E mult, e puțin dar uneori trebuie rememorat și comparat cu vremurile actuale.

Primesc mesaje ba din stânga,  ba din dreapta. Mulțumesc  tuturor. Din ghiveciul lor fac comparații  cu trecutul istoric și  nu-mi iese bobul zăbavă. 

	ISSN 1584-1995 Nr. 20
BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "LUCIAN BLAGA" - CLUJ-NAPOCA	| Număr curent | Arhiva | Opinii | Harta site | Pagina BCU |
RUBRICI BIBLIOTECA ÎN ACTUALITATE INFORMARE PROFESIONALĂ CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE CULTURA ÎN ALTE IPOSTAZE COLECTIV REDACŢIE EDITOR COORDONATOR: - Dr. Florina Ilis MEMBRII FONDATORI: - Adriana Szekely - Liana Brânzaş Grigore NUMĂRUL DIN MAI 2010: - Redactor şef: Gheorghe-Sorin Ciuhuţă - Redactor şef adj.: Cristian Şerban - Secretar: Aurora-Mihaela Ciociu WEBMASTER - Liana Brânzaş Grigore BIBLIOREV PRIN E-MAIL Dacă doriţi să fiţi anunţaţi prin e-mail la apariţia noilor numere ale revistei, aveţi posibilitatea de a vă înscrie aici. CĂUTARE ÎN ARHIVĂ � powered by FreeFind CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE "PĂŞIND ÎN MASE" MIŞCAREA LEGIONARĂ ŞI FĂURIREA UNUI NOU MIT Articol de Alexandra Tieanu ( Doctorand, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca Simţeam că pătrund în acele adâncuri sufleteşti nedefinite, acolo unde politicienii, cu programele lor de împrumut, nu putuseră să pogoare. Aici, în aceste adâncuri, am înfipt rădăcinile mişcării legionare. 1 Acestea sunt cuvintele lui Corneliu Zelea Codreanu în 1929 cu ocazia marşurilor făcute prin ţară. Deşi unele acţiuni sunt organizate încă din anul 1922 (incidentele de la Facultatea de Medicină din Cluj), mişcarea de dreapta se afirmă după înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail, la 24 iunie 1927. De la un partid de cadre, aşa cum este între 1927 şi 1929, Legiunea doreşte să devină un partid de mase, obiectiv ce se poate realiza doar prin propagandă în oraşe şi mai ales la sate. Acest eseu urmăreşte evoluţia propagandei legionare şi creşterea în popularitate a mişcării în timpul marşurilor efectuate de Codreanu şi adepţii săi prin câteva regiuni ale ţării în anii 1929-1930. Această transformare în metodele de propagandă contribuie la făurirea mitului trimişilor Arhanghelului Mihail în această scurtă perioadă, lucru evidenţiat prin implicarea unor elemente de vestimentaţie, a unor simboluri, discursuri, modele şi mai ales a unei scenografii bine elaborate. Începând cu 1924 (asasinarea prefectului Poliţiei Iaşi, C. G. Manciu, de către Codreanu) s-a făurit un nou mit în mitologia românească, cel al lui Corneliu Zelea Codreanu şi a mişcării legionare, prezentat ca o soluţie la decăderea tot mai vizibilă a regimului democratic parlamentar din România. Pentru înţelegera acestui fenomen, este necesară prezentarea conceptului de mit. Lucian Boia2 defineşte mitul drept o "construcţie imaginară (adică dispusă potrivit logicii imaginarului), destinată să pună în evidenţă esenţa fenomenelor cosmice şi sociale, în strâns raport cu valorile fundamentale ale comunităţii şi în scopul de a asigura coeziunea acesteia". Un mit presupune o anumită structură, cu elemente adevărate şi/sau fictive, mitificarea unui personaj însemnând o aşezare a faptelor sale reale în tipare ale imaginarului (istoric şi politic). Totodată, presupune degajarea unui adevăr esenţial şi are un sens profund simbolic. Prezintă în acelaşi timp un sistem de interpretare şi un cod etic sau un model de comportament, astfel încât adevărul său e înţeles ca principiu călăuzitor în viaţa comunităţii care şi-l însuşeşte. Urmărind aceste linii de caracterizare, se poate spune că imaginea construită lui Codreanu şi întregii sale mişcări a reprezentat un mit în perioada interbelică (şi poate încă mai este şi azi). Motivele pentru care mişcarea