duminică, 9 noiembrie 2025

Călătoriile cu trenul pe care merită să le încerci măcar odată în viață. Cele mai frumoase trasee feroviare din Europa

Unele dintre cele mai frumoase călătorii în Europa, în toate anotimpurile, se pot face cu trenul. Există câteva rute feroviare incredibile. Pe lângă confortul vagoanelor în care se poate servi și masa, peisajele străbătute de căile ferate sunt absolut fabuloase.

Glacier Express străbate Munții Alpi FOTO glacierexpress.ch

Mijlocul preferat de călătorie în Europa este fără îndoială avionul. Prețurile sunt acceptabile sau chiar adevărate chilipiruri, dacă biletele sunt luate din timp sau la ofertă, iar durata călătorie este scurtă. În doar câteva ore putem călători dintr-un colț în altul al Europei. Pentru cei aventuroși și dornici să exploreze nestingheriți continentul, oprind ori de câte ori simt nevoia, călătoriile cu autoturismul sau cu rulota sunt cele mai bune variante. Chiar și așa, nimic nu poate egala o călătorie cu trenul pe splendidele trasee feroviare europene. Este o experiență care trebuie încercată măcar odată-n viață. Plină de romantism, de peisaje fabuloase și relaxare adevărată, călătoria cu trenul poate fi ceva de neuitat, mai ales dacă sunt alese cele mai frumoase trasee feroviare europene, în care confortul și experiențele vizuale se îmbină într-un mod armonios.

Una dintre cele mai frumoase excursii feroviare din Europa se numește Glaciar Express. Este vorba despre un tren care leagă gările celor mai importante stațiuni montane din Elveția, Zermatt și Saint Moritz. Este un traseu de 291 de kilometri pe care trenul îl parcurge în opt ore. Pe scurt, este o plimbare cu un tren express prin Alpii Elvețieni Centrali. Deși numit tren express, acesta parcurge cei 291 de kilometri cu o viteză redusă pentru ca pasagerii să poată admira peisajele incredibile și site-urile UNESCO situate pe rută. Glaciar Express leagă doi dintre cei mai faimoși munți din Europa: Matterhorn și Piz Bernina. Călătoria începe în Zermatt, la capătul unei văi alpine, Mattertal, chiar sub masivul Matterhorn, la o altitudine de 1.606 m. Trenul coboară mai apoi  în imensa vale a Valaisului din Brig. Parcurge 291 de kilometri prin centrul Alpilor Elvețieni, străbătând peste 291 de poduri, prin 91 de tuneluri.

Cel mai spectaculos este Tunelul Furka, lung de 15,4 km, la o altitudine de 1.500 m, care ocolește pasul montan cu aceeași denumire. Trenul face o oprire la Andermatt, într-o vale alpină înaltă și retrasă, pentru ca mai apoi să-și reia traseul și să traverseaze cel mai înalt punct al călătoriei, Pasul Oberalp, la 2.033 m. Ca într-un veritabil carusel, dar fără emoții și adrenalină inutilă, coboară mai apoi în punctul cel mai jos al călătoriei, la Chur, situat la o altitudine de 585 m. Din Chur, capitala cantonului Graubünden, Glacier Express se avântă din nou către înălțimile alpine și ajunge la Filisur, un nod feroviar, unde călătorii se pot hotărî dacă continuă călătoria sau aleg altă rută. De aici trenul merge la Davos, traversând ulterior Munții Albula, printr-un tunel situat la 1800 de metri. Finalul călătoriei este în stațiunea Saint Moritz. Peisajul este incredibil, oferind experiențe unice. Trenul Glacier Express folosește vagoane special construite în 2006, confortabile, mochetate și climatizate, cu geamuri laterale panoramice imense și luminatoare din sticlă.

Glaciar Express FOTO glaciarexpress.ch

Biletele pot fi cumpărate la clasa I sau la clasa a II-a. Clasa I înseamnă pur și simplu mai mult spațiu și mai puțini pasageri per vagon, serviciul la bord fiind exact același. Ambele clase au prize și WiFi gratuit. Veți primi un ghid de traseu tipărit gratuit, cu o explicație a principalelor obiective turistice și o hartă a traseului. Există căști gratuite pe care le puteți conecta pentru a asculta indicațiile ghizilor. Ecranele video de la capătul vagonului arată locația trenului și alte informații. Există un vagon bar, dar pe care nu este nevoie să îl vizitați, deoarece personalul preia comenzi pentru ceai, cafea, băuturi alcoolice și răcoritoare și gustări, precum și pentru un prânz cu 2, 3 sau 4 feluri de mâncare. Puteți rezerva prânzul în avans. Prețurile biletelor variază între 170 și 280 de euro, în funcție de clasă, iar rezervarea o puteți face online. 

O experiență de neratat este călătoria cu trenul pe linia West Highland, din Scoția. Această linie a ajuns cunoscută în toată lumea datorită producțiilor cinematografice inspirate de celebrul Harry Potter. Trenul care duce, în film, către Hogwarts călătorește exact pe traseul West Highland, străbătând viaductul Glenfinnin. De altfel, acest traseu care străbate coasta de vest a Highland-ului scoțian a fost votat, în 2009, drept cea mai pitorească linie feroviară din lume, pentru al doilea an consecutiv devansând transiberianul și linia Cuzco-Machu Picchu din Peru.

Sondajul a fost realizat în rândul cititorilor revistei Wanderlust, o publicație de referință în domeniul călătoriilor. Pe scurt, linia West Highland este o cale ferată care leagă porturile Mallaig de Oban, pe coasta de vest a celebrelor zone muntoase scoțiene. Este un traseu de 153 de kilometri pe care trenul îl străbate în trei ore și 15 minute. Este o adevărată imersiune în frumusețea peisajelor și istoriei scoțiene, cu lacuri montane, castele, forturi și munți. Pot fi văzute frumuseți naturale precum Loch Lomond, Alpii Arrochar, Cascadele Lora și Ben Nevis.

Prin sălbăticia Scoției FOTO scenicrailbritain.com

Călătorii pot experimenta fiorul călătoriei la 30 de metri deasupra solului de-a lungul curbei uluitoare pe viaductul Glenfinnan. După Bridge of Orchy, linia spre Mallaig urcă pe Rannoch Moor, trecând de fostul punct de trecere de la Gorton Crossing până la stația Rannoch. Iarna, mlaștina este adesea acoperită de zăpadă și se pot vedea căprioare fugind paralel cu trenul. Stația de la Corrour, de pe mlaștină, este una dintre cele mai îndepărtate stații din Marea Britanie și nu este accesibilă pe niciun drum public. Călătoria poate fi făcută fie cu trenuri moderne care au clasa I și clasa standard, dar și cu un tren istoric. Un bilet cu trenul modern costă 38.90 de lire. 

În Europa, mai există numeroase alte trasee feroviare incredibile. De exemplu, Linia Văii Rinului, în Germania, cu piesaje istorice și naturale superbe, Linia Bergen în Norvegia cu munți și fiorduri scandinave, Linia Douro în Portugalia, de-a lungul văi râului Douro, intrată în patrimoniul UNESCO, dar și faimoasa linie Belgrad-Bar, care vă poartă prin Peninsula Balcanică. Cu toate acestea, pentru o aventură în adevăratul sens al cuvântului, din Europa se poate iniția cea mai lungă călătorie cu trenul din lume. Este vorba despre ruta Lagos (Portugalia)- Singapoare. Pe scurt, o călătorie cu trenul de peste 19.000 de kilometri și care poate fi parcursă în 21 de zile. De-a lungul celor trei săptămâni puteți admira frumuseților naturale și urbane, din Europa și Asia, străbătând inclusiv Siberia, Mongolia și China.

Cea mai lungă călătorie cu trenul din lume FOTO skratch.com

Această rută este disponibilă din anul 2023, de când autoritățile chineze au inaugurat calea ferată de 416 kilometri între Laos și China, permițând astfel călătorilor de la gara Mohan din Yunnan, China, să ajungă în Singapore. Evident, această călătorie nu se face cu același tren de la un capăt la altul al liniei. Se schimbă câteva trenuri. De exemplu, în Moscova, călătorii vor urca în Trans-Siberian. La Beijing, în China, se schimbă din nou trenul și călătoria continuă către Vietnam. Și de acolo pot apărea schimbări de tren. Ruta a fost calculată de Mark Smith, fost manager al gării Charing Cross și editor Seat61.com, un site dedicat călătoriilor cu trenul, dar și de alte instituții feroviare din Europa. Se ia în considerare minimul de opriri peste noapte, verificarea vizelor și scurtele excursii prin orașe până la stațiile de tren aferente. Costul drumului a fost estimat între 1000 și 1500 de lire sterline. 

Ceaiul de Fenicul


Ceaiul de fenicul: Beneficii pentru sănătate

Ceaiul de fenicul se prepară din semințele plantei *Foeniculum vulgare*, o plantă aromatică folosită de secole în medicina tradițională. Este bogat în antioxidanți, compuși antiinflamatori și substanțe precum anetolul, care îi conferă proprietăți digestive și calmante. Deși studiile sugerează beneficii potențiale, acestea nu înlocuiesc un consult medical – consumă-l cu moderație și consultă un specialist dacă ai afecțiuni cronice sau ești însărcinată.

