Viață de român în Germania.

 

Când vom schimba foaia?

 https://vm.tiktok.com/ZNRrYUUDW/

Figuri remarcate în politica internă și internațională.

Cred ca dacă mai citesc mult și privesc poze ajung la Socola.🔥🍵😃🙃🤣🤣🤣

Text preluat de la Valerian STAN, Facebook:

"Nicușor Dan a avut ieri prima ieșire publică după sărbătorile de iarnă, cu niște declarații formulate efectiv halucinant la acest nivel: revelionul i-a „perturbat somnul”, „Moș Crăciun mi-a adus șosete și mănuși”, mâncare preferată „Tot timpul, ciolan cu fasole. Încerc să mă mențin” etc – iar după fiecare câteva cuvinte, același râs spasmodic, aproape patologic. Din punctul acesta de vedere el se dovedește îmcă o dată un bufon intratabil și absolut incapabil să înțeleagă ce se întâmplă cu el.

Tot ieri, el a făcut și niște afirmații care trădează stăruința în decizii total paralele cu atribuțiile constituționale care îi revin. Mă voi referi numai la aceea, repetată, de a organiza personal – nebunia lumii - un “referendum la nivelul magistraților”, referendum care, dacă ar conduce la nu știu ce concluzii, membrii actualului Consiliu Superior al Magistraturii „vor trebui să plece imediat” (delirul de la sfârșitul anului trecut).

Aici, ca și în cazul contribuțiilor țării la războiul din Ucraina, președintele impostor răspunde unor interese străine infame care vizează plasarea Justiției sub controlul său și al Guvernului - pasul ultim, după controlul draconic asupra Curții Constituționale, pe calea controlului total asupra tuturor puterilor din statul român colonie vest-europeană.

Iar, în pasul doi, dacă primul nu reușește și țara se va prăbuși și din punct de vedere democratic, Opoziția va trebui să părăsească Parlamentul. Publicul intern și extern va avea să conștientizeze că ordinea constituțională este călcată în picioare, criza va fi internaționalizată și semnalizată astfel blocarea mecanismelor interne, Opoziția va refuza în modul cel mai manifest să legitimeze decizii anticonstituționale de o gravitate maximă etc.

În sfârșit, privind în urmă la cele ce petrecute după anularea la 6 decembrie 2024 a alegerilor, astăzi de dovedește că soluția plecării Opoziției din Parlament se impunea încă de atunci, de vreme ce o analiză ceva mai atentă a lucrurilor putea să anticipeze ușor degradarea situației până la ce s-a ajuns în prezent."

O poveste cu tâlc și câteva amintiri din tolba mea, un neica-nimeni.

"Au spus că nu sunt demnă de încredere. Șaptesprezece ani mai târziu, am intrat la nunta fratelui meu purtând uniforma de gală. Iar în clipa în care comandantul lui s-a oprit în mijlocul sălii și mi s-a adresat oficial cu „domnule colonel”, conversațiile au murit pe loc, muzica a scăzut, iar părinții mei au rămas fără aer.

Mă numesc Elena Mădălina Popescu și o bună parte din viața mea am trăit ca o prezență ștearsă, ignorată chiar de cei care ar fi trebuit să mă apere și să mă vadă. La nunta fratelui meu, numele meu nu a apărut nicăieri. Nu pe planul meselor, nu în discursuri, nu în glumele spuse la microfon. Nici măcar atunci când am trecut pragul sălii. Dar ceea ce nu știa nimeni — absolut nimeni din acea sală elegantă — era că purtam un grad. Un grad care avea să înghețe zâmbetele ironice și să transforme seara într-o lecție tăcută. Nu era doar o nuntă. Era o revanșă construită din tăceri, ani de disciplină și un salut spus exact la momentul potrivit.

Am ajuns devreme, cum am făcut toată viața. Când ești antrenat să anticipezi, nu mai știi să întârzii. Conacul ales pentru eveniment era la marginea orașului, cu coloane albe și gazon tuns impecabil — genul de loc cu care părinții mei se mândreau mereu, dar niciodată prin mine. Am intrat purtând o rochie simplă, gri-închis, pantofi cu toc mic, părul strâns perfect la spate. Arătam complet banal, civil. Exact ce-mi doream. Nimeni nu m-a recunoscut.

Mătușa Mariana a trecut pe lângă mine, scanându-mă din priviri.

— Tu ești… o verișoară de-a lui Nicu, nu?

Am dat din cap, lăsând confuzia să rămână. Pe planul meselor nu apărea numele meu, ci doar un „+1” lângă o rudă îndepărtată. Locul meu era lângă ușa bucătăriei, unde ospătarii treceau în grabă, ca niște umbre. Am stat dreaptă, cu șervetul pe genunchi, privind de la distanță paharele de șampanie ridicate în toasturi.

