Toți ne dorim ca nepoții și copiii noștri să ne depășească atât material, intelectual cât și profesional. Nu bogățiile te împlinesc sufletește ci lucrurile mărunte, o floare, o zi de muncă cu rezultate, o convorbire în familie, cu un prieten sau chiar un necunoscut. Banii, acumulările materiale nu au fost un scop în sine pentru mine. De-a lungul vieții am văzut cum se manifestă înstrăinarea în societatea capitalistă încă din perioada comunistă. Am avut șansa de a trăi pe vremea aceea într-o țară foarte dezvoltată. Revin cu un exemplu pe care l-am mai dat:
Finalizasem niște negocieri comerciale cu o firmă din sectorul produselor alimentare. Patronul, un evreu care avea ceva ascendențe în Romania, m-a invitat ulterior la un restaurant la circa treizeci de kilometri față de sediul firmei sale, pe malul unui lac cu o priveliște de vis. A fost invitat și băiatul lui ce era angajat în firmă. Sectorul unde lucra tânărul, ca muncitor, era extrem de obositor fizic cât și moral. Am servit delicatese, stropite cu un vin de calitate din producția locală. La sfârșitul mesei patronul i-a cerut fiului său să contribuie cu cincizeci la sută la achitarea notei de plată. Parcă mi-a stat mâncarea în gât. Ne-am reîntors la sediul firmei pentru a bea o cafea și un whisky. Nu m-a lăsat limba și l-am întrebat pe patron de ce procedează așa cu copilul lui, ba îl și ține ca angajat într-un sector cu muncă brută foarte obositoare iar alături de el crește în funcții un tânăr spaniol. Răspunsul a fost ca spaniolul are cap și minte să conducă firma chiar după dispariția lui iar băiatul lui se va bucura de veniturile firmei ca moștenitor. Ce ziceți, proceda bine evreul?
Să vă dau un exemplu, recent, prin comparație: Am finalizat asamblarea și configurarea unui PC. Unul din nepoti și băiatul meu cel mic m-au salvat la instalarea sistemului de operare al sistemului, fiecare cu câte ceva, un simplu aspect care mi-a dat un sentiment de mulțumire și de împlinire. I-am fecitat pe amândoi. Am procedat bine?
Iubiți-vă copiii și nepoții!
O zi frumoasă!
P.S. O veste m-a întristat profund. Un vecin a încercat să se sinucidă. Păreau o familie frumoasă și împlinită. Anul trecut îl sfătuisem să se împace cu părinții lui ce locuiesc în București. Erau certați de peste douăzeci de ani. Când acesta a încercat a avut un mic necaz. Mașina pe care o conducea pe DN1 s-a defectat. Întâlnirea a fost ratată. Nu știu dacă a mai urmat vreo altă întâlnire.
Viață este uneori dură cu noi. Nu trebuie ca și noi sa amplificăm părțile ei urate !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu