Cuișoarele, un articol interesant.

Deșteptați-vă! Pe când și în România?

Lidl, Kaufland și alte supermarketuri boicotate de clienți, din cauza prețurilor exagerate: „Să luăm o pauză de la cumpărături!”. Cu cât au scăzut vânzările

Încurajați de o campanie pe rețelele de socializare, croații au stat departe de magazine, iar volumul vânzărilor zilnice a scăzut cu 50 %. Boicotul a fost lansat prima dată în Croația, dar a fost preluat acum și în alte țări din Balcani. 

Supermarket, boicotat de clienți FOTO: Pixibay

Cumpărătorii din Balcani au boicotat supermarketurile, în urma unei mișcări de protest față de creșterea prețurilor la alimente și față de agravarea crizei costului vieții, potrivit france24.

Doar câțiva clienți se aflau la prânz într-un supermarket din centrul Zagrebului, care de obicei este plin de cumpărători la acea oră.

„Comercianții cu amănuntul nu vor fi afectați financiar, dar acesta este un mesaj simbolic important care arată că prețurile exorbitante trebuie să înceteze", a declarat Danko Horvat, un barman din Zagreb, care s-a alăturat boicotului.

„Boicotul a șocat comercianții cu amănuntul", a declarat Josip Kelemen de la grupul de protecție a consumatorilor „Halo, inspektore", care a solicitat protestul.

„Oamenii se simt înșelați. Chiar și cei înstăriți ne-au sprijinit, se simt la fel. A început boicotul general al tuturor formelor de achiziție de servicii și produse. Să luăm o pauză de la plată și cumpărături!", scrie „Halo, inspektore", pe FB.

Boicotul a fost sprijinit și de partidele de opoziție, de sindicate, de unele celebrități locale, precum și de doi miniștri.

Prim-ministrul Andrej Plenkovic a calificat boicotul drept un „mesaj important și articulat din partea oamenilor care monitorizează și compară prețurile" atât în Croația, cât și în țările vecine.

Parcarea unui centru comercial din Zagreb era goală, croații dând curs apelului de a boicota cumpărăturile pentru a protesta împotriva prețurilor ridicate

Premierul a continuat spunând că îngrijorările vor fi luate în considerare săptămâna viitoare, când guvernul va revizui lista produselor care sunt supuse controlului prețurilor.

Mișcarea de protest s-a extins și în alte țări din Balcanii de Vest - cum ar fi Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Serbia.

Prim-ministrul Muntenegrului, Milojko Spajić, s-a alăturat chiar acestui protest, declarând că „în calitate de cetățean, susțin o astfel de acțiune" într-un interviu televizat acordat săptămâna aceasta postului public de radiodifuziune al țării.

În Croația, înainte de boicotul de vineri, guvernul a adăugat încă 40 de produse la lista sa existentă de 30 de produse de bază cu prețuri plafonate, au raportat mass-media locale. Aceste produse includ anumite tipuri de brânzeturi, cafea și produse de uz casnic esențiale, cum ar fi săpunul.

„Scopul principal este de a proteja cele mai vulnerabile grupuri de cetățeni", a declarat ministrul croat al economiei, Ante Šušnjar, într-o declarație transmisă de postul public de televiziune HRT.

În Croația, tranzacțiile din lanțurile de supermarketuri au scăzut cu 44% vinerea trecută, vânzările totale scăzând cu 53%, potrivit unei declarații a autorităților fiscale croate.

Donald Trump lance sa guerre commerciale contre le Canada, le Mexique et la Chine

Donald Trump lance sa guerre commerciale contre le Canada, le Mexique et la Chine https://www.lefigaro.fr/international/le-canada-annonce-des-mardi-des-droits-de-douane-en-represailles-aux-etats-unis-20250202?utm_source=app&utm_medium=share&utm_campaign=android_Figaro

Bună dimineața, dragilor! Haideți la o cafea!

Din bucătăria bună!

Luați cu pâine!

https://vm.tiktok.com/ZNeoJPdGv/

Mii de dezertări în armata ucraineană

 Ce spun soldații din prima linie: 'Toată lumea a obosit. Mi-am dat seama că sunt un nimeni. Doar un număr'

Unii dintre soldații ucraineni care abandonează prima linie spun că, cu cât războiul va continua, „cu atât vor fi mai mulți oameni ca mine”. Problema dezertării a ajuns pe prima pagină a ziarelor în Ucraina.

Săptămâna trecută, guvernul a lansat o anchetă asupra Brigăzii 155 Mecanizate. Cincizeci și șase de soldați au dispărut în timpul antrenamentului în Franța. Dar în total mii de soldați au dezertat din armata ucraineană.

Cifra exactă a celor care au dezertat, secret militar

Când Rusia și-a lansat invazia Ucrainei în urmă cu trei ani, Viktor, unul dintre soldați, spune că era gata să moară pentru țara sa. S-a oferit voluntar să apere Kievul când au apărut tancurile inamice și s-a alăturat forțelor armate ale Ucrainei.

În primăvara anului 2023 a luptat în satul Tonenke, lângă orașul estic Avdiivka. „Când am ajuns am fost super-motivat. Mă gândeam că dacă va fi nevoie, îmi voi da și viața”, și-a amintit el, citat de The Guardian.

Treptat, însă, a devenit dezamăgit. Bătălia a fost crâncenă. „Rușii ne-au zdrobit”, a spus el. Comandanții ucraineni au dat ordine nerealiste. Apoi, în timp ce apăra o clădire în ruine, un panou i-a căzut pe umăr. După ce a primit injecții pentru a-i calma durerea, i s-a spus să se întoarcă în prima linie. „Mi-am dat seama că sunt un nimeni. Doar un număr”, a spus el.

Lunetist antrenat, Viktor este unul dintre miile de soldați ucraineni care și-au abandonat unitățile.

În luna mai a aceluiași an, Viktor și-a părăsit locul de luptă pentru a solicita un tratament medical suplimentar. Nu s-a mai întors. Viktor este doar unul dintre miile de soldați ucraineni care și-au abandonat unitățile. Cifra exactă este un secret militar, dar oficialii recunosc că numărul este mare.

Ei spun că este de înțeles, când trupele obosite au luptat luni de zile fără o pauză adecvată.

Problema dezertării a ajuns pe prima pagină a ziarelor în Ucraina. Săptămâna trecută, guvernul a lansat o anchetă asupra Brigăzii 155 Mecanizate. Cincizeci și șase de soldați au dispărut în timpul antrenamentului în Franța.

Se spune că alte sute de soldați ar fi declarați dispăruți. Comandantul unității, Dmytro Riumshyn, a fost arestat. El riscă 10 ani de închisoare pentru că nu și-a îndeplinit îndatoririle oficiale și pentru că nu a raportat absențele neautorizate.

După trei ani de război, Ucraina nu mai are soldați, în special de infanterie. Acest lucru a făcut ca armata Rusiei să avanseze mai ușor în est. Există și probleme structurale. Noi brigăzi au fost construite de la zero. Au avut rezultate slabe. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a ordonat recent o schimbare a politicii, cu recruți fără experiență integrați în batalioanele existente.

S-a schimbat starea de spirit legată de război

Unii soldați care au dezertat se ascund. Alții trăiesc și lucrează în văzul lumii. Viktor a spus că s-a întors la brigada sa în august 2023, dar i s-a spus că nu este căutat. Cândva un lunetist antrenat, acum conduce un garaj în vestul Ucrainei, unde repara gratuit vehicule militare.

A ucis ruși? „Mulți”, a răspuns el. „Toată lumea este obosită. Starea de spirit s-a schimbat. Oamenii obișnuiau să îmbrățișeze soldații pe străzi. Acum ei își fac griji că vor fi recrutați.”

Viktor a adăugat că există o lipsă gravă a personalului din prima linie. În februarie 2023, i s-a dat o pauză de 10 zile – doar pentru a fi rechemat la o zi după ce a ajuns acasă, deoarece localitatea Avdiivka a fost atacată. Doi oameni din compania lui au fost uciși, a spus el.

Ceilalți au fost răniți. „Un tip și-a pierdut un braț. Încă un picior. Unii aveau răni de gloanțe. Nimeni nu este complet OK. Chiar și așa, am reușit să îndeplinim unele sarcini”, a spus el.

Un alt dezertor, Oleksii*, a spus că a luat parte la ofensivele ucrainene în regiunile de sud Mykolaiv și Herson. El a descris o bătălie ca fiind haotică, cu gloanțe zburând, mortare care aterizează într-o poiană de pădure și sprijin insuficient de artilerie.

În timpul iernii anului 2022, a avut o ceartă cu un nou comandant, a aplicat fără succes pentru un transfer și a fost rănit. „Am ajuns cu nervii întinși la maxim. Așa că am decis să merg acolo unde nimeni nu mă poate găsi”, a spus el.

Parlamentul Ucrainei, Rada Supremă, a dezbătut cum să adune mai mulți recruți. Dezertorii riscă între 12 și 15 ani de închisoare. Vara trecută, deputații au desființat pedepsele penale pentru cei care se întorc de bunăvoie la vechile batalioane, cu beneficiile integrale restabilite.

A fost adoptat, de asemenea, un proiect de lege care permite membrilor serviciului să se transfere în diferite unități – eliminând conflictele persistente între rangurile inferioare și cele mai înalte.

Ziare.com

Între timp, se elaborează modificări pentru a recruta tinerii între 18 și 25 de ani, care în prezent sunt scutiți de mobilizare.

Niciodată

Doamne, când va scăpa România de această șleată de neaveniți, inculți din fruntea statului?

Domnia proștilor, gen putregaiurile lui Marcel Ciolacu Întâiul sau al Doilea.

Furtul din Olanda și disparițiile din România

Coiful de la Coţofeneşti

Scandalul este cu adevărat uriaș! A dispărut una dintre cele mai importante probe ale prezenței noastre pe aceste meleaguri. Coiful de la Coțofenești, datat cu 500 de ani înainte de Hristos. Mai vechi decît toate artefactele și bijuteriile multor state europene cu pretenții. Este vorba despre o capodoperă identitară pentru istoria poporului nostru. Gînditorul de la Hamangia, Coiful de la Coțofenești, chiar mai important decît Gînditorul și Cloșca cu puii de aur. E ca și cum alte țări ar fi rămas fără tezaur, Egiptul, fără pergamente sau fără sarcofagele din perioada Tutankamon, Franța – fără coroana lui Carol cel Mare sau sceptrul lui Napoleon.

Pentru noi, Coiful de la Coțofenești este și mai important și mai valoros. Unii încearcă să-l evalueze. Cît ar costa aurul la un bijutier sau piesa de tezaur la o licitație? Cine ar scoate la vînzare o asemenea piesă de tezaur care atestă prezența traco-geților în spațiul carpato-danubiano-pontic? În Evul Mediu, pentru asemenea obiecte s-au purtat războaie. Noi ne reducem pierderea la o rățoială televizată și la căutarea oarbă a unui vinovat? Cine să fie, cine să fie? Kelemen Hunor care l-a numit pe Ernest Oberlander-Târnoveanu la Muzeul Național de Istorie? Ludovic Orban sau Florin Vasilică Cîțu au lăsat piesele de tezaur să se plimbe prin toată lumea? România a dus coiful de la Coțofenești și brățările dacice și în China pentru ca noi să puteam vedea soldații de teracotă la noi acasă. În copie perfectă, dar nu în original. Am purtat exponatele din tezaur în original prin toate capitalele mari ale Europei, încercînd să ne lăudăm cu ce avem mai prețios și mai frumos. Și am scăpat, transportînd originalele în condiții cînd onorabile, cînd vai de capul lor.

În primăvara lui 2019, am avut norocul să particip la deschiderea „Expoziției cu borderii de tradiție bizantină din România" la Muzeul Luvru. A fost prima expoziție românească în marele muzeu al Europei, un mare vis neîmplinit al lui Nicolae Iorga. Piesele au fost transportate cu un avion militar și s-au bucurat de o protecție aș zice militarizată.

De ce nu s-a întîmplat același lucru cu expoziția din Olanda? Că nu era în cadrul unui Sezon România-Olanda? Că era vorba de alt guvern și de un alt ministru al Culturii? Vrînd-nevrînd trebuie să ne întrebăm cum a ajuns o capodoperă arheologică însoțită de piese importante din tezaurul României într-un muzeu dintr-un orășel olandez, fie el și specializat în arheologie? Nimeni nu-ți aduce Da Vinci la Tecuci sau un El Greco la Titu. Nici Împăratul Japoniei nu vine la o nuntă la Găești, oricît ar insista o curteană de la palat, o ministresă a Culturii sau un prim director-consilier de pripas. Numai la proști lucrurile își pierd proporțiile și măsura lor firească și se încurcă în înțelegeri mărunte.

Ca să nu-l tot gîdile la neuronul stîng, și așa cam obosit, Marcel Ciolacu I (înseamnă prima domnie!) a adoptat Ordonanțe de guvern prin care a modificat Legea Patrimoniului nr. 182/2000. Lăsînd astfel multe călătorii ale pieselor de tezaur și la semnătura ministrului Culturii. Pentru expoziția din Olanda era necesară și o hotărîre de guvern, dar aceasta n-a existat. Dar nu a protestat nimeni. Era ministrul liberalilor, frații lor de Coaliție. Adică la semnătura super-pavoazatei Raluca Turcan (PNL), iar acum a învățătoarei de la Brad, Natalia Intotero (din PSD), deși amîndouă au avut mai puține întîlniri și mai multe coliziuni cu cultura. Nici înaintea lor, în anii din urmă, Ministerul Culturii n-a fost condus de luminății ale spiritualității românești. Să revedem lista miniștrilor din ultimii ani. După „gînditorul" maghiar Kelemen Hunor a venit Puiu Hașotti (avocat liberal și descurcăreț din Constanța), Csila Hegedus (?), Ioan Vulpescu, Vlad Alexandrescu, Corina Șuteu (mămica Poneiului cu zvastică de la New York), urmată de prietenul de pescuit al lui Marcel Ciolacu, anodinul și anonimul Lucian Romașcanu de la Cancan. Cu Raluca Turcan și cu Natalia Intotero nivelul cultural al ministrului a coborît la cel al primului-ministru Marcel Ciolacu și a fost abandonat definitiv.

Ce să vrea Raluca Turcan de la Coiful de la Coțofenești și de la brățările dacice?? Înțelegeri culturale, talk-show-uri, călătorii, diurne, conferințe de presă, recepții, fotografii pe Facebook și iar de la capăt. Cum să se lupte ea și Intotero pentru recuperarea capodoperelor dispărute din România și apărute la vînzare în cataloagele caselor de licitație?

Mai ieri, academicianul Eugen Mihăescu scria în Cotidianul despre un El Greco din Tezaurul României, scos la licitație la New York:

„Coincidență: Pe 5 februarie 2025, casa de licitații Christie’s din New York pune în vânzare capodopera "Sfântul Sebastian", semnată de El Greco.

Atașez fișa lotului ca să vedeți că această lucrare face parte din Colecția Coroanei României din care au dispărut 42 de tablouri.

Soarta acestui tezaur nu a fost lămurită nici până astăzi".

Cum să încerce Natalia Intotero și cum să lupte pentru recuperarea acestui tablou cînd nu suntem siguri că ea a depășit faza „melc-melc/codobelc!"

Ce să facă Marcel Ciolacu pentru cultura română și pentru patrimoniu? Dacă scapă de lista tablourilor de la Muzeul Național de Artă preluate și pierdute de PSD se poate trece și el pe lista binefăcătorilor de partid. Nimeni nu știe cîte pagini mai are lista obiectelor de patrimoniu și de valoare înmormîntate de PSD de-a lungul anilor și dacă procesul s-a terminat!