Apoi au început discursurile. Tata s-a ridicat primul, drept, cu spatele rigid, costumul perfect croit.

— Nicu ne-a făcut mereu mândri, a spus el cu voce sigură. Este curajos, loial, un lider născut. Este fiul pe care orice tată și-l dorește.

Privirea lui a trecut peste mine ca și cum aș fi fost invizibilă. Mama, lângă el, strălucea și aproba din cap, ca o femeie care ar fi avut un singur copil. Niciun cuvânt despre mine. Niciun gest. Era ca și cum n-aș fi existat vreodată. Și poate că, în povestea lor, chiar dispărusem în clipa în care alesesem alt drum — nu cel al rochiilor elegante și al vieții comode, ci al bocancilor, camuflajului și regulilor dure.

Ce nu știau ei era că pregătiseră fără să vrea scena perfectă. O scenă pe care urmau să-și laude copilul favorit, în timp ce eu stăteam chiar în centrul ei. Pentru că înainte ca seara să se încheie, cineva avea să-mi rostească numele clar, răspicat, urmat de un salut care avea să întoarcă toate capetele. Nu din politețe. Ci din respect pentru grad.

Nu-mi amintesc ziua exactă în care am încetat să mai încerc să-l impresionez pe tata. Dar îmi amintesc perfect momentul în care am renunțat să mai sper că mă va vedea vreodată. Aveam șaptesprezece ani. În seara dinaintea plecării mele la Academia Forțelor Terestre din Sibiu, casa mirosea a lemn și a alcool, ca de obicei. Mama gătea în tăcere — pui la cuptor, preferatul lui. Nicu era în camera lui, absorbit de jocuri. Eu stăteam la masă, îmbrăcată corect, cu hainele călcate impecabil. Îmi îmbunătățisem timpii la alergare, învățasem regulamentele pe dinafară, făcusem totul exact cum trebuia.

Când i-am spus tatei că am fost admisă, nu m-a felicitat. Nu s-a ridicat. Nici măcar nu a părut surprins. A rotit paharul în mână și a spus, fără emoție:

— Armata nu e pentru femei. Nu ești de încredere.

Au spus că nu pot fi de încredere. După 17 ani am apărut la nunta fratelui meu în uniformă de gală

January 6, 2026 by stiricalitative

Cuvintele lui m-au lovit mai tare decât orice instrucție dură din anii care au urmat. Atunci am tăcut. M-am ridicat, mi-am strâns farfuria și am dus-o la chiuvetă. N-am plâns. Nici atunci, nici mai târziu. Doar am plecat.

Anii au trecut unul după altul, ca niște marșuri lungi. Sibiu, apoi misiuni, cursuri, exerciții, nopți nedormite. Am dormit în corturi ude, am mâncat conserve reci, am condus oameni prin frică și prin foc. Am pierdut colegi. Am câștigat respect. Grad după grad. Fără aplauze. Fără părinți în tribună.

În timp ce Nicu își făcea viața liniștit, cu joburi schimbate des și petreceri de weekend, eu adunam ani de serviciu și decizii grele. Nu i-am cerut nimănui nimic. Nici bani, nici relații. Mi-am plătit totul singură, din soldă. Am învățat ce înseamnă să răspunzi pentru alții. Ce înseamnă să spui „mergem” și să te urmeze.

În sala de nuntă, muzica se oprise pentru o pauză. Chelnerii se mișcau rapid. Atunci l-am văzut. Un bărbat în uniformă, impecabil, intrând pe ușa mare. Nu era invitat. Era acolo pentru mine.

S-a oprit, a privit sala, apoi m-a văzut. A venit drept spre masa mea.

—Domnule colonel Popescu, a spus tare, ducând mâna la chipiu și salutând regulamentar. Permiteți să vă felicit.

Tăcerea a fost totală. Paharele s-au oprit în aer. Tata a albit. Mama s-a prins de marginea mesei.

— Elena? a șoptit cineva.

M-am ridicat încet. Mi-am îndreptat spatele.

— Mulțumesc, domnule comandant.

Toți se uitau la mine acum. Nu ca la o rudă uitată. Ci ca la cineva care conta.

Tata a deschis gura, dar n-a ieșit niciun sunet. Pentru prima dată în viața mea, nu mai aveam nevoie de aprobarea lui. O aveam deja — scrisă pe umeri, câștigată în ani.

Am salutat și eu. Clar. Ferm.

Apoi am plecat.

