Cât costă succesiunea în 2026 și cât impozit plătești la stat. Majoritatea europenilor sunt nemulțumiți de taxele mari
Succesiunea este extrem de importantă în România, în condițiile în care circa 80% dintre imobile sunt proprietate personală și în majoritatea locuințelor trăiesc mai multe generații. Iar taxele nu sunt deloc de neglijat, existând foarte multe situații în care statul percepe și impozit.
Succesiunea este extrem de importantă în România. Foto Pexels
Legea românească spune că dezbaterea succesiunii nu este gratuită, fiind recomandat să fie efectuată în primele 6 luni de la deces pentru a se plăti doar taxele notariale și a se evita penalitățile.
Procedura succesorală la notar implică costuri care variază în funcție de valoarea masei succesorale. Aceste cheltuieli sunt reglementate prin lege și includ onorariile notariale, taxele de intabulare pentru bunurile imobile și, în anumite situații, impozite specifice.
Onorariile notariale sunt reglementate prin norme legale și sunt calculate pe baza valorii masei succesorale. Această abordare graduală asigură o echitate în stabilirea costurilor, țînând cont de dimensiunea patrimoniului moștenit. Astfel, costurile unei succesiuni la notar pornesc de la aproximativ 500-600 lei + TVA (pentru bunuri puține) și cresc procentual în funcție de valoarea succesiunii.
Onorariile notariale:
Pentru mase succesorale de până la 20.000 lei:
– se aplică un procent de 2,7% din valoare.
– există un prag minim de 240 lei per dosar succesoral, asigurând astfel o remunerare adecvată pentru serviciile notariale, chiar și în cazul succesiunilor de valoare redusă.
Pentru valori între 20.001 și 35.000 lei:
– se percepe o sumă fixă de 540 lei.
– la aceasta se adaugă 1,9% din suma care depășește 20.001 lei.
În cazul unei mase succesorale între 35.001 și 65.000 lei:
– onorariul include o componentă fixă de 725 lei.
– se adaugă 1,6% din suma care depășește 35.001 lei.
Pentru succesiuni care depășesc 65.001 lei:
– se aplică o sumă fixă de 1.205 lei.
– la aceasta se adaugă 0,85% din valoarea care depășește 65.001 lei.
Taxe de intabulare pentru bunuri imobile:
În cazul în care masa succesorală include bunuri imobile, costurile succesiunii cresc datorită taxelor de intabulare. Aceste taxe sunt reglementate de Ordinul nr. 16/2019 și sunt destinate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Valoarea acestei taxe este stabilită la 0,15% din valoarea imobilului, calculată conform grilei notariale.
Exemplu practic:
Pentru un imobil evaluat la 200.000 lei, taxa de intabulare ar fi de 300 lei (0,15% din 200.000 lei). Această taxă asigură înregistrarea oficială a drepturilor reale asupra imobilului în favoarea noilor proprietari, oferind astfel securitate juridică și transparență în tranzacțiile imobiliare ulterioare.
Impozitul:
Un aspect deosebit de important în gestionarea costurilor succesiunii este respectarea termenului de doi ani pentru finalizarea procedurii. Codul fiscal (art. 111) prevede că succesiunile dezbătute și finalizate în acest termen sunt scutite de impozit. Această prevedere are rolul de a încuraja rezolvarea promptă a succesiunilor, reducând incertitudinile juridice și fiscale.
În cazul depășirii acestui termen, se aplică un impozit de 1% din valoarea masei succesorale. Acest impozit se calculează la valoarea cea mai mare dintre:
– valoarea declarată de părți în actul de transfer al proprietății.
– valoarea minimă stabilită prin studiul de piață realizat de camerele notarilor publici.
În concluzie, costul unei succesiuni la notar în România este determinat de o combinație de factori legali și economici. Planificarea atentă, acțiunea promptă și, când este necesar, consultanța specializată, pot contribui semnificativ la gestionarea eficientă a costurilor și la finalizarea cu succes a procedurii succesorale.
Sunt însă și situații în care dezbaterea succesiunii se face în instanță, cu ajutorul unui avocat specializat, caz în care costurile sunt mult mai mari.
Cheltuielile depind de particularitățile spetei, durata estimată de soluționare a cauzei, valoarea bunurilor ce compun masa succesorală, dar și de notorietatea avocatului. La onorariul avocațial se adaugă și taxa de timbru și onorariul pentru expertiză pentru fiecare bun în parte.
Potrivit site-urilor secializate, un proces de succesiune/moștenire costă în 2026 de la 5.000 lei și poate ajunge până la 17.915 lei sau mai mult, în funcție de:
- Valoarea taxei de timbru (poate să fie taxa de timbru și de 400 și de 12.700 lei sau mult)
- Onorariul expertului (de la 330 lei la 4.100 de lei)
- Onorariul avocatului (variază de la 1.500 lei, la 5.000, 9.500 sau chiar 22.300 lei în unele cazuri).