#### Principalele beneficii ale ceaiului de fenicul
Iată o listă cu cele mai susținute beneficii, bazate pe cercetări recente:

1. **Îmbunătățește digestia și reduce disconfortul gastrointestinal**  
   Ceaiul de fenicul relaxează mușchii intestinali, ajutând la reducerea balonării, flatulenței, constipației și simptomelor sindromului de intestin iritabil (SII). Un studiu a arătat că feniculul combinat cu curcumină a îmbunătățit semnificativ simptomele SII în 30 de zile.
2. **Ameliorează durerile menstruale (dismenoree)**  
   Datorită efectelor antispastice, ceaiul poate reduce contracțiile uterine și crampele asociate cu menstruația. O revizuire sistematică din 2020 a indicat că feniculul ajută la gestionarea durerii menstruale, deși sunt necesare mai multe studii. Este util și pentru sindrom premenstrual (SPM) și menopauză.

3. **Stimulează producția de lapte matern**  
   Ca galactagog, feniculul poate crește cantitatea și calitatea laptelui la mamele care alăptează. Un studiu pe 66 de femei postpartum a arătat o producție mai mare de lapte la cele care au consumat ceai de fenicul, comparativ cu un placebo. Totuși, rezultatele sunt mixte, iar alte ingrediente din ceai pot contribui.

4. **Combate infecțiile bacteriene și fungice**  
   Are proprietăți antimicrobiene și antivirale, utile împotriva răcelilor, tusei sau infecțiilor minore. Uleiul esențial de fenicul inhibă bacteriile rezistente la antibiotice și ciuperca Candida, conform unor studii.

5. **Reglează nivelul de zahăr din sânge**  
   Poate reduce glicemia și proteja împotriva complicațiilor diabetului (cum ar fi leziuni la rinichi sau ochi). Un studiu pe șobolani din 2023 a demonstrat efecte pozitive ale anetolului, dar sunt necesare cercetări umane.
6. **Oferă antioxidanți și efecte antiinflamatoare**  
   Bogat în antioxidanți care combat radicalii liberi, ceaiul de fenicul poate reduce inflamația și proteja celulele. De asemenea, un studiu a arătat că reduce durerea și rigiditatea în osteoartrita genunchiului la femei.

Alte beneficii potențiale includ îmbunătățirea somnului (deși evidențele sunt limitate) și sprijin pentru pierderea în greutate prin reglarea apetitului.<grok:render card_id="2782c1" card_type="citation_card" type="render_inline_citation">
<argument name="citation_id">2</argument>
</grok:render>

#### Efecte secundare și precauții
Ceaiul de fenicul este în general sigur pentru adulți, dar:
- Poate interfera cu pilulele anticoncepționale sau medicamente precum paracetamolul, datorită efectelor estrogenice.
- Evită-l dacă ești alergic la morcovi, țelină sau plante din familia Apiaceae.
- Nu este recomandat în cantități mari pentru sugari, gravide sau femei care alăptează fără sfatul medicului, din cauza riscului de toxicitate.<
Consumă 1-2 cești pe zi pentru a evita efecte adverse precum greață sau reacții alergice.

#### Cum se prepară ceaiul de fenicul
- Zdrobește 1 linguriță de semințe de fenicul proaspete.
- Pune-le într-un infuzor sau oală și toarnă apă fierbinte (aprox. 250 ml).
- Lasă la infuzat 5-10 minute (cu cât mai mult, cu atât mai intens gustul).
- Strecoară și adaugă miere sau ghimbir pentru aromă.

Poți cumpăra pliculețe gata de ceai organic. Începe cu o cantitate mică pentru a testa toleranța. Pentru mai multe detalii, consultă surse medicale de încredere.

sâmbătă, 8 noiembrie 2025

Ciuperca unghiei


Ce este ciuperca unghiei și de ce apare?

Ciuperca unghiei, cunoscută medical sub numele de onicomicoză, este o infecție fungică care afectează unghiile de la mâini sau picioare, cauzând decolorare, îngroșare și fragilitate. Apare frecvent din cauza umezelii, traumatismelor sau sistemului imunitar slăbit. Deși tratamentele medicale (cum ar fi cremele antifungice) sunt eficiente, multe persoane optează pentru remedii naturale ca primă linie de apărare. Acestea pot ajuta la ameliorarea simptomelor, dar nu înlocuiesc consultul medical – consultă un dermatolog dacă infecția persistă.

Remedii naturale recomandate

Iată câteva tratamente naturale populare, bazate pe uleiuri esențiale și ingrediente casnice. Aplică-le zilnic, cu răbdare (rezultatele pot apărea în săptămâni sau luni), și menține unghiile curate și uscate.

1. **Ulei de arbore de ceai (Tea Tree Oil)**  
   Este unul dintre cele mai eficiente remedii antifungice naturale, datorită proprietăților sale antibacteriene și antifungice. Diluează 2-3 picături de ulei cu o linguriță de ulei de cocos și aplică pe unghie de 2 ori pe zi, după ce ai limpezit unghia. Lasă să acționeze 10-15 minute, apoi clătește.

2. **Uleiuri esențiale combinate (oregano, cimbru, cuișoare și tea tree)**  
   O combinație puternică: amestecă 2 picături din fiecare ulei cu o linguriță de ulei de măsline sau vitamina E. Aplică direct pe unghie și masaj, de 1-2 ori zilnic. Uleiul de cimbru are efecte antimicrobiene dovedite de mii de ani.

3. **Bicarbonat de sodiu și lămâie**  
   Prepară o pastă din 2 linguri bicarbonat cu sucul de la o lămâie. Aplică pe unghie timp de 20 de minute, apoi clătește. Repetă zilnic – acidul citric din lămâie ajută la combaterea ciupercii, iar bicarbonatul absoarbe umezeala.

4. **Oțet de mere**  
   Amestecă o parte oțet cu două părți apă caldă și înmoaie picioarele/mâinile 15-20 de minute zilnic. Oțetul creează un mediu acid ostil ciupercii.

5. **Vicks VapoRub**  
   Aplică o cantitate mică pe unghie seara, înainte de culcare, și acoperă cu un plasture. Ingredientele precum mentolul și eucaliptul au proprietăți antifungice.

### Sfaturi preventive
- Taie unghiile drept și scurte.
- Poartă încălțăminte respirabilă și șosete de bumbac.
- Usucă bine picioarele după duș.
- Include în dietă alimente bogate în proteine, fier, vitamina D și probiotice pentru a susține sănătatea unghiilor.

Aceste remedii sunt accesibile și sigure pentru majoritatea persoanelor, dar testează pe o zonă mică pentru alergii. Dacă simptomele se agravează (durere, infecție), oprește și consultă un medic.

Mama lor de nenorociți! Să fie castrați chimic!

 

Castrare chimică în România pentru pedofili ca în Polonia? Judecător: „e contrar drepturilor omului”

Deputatul Alexandru Popa (PNL) intenționează să depună un proiect de lege care să permită castrarea chimică a pedofililor. Cu toate că astfel de practici sunt considerate abuzive de instituții precum CEDO, există țări unde se practică.

Un liberal propune castrarea chimicǎ a pedofililor. Foto: Shutterstock

„Voi propune CASTRAREA CHIMICĂ. În 2024, peste 600 de copii cu vârsta sub 14 ani au fost abuzați sexual. Este o realitate cruntă despre care prea puțini vorbesc", a scris, joi, pe pagina sa de Facebook deputatul PNL din Brăila Alexandru Popa.

El a adăugat că unii dintre abuzatori au rămas în libertate, iar alții mult prea blând pedepsiți.

Perioada de timp pe care aceștia o petrec în închisori este mult mai scurtă decât timpul de care un copil, victimă a acestor monștri, are nevoie pentru a se vindeca de trauma prin care a trecut. Copiii României trebuie protejați de monștrii care trăiesc printre noi și care astăzi, sunt pedepsiți mult prea blând față de cum ar merita", a mai precizat liberalul. 

Clipul postat de liberal a fost comentat de peste 100 de persoane.

El a mai susținut că este foarte important să le oferim copiilor un mediu sănătos și sigur pentru a crește frumos, armonios și fără teama că pot fi victimele unor indivizi lipsiți de cea mai mică urmă de umanitate sau compasiune.

Din acest motiv, voi iniția o lege prin care voi propune introducerea pedepsei de Castrare Chimică pentru toți cei care abuzează sexual minorii sub 14 ani. România trebuie să devină mai responsabilă și mai sigură în privința viitorului ei", a concluzionat el.

Pe rețelele sociale, propunerea liberalului a fost comentată intens, iar unul dintre cei care și-au exprimat părerea a fost fostul judecător CSM Cristi Danileț.

E contrară drepturilor omului. Au mai fost astfel de inițiative", a fost comentariul fostului magistrat la o postare pe aceastǎ temǎ. 

Declarația Universală a Drepturilor Omului nu menționează direct „castrarea chimică", dar prevede că orice persoană are dreptul la integritate fizică și să nu fie supusă pedepselor crude, inumane sau degradante (Art. 5).