În seara aceea, n-am simțit triumf. Am simțit liniște. Știam cine sunt. Știam ce valorez. Și, în sfârșit, toată lumea a aflat."

Xxxxxxxxx

Primită de la un distins Prof. Dr. Av, penultimul meu ȘEF, Colonel în retragere, absolvent al Academiei Forțelor Terestre din Sibiu, militar profesionist toată viața, doctor în științe militare în războiul psihologic.

În urmă cu peste 30 de ani am fost singurul lui coleg invitat la susținerea tezei de doctorat la ACADEMIA DE POLIȚIE.

Atât mai adaug: printre figurile marcante participante au fost Dumitru MAZILU și un alt adevărat DOMN, președintele Fondului Poprietății de Stat. Cu cel din urmă am avut discuții economice extrem de interesante asupra modalităților de privatizare.

Ulterior acestor discuții am auzit că FPS a solicitat MINISTERULUI DE INTERNE transferul meu la această instituție de interes strategic pentru țărișoara noastră. Am aflat la mulți ani după.

N-a fost să fie!

La mulți ani!

Lt. Col. (ret) Alexandru MATEESCU

Post Scriptum:

Idea privatizării pe un dolar îmi aparține. 

În discuțiile cu Domnul Mușetescu am propus acestuia această formă de privatizare cu argumente bine gândite dar i-am solicitat să prevadă penalizari drastice cu verificări a investițiilor propuse de cumpărători.

Se pare că am greșit. Ce a urmat a fost un dezastru. Multe schimbări politice. Verificări nu s-au făcut. Cumpărătorii s-au ales cu active pe degeaba.

Am greșit, recunosc astăzi. Eu gândeam pentru o societate normală.

"Ovidiu Mușetescu a fost una dintre cele mai influente figuri în procesul de privatizare din România, ocupând funcția de ministru al Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS) în perioada 2000–2004, în timpul guvernării Adrian Năstase.

Iată principalele sale realizări și evenimente care i-au marcat mandatul:

1. Privatizarea Sidex Galați (2001)

Aceasta este considerată cea mai importantă și complexă realizare a mandatului său. Vânzarea combinatului siderurgic către grupul LNM Holdings (deținut de Lakshmi Mittal) a marcat sfârșitul unei perioade de pierderi masive pentru statul român. Deși prețul de vânzare a fost simbolic, privatizarea a salvat mii de locuri de muncă prin asumarea unor investiții de sute de milioane de dolari.

2. Privatizarea sectorului bancar (Banca Agricolă)

În 2001, sub coordonarea sa, a fost finalizată privatizarea Băncii Agricole, care se afla într-o situație financiară dezastruoasă. Aceasta a fost cumpărată de consorțiul Raiffeisen Zentralbank și Fondul Româno-American pentru Investiții (RAEF), devenind ulterior una dintre cele mai profitabile bănci din România.

3. Transformarea FPS în APAPS

Ovidiu Mușetescu a coordonat trecerea de la Fondul Proprietății de Stat (FPS) la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS). Scopul a fost eficientizarea procesului prin transformarea instituției într-un minister cu puteri depline, pentru a accelera vânzarea activelor de stat.

4. Privatizarea ALRO Slatina și Alprom

În perioada mandatului său au fost încheiate contractele de privatizare pentru companiile din industria aluminiului către grupul Marco International (astăzi Vimetco). Aceste tranzacții au fost, de asemenea, subiectul multor dezbateri publice privind prețul energiei și valoarea activelor.

5. Demararea marilor privatizări în utilități

Mușetescu a pus bazele proceselor de privatizare pentru marile companii de distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale (precum Distrigaz și filialele Electrica), procese care au fost finalizate spre sfârșitul mandatului său sau imediat după.

6. Legea Privatizării (Legea 137/2002)

Sub mandatul său a fost adoptată Legea 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, un cadru legislativ care a oferit instrumente mai rapide de transfer al proprietății de stat către sectorul privat, deși a fost criticată ulterior pentru unele facilități acordate cumpărătorilor.

Controverse:

Deși a reușit să „ scape” statul de marii „gauri negre” (companii care produceau pierderi), mandatul lui Ovidiu Mușetescu a fost și unul controversat. Criticii l-au acuzat adesea de:

 * Privatizări „pe un dolar”: Deși prețul mic era justificat de datoriile uriașe preluate de investitori, opinia publică a perceput aceste vânzări ca pe o subevaluare a patrimoniului național.

 * Lipsa de transparență: Unele contracte de privatizare aveau clauze secrete care au fost dezvăluite mult mai târziu.

Ovidiu Mușetescu a încetat din viață în 2009, rămânând în istoria economică a României drept omul care a „închis” epoca marilor combinate de stat neperformante."