legionară a fost privită ca un model, un mod de viaţă, au rezultat din realităţile interne ale României: frustrările şi dezechilibrele cauzate de progresul ţării, respectul tot mai scăzut inspirat de clasa politică tradiţională, aspiraţia spre o lume nouă şi apariţia modelului totalitar în Europa ( mai ales după 1926). Explicaţiile transformării lui Corneliu Zelea Codreanu într-un mit rezidă în mentalitatea noii generaţii, un tineret şi o intelectualitate care încerca să supravieţuiască în mizerie, dar care trăia cu zvonurile despre popularitatea lui Hitler în Germania sau a lui Mussolini în Italia. Astfel, psihologia colectivă avea nevoie de "salvatori", de personalităţi providenţiale, într-un cuvânt, avea nevoie de un lider propriu (un Fuhrer sau un Duca autohton). Dar pentru că nu exista un mare conducător în România, tineretul vede în Codreanu un om de acţiune, iar mitul său este dezvoltat de acea psihologie colectivă ce ajunge până la o psihoză care îi dă atribute absolute. 3 însă odată cu impunerea Legiunii ca mişcare de masă, fapt care este într-o anumită măsură consecinţa marşurilor din anii 1929-1930, se face trecerea de la dominaţia politicului (zona puterii) spre afirmarea spiritualităţii româneşti (zona revoltei) 4, evoluţie importantă a imaginarului politic ce permite tendinţele de dreapta şi imprimarea imaginii unui nou lider în mentalul colectiv. În general, istoriografia românească a considerat mişcarea legionară ca fiind o mişcare de dreapta, antisemită, xenofobă, de tipul fascist chiar. Istoriografia comunistă asupra acestui subiect este variată şi depinde de epocă. Lucreţiu Pătrăşcanu5 (contemporan al evenimentelor) consideră Legiunea o mişcare fascistă, cu obiectivul politic de a crea statul totalitar prin distrugerea regimului parlamentar şi desfiinţarea tuturor drepturilor şi libertăţilor publice, care a împrumutat elemente din fascismul italian şi nazismul german, adaptându-le la realităţile autohtone. Propaganda e împletită cu exploatarea misticismului religios al ţăranilor (fondul pe care se poate construi un mit) şi se suprapune unei ideologii care accentua violenţa. Alţi istorici ai regimului comunist6 îi consideră pe legionari elemente reacţionare, antimuncitoreşti şi antinaţionaliste, iar Codreanu e prezentat drept un lider terorist, incult, dezumanizat chiar, un criminal transformat în erou de autorităţi, care doreşte să fie ascultat fără împotrivire şi să-i fie aplicate concepţiile. Sunt subliniate legăturile timpurii cu Hitler şi Mussolini (chiar dacă ele au fost mai târzii) şi raportul de "slugărnicie" a mişcării faţă de Germania şi Italia. Important e faptul că se insistă pe respingerea totală a ideilor legionare de către poporul român, sugerându-se că inexistenţa aderenţei este de fapt inexistenţa mitului. Există şi părerea7 că ascensiunea Legiunii la sfârşitul anilor 1920 se datorează activităţii serviciilor germane şi poziţiei tolerante a regelui şi cercurilor sale, mitul organizaţiei legionare fiind de fapt o construcţie externă. Totuşi, se întâlnesc şi diferite păreri printre istoricii români necomunişti, existând, deci, numeroase perspective asupra propagandei legionare. Zigu Ornea8 consideră legionarismul revoluţionar, prin obiectivul făuririi unei lumi noi, printr-un om nou, prin concentrarea pe fenomenul vizionarismului. Irina Livezeanu9 caracterizează mişcarea prin elementele care îi pot conferi aderenţa maselor, ca de exemplu credinţa în dumnezeu sau iubirea reciprocă a membrilor. De asemenea, sunt şi păreri ce prezintă caracterul Legiunii Arhanghelul Mihail drept totalitar10, derivat din atitudinea sa politică (ostilă democraţiei, partidelor politice, Parlamentului etc), din modul de organizare şi conducere, trăsături ce atestă un mit de extremă dreapta, înclinat