalti, "poporul de infractori" agonizeaza in spaime si, pentru ca intelege ca sistemul i-ar da viata la schimb, isi cumpara malai, pentru carantina.

Infatuarea, megalomania, prostia nu au tratament medical

Dosarul ”Ierusalim”. Cum și-a jucat Dragnea destinul pe cartea ambasadei din Israel

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat ieri decretul privind numirea lui Radu Ioanid în funcţia de ambasador în Israel. O alegere excepțională: Ioanid este un istoric cu contribuții valoroase în cercetarea Holocaustului (lucrări precum "Holocaustul în România", "Evreii sub regimul Antonescu) sau a relațiilor dintre România comunistă și Israel (lucrarea "Răscumpărarea Evreilor: Istoria acordurilor secrete între România și Israel"), precum și director în cadrul muzeului Holocaustului din Washington.

Această numire vine după o perioadă de câțiva ani în care România nu a avut ambasador la Tel Aviv. Motivul îl veți înțelege citind istoria de mai jos: oricare ar fi fost ambasadorul propus de PSD în Țara Sfântă, acesta ar fi fost utilizat de Dragnea ca o portavoce a intereselor personale, transmițând mesaje diplomatice concepute în vila din Teleorman sau în elicopterul liderului PSD.

Mesaje care nu erau cunoscute și controlate de cei responsabili pentru politica noastră externă.

Contextul. Dragnea, Trump, Israel

Pe 18-19 ianurie 2017 și pe 13 aprilie 2018, Liviu Nicolae Dragnea, președinte al Camerei Deputaților și al Partidului Social Democrat, și-a jucat cărțile decisive în lupta disperată cu judecătorii și procurorii.

În ambele cazuri a pierdut – însă pe muchie de cuțit. Mutările lui Dragnea au fost extrem inteligente, foarte greu de contracarat și profund iresponsabile: salvarea sa personală ar fi adus complicații severe pe plan extern României.

De fiecare dată, însă, planurile lui Dragnea au fost blocate de funcționarii discreți din ministere, care au tergiversat adoptarea unor acte, au transmis semnale discrete către președinte privind loviturile pregătite și au alertat societatea civilă și presa.

Discursul lui Dragnea despre "statul paralel", care a devenit obsesiv din vara lui 2018, nu era doar o imitație la Erdogan, ci exprima frustrarea liderului PSD în raport cu profesioniștii din aparatul de stat care au refuzat să-i îndeplinească – urgent și în șoaptă – ordinul de a contrasemna amnistia și grațierea, respectiv Memorandumul privind mutarea ambasadei României din Israel la Ierusalim.

18-19 ianurie 2017

Strategia fusese elaborată cu atenție. Pe 18 ianuarie 2017, la câteva săptămâni după preluarea puterii, guvernul Grindeanu urma să reglementeze prin OUG amnistia și grațierea, dar și să umble la Codul Penal.

Dragnea spera să scape în acest fel atât de dosarul în care fusese deja condamnat (cu suspendare), cât și de cel în curs de judecare, care părea mai grav.

Anticipând o serie de proteste (dar fără să intuiască amploarea lor), Dragnea se asigurase nu numai că va lipsi din peisaj în momentul adoptării ordonanțelor, dar și că va da o lovitură de grație imediat după.

Prezent la Washington, la ceremonia de inaugurare a președinției lui Donald Trump (într-un context încă cercetat de procurorii americani), Dragnea obținuse acces la o cină privată a noului președinte american, în hotelul acestuia din Washington, alături de premierul care urma să-și asume ordonanțele.

Planul lui Dragnea era ca știrea despre întâlnire, cu imaginile de rigoare, să apară în România în contextul scandalului post-ordonanțe, oferind astfel tuturor senzația că a fost asumat și binecuvântat de Trump.