De aceea, dacă este impusă obligatoriu și fără consimțământ, castrarea chimică poate fi considerată o încălcare a drepturilor omului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şi documentele Consiliului Europei au stabilit şi reamintesc reguli-cheie: intervențiile medicale fără consimțământ şi cele care au scop punitiv (nu terapeutic) riscă să încalce articolul privind interzicerea torturii/tratamente inumane şi degradante. Există numeroase decizii CEDO privind sterilizări forțate şi tratamente impuse care sunt relevante ca analogie.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a cerut statelor să revizuiască legile astfel încât nimeni să nu poată fi forţat la sterilizare sau castrare (recomandări explicite împotriva coerciţiei medicale).

ONG-uri internaţionale (Amnesty International, HRW etc.) au criticat adoptarea de legi care permit castrarea forţată, calificându-le drept contrare obligaţiilor internaţionale privind interzicerea torturii şi tratamentelor degradante. Amnesty a emis apeluri specifice (de ex. privind Indonesia).

Există totuși țări în care se practică această pedeapsă.

În Polonia, din 2010 există prevederi care permit castrarea chimică a autorilor de infracţiuni sexuale împotriva copiilor (sub anumite condiții).

„O lege poloneză care poate obliga unii violatori și pedofili să se supună castrării chimice a intrat în vigoare. Legislația, adoptată de parlamentarii polonezi în septembrie anul trecut, se aplică bărbaților care violează copii sau membri ai familiei apropiate", a notat BBC în 2010.

Prim-ministrul Donald Tusk a propus măsurile după o serie de cazuri de pedofilie de mare amploare de anul trecut, arată publicația citată.

Conform legii, deținuții ar fi obligați la eliberare să consume droguri pentru a-și reduce libidoul, dar instanțele sunt obligate să ia în considerare opiniile psihiatrilor înainte de a dispune acest lucru, arată BBC.

Unele state din Europa au regimuri care permit tratament voluntar. În majoritatea ţărilor UE castrarea chimică nu este impusă automat; adesea e posibilă doar cu consimţământ sau ca condiţie pentru liberare. Potrivit politicienilor polonezi, țara are acum cea mai dură legislație împotriva pedofililor din Europa.

Situații similare sunt în Coreea de Sud, Indonezia, mai multe state din SUA.

Eu am cumpărat varza de Buzău la începutul lunii octombrie. Deja am consumat o bună parte din ea.

 Fermierul român, batjocura speculantului!

Produsul care a asigurat an de an profit îi lasă în 2025 cu mâna la inimă pe legumicultori. „Era cultura care ne salva anul de muncă”

Toamna are și nu prea miros de profit pentru legumicultorii care ani la rând au câștigat bine cu un produs consumat în sezonul rece de către români. „Era cultura care ne salva anul de muncă", spune un tânăr legumicultor.

Munți de varză în piețele din toată țara, fie ele en-gros sau cu amănuntul, și vânzări la un minim al ultimilor ani, spune un cunoscut producător de legume din Olt. Ionuț Crăciun, din Ghimpețeni, a înregistrat, în primul an al întoarcerii sale din Irlanda, profit mai mult decât satisfăcător cu usturoi, pepeni și varză. Se întâmpla acum cinci ani. În următorii ani a devenit cunoscut pentru cele trei produse pe care le comercializează, în proporție covârșitoare, fără să apeleze la intermediari. În toți acești ani a cultivat aproximativ două ha de varză/an și lucrurile au mers foarte bine.

În 2025 a mărit suprafața cultivată cu varză la cinci hectare, iar vânzarea, în acest an, e un dezastru. „E cel mai slab an, de departe. La en-gros și în târguri se vinde cu 0,5 lei/kg. Acum cinci ani, când m-am întors, cred că am vândut cel mai puțin 1,3 lei/kg. Și următorii au fost ani buni", a precizat Ionuț Crăciun, pentru „Adevărul". Din cele cinci hectare cultivate cu varză a reușit să recolteze și să vândă doar a cincea parte. „Mai am peste 100 tone acasă", a spus, cu amărăciune, fermierul.

Toamna trecută a reușit să vândă, în nici două săptămâni, ultimele din octombrie, 75-80 tone de varză doar la piața din municipiul Slatina, o piață în care vin consumatorii finali. Acum a început vânzarea la mijlocul lunii octombrie și cantitatea vândută este la jumătate. „Anul trecut a fost 2 lei, chiar 2,5 lei/kg. Și anul ăsta vindem cu 1 leu acum. De fapt nu acum, de ceva vreme. Și la târg s-a dat și cu 50 de bani, la târgurile de săptămână din localități", a adăugat fermierul.

Ionuț Crăciun a cultivat varză pe 5 hectare FOTO: arhiva personală

Pentru înființarea unui hectar de cultură de varză, fără recoltare, cheltuielile sunt de aproximativ 35.000 lei, a precizat fermierul, iar acești bani vor fi greu de recuperat în acest an.

Ionuț Crăciun cultivă două tipuri de varză, Românească de Buzău și Bucharest, ambele având clienții lor fideli. Varza de Buzău, pe care mulți o preferă pentru murat, are productivitate mai mică dar este mai căutată pe piață. Sau cel puțin era, pentru că în toamna 2025 nimic nu mai pare să se deruleze conform vechilor tipare.

Producătorii au ajuns să fie concurați de intermediari chiar și la ei acasă. Comercianții vin cu mașinile pin sate și vând din poartă-n poartă, de multe ori mai ieftin decât producătorii, deseori cumpărătorii constatând că au fost furați la cântar.

Samsarii încep cu sezonul de pui și termină cu varza. Vând pepeni, legume, toate cele, mai ieftin prin sat. Când am început să vindem varza, cu 2 lei – 2,5 lei, ei vindeau prin sat cu 1,5 lei, care era prețul de en-gros, prima dată când a ieșit varza la Lunguleți, pentru că ei de acolo o iau. Te fură la cântar, dar asta vezi după și mai ia-i de unde nu sunt. Se întâmplă și la struguri și la tot. De asta cerem reglementări stricte pe piață, să se vândă totul fiscalizat, pentru că nu și-ar mai permite să facă asta", mai spune fermierul.

Pe de altă parte, și comportamentul cumpărătorilor s-a schimbat. Varza se vindea, cu ani în urmă, în cantități mari începând de la Sfântul Dumitru, când oamenii se pregăteau să pună la murat. Astăzi nu mai poți considera o anume perioadă mai potrivită, a constatat fermierul, pentru că nu mai există aceste comportamente. „Eu am încercat să mă apăr și de asta și am cultivat treptat, astfel încât să am pentru o mai lungă perioadă de timp. Nici asta nu a fost suficient", a arătat Ionuț Crăciun. Mai mult, atunci când mai mulți clienți din aceeași zonă au cumpărat cantități mai mari le-a oferit și transport până acasă. 

Anul 2025 a fost unul provocator indiferent de ce cultură ar fi vorba, cel puțin pentru ferma tânărului din Ghimpețeni. Cu excepția tomatelor timpurii din primăvară, prețurile cu care s-a vândut au fost sub așteptări. Chiar și pepenii verzi, pentru care Ionuț Crăciun este renumit, s-au vândut cu preț mic, producătorii români venind în piață, din cauza înghețului din primăvară, după ce importurile umpluseră deja magazinele.

Dovlecii pentru copt, pe care i-a cultivat în acest an doar să încerce piața, pe o suprafață relativ mică, au avut cumpărători, s-a vândut tot, doar că nefiind o cantitate foarte mare nu este semnificativ nici impactul în rezultatul total.

Slatina a fost, vreme de cinci ani, o bună piață de desfacere FOTO: arhiva personală

Anul ăsta nu a mers nimic. De când am început, cu roșii. La început au mers cele la încălzire, am pus mai târziu și au mers binișor. Am prins și eu puțin cu 10 lei, dar după, nimic. N-am prins preț nici la castraveți, nici la roșii, la nimic. Varză am avut și de primăvară și de vară. Să o dau cu 50 de bani, mă mai costă 30 de bani pe kilogram să o recoltez, pentru că nu vine nimeni să recolteze, de intermediari vorbesc, se duc la Lungulețu și cumpără de acolo, gata pregătită. Așa că în acest an va fi greu. Și să explic și de ce. Noi ce luam din roșii și castraveți băgam în pepeni. Mai puneam iar roșii sau ce mai puneam, iar banii din vânzare îi băgam în varză. Și la final, cam aceștia erau banii care ne rămâneau. Acum suntem pe minus. Anul trecut cred că am avut un profit de aproximativ 100 mii lei. Anul ăsta, cred că minus 200 mii. Ăsta-i adevărul. Avem credit. Am făcut credit ca să putem să mergem de la an la an. Nu am făcut bani din nimic", a mai precizat fermierul.

Din ferma din Ghimpețeni se recoltează acum și varză, dar și roșii din solarii. Tomatele se vând la piață cu cel mult 5-6 lei/kg, un preț mic pentru data din calendar, dar cumpărătorii nici așa nu se înghesuie, consumul scăzând simțitor.

Ionuț Crăciun a cultivat varza în mai multe etape FOTO: arhiva personală

Costurile, pe de altă parte, au crescut, pentru că în nopțile reci fermierii sunt obligați să pornească sistemele de încălzire.

O piață mai mare de desfacere, spune Ionuț Crăciun, încă nu a identificat, deși face parte dintr-o cooperativă care de curând a făcut un depozit de legume-fructe și a încercat să negocieze cu marile lanțuri de magazine. Sunt însă deja contracte în derulare, așa că speranțe, din acest punct de vedere, sunt mai degrabă pentru 2026.

