I shall not have wasted my time in writing this blog, and more importantly you will not have wasted your time in reading it. All Things Work Together for Good. Nu ceda, nu renunța. Con rumbo propio. Disfruta de la vida sin estrés. Le temps ne respecte, dit-on, que les œuvres auxquelles il collabore.
marți, 16 septembrie 2025
Sionismul
O carte de excepție!
Am cunoscut evreii la ei acasă în Israel. 1998. Am fost într-o delegație oficială, mediată de un reprezentant al Mossadului la București. Un popor foarte muncitor într-un ținut al lor de mii de ani cu multe probleme.
Vă recomand o carte apărută în SUA, 2025. Veți înțelege multe din viața evreilor.
duminică, 14 septembrie 2025
Micul Dejun
Ghiveci călugăresc, la ferma lui Max.
Nu am putut sa ies în preerie. Foamea ne dadea târcoale. Am strâns repede cele necesare, roșii, doi ardei grași, un dovlecel, două cepe potrivite, o mâna de jumări proaspete si multe mirodenii din grădină, salvie, rozmarin, fenicul, ienibahar dar si asiatice din borcanelele casei, inclusiv o bucata de ardei iute și o lingură de untură.
Se taie legumele in bucăți mari. Se călește ceapa, ardeiul și dovlecelul în untură. Apoi se adaugă un castron de roșii, " big Slices" - tăiate în patru și jumările . Am mai adăugat și un pic de ulei de măsline. Nu uitați de sare, după gust. La final se pun roșiile. Piperul, oreganul, rozmarinul, pătrunjelul, turmericul, ardeiul iute și celelalte condimente dau o savoare de neimaginat.
Lângă, am pus un ibric de ceai de sunătoare, mentă și isop, tot din cultura proprie,
Poftă bună!
I hope you have a great day!
Ura!
Când o cioară se simte bolnavă... merge la un mușuroi de furnici.
Călugărița
De două zile am avut un vizitator neașteptat, Călugărița. A stat nemișcată sub podina pătulului, situat deasupra casei bătrânești, alipită de casa nouă, are și ea aproape o sută de ani.
O frumusețe de insectă!
Mantis religiosa (numită popular călugărița) este o insectă din familia Mantidae. Se întâlnește în lunci, stepe, la liziera pădurilor, preferând povârnișurile uscate și însorite.
| Călugărița | |
|---|---|
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Arthropoda |
| Clasă: | Insecta |
| Ordin: | Mantodea |
| Familie: | Mantidae |
| Gen: | Mantis |
| Specie: | M. religiosa |
| Nume binomial | |
| Mantis religiosa (Linnaeus, 1758) | |
Descriere
modificareCapul este triunghiular, articulat mobil. Aparatul bucal de tip rozător. Antenele sunt lungi, filiforme. Picioarele sunt bine dezvoltate, cele anterioare fiind înzestrate cu spini. Aripile anterioare sunt înguste și tari, iar cele posterioare late, membranoase, în stare de repaus fiind strânse sub cele anterioare. Abdomenul e alungit, voluminos, format din 6 segmente la femele si 8 segmente la masculi. Corpul este verde, galben sau brun. Lungimea corpului aproximativ 11 cm.
Călugărița are un simț al văzului mult mai bine dezvoltat decât al altor insecte, aceasta putându-și răsuci capul cu 180 grade, în căutarea prăzii.
Călugărița este un nume comun pentru un grup de insecte carnivore, din ordinul Mantodea, familia Manteidae, care cuprinde aproximativ 3000 de specii.
Majoritatea speciilor sunt întâlnite în zonele tropicale și subtropicale, în regiunea noastră se cunosc 3 specii locale și alte 4 străine, cea mai răspândită fiind călugărița europeană sau Mantis religiosa.
În acest articol, realizat în cadrul rubricii „Știai că?”, vom explica mai multe despre modul de viață al călugăriței și despre avantajele sau dezavantajele aflării ei în grădină.
