Am ieșit din Bucureștiul asediat de smog, mașini, poliție, oameni îngrijorați, fantome în devenire. Am părăsit turnul de fildeș cu multe cărți pe noptieră, analize peste analize medicale, sfaturi, rețete. M-am eliberat. O zi, două, la curte.
Prietenii noștri cei mai loiali ne așteptau. Erau în pragul porții. Codiță , motanul și nevasta lui, Griuța. Cei mai buni prieteni ai noștri. Nu ne-au trădat niciodată.
In toamnă am vrut sa scăpăm de Griuța. Am dus-o undeva la 2-3 Km pe lângă un adăpost specializat în protecția neamului lor. S-a întors după trei săptămâni. Cred, ea și soția au suferit mult. Erau cele mai bune prietene. Să le vezi pe amândouă, acum, sunt de nedesparțit. La plecarea din București deși aveam un sac de alimente pentru " membrii de familie" am trecut pe la Carrefour și am mai cumpărat un săcotei de bobițe, pate de ficat, delicatese pentru cei doi locatari ai proprietății noastre. Să-i vezi cum s-au ospatat! După aceea s-au întins, pentru somn, pe banca noastră de sub polată. Puseseră stăpânire pe o sacoșă în care mai aveam ceva obiecte electronice pentru îmbunătățirea cutiei negre, legătură mea cu lumea.
Am dat drumul la toate sistemele de încălzire, sobe pe lemne, radiatoare electrice sau pe gaz natural- convectoare. Ce-a urmat? De poveste. O masă câmpenească cu de-ale gurii, tocmai cumpărate de la magazinele presărate în drumul nostru ce trosneau din încheieturi de greutatea produselor specifice sărbătorilor ce vor veni. La magazinul "Ana și Cornel" din Potigrafu găsești cele mai sofisticate mezeluri, preparate de porc, vită, pui, curcan etc. Bani să fie!
Am zburat prin gospodărie. Mintea și trupul si-au revenit total. Nu mă mai saturam de aer, de imagini, de deriticat prin casă. O fericire sufletească imensă.
Într-o parcare, pe drumul către moșie, am consiliat un președinte de partid, un antreprenor. Îmi aduc aminte de un fost consilier, ambasador, devenit, ulterior misiunii noastre externe, comune, un amic de încredere. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Am contactat, pe rețele sociale, mai mulți antreprenori. Unii nu mi-au răspuns la mesaje. Alții au declinat propunerea mea de a se implica în politică. Este o mare reticență. De ce oare? Oamenii nu mai au încredere în politicieni. Au grijile lor. Le ajunge.
Focul duduia în soba din dormitor. O căldură moleșitoare. Am căzut lat, imediat după înserat. M-au trezit un zgomot de artificii. Copiii satului fac exerciții pentru sărbătorile de iarnă. Artificiile erau detonate chiar în fața curții noastre. Resturile lor cadeau la noi în livadă. Bine că nu era război! Păhărelul de pălincă, primit pomană de la copiii lui " nea Turcu", în cinstirea memoriei acestuia a fost deliciul meu. Un gând pios întregii familii și foștilor proprietari ai casei pe care o locuim noi acum, țața Stanca și nea Ștefan, foști gospodari de frunte în sat.
Apropo de război, La miez de noapte m-am trezit. Răsfoiesc știrile pe internet. Una dintre ele m-a bucurat tare mult. Americanii se implică în războiul dintre Hamas și Israel. Doamne ajută! Poate se închide acest focar care a dus la pieirea a zeci de mii de oameni.
Interesantă SCARA cu trăsături de caracter/comportament/gândire. Numai că ar trebui să nu fie trepte de călcat pe ele ci trepte de dat cu capul, pentru conștientizare !
RăspundețiȘtergere