Vă imaginați că Natalia Intotero ar putea încerca să recupereze cele două tablouri de El Greco arestate în Franța după succesiunea lui Michel de Bourbon-Parma? Este vorba de lucrările lui El Greco (1541-1614), cunoscute sub numele de „Isus pe Drumul Crucii" și „Sfânta Familie cu Maria Magdalena", precum și de „Portretul lui Gluck" de Jean Baptiste Greuze (1725-1805), lucrări achiziționate de Regele Carol I al României de la diplomatul german Felix Bamberg (1820-1893).

Cînd a aflat de situația acestor capodopere aparținînd Coroanei României, Raluca Turcan s-a făcut că nu înțelege și a încercat să împingă în anonimat demersurile statului român.

Starea culturii române și a patrimoniului nostru este dată de nivelul cultural și intelectual al lumii politice.

Iar pe la genunchiul broaștei nu se cîntă decît „melc-melc/codobelc"!

Mintea de zlătar repetent a istoricului Cioroianu

Din cana asta deseori am băut la conac "bebidas", vorba spaniolului

Îmi sorb cafeaua îndulcită cu lingurița de miere din stupii vecinului, nea Marian Iorgu:

Un text de la Cornel Ivanciuc tare mă amuză:

România deține peste 12.000 de peșteri dar nu știam că sunt și locuite. Altfel nu-mi explic de unde ies într-una cohortele astea de troglodiți care își dau cu părerea în probleme care depășesc cu mult capacitățile lor de înțelegere primară.

Proaspăt ițit din grotă istoricul Adrian Cioroianu consideră că valoarea pieselor de tezaur furate din Olanda este mult mai mare decât prețul propriu-zis al aurului conținut de acestea, ceea ce este un truism la mintea oricărui aurolac.

Spaima Cioroianului este ca hoții să nu treacă imediat la topirea obiectelor unicat. Una la mână: pentru un istoric adevărat nu sunt obiecte ci artefacte. Doi: orice piesă martelată este un unicat, pentru simplul fapt că fiecare bătaie de ciocan are o amprentă unică. 

Trei: dacă artefactele au fost furate de profesioniști, aceștia nu le-au subtilizat pentru a le topi ci spre a le vinde. Nu furi patru capodopere ale toreuticii universale la care te-ai dus țintit, ca ulterior să le topești. 

Patru: chestia cu topitul funcționează doar în mintea unui zlătar de serie care face ghiuluri mediocre. Cioroianu are full contacte cu purtătorii de ghiuluri. În 2007 s-a îmbrățișat cu infractorul Costică Argint, liderul romilor din Roma, în timpul vizitei în Italia ca ministru de Externe.

Dintre toți diasporenii nu l-a reperat decât pe fugarul Costică Argint, căruia i-a zis de la 100 m: “Să trăiască domnu’ Argint!”. Acum a trecut la categoria goldeanu, dar logica prin care filtrează realitatea a rămas tot la stadiul contactului cu Argint. 

Cioroianu face pereche cu Romașcanu, fost ministru al Culturii, care gândește tot ca un zlătar de serie în privința aurului dacic. Romașcanu este specialist în dopuri, singurul lui contact real cu cultura. A viței de vie, desigur.

https://www.blogary.org/actualitate/comentariu-politic/mintea-de-zlatar-repetent-a-istoricului-cioroianu/

La țară

Azi am să scriu câteva idei despre casele vechi țărănești.

Suntem proprietarii unei astfel de case de peste douăzeci de ani. Am cumpărat-o de la moștenitorii unei familii de gospodari din sat, țața Stanca și nea Ștefan, morți de câteva decenii. Terenul aferent este de aproape un pogon.

Am mai dat câteva detalii, în trecut, despre această proprietate, fost sediu al Comandametului german din zonă în cel de-al Doilea Război Mondial.

Am să folosesc AI mai jos. Constat că vă dă detalii mult mai interesante decât mine despre casele țărănești.