Împărtășind ideea simplistă a lui Traian Băsescu privind forța "Marelui Licurici", Dragnea se aștepta ca, din momentul în care se prezenta drept alesul lui Trump, protestele și rezistența să înceteze. Oamenii din propriul partid, cei din Opoziție, ambasada americană (atât de activă în dezbaterile despre statul de drept), funcționarii din aparatul de stat, societatea civilă – toți ar fi trebuit să fie, gândea Dragnea, debusolați și intimidați de relația sa cu noul lider de la Washington.

Faptul că liderul social-democrat intenționa să stoarcă la maxim întâlnirea cu Trump, transformând-o într-un soi de "ungere" ritualică, e dovedit de modul în care el s-a grăbit să se umfle în pene în fața liderilor PSD pe grupul WhatsApp al partidului, acolo unde mesajele sale ajungeau și la cei care urmau să-i adopte ordonanțele – și care trebuiau astfel îmbărbătați: „Pentru voi, am avut niște mega-întâlniri cu cercul zero din America (…) Daddy’s back!", se lăuda Dragnea pe drumul de întoarcere din SUA.

În paralel, el postase pe Facebook un mesaj în care prezenta întâlnirea cu Trump ca pe o mare reușită diplomatică.

Totuși, această primă mutare a eșuat din trei motive. În primul rând, în procedura de avizare a ordonanței salvatoare privind amnistia și grațierea a apărut o fisură dinspre ministerul Justiției.

Aparatul tehnic din minister, care nu fusese în totalitate cotropit de PSD într-un termen atât de scurt de la formarea Guvernului, ridicase obiecții și "răsuflase" informația.

Oamenii, care înțelegeau că își joacă în acele momente cariera, găsiseră soluții ca să tragă de timp. Nu puteau spune "nu" explicit în fața deciziei politice, însă puteau găsi chichițe și proceduri prin care să bată pasul pe loc, așteptând o eventuală contramandare tot pe linie politică.

Iar președintele Iohannis a găsit soluția salvatoare: a mers la Guvern, l-a avertizat pe Grindeanu că e la curent cu ceea ce se întâmplă și s-a asigurat că societatea civilă este informată despre planul lui Dragnea.

Grindeanu, care nu era dispus să-și compromită cariera executând orice ordin al șefului său de partid, a bătut în retragere.

În al doilea rând, Dragnea nu și-a putut imagina că societatea românească – care păruse amorțită la alegerile din 2016 – se va activa atât de rapid dincolo de un prag critic. Valul anti-PSD, se gândea el, lipsise la parlamentare – și era greu de crezut că se va ridica spontan imediat după acestea.

Dar valul a venit instantaneu – și a fost atât de puternic încât nicio mișcare de forță a Guvernului nu a mai fost posibilă. În al treilea rând, Dragnea a eșuat lamentabil în încercarea de a oferi impresia unei întâlniri consistente cu Donald Trump.

Chiar dacă se afla într-o fază de tranziție spre putere, în care nu beneficia încă de un aparat rodat care să îl protejeze complet de manevre precum cea încercată de Liviu Dragnea, președintele Trump a știut totuși cum să îl păstreze la o distanță sigură pe băgăciosul din România. Dragnea a fost tolerat doar la o cină în format larg și informal, pe un colț de masă, fără un fotograf oficial în preajmă.

Se vedea de la o poștă că pozele cu care președintele PSD încerca să dea lovitura sunt făcute cu telefonul, pe fugă, de niște consultanți politicoși, la rugămințile lui Dragnea. În loc să fie intimidat, publicul din România a avut senzația că Dragnea se purtase ca un chelner sau ca un vânzător ambulant de lanterne și brichete în prezența președintelui american.
Planul a eșuat.

22 mai 2017

Donald Trump se anunța, încă din campania electorală, un președinte care va promova parteneriatul strategic cu Israelul. Încrederea oferită ginerelui său, Jared Kushner, formarea lui Trump în New York, cea mai pro-israeliană metropolă a lumii (și Benjamin Netanyahu a locuit mult timp la New York), declarațiile ferme asumate de liderul republican înainte de alegeri – toate conturau un președinte care va sta alături de Israel în maniera lui Nixon, Carter sau Clinton.