Denumirea insectei călugăriţa vine de la poziţia corpului în timpul pândei, atunci când ține membrele anterioare, lungi, strânse la piept şi capul puţin aplecat, asemănându-se cu o persoană care se roagă.
-
HomepageArticoleCălugărița - descriere, curiozități, beneficii în grădină
Articole
Călugărița – descriere, curiozități, beneficii în grădină
Irina Pompuș
5 ianuarie 2024
20088
Călugărița este un nume comun pentru un grup de insecte carnivore, din ordinul Mantodea, familia Manteidae, care cuprinde aproximativ 3000 de specii.
Majoritatea speciilor sunt întâlnite în zonele tropicale și subtropicale, în regiunea noastră se cunosc 3 specii locale și alte 4 străine, cea mai răspândită fiind călugărița europeană sau Mantis religiosa.
În acest articol, realizat în cadrul rubricii „Știai că?”, vom explica mai multe despre modul de viață al călugăriței și despre avantajele sau dezavantajele aflării ei în grădină.
Denumirea insectei călugăriţa vine de la poziţia corpului în timpul pândei, atunci când ține membrele anterioare, lungi, strânse la piept şi capul puţin aplecat, asemănându-se cu o persoană care se roagă.
Călugărițele sunt insecte destul de mari, cu dimensiuni cuprinse între 1 și 17 cm, de regulă masculii sunt mai mici decât femelele, uneori chiar în jumătate.
Coloritul corpului variază de la verde, maro sau gri pentru a se proteja de prădători, dar și pentru a rămâne neobservate în timpul vânatului. Culoarea se deosebește de la o specie la alta și este influențată mult de mediul de trai, unele chiar imitând frunzele și florile pe care stau.
Insecta călugărița – cât de utilă e în grădină
După cum am menționat, toate călugărițele sunt carnivore, mâncând în principal insecte și alte animale mici. Fapt apreciat de grădinari și agricultori, deoarece insectele pe care le mănâncă sunt adesea dăunători ai culturilor agricole.
Reacțiile rapide fac călugărițele prădători ideali pentru alte insecte, astfel pot proteja grădina de diverși dăunători.
Călugărițele tinere se hrănesc cu insecte cu corp moale, cum ar fi afidele, țânțarii și omizile. Indivizii mai în vârstă pot mânca gândaci, lăcuste, greieri și aproape orice tip de insecte dăunătoare din grădină.
Principalii dăunători pe care călugărițele îi pot controla sunt: cicadele, afidele, muștele, greierii, moliile, lăcustele, păianjenii, brotăceii și șoarecii.
Călugărițele însă nu fac discriminări, mâncând atât dăunători, cât și insecte benefice, astfel pot vâna și unele insecte polenizatoare.
Călugărița europeană – răspândirea insectei
După cum indică și numele insecta călugărița europeană este raspândită în Europa, Asia și nordul Africii. Specia a fost introdusă în America de Nord şi Australia cu scopul controlului dăunătorilor.
Din cauza schimbărilor climatice și încălzirii globale arealul de răspândire a călugăriței europene se extinde spre nord, fiind întâlnită recent, în premieră, în Estonia.
În regiunea noastră se întâlnește pretutindeni, preferând luncile, stepele, lizierele, povârnişurile uscate şi însorite.
Insecta călugărița europeană – descriere
Această insectă este una dintre cele mai mari, atât la noi, cât și în Europa. Dimensiunile corpului variind la masculi între 4-5,5 cm, iar la femele 5-7,5 cm. Masculul are corpul mai suplu cu antenele lungi și subțiri.
La călugărița europeană, la fel ca și la alte specii de călugărițe, culoarea corpului variază de la verde până la maro-cenușiu sau maro închis.
Diversitatea culorilor se datorează temperaturii mediului de trai. Dacă temperaturile sunt ridicate atunci predomină culoarea maro, dar dacă temperaturile sunt moderate, cu umiditate suficientă atunci predomină indivizii de culoare verde
Insecta călugărița are capul de formă triunghiulară, articulat mobil. Datorită acestui fapt are o acuitate vizuală mult mai mare decât la alte insecte, fiind capabile să răsucească capul la 180 de grade.