spre violenţă şi teroare. Opinii variate sunt însă oferite de istoriografia occidentală care există pe această temă. Armin Heinen11 include mişcarea legionară în cadrul celor de tip fascist, viaţa românească fiind influenţată de ascensiunea fascismului italian şi a naţional-socialismului german, Codreanu dorind chiar să creeze un stat fascist după modelul Italiei, astfel încât el s-a inspirat în construirea imaginii sale din modelul oferit de Mussolini. Tot o mişcare fascistă este considerată şi de Francisco Veiga12, pentru care Legiunea este o mişcare de masă, dar legionarismul este un fenomen politic pe deplin românesc, o acţiune ultranaţionalistă ce s-a născut de jos în sus. O perspectivă unilaterală, care trebuie privită cu relativism, este cea a lui Nicholas de Nagy-Talavera13, care pune accent pe naţionalismul mistico-religios care făcea mişcarea mai uşor de înţeles de către populaţie şi deosebeşte clar legionarismul de fascismul italian şi nazismul german prin scop (renaşterea religioasă, salvarea poporului român din decăderea politică a ţării etc). Istoriografia românească şi străină asupra mişcării legionare se centrează în jurul încadrării ei în fascism. Totuşi, pentru a se înţelege respectivele demersuri, trebuie enumerate elementele care atestă apartenenţa legionarismului la conceptul fascismului. 14 Legiunea Arhanghelul Mihail se orientează în declaraţiile sale politice împotriva individualismului, a socialismului şi comunismului, chiar şi împotriva democraţiei (văzută ca un sistem politic erodat din cauza corupţiei politicienilor), cărora le opune naţiunea definită ca o realitate organică de un fel aparte, a cărei dimensiune a fost provocată de untrecut mistificator. Aspirau nu la o dezvoltare economică şi socială (de altfel, legoinarii manifestau o ostilitate faţă de cosmopolitanism,, raţionalism, industrializare şi modernizare), ci la o înnoire culturală prin revenirea la valorile simple şi drepte, cele ale ţăranului. Aspirau, deci, la o lume nouă în care individul să participe la puterea şi poziţia dominantă a propriei naţiuni, la o nouă cultură, ordine şi ierarhie politică. Exista o secţie politică, dar şi secţii pentru exercitarea violenţei şi terorii. Structura organizaţiei cuprindea conducători şi subalterni. Când apare, partidul este instrumentul de luptă, asemănându-se cu un ordin religios, având, prin urmare, rolul de elită politico-spirituală, confirmat prin ceremonii şi jurăminte. Se adresează tuturor grupurilor populare, fără deosebire socială, pentru că se dorea o mobilizare a maselor. Coeziunea se asigură prin personalitatea conducătorului, despre care se spunea că are însuşiri supraomeneşti şi pentru care exista o veneraţie aproap religioasă. Întrunirile mişcării erau caracterizate prin ceremonii rituale, un amestec de ceremonie religioasa şi militară. Dar conţinuturile politice ale discursurilor sunt incomplete, vorbindu-se despre onoare, unitate, dreptate, puritate, naţiune, despre noua "tinereţe" ce trebuia să cuprindă poporul. Mişcarea avea o predispoziţie pentru violenţă împotriva tuturor persoanelor şi grupurilor situate în afara comunităţii naţionale, în special împotriva evreilor. Caracteristic tuturor mişcărilor fasciste era crearea "omului nou", codreanu afirmând că: Noul stat presupune, în special şi neapărat, un nou tip de om. Nu se poaate concepe un stat nou, unde oamenii mai păstrează încă vechile greşeli. 