Însă nimeni nu putea estima încă, la prima întâlnire Trump-Netanyahu de la Casa Albă, din februarie 2017, cât de puternică va fi apropierea dintre cei doi lideri.

Lucrurile s-au clarificat cu ocazia primului turneu extern al lui Trump, când destinațiile cheie alese de acesta au fost Arabia Saudită și Israel. Alianța dintre SUA, Israel și o forță sunnită condusă de saudiți se contura rapid împotriva expansionismului iranian.

Și devenea tot mai clar că Donald Trump se pregătea pentru pași majori în favoarea Israelului, pași în privința cărora toți președinții anteriori ezitaseră: recunoașterea oficială a cuceririi israeliene din Golan, o poziție favorabilă așezărilor recente din Cisiordania și, mai presus de orice, mutarea ambasadei SUA din Israel de la Tel Aviv la Washington.

11-13 iulie 2017

Dragnea era într-o poziție optimă pentru a înțelege iminenta super-alianță Trump-Netanyanu. Lucrase cu experții israelieni Sefi Shaked, Moshe Klughaft și Asaf Eisin în campania din 2016. Primul dintre aceștia colaborase și cu Netanyahu.

În 2016 Dragnea primise, la Bruxelles, cea mai înaltă distincție a Congresului European Evreiesc. Cultivase cu atenție relațiile în această direcție după ce văzuse cu câtă atenție tratează ambasadorii americani din România Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel" sau problema antisemitismului.

Era la curent, fără îndoială, cu dedesubturile și implicațiile afacerii Black Cube. A dezvoltat o relație de prietenie cu reprezentantul minorității evreiești în Parlament, deputatul Silviu Vexler, afișându-se la nunta acestuia din septembrie 2017.

Pregătit de experimentatul Aurel Vainer pentru a-i lua locul în Camera Deputaților după retragere, Vexler avea posibilitatea de a-i deschide lui Dragnea extrem de multe uși – atât în Israel, cât și în cadrul organizațiilor evreiești din Europa și Statele Unite.

O a doua alegere făcută de Dragnea cu multă atenție pentru a-l sprijini în apropierea de Tel Aviv a fost Andreea Păstârnac, fost ambasador în Israel, care a fost propulsată de Dragnea ca ministru al Românilor de Pretutindeni în cabinetul Grindeanu.

Excelentă vorbitoare de ebraică, Andreea Păstrârnac era apreciată de liderii israelieni și știa – din experiența de ambasador la Tel Aviv – mecanismele corecte prin care se putea dialoga cu aceștia.

În sfârșit, Dragnea l-a pregătit și l-a promovat cu atenție pentru a-și dezvolta o relație cu Israelul pe deputatul arădean Dorel Căprar, cunoscut astăzi mai mult pentru un dosar de răsunet la DNA. În 2016, însă, Căprar fusese instalat președinte al Comisiei pentru Apărare din Camera Deputaților.

Dorel Căprar nu avea niciun soi de relații sau cunoștințe despre Israel, însă îi era foarte loial lui Dragnea – iar Dragnea avea nevoie de un Dorel pentru relațiile pe linie de industrie militară cu Israel.

Apărarea e o zonă în care companiile israeliene sunt foarte bine reprezentate în România, inclusiv prin parteneriate locale, iar Liviu Dragnea se dorea un jucător major și un decident final pe orice contract pentru modernizarea Armatei.

Între 11 și 13 iulie 2017, o delegație condusă de Dragnea, din care fac parte, între alții, Silviu Vexler, Andreea Păstârnac și Dorel Căprar, se deplasează în Israel. Au loc întâlniri cu Benjamin Netanyahu, cu cu președintele Knesset-ului și cu Avi Dichter, președintele Comisiei pentru politică externă și apărare, un greu în chestiuni strategice și de securitate.