Kapra

Kapra asta sa ma scuteasca! 😂 E o tradatoare si ea si Serviciile Secrete venezuelene dar mai ales Armata Venezuelei. Ei au fost principalii ,,eroi,, nu este nicidecum meritul lui Trump.

Iar cei care nu vad padurea de nas..... treaba lor.

 Maduro a fost bun pentru tara si popor dar nu pentru generalii de armata si generalii sekuristi venezueleni care FAC AFACERI SI AU FACUT AFACERI cu petrol.

   Razboiul asta a fost in primul rand al SUA cu China, categoric. China are tot ce-i trebuie, mai putin petrol si minereuri,  de care are nevoie pentru ca a devenit aspiratorul economic mondial. Asa o industrie uriasa consuma cantitati uriase de materie si energie.  Cum sa fabrici atatea baterii si paneluri solare  pentru intreg pamantul fara litiu si alte minereuri? Hahaha! 

    Maduro in ultimul timp a nationalizat industria petroliera si profiturile au inceput sa plece din buzunarele privatilor in cele ale tarii. Un fel de Ceausescu a fost si Maduro asta.... si toti ajunsesera saraci numa' tara facea profit. Ney ney!!! Asa ceva nu le-a fost multora  pe plac si si-a facut dusmani...desigur.  Generalii si cei din industria petroliera tanjeau la amintirile cand  li se umpleau conturile peste noapte.

   Maduro asta a mai facut o nefacuta, a batut  palma cu chinezii. Asta insemna o sursa ENORMA  de energie, petrol si minereuri pentru cei care ar fi ingropat SUA pentru totdeauna. SUA  in momentul asta se lupta pentru supravietuire. Toata afacerea era facuta la preturi mari pentru Venezuela si modice pentru China. Atunci cand Venezuela a fost pusa jos de embargourile impuse de SUA, chinezii si-au permis sa sfideze totul si sa-si urmeze interesul national.

    Cine avea de pierdut din afacerea asta? Americanii si...... rusiiiiiii !! Brusc petrolul venezuelean devenea concurenta neloiala pentru cel rusesc.

      Corporatiile americane au petrol cat cuprinde insa cel venezuelean le-a fost suflat de sub nas prin nationalizare, acest lucru este adevarat.  Lor le plac afacerile gen Irak sau Romania, cand platesc redevente 1% adica iau totul moka, paziti fiind de trupele SUA campate pe acele teritorii. Sa stiti ca americanii niciunde pe pamant nu apara democratia, ala e furaj pentru fraieri, ci apara INTERESELE CORPORATIILOR SUA DIN ZONA.

   Asa ca o parte din Serviciile Venezuelei si o parte a armatei s-au gandit sa accepte oferta americanilor si L-AU TRADAT pe presedinte, care a fost capturat din BUNCARUL in care traia si unde era pazit de o mica armata, care s-au prefacut toti ca il pazesc.... ca asa era ordinul venit ...de sus.

    Trump putea lua modelul lui Soros si al democratilor, facea o ,,rivolutzie,, si rivolutzionarii patrundeau acolo si-l alungau pe presedinte. Sau puteau plati o armata de ,,rebeli,, cum i-au facut lui Gaddafi in Libia si lui Assad in Siria. Cam astea erau scenariile americanilor. Asta incearca sa faca americanii  acum in Iran. Doar ca slugile obediente si tradatorii venezueleni au fost mai accesibili cu ei s-a aranjat mult mai usor totul. Sau poate n-au avut chef de revolutii si rebeli. Ei l-au vrut eliminat doar pe cel care le statea in cale. 

   Asa ca .... Trump a executat o ,, operatiune de forta,,  sperand ca va impresiona lumea cu maiestria lui. Un scenariu lamentabil dupa parerea mea, la granita grotescului. Un scenariu care in  loc sa-l ridice l-a doborat.

  Kapra din imagine este o tradatoare dupa cum am mai spus. Ca si Putin, pentru ca....  unde se afla madam Rodriguez in momentul rapirii? La Moscova, era in siguranta doamna i se oferise protectie ... ca stia ce va urma acasa.

   Prin urmare Trump si cu Putin le-au dat chinezilor una peste bot si i-au lasat fara petrolul si resursele venezuelene.  

    Win-win! Amadoi au acum de castigat pentru ca petrolul rusesc va deveni iar valoros pentru China. Iar chinezii nu mai au acces la resurse ieftine si nelimitate. 