15 Acest om nou îşi reprima orice interese personale, fiind total în slujba naţiunii, era corect, muncitor, drept, avea o fire de luptător, şi executa ordinele conducătorului, păstrând disciplina. Până în 1930, mişcarea legionară avea anumite trăsături care îi atrăgeau popularitatea în rândul unor oameni de condiţie materială şi intelectuală diferită. În primul rând, un impact considerabil asupra ţăranilor îl are cultul muncii, adică ideea muncii românilor pentru ridicarea, renaşterea ţării lor. În al doilea rând, exemplul personal era un element principal în făurirea Omului Nou: un om educat, credincios, cinstit, patriot, cu respect pentru comunitatea familială şi pentru morală. În al treilea rând, ierarhia precisă şi unitară excludea o posibilă luptă pentru posturi, populaţia fiind atrasă de o alternativă la partidele politice tradiţionale măcinate de sciziuni interne şi lupte pentru conducere. În al patrulea rând, exista un respect profund pentru Biserica Ortodoxă Română, ortodoxismul fiind o formă de luptă faţă de ateismul promovat de bolşevism, într-un moment când biserica începuse să piardă încrederea populaţiei. Se face astfel o propagandă pentru credinţă, pentru renaşterea religioasă a populaţiei, în condiţiile în care masele populare erau profund religioase, iar ortodoxismul era un mod de viaţă. 16 Această trăsătură mistico-religioasă (ce foloseşte des simbolul crucii sau imaginea Arhanghelului Mihail) a legionarismului va contribui foarte mult la efectul acţiunilor şi propagandei mişcării la sate, fiind şi elementul care-i va separa întotdeauna pe legionari de naziştii germani sau fasciştii italieni. În al cincilea rând, atrăgea într-o anumită măsură şi cultul jertfei, sacrificiul pentru un ideal, dispreţul în faţa morţii în numele unui principiu (un sentiment de sorginte romantică, amintind de vremurile paşoptiste, dar care la românii dominaţi de politic ai perioadei interbelice nu mai exista). Până în 1927, influenţa mişcării naţionaliste şi antisemite asupra vieţii politice este redus (dacă nu se iau în considerare conflictele cu autorităţile iscate de diferite incidente sau manifestaţii). Un anumit ecou l-au avut însă acţiunile violente ale unor membri ai mişcării studenţeşti (manifestaţiile studenţilor de la Facultatea de Medicină din Cluj din 1922), inclusiv a liderului lor, Corneliu Zelea Codreanu (asasinarea prefectului Poliţiei Iaşi în 1924), astfel că mişcarea a fost etichetată drept antisemită, violentă, chiar anarhică, sugerându-se că vrea să răstoarne sistemul democratic parlamentar. Creşte popularitatea lui Codreanu, lucru evident prin manifestaţiile de simpatie şi presiunea populară asupra justiţiei în procesul intentat pentru uciderea prefectului Poliţiei Iaşi, C.G. Manciu. Din acest moment apare un nou conducător, în ochii tineretului mai ales. Ca urmare a achitării sale, popularitatea liderului studenţilor naţionalişti creşte foarte mult: este purtat pe umeri pe străzile oraşului Turnu Severin, îi sunt aduse omagii în toate gările prin care trece trenul său, nunta sa devine prilejul pentru un adevărat pelerinaj (până la 100.000 oameni), botează la Bucureşti 100 de copii născuţi în ziua căsătoriei sale etc. 17 în 1927, înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail trece însă ca un eveniment neobservat. La fel şi primii doi ani de activitate ai Legiunii, care e preocupată mai mult cu organizarea sa, obţinerea de fonduri, strângerea de noi adepţi. Existau patru linii de conducere: credinţa în Dumnezeu, încrederea în misiunea proprie, fidelitatea membrilor unul pentru celălalt, cântecele pe care le cântau ( ca de exemplu "Pe o stâncă neagră" închinat lui ştefan cel Mare, "Cântecul lui Avram Iancul" sau "Sculaţi Români") 18 Progresele din primii ani au constat mai mult în atragerea tinerilor, această atenţie acordată tineretului fiind o tendinţă continuă în evoluţia Legiunii, oarecum diferită de ideologiile de dreapt sau de stânga, unii putând spune că era strategia de a atrage segmentul cel mai influenţabil al populaţiei. 