Conturarea planului și lovitura de forță

6 decembrie 2017

Președintele Trump anunță că Statele Unite recunosc oficial Ierusalimul drept Capitală a Israelului, urmând să-și mute – pe cale de consecință – ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Marea Britanie, Franța, Italia resping ideea, iar Uniunea Europeană afirmă categoric faptul că toate statele din cadrul Uniunii au o viziune total diferită, considerând că Ierusalimul de Est reprezintă capitala potențială a unui viitor stat palestinian. Guatemala, pe de altă parte, salută decizia lui Trump, anuntând că e gata să o urmeze.

Există și în fostul bloc comunist câțiva lideri de dreapta cu poziții favorabile ideii – Cehia, Ungaria – însă poziția lor e suplă și inteligentă: ei anunță că vor deschide un centru cultural sau un consulat la Ierusalim, ceea ce echivalează cu un gest de prietenie, dar nu are implicații juridice similare mutării ambasadei.

De unde provine această rezervă generalizată? De ce nu e gestul lui Trump urmat în bloc?

Ierusalimul nu a facut parte din statul israelian propus prin partiția ONU din 1947. În războiul arabo-israelian din 1948, armata iordaniană, antrenată și condusă de militari britanici, a obținut cele mai importante victorii ale forțelor arabe tocmai în zona Ierusalimului, păstrând controlul asupra Orașului Vechi.

Lucrurile s-au schimbat dramatic în anul 1967, în Războiul de Șase Zile. Atunci, Tzahal, armata israeliană, a pulverizat o alianță între Egipt, Siria și Iordania care se pregătea să atace statul evreu din toate direcțiile. Victoriile israeliene pe frontul egiptean și sirian au fost atât de rapide și de categorice, încât Tzahal intrat în ofensivă și împotriva Iordaniei, care atacase – imprundent și fără sens – Israelul. Ierusalimul a căzut rapid: pentru israelieni, el devenea, după milenii, un oraș eliberat; din perspectivă diplomatică și a definițiilor juridice, era însă un teritoriu cucerit.

Liderii israelieni au ezitat de altfel mult timp în privința statutului Ierusalimului, abia la începutul anilor 80 fâcând pași pentru o înglobare explicită a întregului oraș în statul israelian.

Poziția diplomației române în raport cu mutarea ambasadei și cu statutul Ierusalimului era impusă de apartenența la Uniunea Europeană și de modul în care țara noastră se raporta în mod tradițional, plecând de la propriul interes național, la modificările de granițe apărute în urma unor conflicte.

Fiind vizată chiar ea de abordări revizioniste, fiind situată în apropierea unor zone în care Rusia lui Putin anexează fără remușcări teritorii (despre care susține că i-au aparținut cândva de drept), linia fermă a diplomației noastre a fost (vezi Kosovo sau Crimeea) să nu admită schimbările de frontiere survenite în urma războaielor.

Având în vedere parteneriatul României cu Statele Unite și Israelul, precum și relația istorică cu totul specială dintre evrei și țara noastră, diplomația noastră nu putea reacționa ostil în raport cu decizia lui Donald Trump: putea fi să tacă, fie să anunțe un gest simbolic (mutarea ICR Tel Aviv la Ierusalim într-un orizont neprecizat de timp, să spunem).

Ideea că România ar putea lua în calcul recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului era însă exclusă, tocmai pentru că un astfel de gest presupunea anularea politicii noastre prudente în raport cu revizionismul maghiar și expansionismul rusesc.

În plus, o astfel de poziție presupunea un conflict cu Uniunea Europeană – conflict cu consecințe greu de calculat.

18 aprilie 2018

Fără să țină cont de aceste calcule, Liviu Dragnea se pregătește să dea lovitura vieții. El a obținut, pentru finalul lunii aprilie 2018, o întâlnire cu Netanyahu, în Israel.

Și are o idee care, crede el, îl va obliga pe Trump să îl aprecieze și să îl protejeze: îi va duce lui Netanyahu, drept cadou, Memorandumul prin care Guvernul României decide mutarea ambasadei României din Israel la Ierusalim.

Sigur, Dragnea știe că președintele Iohannis are ultimul cuvânt pe subiect. Și mai știe că Iohannis, fiind cel cu adevărat responsabil, nu poate aproba o inițiativă care, așa cum am arătat, contrazicea politica externă a României.

Dar scopul lui Dragnea nu e atât livrarea reală a ambasadei, cât schimbarea polilor de influență americani în România prin zugrăvirea lui Iohannis drept "adversar" al planurilor lui Trump. Cu viziunea lui primitivă, Dragnea speră că Trump se va lepăda de Iohannnis și va ordona "statului paralel" să îl salveze pe el, Liviu Dragnea, din ghearele justiției.

Pentru ca planul să reușească, e însă nevoie de un Memorandum în favoarea mutării ambasadei. Iar Memorandumul trebuie asumat de MAE. Dacă semnătura Vioricăi Dăncilă ar fi fost suficientă, relocarea s-ar fi dovedit floare la ureche: în februarie 2018, Andreea Păstârnac, sfetnicul lui Dragnea în chestiuni privind Israelul, fusese numită consilier de stat pe lângă Dăncilă, coordonând acțiunile de politică externă ale premierului.

Dar la MAE jocul e mai greu de intuit: spre deosebire de Dăncilă, Meleșcanu înțelege implicațiile actului, iar în aparatul de specialiști din subordinea sa există oameni care se pot opune.

În consecință, e pregătită o mutare de forță, care să îl scoată din joc pe Meleșcanu și care să nu permită nicio împotrivire. Pe 18 aprilie 2018, Teodor Meleșcanu pleacă în Libia.

E o zonă de conflict, în care comunicațiile sunt aproape imposibile. Când Meleșcanu e în avion, la MAE ajunge, de la Palatul Victoria, pe o filieră informală, Memorandumul pentru mutarea ambasadei. E nevoie doar de o semnătură, dar chiar și secretarii de stat loiali lui Dragnea tergiversează. Se fac eforturi ca ministrul să fie contactat. Într-un final, e găsit la telefon. La rândul lui, ezită. Nu e dispus să i se opună explicit lui Dragnea, dar nici să semneze. Cere ca Memorandumul să fie prezentat responsabililor din Minister. Este avertizat discret consilierul pe probleme de politică externă al președintelui Iohannis, Bogdan Aurescu.

Știrea ajunge la Cristian Pantazi de la G4Media, care publică rapid un articol care paralizează intențiile lui Dragnea: "Guvernul Dăncilă vrea să mute Ambasada României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, au declarat pentru G4Media.ro surse guvernamentale. În acest sens, Guvernul vrea să adopte o Hotărâre de Guvern sau să pregătească decizia printr-un Memorandum. E posibil ca actul să fie adoptat chiar în şedinţa de Guvern de azi, dar e posibilă şi amânarea deciziei până la întoarcerea în ţară a ministrului de Externe, aflat acum în vizită în Libia, au mai declarat sursele citate pentru G4Media.ro. Ministrul de Externe Teodor Meleşcanu nu a semnat acest act."

Pe 19 aprilie, a doua zi după lovitura de forță încercată în absența lui Meleșcanu, Dragnea merge la o televiziune și anunță cu emfază:

"Guvernul a adoptat un Memorandum prin care se decide inceperea procedurilor pentru mutarea ambasadei. Poate parea putin important, dar are o valoare simbolica uriasa, pentru un stat care are o influenta nemaipomenit de mare in lume, in care sunt peste 500.000 de romani, are o valoare foarte mare pentru administratia americana".

Dragnea e în eroare: Memorandumul e blocat, nimeni nu a fost dispus să îl semneze. Dar el fie nu a aflat, fie vrea să forțeze mâna MAE.