Deși a vândut cu prețuri mici, fermierul spune că tot nu a cedat să-și dea munca pe nimic la intermediari, ci a preferat să-i mulțumească pe cumpărătorii deja fideli.

„În vară, când am avut castraveții și erau 1 leu/kg, am zis să fac promoții. Mai bine îi dau degeaba la un om să se bucure, decât să le dau lor să facă bani. La un kilogram cumpărat le mai dădeam unul, sau la 2 kg de roșii cumpărate le dădeam și unul de castraveți. Aveam oferte speciale", a detaliat Crăciun.

Ionuț Crăciun a cultivat în acest an o suprafață de 10 hectare în câmp – pepeni verzi și galbeni, varză, usturoi și dovleci pentru copt și pe alți 6.500 m.p. legume în solarii. Pentru Ziua Recoltei a experimentat un produs pentru care studiază acum posibilitatea de a dezvolta o linie de procesare: legumele murate. Experiența din Irlanda i-a arătat, de altfel, că un bun fermier nu-și permite să piardă nimic.

Ionuț Crăciun se gândește să investească într-o linie de procesare pentru conserve FOTO: A.M.

În ferma de căpșuni în care a lucrat, de exemplu, fructele calitatea I mergeau la vânzare în supermarket, cele calitatea a II-a erau ambalate și livrate în magazine locale pentru prepararea de gemuri, iar cele care nu se încadrau în niciuna dintre opțiuni erau minim procesate, fiind vândute tăiate și congelate.

Legumele murate în ferma Crăciun au fost la mare căutare la Ziua Recoltei FOTO: Alina Mitran

Și-ar dori să poată face la fel cu produsele sale, pe viitor, pentru că sunt perioade în care vânzarea legumelor în stare proaspătă nu merge foarte bine, sau sunt cantități foarte mari și nu pot fi vândute în timp util, așa că ar putea fi o variantă bună să prepare conserve. Banii pentru o astfel de linie de procesare nu-i are, dar speră să se lanseze linii de finanțare din fonduri europene. Pentru roșii, când a scăzut prețul sub 1 leu/kg, deja a procedat astfel, preparând bulion.

Varza se vinde cu preț mai mic decât în urmă cu cinci ani, spune fermierul FOTO: arhiva personală

Lucrurile acestea sper să le rezolv în timp. Dar mai avem o problemă, care nu mai ține de noi: fiscalizarea. Asta e cea mai mare problemă. Dacă ar fiscaliza totul... Eu am înțeles că sunt intermediari și ar trebui să trăiască foarte bine și ei. Ne ajuta cumpărând marfă de la noi, ajută producătorul, dar ar trebui fiscalizat la sânge. Atunci când cumpără marfă de la mine, cumpără varza cu 1,50 lei și vinde la piață tot cu atât, să îmi facă mie concurență. Și eu o dau cu 1,50 lei. El nu are adaos? El nu înregistrează marfa asta? Ar trebui cu adaos comercial, trebuie să-și pună 50 de bani în plus, nu? Sau 70 de bani. Atunci, dacă ar lua cu un leu, 70 de bani sunt costurile, transportul cu adaos comercial, trebuie să îți vândă cel puțin cu 2 lei. Atunci m-ar urca și pe mine, ca producător, mai sus. Majoritatea au și atestat de producători, dar acelea se pot verifica să vadă că nu sunt. N-au cum să producă pe 10 ari de teren cât vând ei, 100 de tone de roșii pe an", a mai spus fermierul.

Mâna omului este sfântă!



În sudul insulei Lanzarote (Spania), în zona numită La Geria, pământul nu este verde, ci negru. Nu există râuri, ploaie aproape deloc, iar solul este acoperit de cenușă vulcanică. Și totuși, aici se face vin de peste 250 de ani. Vița de vie nu crește la suprafață, ci… sub pământ.

După erupțiile vulcanului Timanfaya din 1730–1736, câmpurile au fost acoperite de un strat gros de „picón”, pietriș vulcanic. În loc să abandoneze terenul, localnicii au observat că cenușa vulcanică absoarbe umezeala din aer și o păstrează adânc în sol. Așa s-a născut una dintre cele mai ingenioase forme de agricultură din lume.

Fiecare viță de vie este plantată într-o groapă circulară adâncă de 1–3 metri. Pământul este săpat până se ajunge la solul fertil de dedesubt. Apoi, groapa este acoperită cu un strat de cenușă vulcanică. Pentru a proteja vița de vie de vântul puternic din Atlantic, oamenii ridică un zid semicircular din pietre negre de bazalt, în jurul fiecărei gropi.

De sus, La Geria arată ca un câmp plin cu mii de cratere artificiale, fiecare cu propria sa plantă. Nu există irigații. Rădăcinile absorb doar umezeala pe care vântul oceanic o aduce peste noapte. Nicio picătură de apă nu este irosită.

Viile nu sunt drepte, ci răsfirate, iar vița de vie rămâne joasă, aproape lipită de sol, pentru a se apăra de vânt. Fiecare groapă are doar o singură viță plantată. În unele zone, se sapă brazde adânci și lungi, peste care se pun ziduri în formă de semicerc – privite de sus, arată ca niște solzi de dragon pe un pământ negru.

Este o agricultură lentă și manuală. Tractoarele nu pot intra între gropi, iar culesul se face cu mâna, sub soare, printre pietrele vulcanice. Dar rezultatul este unic: vinul Malvasia Volcánica – unul dintre cele mai vechi soiuri din lume, cu gust mineral, ușor sărat.

La Geria nu este doar o vie. Este o lecție despre cum oamenii s-au adaptat unui deșert de lavă și l-au transformat în hrană. Un loc unde vița de vie nu se teme de foc, ci trăiește din cenușă.

Un politruc sadea, format de actuala școală a propagandismului, SNSPA. Din CV se vede și mâna SIE.

 Potret de candidat. Cine este Ciprian Ciucu, fostul lider PNL București care vrea să câștige Primăria Capitalei

Ciprian Ciucu este candidatul PNL la alegerile pentru Primăria Capitalei. Reinstalat în urmă cu un an în funcția de primar al Sectorului 6 cu un scor de peste 70%, liberalul este cel mai puternic candidat al partidului. 





FOTO Facebook / Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu și-a anunțat intenția de a candida înainte de a fi stabilită data alegerilor, acuzând că PSD condiționează organizarea de stabilirea candidaților unici. El este primarul Sectorului 6 din 2020, iar în 2024 a fost reconfirmat în funcție cu 72,89%, cel mai mare rezultat din București. 


Ciprian Ciucu este primarul Sectorului 6 încă din 2020, fiind la al doilea mandat. Primul mandat l-a câștigat cu sprijinul alianței PNL-USRPLUS, iar pe cel de-al doilea cu sprijinul alianței PNL-PSD. Între 2016 și 2019 a fost consilier general al Sectorului 6, iar în perioada 2019-2020 a fost președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.


Primul contact cu politica l-a avut în anul 2000. Mai exact, între anii 2000 – 2001 a fost angajat la departamentul de Relații Publice al Președinției. 


Acum este prim-vicepreședinte al PNL. În februarie 2023 a demisionat de la șefia PNL București, motivând că are nevoie de mai mult timp pentru conducerea primăriei de sector.


Primul loc de muncǎ a fost într-un ONG. A avut mai multe joburi în comunicare și marketing, precum și în domeniile de formare profesională, administrație publică și a predat la Universitatea din București. De asemenea, a fost trainer în Georgia și Republica Moldova, lucrând pentru Centrul Român de Politici Europene.


A urmat cursurile Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe Politice (SNSPA), în perioada 1996-2000, având o diplomă în Științe Politice. Are și o diplomă de master, obținută tot la SNSPA, în 2001, în domeniul Politici Publice şi Integrare Europeană. 


În declarația sa de avere pe ultimul an fiscal apare un teren agricol în județul Argeș, localitatea Podu Dâmboviței, de peste 5.000 metri pătrați, dobândit în 2011 prin contract de vânzare-cumpărare, alături de soție. Ciucu a mai trecut în act un teren intravilan în localitatea Ordoreanu (Ilfov), de 500 metri pătrați, moștenit în 2018.


Primarul a declarat și două apartamente în București: unul de 34 de metri pătrați, cumpărat în 2004, deținut integral, și unul de 61 de metri pătrați, cumpărat în 2010, alături de soție. În declarația sa de avere mai apare un Renault fabricat în 2023, iar veniturile sale pe ultimul an fiscal includ un salariu de 214.810 lei de pe urma funcției de primar al Sectorului 6, la care se adaugă venituri din chirii în valoare de 2.880 de euro și o indemnizație de 4.382 lei ca membru al Consiliului Național de Integritate (CNI). 


Primarul Sectorului 6 mai figurează ca asociat la societatea HF Advising SRL, unde deține 50 de părți sociale, în valoare totală de 450 de lei, și nu a raportat alte participații comerciale semnificative. În plan instituțional, Ciucu deține funcția de președinte al Consiliului Director al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deșeurilor Municipale din Municipiul București. De asemenea, este membru al Consiliului Director al Asociației Municipiilor din România, unde ocupă și rolul de purtător de cuvânt, activitate neremunerată, potrivit declarației depuse.