Taxa judiciară de timbru
Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:
- până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
- între 501 lei şi 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
- între 5.001 lei şi 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
- între 25.001 lei şi 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
- între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
- peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.
După ce se stabilește valoarea bunurilor supuse împărţelii, taxa judiciară de timbru calculată conform celor de mai sus, se reduce la jumătate (conform Legii 268/2024).
Exemplu de calcul taxa judiciară de timbru succesiune
• Avem niște bunuri evaluate la 200.000 lei
• La valoarea de 2.105 lei + 2 % din 150.000 lei (adică 200.000-50.000)
• 2.105 lei + 3.000 lei
• 5.105 lei – această valoare trebuie să o împărțim la 2
• Taxa judiciară de timbru = 2.552 lei
Pentru a demara o procedură succesorală va fi nevoie de o serie de acte care vor face dovada relațiilor de rudenie dintre moștenitori și defunct. Actul principal pentru o asemenea procedura va fi cel care atestă decesul persoanei căreia i se dezbate moștenirea, și anume certificatul de deces, ori în lipsa acestuia, o hotărâre judecătorească de declarare a morții. Cei care vor dori să beneficieze de masa succesorală vor face dovada actelor de identitate personale, precum și actele de stare civilă care vor identifica relațiile de rudenie sau căsătorie dintre acestea și defunct. În situația în care există un testament, acesta va face parte din categoria actelor ce vor face dovada unei succesiuni. De asemenea, va trebui făcută dovada unui certificat care atestă dacă persoana decedată are sau nu datorii la bugetul local sau de stat. Se vor preciza și orice fel de acte considerate necesare.
În cazul în care există un interes pentru a finaliza o succesiune, nu există un termen prestabilit pentru a putea face o astfel de acțiune, putând exista doar anumite dezavantaje ce vor fi implementate în sfera moștenirilor. De preferat ar fi ca succesiunea să se demareze într-un timp cât mai scurt, pentru că dacă aceasta va fi dezbătută după doi ani de la data decesului, se vor plăti pe lângă cheltuielile notariale și un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile ce au aparținut persoanei decedate.
Dacă moștenitorii defunctului rămân în pasivitate și nu se adresează notarului public ori instanței de judecată în vederea dezbaterii procedurii succesorale, aceștia nu vor dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile (spre exemplu, un autoturism) sau imobile (teren, casă, apartament) ce au aparținut persoanei decedate. Dovada dreptului de proprietate a moștenitorilor asupra bunurilor moștenite de la persoana decedată se face cu certificatul de moștenitor eliberat de către notarul public ori cu hotărârea judecătorească eliberată de către instanța de judecată.
Dacă un astfel de act nu a fost eliberat, chiar dacă moștenitorii pot folosi personal bunurile moștenite, nu vor putea să încheie contracte cu privire la aceste bunuri. Spre exemplu, dacă persoana decedată a fost proprietarul unui apartament, iar moștenitorii săi doresc să vândă apartamentul respectiv, încheierea contractului de vânzare nu este posibilă fără dezbaterea procedurii succesorale (în urma căreia moștenitorii devin ei proprietarii bunului), deoarece numai cel care este proprietar poate să își exprime acordul cu privire la înstrăinarea unui bun.
Majoritatea europenilor consideră că impozitele şi taxele pe succesiuni (cadouri, donaţii etc.) sunt prea mari în ţara lor, potrivit unui raport publicat marţi de Observatoire Cetelem, o divizie din cadrul băncii franceze BNP Paribas, la finalul unui studiu în care a analizat zece ţări, inclusiv România.
Belgienii par a fi cei mai nemulţumiţi de această problemă, 90% dintre cei cu vârsta de 60 de ani şi peste considerând că impozitele şi/sau taxele colectate pentru transferuri precum donaţii sau moşteniri sunt prea mari, devansându-i pe francezi (82%).
Urmează italienii (79%), românii şi portughezii (78%) şi spaniolii (75%), mult înaintea suedezilor (31%), care sunt scutiţi de impozitul pe succesiuni/donaţii, dar pot fi vizaţi de impozitul pe câştigurile de capital, notează studiul.
În acelaşi timp, „sprijinirea financiară a copiilor lor este o certitudine pentru seniori", conform studiului: opt din zece seniori europeni "consideră important să-şi ajute descendenţii", iar 68% dintre seniorii care au copii sau (stră)nepoţi spun că obişnuiesc să contribuie cel puţin ocazional la cel puţin una dintre cheltuielile lor.
„Suntem abia la începutul problemei moştenirii în Europa", unde se aşteaptă un „transfer masiv" de bogăţie de la generaţia „baby boomers", a celor născuţi după război şi acum pensionaţi, către o altă generaţie, subliniază Flavien Neuvy.
