marți, 26 martie 2024

Un român și-a luat viața de la capăt

Am o problemă la sistemul de aer condiționat la autoturism. Aplic metodele vestice de marketing în căutarea unui atelier de reparații. 

Eram reprezentant comercial într-o țară vestică, în secolul trecut. Metodele de marketing erau rudimentare dar sigure. Culegeam date despre un produs de la ministerele de profil, statistici naționale, culegere directă  prin discuții comerciale, fax, telefon, folosirea unor firme de specialitate pentru studierea bonității societatilor de interes etc. Știința  marketingului oferă un câmp  extins de metode, mijloace de investigație  și  culegere de date.

Pe aceleași principii am căutat  o firmă  specializată în  aer condiționat auto.  Am gasit un grup de tineri profesioniști, undeva lângă  București.  

M-am sculat cu noaptea în cap și  am purces la deplasarea motorizată. Aveam 80 de km de străbătut.  Ce imagini de primăvară au putut să mi se desfășoare  pe retină! Minuni din Romania. Vile, grădini, școli, firme, ferme, cartiere cu o multitudine de case noi etc  

Am folosit minunea secolului 21, GPS-ul. 

Prin 1994 câțiva generali ai lui Saddam  Hussein  mă  ispiteau la Bagdad dacă  nu am ceva sisteme de determinare a poziției.  Eu habar nu aveam. La zece ani mai tarziu am băgat  nasul bine în sistemele GPS. Era perioada  de început  a folosirii a unor astfel de scule pentru civili. M-am specializat, prin studiu individual, să creez software-uri cât mai bune pentru mini-calculatoarele, apărute pe piață. Sistemul de operare era Windows  Mobile.  Vremuri frumoase. Să tot fie 25 de ani in urmă.  Păstrez mini-calculatorul ca o piesă  de muzeu.

Am ajuns la punctul, indicat de GPS, țanc pe o stradă  în fața unei case. Ei, drăcie! Tot dau erori sistemele GPS. Nu se poate! Ba se poate. De ciudă m-am ușurat într-o  leasă de mărăcini din apropiere. Nu era țipenie de om pe stradă. Minuni din astea am avut prin munții Bosniei, Croației, Serbiei. Ar fi multe de povestit.  Era după  războaiele fratricide din Iugoslavia, anii '90. Am mai povestit pe blog câte ceva. 

Noroc,  noroc, un nene trecu pe lângă mașina mea.  Ia-l și  chestionează-l. Într-un final înțelese ce căutam.  Știa despre atelierul auto. Era pe o stradă paralelă.  Nici Google Maps nu dadea indicații bune.  M-am dumirit ulterior.  Am cautat cu Google Earth.  M-am luminat. Altă  strada, alt numar. 

M-am trezit în fața unui garaj cu două  uși,  una cu sistem automat de ridicare- coborâre, alta de intrare care nu avea clanță. Liniște, liniște.  Am  ascultat la ușă. Se auzeau voci înauntru.  Am ciocănit  timid în  ușa de intrare. Cineva a raspuns dinăuntru.  Totul mi s-a luminat. Găsisem ceea ce căutam.  Înauntru erau utilaje, scule performante pentru REPARAȚII Auto frigorifice AC. 

După constatare,  Alex, unul din patroni, am aflat pe drumul de întoarcere cu mașina lui, in București, că s-a intors în țară din Anglia, în urmă cu opt ani. S-a căsătorit cu o româncă, are un copil de 5 ani, soția  este absolventă de arte frumoase care nu-i aduc nici-un  venit. Ea câștigă bine din tatuaje. Este o cerere mare pe piață.  El si-a dezvoltat afacerea cu AC. Are acum două  puncte de lucru. ȘI-a construit o vilă  în  sat. 

Alex vorbea de parcă  mă  auzeam pe mine. Școlile le-a facut in Anglia. S-a specializat in domeniul auto AC. Ba chiar a deschis o firmă  de același profil pe lângă Londra. Câștigurile nu-l mulțumeau.  A cercetat piața  românească și  a constat că aici este de el si de afacerea lui, lucru care se dovedește din plin prin realizările sale.  

Iată dragii mei emigranți  români că  un român de 38 ani se realizează pe ținutul  natal de care ducea dorul intens in cei zece ani petrecuți printre străini. 

Pentru cârcotași dau cateva imagini.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iată bogăția mea!