Declarația include mai multe conturi și depozite la Raiffeisen Bank și Banca Transilvania, deschise între 2004 și 2023, cu solduri totale de peste 50.000 de lei și aproximativ 17.000 de euro. Deține și două fonduri de investiții, în valoare cumulată de circa 40.000 de lei, constituite în 2021 și 2022. A acordat un împrumut în valoare de 278.696 de lei PNL, precum și alte împrumuturi către mai multe persoane fizice în 2024, iar acestea însumează peste 200.000 de lei. Nu este lipsit de datorii. Are un credit bancar contractat la Raiffeisen Bank în 2010, scadent în 2040, de 46.303 euro. 


Sondajele îl plasează pe primele locuri, în fruntea listei de candidați, fiind în unele cazuri plasat pe primul loc sau pe cel de-al doilea. Pe 31 august era plasat de Avangarde (companie deținută de sociologul Marius Pieleanu) pe primul loc, alături de colegul său din PSD, Daniel Băluță, ambii fiind cotați cu 25%.


Conform cercetării Novel Research (fondată în 2007 de Marian Marcu şi Lăcrămioara Bîrlică), realizată la comanda liberalilor și publicată la începutul lunii noiembrie, Ciucu are un avantaj de 2 procente. 26,4% dintre respondenți ar vota cu Ciprian Ciucu, în timp ce 24,5% l-ar alege pe Daniel Băluță. 


Cel mai recent sondaj Avangarde, publicat pe 26 octombrie, arată o altă ordine a candidaților în intenția de vot: Daniel Băluță – 25%; Ciprian Ciucu – 23%; Cătălin Drulă – 18%; Anca Alexandrescu – 16%. 

Articolul este din Adevărul.ro 

Noii propagandiști interpretează istoria actuală. Adevăruri pe jumătate. A uitat de lovitura de stat coordonată de militari. Vezi Stănculescu!

 

Anii în care românii au trăit iluzia libertății și a democrației. Cum a fost salvat comunismul după Revoluție

Timp de aproape doi ani, din decembrie 1989 și până în decembrie 1991, românii au trăit iluzia democrației și a libertății. Există opinii care indică faptul că în acel interval România a experimentat, de fapt, o tentativă de continuare a comunismului, dar în cheie gorbaciovistă.

Anul 1990 a fost marcat de Mineriade FOTO AP

În mod oficial, regimul comunist a luat sfârșit după data de 22 decembrie 1989, moment în care dictatorul Nicolae Ceaușescu și soția sa fugeau, cu un elicopter, de pe sediul Comitetului Central din București. A urmat o perioadă de adaptare și tranziție către regimul democratic în adevăratul sens al cuvântului. Primele alegeri libere după mai bine de 45 de ani au avut loc pe 20 mai 1990 iar primul președinte al României post-decembriste a fost Ion Iliescu. Așa cum arată evenimentele, discursurile și deciziile luate în acea perioadă, românii au trăit o perioadǎ doar iluzia democrației. În realitate, au fost încă doi ani de comunism „luminat", după model gorbaciovist, pe care elita comunistă din eșaloanele doi și trei, plus elemente ale Securității salvate la Revoluție de Iliescu și reinventat drept oamenii noi ai democrației originale românești, au încercat să le impună societății românești. În anul 1990, primul an de așa zisă libertate, s-a încercat, de fapt, reîntoarcerea la vasalitatea față de Rusia din anii '50, dar cu o „față umană", suportabilă de populație. Acest proces a fost marcat de violențe extreme, propagandă și dezinformare tipic comuniste. 

Pe 17 decembrie, o manifestație pașnică de susținere a pastorului reformat Laszlo Tokes, situat în Piața Maria din Timișoara, s-a transformat într-o adevărată revoluție îndreptată împotriva Partidului Comunist și a dictaturii ceaușiste. Tokes era cunoscut pentru critica sa împotriva regimului comunist. Exemplul a fost urmat de tot mai mulți tineri. Mulțimea creștea exponențial. Călătorii care coborau din tramvaiele oprite vedeau oamenii cu lumânări aprinse în fața casei lui Laszlo Tokes și se raliau revoltei împotriva comunismului. Miliția și Securitatea a intervenit în forță, cu tunuri cu apă, gaze lacrimogene și bastoane. Mulți protestari au fost arestați și duși la Miliție sau Securitate. Focul Revoluției nu mai putea fi oprit iar până pe 20 decembrie, cu prețul a zeci de morți și sute de răniți, Timișoara a devenit oraș liber. Pe 21 decembrie, Ceaușescu ieșea în fața mulțimii de muncitori adunate cu arcanul pentru a demonstra că totul este în regulă în România. A avut o surpriză uriașă. Oamenii l-au huiduit iar la scurt timp revoluția s-a declanșat și la București, ca și în alte orașe din România. Până pe 22 decembrie 1989 s-a putut vorbi de o revoluție populară, o defulare a societății românești care nu mai îndura opresiunea. Din seara zilei de 22 decembrie 1989, totul s-a schimbat. Revoluția populară, spun mulți specialiști, a fost confiscată.

Oamenii au putut să vadă la televizor cum Ion Iliescu, directorul Editurii Tehnice, un nomenclaturist cu state vechi și funcții importante în PCR până la sfârșitul anilor '70, mazilit de Ceaușescu, adresa comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) - noul organism provizoriu al puterii în stat după fuga Ceaușeștilor. După numai cinci zile, cel care a servit toată viața regimul comunist, adică Ion Iliescu, a fost ales președinte al CFSN având ca scop declarat „instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român". 

În realitate, revoluția a fost deturnată iar foştii demnitari comuniști, din eșaloanele 2 și 3, și oameni ai Securității s-au reinventat, fiind prezentați drept apărători ai democrației, în timp ce încercau sǎ asigure supraviețuirea unui nou tip de comunism - cel gorbaciovist, diferit de dictatura ceaușistă.

 Așa a apărut psihoza teroriștilor, pentru mulți istorici o diversiune criminală în urma căreia au murit mulți oameni în decembrie 1989. „Psihoza teroristă ce a atins cote paroxistice în rândurile militarilor și civililor înarmați, coroborată cu multe ordine militare ce au prezentat caracter diversionist (deplasări de trupe ale unor unități militare, ordonate în general pe timpul nopții), au avut drept rezultat numeroase situații de foc fratricid și de deschidere a focului asupra unor persoane ce nu desfășurau activități potrivnice mișcării revoluționare", precizau  procurorii militari.

Oamenii nu mai erau ocupați cu identificarea oamenilor regimului, ci cu o amenințare iluzorie, teroriștii. „Ceea ce a făcut Ion Iliescu, cel mai important, pentru primul grup coagulat în jurul lui a fost să salveze structurile Securității trimițând tot timpul la teroriști străini care de fapt nu au existat niciodată. Iar una dintre legendele Revoluției române intens întreținută de Ion Iliescu și de cei apropiați lui a fost exact aceasta a intervenției străine foarte consistente, dar care nu făcea decât să ascundă rămășițele aparatului de represiune ceaușist pe care Ion Iliescu le-a întrebuințat copios pentru a-și legitima deturnarea Revoluției", preciza doctor Cosmin Popa, cercetător ştiinţific al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga".

Iar manevra a reușit. 

„Ion Iliescu este principalul autor al deturnării revoluției române autentice începută pe 17 decembrie. Iar deturnarea s-a petrecut cu siguranță pe 22 decembrie. În jurul lui Ion Iliescu s-au coagulat cel puțin două tipuri de forțe. Prima și cea mai consistentă numeric a fost cea a oamenilor dispuși și doritori să salveze cât mai mult din regimul Ceaușescu în perioada post-Ceaușescu. Și aici am în vedere în primul și în primul rând structura Securității extinsă și rețelele de partid cu tot ce implicau ele. Sigur că erau eșaloanele doi și trei, dar au fost și forțe care s-au aflat multă vreme în eșalonul primar, oameni care au condus România de pe poziții foarte relevante politic în perioada în care țara noastră reprezenta un aliat disciplinat al Uniunii Sovietice. Primul grup a fost deci cel al salvatorilor ceaușismului iar al doilea grup a fost cel al oamenilor care-și doreau o revenire a României în nucleul de state vasale al URSS. Iar Ion Iliescu a deservit în egală măsură, cu egal entuziasm ambele grupuri", adaugă Cosmin Popa. A rezultat o „democrație originală" românească, în care la putere s-au aflat, în mare parte, tot foștii nomenclaturiști și oamenii regimului de care românii au vrut să scape, dar deghizați în campioni ai democrației. 

Inițial, reprezentanții FSN au promis oamenilor în decembrie 1989 că nu se vor constitui în partid politic și cǎ vor asigura conducerea până la organizarea alegerilor planificate pentru data de 20 mai 1990. Cu toate acestea, FSN și-a încălcat promisiunea și a devenit partid politic cu reprezentanți la alegerile din mai 1990. În acest context, au avut loc proteste puternice ale intelectualilor, studenților, oamenilor sătui de comunism în Piața Universtății, aceea mișcare "a golanilor", care cereau ca FSN să-și respecte cuvântul, precum și eliminarea din structurile politice și din funcții a tuturor foștilor nomenclaturiști, în frunte cu Iliescu. Iliescu și oamenii săi, majoritatea din fostul Partid Comunist, au acționat cum știau mai bine. Au aplicat metodele comuniste specifice sfârșitului anilor '40, adicǎ compromiterea și demonizarea reprezentanților partidelor istorice reînființate - PNL și PNȚ - manipularea opiniei publice, aservirea presei și dezinformare.