Văzul este asigurat de doi ochi mari, compuși și trei oceli. Sunetul, călugărițele îl percep cu singura ureche pe care o au și este reprezentată printr-o deschizătură în partea inferioară a abdomenului.
Alte organe de simț implicate în detectarea prăzii sunt antenele lungi, filiforme, cu rol olfactiv. Fiind prădători, au aparatul bucal de tip masticator.
Picioarele lungi din față sunt înzestrate cu spini, fiind utilizate pentru apucat, dar și la locomoție. Celelalte două perechi de picioare sunt bine dezvoltate, adaptate la mers și alergat.
Atât masculii, cât și femelele au două perechi de aripi bine dezvoltate, însă femelele, din cauza dimensiunilor impresionante, zboară mai neîndemânatic, pe când masculi zboară foarte agil.
Aripile anterioare sunt înguste, slab pergamentoase și pieloase, iar cele posterioare late, membranoase, în stare de repaus sunt strânse sub cele anterioare.
Abdomenul este alungit, ovoidal, voluminos, destul de lung, format din 6 segmente la femele și 8 segmente la masculi, se termină cu doi cerci scurți și articulați.
Durata de dezvoltare a unei călugărițe de la eclozare până la depunerea pontei este de 50-90 zile, din primăvară până în toamnă, în funcție de factorii de mediu. Specia iernează în stadiul de ou.
Ooteca călugărițelor.
Toamna, femela călugăriță imediat după fecundare depune 100-300 ouă într-un înveliș spumos, care se întărește întrând în contact cu aerul, formând o capsulă chitinoasă, numită ootecă.
Aceasta este atașată pe crengile copacilor, stâlpi, garduri sau pereți pentru iernat. Adulții mor toamna, iar primăvara, din ouă, eclozează o nouă generație de călugărițe.
Metamorfoza călugărițelor este incompletă, larvele eclozate se deosebesc de adulți atât prin dimensiuni, cât și prin unele particularități morfologice.
Eclozarea larvelor de călugăriță.
După patru năpârliri larva se transformă în insectă adultă.
Insecta călugărița – curiozități și particularități comportamentale
Atât adulții, cât și larvele sunt prădători specializați, care pot sta la pândă timp îndelungat. O particularitate caracteristică speciei este mimicria, imitarea culorii și formelor pentru a se contopi cu mediul înconjurător și a rămâne neobservate.
Pentru a vâna, călugărița se așează la pândă pe plantele cu flori în așteptarea insectelor ce vin să culeagă nectarul.
Atacându-le prin surprindere, le înşfacă cu cele două picioare anterioare puternice, dotate cu ţepi ascuţiţi. Prada este sfâşiată cu aparatul bucal de tip rozător.
Spre deosebire de masculi care consumă insecte de talie mică, femelele consumă indivizi de mărimi medii sau chiar mai mari decât propria lor mărime.
Printre călugărițele femele este pe larg răspândit canibalismul. Deseori, devorează masculul sau larvele de vârste diferite.
Pot mănânca masculii în timpul împerecherii sau imediat după, acest comportament fiind numit canibalism sexual.
Ele nu fac acest lucru din cruzime, ci pentru că masculii sunt bogați în nutrienți pe care femelele îi pot folosi pentru a produce repede ouă mari, îmbunătățind viabilitatea ouălor. Astfel își pot reface rezervele de energie și sunt scutite de ieșirea la vânătoare.
Biologii au descoperit că o femelă poate depune de două ori mai multe ouă dacă își mănâncă partenerul. În unele cazuri, masculii pot constitui majoritatea dietei femelelor în timpul sezonului de reproducere.