   Catzeii din UE, dupa ce l-au laudat discret pe Trump  incep sa maraie,  cand au inteles ca locul gol nu va fi umplut de kapra lor, Machado,  ci de  kapra alorlalti, Rodriguez.  Cum sa nu razi cand vezi circul globalist  in desfasurare? De aia erau toti tacuti si ingrijorati,  si observau cu interes. 😁

   Boon! Acum mai ramane o singura necunoscuta, sper sa traim sa vedem ca am dreptate. Il va trada Trump pe Putin? 😁 No, aia e intrebarea!  Si mai e una. Care vor fi repercursiunile asupra Rusiei din partea Chinei? 

   Americanii i-au tradat pe toti. Pe Saddam, pe Gaddafi, pe hawaieni,  pe indienii nativi, pe Bin Laden... si lista e lunga. Dar sa nu uitam ca americanii l-au tradat pe Hrusciov si ... pe Gorbaciov. Ce frumos s-a purtat Reagan cu el! Ahaaa!  30 de ani mai tarziu, americanii vand armament cu care ii bobardesc sorosisitii lu' pitiku porno de la Kiev si planuiau sa-si extinda NATO pana la granita lor . 

     Sper sa merite miscarea facuta,  dar eu personal  nu cred ca mutarea lui Putin  a fost una buna.

    Kaprei din poza ii doresc sa ajunga fix acolo unde isi doreste Maduro in momentul asta. She is not a hero, she is a zero.  Parerea mea. 

    Asa ca scoteti-va din cap ideea cu statul de drept, cu independenta...si daca vreodata simtiti razboi in aer,  fugiti cat va tin picioarele.

    

Barry Pollack, avocatul lui Nicolas Maduro a calificat capturarea clientului său drept o „răpire militară" calificat capturarea clientului său drept o „răpire militară"

Cine este avocatul lui Nicolas Maduro și care este miza dosarului preşedintelui din Venezuela

Dosarul deschis împotriva lui Nicolas Maduro a fost preluat de un avocat obișnuit cu bătălii juridice dificile, iar strategia anunțată de apărare sugerează o confruntare legală de durată, cu implicații ce depășesc cu mult cazul individual.

Barry Pollack este avocatul lui Nicolas Maduro. FOTO: low.com

Apărarea fostului lider venezuelean Nicolas Maduro a fost preluată de Barry Pollack, un avocat din Washington devenit cunoscut la nivel internațional după ce l-a reprezentat pe fondatorul WikiLeaks, Julian Assange.

Acesta consideră că dosarul, aflat pe rolul unei instanțe federale din Manhattan, ar putea deschide dispute juridice de amploare, atât în privința imunității de care ar putea beneficia liderii străini, cât și în ceea ce privește legalitatea modului în care Maduro a fost adus în fața justiției din Statele Unite, notează Reuters.

La prima apariție a lui Nicolas Maduro în fața tribunalului, care a avut loc luni, 5 ianuarie, Barry Pollack a anunțat că se așteaptă la confruntări juridice complexe. El a calificat capturarea clientului său drept o „răpire militară" și a sugerat că echipa de apărare va contesta legalitatea operațiunii desfășurate sâmbătă, prin care Maduro a ajuns în custodia autorităților americane.

Potrivit lui Barry Pollack, apărarea ar putea argumenta că procedura prin care fostul lider venezuelean a fost adus în SUA a încălcat normele dreptului internațional.

În paralel, cunoscutul avocat ia în calcul invocarea imunității penale, susținând că Maduro ar trebui protejat de urmărirea penală în calitate de șef al unui guvern străin, strategie se lovește, însă, de poziția oficială a Statelor Unite, care nu îl mai recunosc pe Nicolas Maduro drept lider legitim al Venezuelei încă din 2019, după ce acesta și-a revendicat victoria într-un scrutin considerat fraudulos de Washington și de o parte a comunității internaționale.

Mai mult, practica instanțelor americane arată că judecătorii au respins, în mod repetat, cererile de anulare a proceselor pe motiv că inculpații ar fi fost aduși ilegal pe teritoriul Statelor Unite.

În acest context, dosarul lui Nicolas Maduro ar putea deveni unul de referință, cu implicații majore pentru modul în care sunt tratați liderii străini acuzați de infracțiuni grave și pentru limitele jurisdicției americane în astfel de situații.

AUR vrea „Anul Americii” în România și spune că va merge înainte chiar dacă statul refuză. Ce presupune „Anul Americii în România”

Primul semn: Susțin, AUR!

Alianța pentru Unirea Românilor cere oficial ca anul 2026 să fie declarat „Anul Americii în România”, dar transmite clar că, indiferent de răspunsul Președinției, Parlamentului sau Guvernului, va trata 2026 ca pe „Anul SUA–România” și va acționa în consecință, printr-o amplă serie de evenimente și inițiative publice.