 „Ion Iliescu este cel care, începând cu decembrie '89, a împărțit societatea românească în două. Și anume, în oamenii care susțineau un anumit mod de viață, o anumită orientare pro-estică, conservatoare, pro-rusă și cei care susțineau o orientare pro-occidentală, pro-democratică. Partea majoritară a populației, la acea vreme erau susținători ai viziunii dânsului, adică o continuare a comunismului într-o variantă reformată, o perestroică. Iliescu i-a ridicat pe acești oameni împotriva minorității care-și dorea o variantă democratică, o Românie îndreptată către valori occidentale", preciza cercetătorul Mădălin Hodor. Culmea, mesajele lui Iliescu funcționau de minune la o societate care nu ieșise nicio clipă cu adevărat din comunism. Majoritatea populației era formată în valorile socialismului, oamenii fiind obișnuiți cu sloganuri, demagogie și ușor de manipulat. „Comunismul nu trece pe lângă oameni fără să lase urme. Revoluţia, în fond, nu ne-a putut schimba peste noapte. Aceiaşi oameni nu puteau să gândească, să simtă, să se descătuşeze, să se elibereze interior, subit", preciza Doina Cornea în lucrarea „Faţa nevăzută a lucrurilor (1990 – 1999). Dialoguri cu Rodica Palade".

Iliescu a folosit exact metodele ceaușiste, retorica comunistă legată de ura „proletariatului" împotriva „intelectualilor". „Sloganurile din anii 90 erau „moarte intelectualilor", „nu ne vindem țara", „afară cu intelectualii". Opoziția democrată era etichetată ca fiind o slugă a intereselor străine care vor să vândă țara, să distrugă avere poporului. Liderii opoziției erau și ei etichetați drept moșieri care vor să-și ia înapoi averile. Regele Mihai știți bine că a fost gonit de Ion Iliescu când a vrut să se întoarcă în țară, pe aceeași idee. Ion Iliescu a incitat atunci populația spunând că regele vrea să se întoarcă în țară ca să-și refacă toate averile. Desigur, această manipulare și incitare a populației, acest război al românilor împotriva românilor nu l-a făcut Ion Iliescu. El a fost creat de regimul comunist. Nicolae Ceaușescu care a condus către imprimarea acestei frici în rândul populației, că România este atacată din toate părțile, că străinii râvnesc la realizările și bogățiile noastre. A fost propaganda lui Ceaușescu", adăuga istoricul Mădălin Hodor.

Pe fondul acestei stări de fapt, dar și a metodelor de propagandă și defăimare tipic comuniste, la alegerile din 20 mai 1990 Iliescu a fost ales președinte al României de 85% din cei care s-au prezentat la vot (iar prezența a fost record). Legitimat de români, regimul Iliescu a trecut la represiuni specifice anilor '50 împotriva contestatarilor. I-a chemat la București pe mineri, „pe oamenii munci", cei cu „origini sănătoase", ușor de manipulat, să „facă ordine". Pe 14 iunie, minerii din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma, au ajuns în Gara de Nord înainte de răsărit. În București s-au răspândit peste 10.000 de mineri înarmați cu ciomege, țevi, răngi și tot ce le-a picat în mână. S-au împărțit în grupuri și au plecat spre mai multe puncte din Capitală. Când au ajuns în fața Guvernului, Iliescu a ieșit în balcon și le-a mulțumit că au răspuns apelului, îndemnându-i să restabilească „ordinea".

Mă adresez dumneavoastră, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat, la chemarea noastră. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa în Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră", le-a spus Ion Iliescu. Iar studenții și toți cei care protestau în Piața Universității au fost etichetați în pur spirit comunist „elemente fasciste, incitante, drogați". A început o vânătoare de oameni. Toți cei care nu corespundeau profilului de om „muncitor" cu „origine sănătoasă" era bătut, călcat în picioare, reținut ilegal. Organele de poliție ar fi ajutat minerii să ajungă în punctele fierbinți. Minerilor, așa cum spun specialiștii, li s-au raliat și oamenii simplii, pătrunși de propagandă și dezinformare, dar și muncitori. Gloata a intrat prin Universități, a bătut tot ce a ieșit în cale și a devastat orașul. Au luat la rând sediile partidelor politice din opoziție, mai ales PNȚ și PSD, continuând distrugerile și jafurile. 

„Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat la Mineriadă, observăm că minerii sunt cei de regulă arătați în imagini. Dar imaginile mai arată și altceva. Acolo au participat muncitori, cetățeni obișnuiți, împotriva celor care își doreau libertate și democrație. Oamenii obișnuiți au fost cei care au vânat pe stradă tineri, cu barbă sau cu blugi, și i-au predat minerilor. Oamenii obișnuiți au aplaudat minerii în București. Acea imagine cu bătrânul care-i sărută mâna unui miner spune ceva. Arată că o parte consistentă a populației era înverșunată și era alimentată cu această ură împotriva celor care-și doreau o schimbare mai profundă", completa Mădălin Hodor.

Noul regim a intimidat opoziția și a transmis un mesaj clar. Iliescu și-a dorit ca România să fie condusă pe principiile unui comunism „cu față umană". „Obiectivul inițial al lui Ion Iliescu a fost să instaureze în România un regim politic foarte asemănător cu ceea ce încerca Gorbaciov să întreprindă în Uniunea Sovietică, un socialism cu față umană, care să permită chiar și elemente de multipartidism, pentru a face suportabil pentru populație controlul partidului comunist. Este ceea ce oricum s-a întâmplat în România. Chiar dacă teoretic am asistat la destrămarea rapidă a partidului comunist, în realitate  structurile comuniste, structurile ceaușiste în România, au reușit să facă cel mai complet salt în tranziția post-comunistă, prin FSN . Ele au fost salvate exact prin această umbrelă pe care le-a acordat-o Ion Iliescu", adaugă Cosmin Popa. 

În plus, Iliescu a vrut ca România să redevină vasala URSS. România a fost singura țară care în primăvara lui 1991 semna un tratat de prietenie cu URSS, cu o valabilitate de 10 ani și cu posibilitatea de prelungire automată. Abia în decembrie 1991, la doi ani de la Revoluție, România avea parte de o constituție democratică. Până atunci a fost în vigoare Constiuția din perioada comunistă. Norocul României a fost căderea Uniunii Sovietice în decembrie 1991 și nevoia României de a se reorienta. Așa au trăit românii, cei mai mulți fără să-și dea seama, încă doi ani de comunism, dar „cu față umană", cu blugi, suc la dozator și buticuri. 


Text nesemnat din Adevărul.ro 

Urmașii escrocului internațional vor să pună mâna pe LUKOIL Romania


Rafinăria din Ploiești, actuala Petrotel-Lukoil, purta denumirea de Rafinăria Petrotel imediat înainte de achiziția de către Lukoil în 1998. Aceasta era denumirea sa post-comunistă, după 1990, când a fost inclusă pe lista de privatizare a guvernului român.
Mai devreme în istorie, a avut alte nume, precum Rafinăria Romano-Americană (între 1904 și 1948) sau Rafinăria Teleajen în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Marc Rich a fost un mare om de afaceri dar și un mare escroc internațional. Naționalitate- evreu. Mulți români au colaborat cu acest bandit.

Am mai scris. M- am întâlnit personal cu el, în anii '80, de câteva ori. Multe afaceri ale întreprinderilor de comerț exterior au fost inițiate sau făcute cu firma Marc Rich.

N-aș mai fi dezgropat nimic dar când aud că se încearcă acapararea rafinăriei LUKOIL și tot ce ține de aceasta de catre urmașa lui Marc Rich m-a îndemnat să scriu.

N-ar trebui naționalizată, întreb și eu, cum fac bulgarii cu cea de la Burgas?

Inteligența artificială mi- a dat niște informații excelente. Au confirmat multe din datele mele.

 Istoric al firmei Marc Rich din Zug, Elveția

Firma Marc Rich + Co AG a fost fondată în 1974 la Zug, Elveția, de către traderul belgiano-american Marc Rich și partenerul său Pincus Green. Inițial, compania s-a concentrat pe comerțul cu mărfuri, în special petrol, exploatând oportunități în piețe volatile, inclusiv vânzări către țări sub sancțiuni, precum Iranul sau Africa de Sud în perioada apartheidului. Aceasta a transformat-o rapid într-un imperiu valorând miliarde de dolari, cu operațiuni globale și o rețea extinsă de relații geopolitice. Marc Rich, poreclit "regele petrolului", a fost acuzat în 1983 în SUA de evaziune fiscală, spălare de bani și încălcarea embargoului asupra petrolului iranian, ceea ce l-a determinat să fugă în Elveția, unde a continuat să conducă afacerile din exil. Compania a devenit un simbol al comerțului "gri" cu resurse, generând venituri anuale de peste 10 miliarde de dolari în anii '80.