Un român adevărat! Octavian Buzatu
Uneori e bine să rememorăm:
Octavian Buzatu Negociator pentru Insula Şerpilor

Inginerul constănţean a făcut parte din echipa României de negociatori în procesul de la Haga, unde s-au tranşat zonele de delimitare din Marea Neagră
Pasiunea sa pentru electronică şi cariera militară a tatălui în marină l-au condus spre Facultatea de Navigaţie din cadrul Academiei Navale. A terminat ca şef de promoţie şi a ajuns în meserie pe vremea când în România apăreau primele calculatoare 286, cărora le descoperea utilitatea la redactarea hărţilor în format digital. Pe atunci cartografia marină încă era în stadiul de gravură, cu pantograf şi filme foto. Şi acum îşi aduce aminte că i s-a spus: „Niciodată nu vei putea face cu calculatorul ce facem noi cu mâna“. A avut îndrăzneala să nu creadă asta şi acum a ajuns unul dintre cei mai mari specialişti în cartografie marină pe suport electronic.
„Am ştiut că va fi bine“
După 15 ani petrecuţi la Direcţia Hidrografică a simţit nevoia unei noi provocări şi s-a retras din armată. Între timp însă, rezultatele obţinute în plan profesional şi studiile urmate la Academia Maritimă Internaţională de la Trieste l-au recomandat pentru echipa de negociatori români în diferendul legat de Insula Şerpilor şi zona de responsabilitate din Marea Neagră. „Am participat la două runde de negocieri, la Kiev şi Constanţa, la redactarea unor constatări din punct de vedere tehnic, pe care juriştii le-au îmbrăcat în pledoariile lor. Am fost mândru că am participat şi la bătălia finală, la Curtea Internaţională de la Haga. Rezultatele şi concluziile de natură hidrografică au fost evidenţiate de profesorul James Crawford, decanul Facultăţii de Drept de la Cambridge, consultantul României, iar când am auzit asta am ştiut că va fi bine“.
„La întoarcere, aş fi vrut să fim fotbalişti”
Şi, într-adevăr, aşa a fost. În faţa argumentelor logice, solide şi de bun simţ în acelaşi timp (cum le spune Octavian Buzatu), Curtea, formată din cei 17 judecători reprezentând toate sistemele de drept din lume, a dat un verdict favorabil României. „Fără să-mi dau seama, de emoţie, m-am şters cu mâna de sudoare, apoi în calitate de expert tehnic am mai calculat încă o dată ce însemna victoria asta: 79,3 % dintr-un total de 12.000 kmp aflaţi în dispută. Am privit totul ca
fiind o decizie logică, dar care a avut nevoie de 60 de ani pentru a trasa o linie imaginară pe o hartă. Apoi ne-am retras la hotel copleşiţi de o oboseală plăcută. La întoarcerea acasă mi-a părut rău că nu suntem fotbalişti, cu gândul că poate şi primirea ar fi fost alta… dar, în definitiv, ceea ce am făcut noi nu a fost decât o misiune îndeplinită“. În reţeta ei se regăseşte şi Octavian Buzatu, constănţeanul din echipa României care a învins Ucraina în „finala“ de la Haga.
La 37 de ani aveţi un CV impresionant, vă consideraţi un om realizat?
Am o nevastă frumoasă şi deşteaptă, un copil adorabil, am construit o casă, am săpat o fântână, am plantat pomi şi câteva răsaduri de flori… dar mai am mult de lucru. În altă ordine, atunci când copilul meu va face mai mult decât mine pot să spun că sunt un om realizat.
Am avut o echipă (tehnică şi juridică) mai inspirată sau doar argumente infailibile?
Plecând de la argumente inspirate am format o echipă infailibilă.
Salbă moale, Vonicer
Euonymus europaeus, cunoscut în limba română sub numele de Salbă moale sau Vonicer, este un arbust sau arbore de talie mică, n...
-
⚠️ Nu, domnule Bolojan, nu suntem proștii nimănui. Nici ai dumneavoastră. Am urmărit cu atenție conferința dumneavoastră de pres...
-
Un articol publicat recent de cotidianul francez Le Monde (pe 3 februarie 2026), semnat de jurnalista Marine Leduc. Titlul articolului, trad...
-
"Au spus că nu sunt demnă de încredere. Șaptesprezece ani mai târziu, am intrat la nunta fratelui meu purtând uniforma de gală. Iar în ...