Solicitare oficială către statul român

Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a adresat o cerere Președinției, Parlamentului și Guvernului României pentru ca anul 2026 să fie declarat „Anul Americii în România”.

Demersul este justificat de împlinirea a 250 de ani de la adoptarea Declarației de Independență a Statelor Unite ale Americii, moment pe care formațiunea îl descrie drept unul cu semnificație globală.

Potrivit AUR, aniversarea marchează un sfert de mileniu de existență a unei națiuni construite pe valori precum libertatea, suveranitatea, credința, democrația și libertatea de exprimare, principii care au influențat decisiv lumea modernă și care rămân relevante pentru viitorul Europei și al României.

America, actor-cheie pe scena globală

În argumentația transmisă public, AUR subliniază că anul 2026 nu este important doar prin prisma aniversării istorice, ci și prin rolul central pe care Statele Unite îl joacă în arhitectura globală de securitate.

Reprezentanții partidului arată că, sub conducerea președintelui Donald Trump, considerat de AUR „cel mai important lider politic la nivel global” în 2026, influența americană este vizibilă atât pe plan internațional, cât și în relația cu Uniunea Europeană.

Deciziile strategice, politice și economice ale administrației de la Washington sunt descrise ca având un impact direct asupra securității Europei și asupra apărării valorilor democratice, într-un context geopolitic instabil.

SUA, garant al libertăților în Europa

AUR invocă inclusiv Strategia de Securitate Națională a Statelor Unite, document care, potrivit formațiunii, confirmă asumarea explicită de către SUA a rolului de principal apărător al libertăților politice, al democrației și al libertății de exprimare în Europa.

În acest context, partidul susține că relația României cu Statele Unite nu este doar una strategică, ci esențială pentru menținerea pluralismului politic, a libertății de opinie și a suveranității naționale.

De ce insistă AUR pentru „Anul Americii”

Formațiunea argumentează că declararea anului 2026 drept „Anul Americii în România” ar reflecta realitatea unui parteneriat strategic solid între cele două state, cu dimensiuni politice, militare, economice și culturale.

AUR subliniază că SUA reprezintă principalul garant al securității României în cadrul NATO și un aliat-cheie în regiunea Mării Negre.

Totodată, partidul afirmă că America trebuie să rămână partenerul strategic prioritar al României în chestiuni de securitate și că deciziile majore adoptate la București, inclusiv cele legate de evoluțiile din Ucraina, ar trebui consultate în primul rând cu Washingtonul.

Ce ar presupune oficial „Anul Americii în România”

Potrivit AUR, o astfel de decizie ar permite:

• consolidarea relației strategice româno-americane;

• organizarea de evenimente culturale, educaționale și academice dedicate istoriei și valorilor americane;

• promovarea cooperării economice și a investițiilor americane în România;

• reafirmarea angajamentului României față de lumea liberă, libertatea de exprimare și democrația autentică;

• întărirea legăturilor dintre societatea română și cea americană.

AUR merge mai departe, indiferent de decizia statului

În finalul comunicatului, AUR transmite un mesaj ferm: chiar dacă autoritățile române nu vor da curs solicitării, partidul va declara pe cont propriu anul 2026 drept „Anul SUA în România” și va acționa în consecință.

Formațiunea anunță că va organiza și susține pe tot parcursul anului viitor conferințe și dezbateri publice, evenimente culturale și comemorative, inițiative educaționale pentru tineri, precum și acțiuni de diplomație publică și dialog româno-american.

Pentru AUR, relația cu Statele Unite este descrisă drept una strategică și bazată pe valori, nu pe conformism politic.

Partidul susține că anul 2026 trebuie să fie un an al libertății, suveranității și alianțelor construite pe principii reale și afirmă că va acționa consecvent pentru o relație „clară, onestă și puternică” între România și SUA, în interesul național.

Ne trăim zilele prin apropiere

O bucată din Italia renascentistă pare să fi fost teleportată misterios chiar în inima județului Prahova, la doar câțiva kilometri de București.

Mănăstirea Pissiota este o adevărată lecție de istorie și curaj arhitectural ridicată într-o perioadă în care România interbelică înflorea cultural. Ceea ce frapează de la prima privire este zidăria din cărămidă aparentă roșie, un detaliu rar întâlnit la bisericile ortodoxe autohtone, care conferă clădirii un aer occidental, sobru și extrem de elegant.

Ctitorul acestei bijuterii a fost inginerul Nicolae Pissiota, un macedo-român vizionar care și-a dorit o construcție trainică și unică. Ridicată între anii 1928 și 1929 după planurile arhitectului Ioan Giurgea, biserica realizează o fuziune spectaculoasă între stilul Renașterii italiene și elementele bizantine specifice credinței răsăritene. 🇷🇴🇮🇹

Valoarea locului este amplificată de comorile din interior. Pictura a fost realizată de nimeni altul decât Costin Petrescu, maestrul care a creat și celebra „Marea Frescă” de la Ateneul Român. Este fascinant să observi cum portretele ctitorilor și scenele biblice sunt redate cu o măiestrie artistică recunoscută la nivel național. 🎨

Pe lângă spectacolul vizual al clădirii, vizitatorii sunt întâmpinați de o oază de liniște naturală. Curtea mănăstirii este renumită pentru grădinile sale superbe, pline de trandafiri și vegetație îngrijită, oferind acel sentiment de pace sufletească pe care îl căutăm cu toții departe de zgomotul orașului. 🌹🌳

Situată în comuna Poienarii Burchii, această mănăstire a trecut prin perioade dificile, fiind desființată abuziv de regimul comunist în 1962 și transformată în depozit, dar a renăscut spectaculos după 1993, redevenind un centru spiritual și turistic de prim rang.

Așteptăm cu mare interes impresiile voastre sau amintirile legate de vizitarea acestui loc special în secțiunea de comentarii.

#ManastireaPissiota #DescoperaRomania #TurismPrahova #ArhitecturaInterbelica

Iaurt ca la bunica mea

Când politica mă aduce în stare de sațietate îmi transfer gândurile pe ulițele satului și casei bunicii unde am crescut.

Bunica o femei harnică și de o bunătate sufletească cum puțini oameni am întâlnit de-a lungul vieții mele.

Multe am văzut prin ochii copilului:

Donița și caucul pentru apa, adusă de la ciutura din vale. Pe delușorul din spatele casei, plin de porumbiște, coboram cu o găletușă să aduc apă proaspătă la masa ce urma. Un ritual zilnic. Ciutura avea câțiva metri adâncime. Apa era la nivelul solului. Doar lăsam găleata, o zgâlțiam în stânga sau în dreapta și hop- boloboc apa pătrundea  cu viteză  ea. În urechi îmi sună și acum atenționarea bunicii: - Vezi să nu cazi în ciutură!

Bucătăria de vară, cuptorul, cazanul de țuică, butiile cu prune în fermentație, meșterite de bunica, de obicei. De aici îmi veneau mirosurile îmbietoare, la orele mesei. Pâine, cozonaci, fripturi pe jăratic, ciorbe, brânzeturi închegate, mujdei, ba chiar de țuica care la timpurile toamnei  se aduna în damigene. Urmașii țoiului de atunci îi folosesc cu sfințenie. Producția mea artizanală de țuică are rădăcini în copilăria pe dealurile Cernei, Geamănii, Bogenilor, Becșanilor ( un urmaș al Becșeneștilor, ramura bunicilor dinspre mamă, a ajuns mare senator, după lovitura de stat din '89, în Parlamentul României, acum este mare om de afaceri în județul Vâlcea). 

Eu, un șoarece de bibliotecă, cotrobăitor prin cotloanele acestora și rețelelor private de calculatoare. Ba mai mult, un cârcotaș politic.

Știința de carte nu mai are trecere. NETERMINAȚII sunt la modă.

Pridvorul casei unde mărul din apropiere își întindea ramurile cu fructele sale până în patul din blăni și o saltea din paie.

Eu, visătorul nu bănuiam ce îmi va hărăzi viața. Aveam multă cale de bătut prin coclaurile Europei, Orientului Mijlociu. Urma să deschid ușile ferecate, destinate numai unora. De la miliardarii lumii, la emigranții români după cel de-al Doilea Război Mondial, toți se aliniau în drumul meu prin viață. Rușii, americani, evrei, nemți, francezi, sârbi, bulgari, sirieni, iordanieni, irakieni, și câți or mai fi fost.

Vremuri taică!

Azi în amintirea acelor zile am pus la plămădit un iaurt, zice-se din lapte BIO. Folosesc noile tehnologii. Putineiul, telul nu mai le am la îndemână.

Țoiul și pălinca proprie îmi ostoiesc amintirile.

O zi bună, dragilor!

Cum se face maiaua pentru pâine și ce beneficii are

Secretul unei pâini cu adevărat gustoase și sănătoase stă într-un ingredient simplu: maiaua naturală. Iar vestea bună e că o poți prepara acasă.