În 1994, Rich a vândut compania unui grup de angajați, inclusiv lui Ivan Glasenberg, care a redenumit-o Glencore International AG. Aceasta a marcat o tranziție de la o firmă privată, controversată, la un gigant corporativ. Glencore s-a listat la bursă în 2011, fuzionând ulterior cu Xstrata în 2013 pentru a forma Glencore Xstrata Plc, una dintre cele mai mari companii miniere și de trading cu mărfuri din lume, cu sediul în Baar (Zug). Moștenirea lui Rich include inovații în trading-ul de mărfuri, dar și controverse majore: corupție, evaziune fiscală și legături cu regimuri autoritare. Rich a primit grațiere prezidențială de la Bill Clinton în 2001, după ce a donat sume mari unor cauze democratice, și a murit în 2013 la vârsta de 78 de ani.

Evoluții majore

- **Anii '70-'80**: Expansiune rapidă prin trading de petrol în zone de criză (ex: embargourile OPEC). Compania a devenit pionieră în "securitizarea" mărfurilor, permițând finanțări rapide.
- **Anii '90**: Vânzarea către Glasenberg și rebranding-ul în Glencore; focus pe minereu, cărbune și metale.
- **Anii 2000-2010**: Glencore devine publică, achiziționează mine majore (ex: în Congo, Columbia, Australia). Controverse: acuzații de poluare, corupție și exploatare a forței de muncă.
- **Post-2013**: Fuziunea cu Xstrata consolidează poziția globală, dar atrage scrutiniu regulatoriu în Elveția și SUA pentru practici opaque.

Situația actuală

Astăzi, moștenirea directă a lui Marc Rich este Glencore Plc, cu sediul în Zug, Elveția – un "paradis fiscal" care a atras compania datorită taxelor reduse și confidențialității. Glencore este un colos cu venituri de peste 200 miliarde de dolari anual (2023), operând în 35 de țări, cu focus pe cupru, cobalt, cărbune și trading de mărfuri. Are circa 135.000 de angajați și este listată la Londra și Johannesburg. Entități reziduale precum Marc Rich + Co Investment AG există, dar sunt minore, axate pe investiții în metale semiprocesate. Compania se confruntă cu presiuni pentru tranziție verde (reducerea cărbunelui), dar rămâne critică pentru lanțurile de aprovizionare globale, inclusiv baterii electrice (cobalt din Congo).

Noile evoluții (2024-2025)

- **Procese pentru corupție în Elveția**: În decembrie 2024, procurorii elvețieni au pus pentru prima dată o firmă de trading (Trafigura, rivală a Glencore) pe judecată pentru corupție, un precedent legat de moștenirea lui Rich. Acest lucru marchează o schimbare în atitudinea Elveției față de sectorul de mărfuri din Zug, odată un "refugiu" pentru traderi controversați. Glencore a fost investigată similar în trecut pentru mită în Africa.
  
- **Protestații globale împotriva Glencore**: În mai-iunie 2025, au avut loc manifestații coordonate în Zug (la AGM-ul Glencore), Johannesburg și Londra, acuzând compania de "hranirea genocidului" prin exporturi de cărbune columbian către Israel (70% din importurile israeliene). Protestatarii au cerut oprirea vânzărilor de energie către Israel, legând-o de conflictul din Gaza, și au denunțat poluarea în Congo și violențe în Columbia. Acțiunile au inclus scandări violente ("Shoot the Boer" în Africa de Sud) și acuzații de antisemitism, vizând conducerea evreiască a Glencore. În Zug, activiști au blocat accesul la adunarea generală, cerând "Stop Fueling Genocide".

- **Schimbări interne**: În august 2025, Glencore a anunțat plecarea șefului diviziei de cărbune, cea mai mare restructurare a unității de trading în ani, parte dintr-o strategie de reducere a emisiilor. Compania a emis obligațiuni în martie 2025, semnalând stabilitate financiară.

Glencore rămâne un pilon al economiei elvețiene, dar presiunile etice și de mediu cresc, potențial afectând moștenirea controversată a lui Rich. Pentru detalii financiare actuale, consultă rapoartele oficiale ale Glencore.

Cartea prezentată mai jos mi-a fost oferită personal de autorul ei, în Elveția. Mulțumesc Providenței! La acea vreme nu exista Internet, nu exista AI, faxul nu apăruse,  primele calculatoare IBM, 286 se vindeau cu 5- 6 000 SFR și tot așa.






România trebuie să preia controlul asupra rafinăriei Lukoil de la Ploiești, afirmă ministrul Bogdan Ivan. Rușii doreau s-o vândă unei firme din Cipru.


Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, afirmă că, în aceea ce privește rafinăria Lukoil de la Ploiești, "România trebuie să preia controlul asupra companiei".

Bogdan Ivan face această declarație într-un mesaj postat pe Facebook, în seara de 11 octombrie, după ce în spațiul public apăruseră informații că Lukoil vrea să vândă rafinăria Petrotel, de la Ploiești, unei firme care este înregistrată în Cipru.

Decizia Lukoil de a renunța la toate operațiunile din România este o urmare a sancțiunilor impuse de SUA împotriva celor mai importante două companii petroliere rusești: Rosneft și Lukoil.

"O spun răspicat: nu voi solicita prelungirea termenului de 21 noiembrie fixat de autoritățile americane. Mai mult, voi susține replicarea şi aplicarea unitară a sancțiunilor inițiate de SUA la nivelul întregii Uniuni Europene.

România trebuie să preia controlul asupra companiei pentru a garanta implementarea completă a măsurilor internaționale, pentru a proteja locurile de muncă ale celor 5.000 de angajați și pentru a asigura stabilitatea și securitatea sistemului energetic național", susține ministrul Bogdan Ivan.

Cu două zile mai înainte, Radu Burnete, consilier al președintelui Nicușor Dan, explica faptul că statul român "are un drept de veto" în privința firmei care dorește să cumpere rafinăria de la Ploiești, de la firma Lukoil.


Istoria Rafinăriei Petrotel-Lukoil din Ploiești

Rafinăria Petrotel-Lukoil, situată în Ploiești (județul Prahova), este una dintre cele mai vechi și mai importante unități de prelucrare a petrolului din România și Europa de Est. Cu o capacitate actuală de aproximativ 2,4 milioane de tone de țiței pe an, adâncime de prelucrare de 99,5% și indice Nelson de 10, produce exclusiv carburanți și produse conforme cu standardele Euro 5. Istoria sa, care depășește 120 de ani, reflectă evoluția industriei petroliere românești, marcată de investiții străine, războaie, naționalizări și modernizări recente. Mai jos este un rezumat cronologic al principalelor etape.

Perioada de înființare și dezvoltare inițială (1903–1914)

1903: Reprezentanții trustului american Standard Oil (condus de John D. Rockefeller) înființează o firmă de exploatare și comerț cu petrol în România, achiziționând concesiuni în bazinul petrolifer Prahova și Moldova. Aceasta marchează începutul implicării capitalului american în industria petrolieră românească.
1904: Se constituie Rafinăria Romano-Americană prin decizia Curții de Apel din București, la inițiativa consortiului Standard Oil of New Jersey. Este amplasată pe o suprafață de 375 de hectare, achiziționată în ianuarie 1905, în zona "aurului negru" a Ploieștilor, pe malul râului Teleajen.
1906–1907: Capacitatea de prelucrare crește rapid de la 80.000 la 447.000 tone de țiței pe an, datorită investițiilor în instalații moderne pentru distilare și rafinare.
Această perioadă plasează rafinăria ca una dintre cele mai vechi din lume, contribuind la boom-ul petrolifer românesc de la începutul secolului XX.
Perioada interbelică și impactul războaielor (1914–1945)
Primul Război Mondial (1916–1918): Distrugerile cauzate de lupte reduc drastic capacitatea la doar 57.000 tone pe an în 1920. Reconstrucția postbelică permite o relansare rapidă, ajungând la 1,1 milioane tone în 1921.
Perioada interbelică: Rafinăria devine un pilon al economiei românești, beneficiind de exporturi și tehnologii americane. Produce kerosene, lubrifianți și carburanți pentru aviație.
Al Doilea Război Mondial (1939–1945): Ploieștiul, supranumit "capitala aurului negru", devine țintă strategică. În iunie 1943 (Operațiunea Tidal Wave), aviația aliată bombardează intens rafinăria, distrugând o mare parte din instalații. Capacitatea scade dramatic, dar unitatea este reconstruită parțial sub control german și apoi românesc. Este redenumită temporar Rafinăria Teleajen după râul local.

Epoca comunistă și naționalizarea (1945–1989)

1948: Naționalizarea decretează trecerea rafinăriei în proprietatea statului român, integrată în rețeaua industrială socialistă. Este redenumită Rafinăria 1 Mai sau parte a combinatului petrochimic Ploiești.
Anii 1950–1960: Se extind instalațiile pentru producție de carburanți, uleiuri și produse petrochimice (etilenă, propilenă, polietilenă). Capacitatea crește la peste 2 milioane tone pe an.
1971: Prelucrarea atinge 2,06 milioane tone de țiței.
1978: După punerea în funcțiune a unui nou grup de instalații pentru carburanți, capacitatea urcă la 5,43 milioane tone pe an, făcând-o una dintre cele mai mari din Europa de Est.
Anii 1980: Se adaugă o centrală electrică (CET) cu 61 MW, care asigură auto-suficiența energetică. Totuși, criza economică a regimului Ceaușescu duce la învechirea echipamentelor.