A doua zi, pe 20 aprilie, președintele Iohannis reacționează. El anunță că a încercat să o contacteze pe Viorica Dăncilă pentru a afla date despre Memorandumul anunțat de Dragnea, dar aceasta nu a răspuns.

Meleșcanu e în Tunisia și refuză să discute cu presa.

În aceeași zi, încolțită de ziariști, Dăncilă o scaldă și dă vina pe MAE, căruia a încercat să îi bage pe gât Memorandumul: "A fost adoptat un Memorandum în ședința de guvern. Eu cred ca Ministerul Afacerilor Externe si-a asumat acest lucru si ca discuțiile le vom purta pe urma. Nu pot să vă spun ce conține acest memorandum." Pentru a se șterge urmele loviturii de forță pregătite de Dragnea, Memorandumul e secretizat.

Nimeni nu poate explica de ce.

La întoarcerea în țară, Meleșcanu încearcă să temporizeze și să amețească dezbaterea. Între altele, e în joc candidatura României la un loc în Consiliul de Securitate ONU, loc care va fi pierdut dacă sunt ostilizate statele arabe. Se ajunge la celebra soluție a "analizei complexe", care se lungește pe termen indefinit.

Și acest plan a eșuat.

25-26 aprilie 2018

Dragnea și Dăncilă fac o vizită oficială în Israel. Ținută la secret până în ultima clipă, pentru a nu se putea face legătura între ea și scandalul Memorandumului.

Dar vizita e un eșec. Dragnea nu are nimic real de oferit. Nu poate deveni o vedetă a presei internaționale, așa cum se visa.

Nu poate spune că este vânat de justiția română "controlată de Soros" pentru gestul eroic de prietenie făcut pentru Trump și Netanyahu. În discuțiile purtate cu premierul israelian, Dăncilă și Dragnea sunt nevoiți să vorbească despre "cadrul de lansare a dezbaterii privind relocarea ambasadei României la Ierusalim", nu despre "începerea procedurilor de mutare", cum se lăudase șeful PSD la televizor. Netanyahu, care e un politician pur sânge, înțelege că are de-a face cu niște loseri lipsiți de putere reală.

Situația e cu atât mai caraghioasă cu cât nici partea israeliană, nici partea americană nu au solicitat nimic României. Israelul nu vrea să transforme problema ambasadei într-un subiect de conflict politic în România. După ce au așteptat două milenii să revină în Ierusalim, israelienii gândesc pe termen lung problema Orașului Sfânt.

Nici diplomații americani nu au cerut României să sprijine poziția lui Trump, președintele american înțelegând foarte bine că a făcut un gest politic și strategic care vizează strict parteneriatul SUA-Israel și care nu va produce efecte pe termen scurt. Inițiativa lui Dragnea a fost slugărnicie pură și voluntară.

Epilog

Ședinţa comună a guvernelor român şi israelian, de la București, în prezența lui Benjamin Netanyanu, e amânată în mai multe rânduri și dispare de pe agenda publică.

Deși Dragnea și Dăncilă încearcă în mai multe rânduri să reîncălzească subiectul, ei nu mai sunt luați în serios de Israel. Imaginea țării noastre a fost afectată în ochii acestui partener tradițional și strategic.

Regele Iordaniei – un stat moderat din Orientul Mijlociu, cu care România a avut relații excelente – își anulează vizita la București în urma anunțului făcut de Dragnea și Dăncilă privind mutarea ambasadei României din Israel la Ierusalim.

Marocul anulează vizita președintelui Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu, în statul din nordul Africii. Din același motiv.
România este învinsă categoric de Estonia în cursa pentru un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite: în iunie 2019, țara noastră a obținut doar 58 de voturi față de cele 132 primite de estonieni. Blocul arab și cel african votează împotriva țării noastre.

În mai 2019, Liviu Dragnea ajunge la Penitenciarul Rahova.