Pâinea cu maia este, în esență, o pâine dospită sau care conține agenți de creștere. Cu toate acestea, ceea ce o deosebește este folosirea unui starter în locul drojdiei de panificație obișnuite. Starterul de aluat este o cultură vie de microbi, cum ar fi bacteriile lactice și drojdia „sălbatică", cultivate din făina din care este făcută pâinea și din aerul cu care vine în contact. Acești microbi trăiesc într-o relație simbiotică, dezvoltându-se cu aport constant de apă și făină, și creează un aluat asemănător cu cel de clătite. Când se amestecă cu făină, apă și sare pentru a face pâinea, starterul de aluat provoacă fermentarea naturală a făinei din aluat. Acest proces ajută la descompunerea unor proteine găsite în făină, inclusiv glutenul.

Altfel spus, maiaua naturală este, în esență, o cultură de drojdii și bacterii benefice care permite aluatului să crească și îi conferă aromă, textură și o digestibilitate mai bună decât drojdia comercială. Prepararea ei acasă necesită doar două ingrediente simple, potrivit click.ro

100 g făină albă (tip 650)

100 ml apă plată

Într-un borcan curat, amestecă făina și apa. Acoperă borcanul cu folie alimentară sau un capac lăsat lejer, pentru a permite aerului să pătrundă, și lasă-l la temperatura camerei. Aceasta este prima zi a procesului de fermentație, iar răbdarea e esențială.

A doua zi, vei observa mici bule la suprafață, semn că drojdiile au început să lucreze. Este momentul să „hrănești" maiaua: aruncă jumătate din compoziție și adaugă 50 g făină și 50 ml apă. Amestecă bine. Această etapă ajută la controlul acizilor.

Procesul continuă zilnic: arunci jumătate, adaugi făină și apă. Pe măsură ce zilele trec, maiaua devine tot mai activă și începe să crească vizibil, cu un miros plăcut, ușor acrișor, semn că fermentația se desfășoară corect. Răbdarea și consistența sunt cheia.

După șapte zile, maiaua este pregătită să fie folosită pentru prima ta pâine artizanală, atunci când își dublează volumul în 4–6 ore după hrănire. Este timpul să o folosești pentru a crea pâine cu aromă intensă și structură elastică, fără a recurge la drojdie din comerț.

Dacă faci pâine des, păstrează maiaua la temperatura camerei și hrănește-o zilnic.

Dacă o folosești mai rar, o poți păstra la frigider și hrăni o dată pe săptămână.

După o analiză atentă a informațiilor nutriționale ale pâinii cu aluat, potrivit publicației Real Simple, pâinea cu maia conține proteine, fibre, fier, seleniu, mangan, cupru și o serie de vitamine B, precum B12, folat, tiamină, niacină și riboflavină. În plus, în cazul pâinii integrale cu aluat, se adaugă potasiu, zinc și fosfor.

Procesul de fermentație implicat în fabricarea aluatului, combinat cu aportul nutrițional pe care îl oferă, aduce beneficii semnificative sănătății digestive.

Acest tip de pâine poate fi mai ușor de digerat pentru cei sensibili la gluten și alte produse pe bază de grâu, datorită descompunerii glutenului și a proteinelor din făină, în timpul fermentației.

Cu toate acestea, este important de menționat că aluatul de pâine, deși este fermentat, nu este un aliment probiotic, deoarece microbii sunt distruși în timpul coacerii.

Microbiomul intestinal, o comunitate de microorganisme care trăiește în intestinele noastre, are un rol crucial în sănătatea imunitară. Pâinea cu aluat poate ajuta la hrănirea acestui microbiom, deoarece oferă fibre solubile, care sprijină bacteriile sănătoase din intestin.

Un studiu a constatat că atunci când este consumată în mod regulat, pâinea cu aluat poate reduce riscul bolilor cronice, inclusiv boli de inimă, cancer și diabet.

Pâinea cu aluat are un indice glicemic mai scăzut, în comparație cu alte tipuri de pâine nefermentate, ceea ce înseamnă că determină o creștere mai lentă a zahărului din sânge. Acest lucru este benefic pentru persoanele cu diabet de tip 2 și pentru oricine își dorește stabilitate în nivelurile de zahăr din sânge.

De asemenea, procesul de fermentație crește biodisponibilitatea vitaminelor B din pâinea cu aluat și ajută la descompunerea antinutrienților, cum ar fi acidul fitic, care poate inhiba absorbția fierului.

Pâinea cu aluat poate contribui la menținerea unei inimi sănătoase, datorită conținutului său de fibre, potasiu, fosfor și sodiu. Fibrele solubile din această pâine se leagă de colesterolul alimentar și ajută la prevenirea aterosclerozei. De asemenea, potasiul poate regla tensiunea arterială și poate sprijini ritmurile cardiace sănătoase.