"Casele vechi țărănești din România sunt adevărate opere de artă tradițională, construite cu măiestrie și respect față de natură și comunitate. Acestea se remarcă printr-o serie de elemente specifice, care variază în funcție de zona etnografică, dar care au unele trăsături comune. Printre acestea se numără:

1. Materialele naturale

• Lemn: Folosit pentru structura casei, stâlpi, grinzi, șindrilă sau draniță pentru acoperiș.
• Pământ: Pereții erau deseori din chirpici sau lut bătut.
• Piatră: Utilizată pentru fundație, în special în zonele de munte.
• Paie sau stuf: Pentru acoperișuri, mai ales în zonele de șes sau deltă.

2. Arhitectura

• Prispă (pridvor): Verandă deschisă, uneori cu stâlpi sculptați, un element central pentru odihnă și socializare.
• Acoperiș înalt: Înclinat, pentru a permite scurgerea apei de ploaie sau zăpezii, cu streașini largi care protejau pereții.
• Ferestre mici: Pentru a menține căldura în interior pe timp de iarnă.
• Tinda: O încăpere de trecere, care separa camerele și ajuta la menținerea căldurii.

3. Decorațiuni tradiționale

• Sculpturi în lemn: Ornamente pe stâlpii pridvorului, uși, rame de ferestre, adesea cu motive geometrice sau inspirate din natură (pomul vieții, soarele, spirala).
• Picturi: Unele case aveau pereții exteriori decorați cu motive florale sau simboluri tradiționale.
• Țesături: Interiorul era decorat cu ștergare, covoare și perne brodate manual.

4. Organizarea spațiului

• Camera de zi: Folosită atât pentru locuit, cât și pentru activități de zi cu zi.
• Cămara: Destinată depozitării alimentelor.
• Cuptorul cu vatră: Element central, folosit pentru gătit și încălzirea locuinței.

5. Funcționalitatea practică

• Anexele gospodăriei: Grajduri, șoproane, cotețe pentru animale.
• Fântâna: Amplasată în curte sau în apropierea casei.
• Gardurile: Din nuiele împletite, lemn sau piatră.

Aceste case nu erau doar locuințe, ci și o expresie a meșteșugului și a culturii comunității rurale, fiecare detaliu având atât o funcționalitate, cât și o semnificație estetică și simbolică."

Cât de bine corespunde descrierea AI cu proprietatea noastră care se învecinează cu alte zece proprietăți! De-a lungul timpului am fost perfect asimilați de comunitatea rurală și cultul ortodox, cel principal în sat. Nu este zi ca cineva să nu ne dea binețe, să nu avem mici discuții, uneori să ne ofere din puținul lor. De exemplu azi un tânăr vecin pe numele lui, Cristian Nenciu, că- i bine să- l numim, ne-a oferit o plasă de spanac din sera lui.

Am o întrebare pentru mulți români, din țară sau din străinătate: de câte ori vi s-a oferit de vecinii voștri cate ceva cu dragă inimă? Pun întrebarea pentru că am trăit câțiva ani printre străini.  Am simțit  din plin efectul de înstrăinare al omului. O spun cu regret.  După lovitura de stat din '89 din România, din statul unde locuisem întrebat fiind de un oficial dacă  am ceva de reproșat comunității germanice care ne înconjurase pe atunci,  că despre ea este vorba,  i-am răspuns că nu ne-am obișnuit cu indiferența,  xenofobia, înstrăinarea etc. L-am surprins pe interlocutorul german.

În satele românești  încă găsiți parfumul relațiilor comunitare țărănești românești de altă dată. 

Seara bună!

Azi am robotit împreună  cu soția prin curtea noastră. 

După  masa de prânz ce a constat într-o  varză fiartă,  împanată cu niște cârnați  și  o friptură de porc, o cinzeacă de țuică  de fructe de la nea Marian Iorgu, un chili  murat, din gradina noastra, o cană  aburindă de ciocolotă. Ba era să  uit: am spart cu mâna o ceapă mare și a însoțit varza. Ne simțeam ca la bunici noștri. 

Astept cu nerăbdare să  gust din spanacul lui Cristy!

Acum noi suntem bunici.