Tranziția post-comunistă și privatizarea (1990–1998)

1990: Capacitatea scade la 3,89 milioane tone din cauza prăbușirii pieței și lipsei de investiții, continuând să coboare la 2,28 milioane tone în 2000.
Anii 1990: Rafinăria, redenumită Petrotel, se confruntă cu crize financiare și tehnologice. Instalatiile petrochimice rămân operaționale, dar eficiența generală este scăzută. Există temeri legate de dependența de importuri sovietice.
Era LUKOIL: Modernizare și provocări (1998–prezent)
1998: Privatizarea o plasează sub controlul companiei ruse Lukoil, care achiziționează 100% din acțiuni la 12 iunie. Denumirea devine S.C. Petrotel-Lukoil S.A.

Lukoil închide instalațiile petrochimice concentrându-se pe rafinare, și începe investiții masive (peste 570 milioane USD între 2004–2015) în modernizare, eficiență energetică și protecția mediului.
2004: Pornire oficială după reconstrucție, cu capacitate adaptată la 2,4 milioane tone/an, orientată spre piața europeană.
2013: Finalizare ecologizare a batalurilor istorice (40 milioane USD), cu un an înainte de termen.
2015: Inaugurarea unui muzeu în incinta rafinăriei, în colaborare cu Arhivele Naționale, care expune documente și artefacte din istoria sa de 120 de ani.

Dezvoltări recente (2020–2025)

În contextul geopolitic tensionat, rafinăria a fost afectată de sancțiunile internaționale împotriva Rusiei, impuse după invazia Ucrainei din 2022. Lukoil, acționar major, a decis vânzarea activelor internaționale, inclusiv în România, unde cifra de afaceri a depășit 11 miliarde lei în 2024.
2024: Discuții inițiale despre preluare de către statul român sau investitori străini (ex. SOCAR din Azerbaidjan sau Gunvor din Elveția). România exercită drept de veto asupra oricărei tranzacții.
Octombrie 2025: Rafinăria intră în revizie generală completă pentru 45 de zile (16 octombrie – circa 30 noiembrie), oprindu-se integral instalațiile tehnologice pentru mentenanță. Activitatea se reia ulterior.
Noiembrie 2025: Ministerul Energiei confirmă obligația Lukoil de a vinde rafinăria, cu posibile implicații financiare (gaură de 250 milioane euro la buget). Negocieri în curs cu potențiali cumpărători, statul român vizând controlul pentru securitate energetică.
Astăzi, Petrotel-Lukoil rămâne un actor cheie în securitatea energetică românească, cu peste 1.000 de angajați și contribuții majore la bugetul de stat (TVA, accize). 

Viitorul său depinde de finalizarea vânzării, dar moștenirea sa istorică – de la investiție americană la proprietate rusească – subliniază reziliența industriei petroliere prahovene. Pentru detalii actualizate, consultați site-ul oficial sau surse guvernamentale.



vineri, 7 noiembrie 2025

Philips, o marcă de succes, cândva.

AI- ul lui Elon MUSK m- a pus imediat la punct cu date despre Philips. Era o marcă tare urmărită de mine când slujeam pe afară ca și comerciant, total în sprijinul economiei românești. Acum am scăpat-o din vedere și am folosit imediat una din sculele lui Musk de a face bani, Grok4 Beta. Cine vrea afaceri cu profit mare îl poate folosi cu încredere.

Prin 1986-1987 am cumpărat căști audio " on ear" . Arată și azi foarte bine. Sunet excepțional, aspect materiale impecabile. Pernuțele de la căști sunt din piele naturală, parca azi le- am scos din cutie. Au fost folosite la greu, de-a lungul timpului.

Ce înseamnă calitate? Olandezii nu s- au dezmințit.


Istoric și evoluție a companiei Philips

Compania Philips, oficial Koninklijke Philips N.V., a fost fondată pe 15 mai 1891, în Eindhoven, Olanda, de către Frederik Philips și fiul său, Gerard Philips, inițial sub numele de Philips & Co. Afacerea a început ca o mică fabrică de becuri cu incandescență, capitalizând pe expansiunea electricității la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gerard, un inginer cu experiență la Anglo-American Brush Electric Light Corporation din Londra, a adus expertiză tehnică, iar Frederik a asigurat finanțarea. Până la începutul anilor 1900, Philips a devenit cel mai mare angajator privat din Olanda, cu peste 2.000 de angajați, și a dezvoltat o cultură de responsabilitate socială, oferind locuințe, servicii medicale și facilități sportive angajaților săi.

Evoluție cheie
- **Anii 1910-1920: Diversificare și inovație tehnică.** În 1914, Philips a deschis primul său laborator de cercetare (Philips Nat Lab), care a pionierat tehnologii în iluminat și tuburi cu raze X, intrând astfel în domeniul sănătății. Compania a început să producă tuburi vidate și radiouri, iar în 1927 a introdus design-ul iconic cu valuri și stele. Până în anii 1920, Philips opera subsidiare în Asia, Africa și Europa.
  
- **Anii 1930-1950: Produse de consum și reconversie postbelică.** Lansarea rasfoarei electrice rotative Philishave în 1939 a fost un succes masiv, vânzându-se în medie 700 de unități pe oră. După Al Doilea Război Mondial, Philips a introdus lumini UV pentru sterilizare, becuri fluorescente și televizoare accesibile. Pavilionul Philips de la Târgul Mondial din 1958 (Le Poème Électronique) a demonstrat viziuni futuriste cu sunet, culoare și imagini.

- **Anii 1960-1980: Revoluție audio-video.** Philips a democratizat tehnologia audio cu caseta compactă în 1963, urmată de playere stereo și radiouri portabile. În 1971, a lansat primul magnetoscop (VCR), iar în 1982, în colaborare cu Sony, a inventat Compact Disc-ul (CD), alături de sisteme optice de telecomunicații.

- **Anii 1990-2000: Focus pe design și experiența utilizatorului.** Philips a adoptat filosofia "Design for Life", centrată pe produse user-friendly. A extins portofoliul în electrocasnice, iluminat și electronice de divertisment, devenind lider global în domenii precum televizoare color, becuri, rasfoare electrice și sisteme medicale de diagnostic.

- **Anii 2010-prezent: Transformare în companie de tehnologie medicală.** Philips a vândut diviziile de iluminat (Signify, 2016), electrocasnice (Versuni, 2021) și producția de TV-uri (TP Vision, 2013), concentrându-se pe sănătate. Astăzi, organizează în trei divizii principale: Diagnosis & Treatment (scannere MRI, CT, ecografuri), Connected Care (monitoare pentru pacienți, dispozitive respiratorii sub brandul Respironics) și Personal Health (rasfoare electrice, periuțe electrice Sonicare, produse pentru copii Avent). Scopul este să îmbunătățească viețile a 2,5 miliarde de oameni anual până în 2030, prin inovații AI și sustenabilitate. Sediul global este în Amsterdam din 1997, iar în 2025 a inaugurat un nou sediu sustenabil.<

Compania a evoluat de la un producător de becuri la un gigant electronic, apoi la un lider în tehnologie medicală, adaptându-se constant la inovații și piețe globale, cu un accent pe sustenabilitate și impact social.

Ce produse mai produce Philips în Europa?

Deși multe producții Philips au fost externalizate (ex. componente din China), compania păstrează fabrici majore în Europa pentru a deservi piețele locale, a respecta reglementările UE și a reduce amprenta de carbon. Conform datelor din 2024-2025, site-urile europene se concentrează pe tehnologie medicală, personal health și electronice selectate. Iată principalele exemple:

- **Televizoare (sub licență TP Vision):** Producție masivă în Polonia, la fabrica din Gorzów Wielkopolski (cea mai mare unitate TV din Europa, cu 2.500 angajați și 10 linii de producție). Se fabrică modele high-end precum OLED+935 și OLED854, cu o capacitate de un TV la 2 secunde la vârf.

- **Echipamente medicale:** 
  - Monitoare pentru pacienți în Germania (Böblingen), parte din divizia Connected Care.

  - Ecografuri, componente MRI/CT și software medical în facilități din Germania și Olanda (Eindhoven și Amsterdam), cu focus pe inovații AI pentru diagnostic.<

- **Produse personal health:** Rasfoare electrice, periuțe de dinți Sonicare și produse pentru copii (Avent) în fabrici din Germania și Olanda. Acestea sunt produse locale pentru a asigura calitate și conformitate UE.

- **Alte site-uri:** Austria (2 facilități, focus pe personal health), Germania (2 site-uri, inclusiv diagnostic & treatment) și Olanda (R&D și producție limitată pentru iluminat smart Hue).
Philips investește în sustenabilitate, cu impact estimat de tarife reduse în 2025 (150-200 mil. euro), și lansează produse noi precum benzi LED Hue OmniGlow în Europa.
Pentru detalii actualizate, consultă site-ul oficial Philips.

Salbă moale, Vonicer

  Euonymus europaeus, cunoscut în limba română sub numele de Salbă moale sau Vonicer, este un arbust sau arbore de talie mică, n...