19 Dar acesta era un element specific pentru dreapta românească: se bazează pe tineri, care erau puri, educaţi în spiritul omului nou şi luptau până la jertfă în numele ţării, a Legiunii, a liderului, pentru a asigura renaşterea religioasă şi politică a României, spre deosebire de bătrânii politicizaţi, corupţi şi degradaţi. Însă anul 1929 aduce o turnură în această mişcare ce până atunci era mai mult una de cadre, un grup restrâns ce împărtăşea aceleaşi concepţii, dar care era ignorat din punct de vedere politic.. La 8 noiembrie 1929 (de sărbătoarea Arhanghelului Mihail), Codreanu ia hotărârea ca mişcarea să nu mai rămână pasivă şi să înceapă o propagandă în masele largi pentru a le câştiga de partea cauzei proprii: Singura cale legală care putea să ne ducă la măsuri de Stat pentru rezolvarea problemei jidăneşti era calea politică. Ea presupune contactul cu masele populare. Bun sau rău, acesta este drumul pe care legea ni-l pune la dispoziţie şi pe care mai devreme sau mai târziu, trebuia să păşim20 Începea astfel acţiunea de �păşire în mase" a mişcării legionare. Au existat îndoieli asupra acestei decizii, planând întrebarea dacă Legiunea vroia să se adapteze la regulile parlamentarismului (când a apărut ca reacţie la degradarea fiinţei naţionale, la decăderea sistemului parlamentar românesc). În evoluţia discursului propagandistic în timpul marşurilor efectuate de legionari în iarna 1929-1930 şi primăvara anului 1930, trebuie analizate transformările care au loc. Cronologic, s-a făcut un marş în sudul Moldovei, în judeţul Covurlui, la mijlocul lui decembrie 1929, se trece apoi în Transilvania, în Ludoşul-de-Munte (lângă Turda), în 25-26 decembrie 1929, urmând marşurile din sudul Basarabiei, în jurul oraşului Cahul, în lunile ianuarie-februarie 1930. Scenografia acestor marşuri implica în primul rând alegerea locului pentru desfăşurarea manifestaţiilor şi a perioadei temporale când aceasta să aibă loc. Zonele alese pentru propagandă erau în special cele unde influenţa Legiunii era scăzută: sudul Moldovei (inclusiv Iasi, controlat de LANC), Basarabia, sudul Bucovinei, Maramureş, Ttransilvania meridională şi centrală (zone cu o populaţie evreiască numeroasă sau cu probleme sociale evidente). Legiunea trebuia să meargă la ţară şi în oraşele de provincie, adică acolo unde celelalte partide nu aveau structuri solide, iar zonele alese erau cele unde aveau cunoştinţe personale sau se stabiliseră în prealabil unele contacte şi unde se presupunea că există un potenţial conflict de care se putea profita pentru a se impune ca o forţă nouă. Pentru manifestările în oraşele din provincie au fost alese zile de târg sau de bal, când venea o masă mai mare de oameni. 21 Astfel se va naşte stilul caracteristic al Legiunii Arhanghelul Mihail, stil ce va lăsa o impresie favorabilă la sate. Prima încercare se face în Moldova meridională, o regiune pe care o cunoşteau, în care aveau ajutoare sigure şi în care fusese cercetată dinainte de Frăţiile de Cruce. Este ales judeţul Covurlui (învecinat cu Basarabia), fiind fixată o întrunire în târgul Bereşti pentru 15 decembrie 1929. Datorită numărului mic de persoane care vin, Codreanu ia hotărârea să meargă prin satele plasei Horincii. Imaginea unor noi eroi ai neamului începe a se contura în satele din jurul Bereştiului. Pentru cucerirea sătenilor din jurul Bereştiului s-a recurs la o regizare a apariţiilor. Astfel, Codreanu intra în sat pe un cal alb (atunci, la început, datorită noroiului, decât pentru un ideal romanitic, dar pentru că imaginea captează, calul alb va deveni parte a simbolisticii figurii sale), împreună cu câţiva partizani pe jos şi îi convoca pe oameni în curtea bisericii (luând bisericile ca martori eterni, imobili în faţa lui Dumnezeu şi ca elemente ce întăreau misiunea sacră, creştină a Legiunii). Impactul asupra omului simplu este imediat. Zvonul despre venirea lor se răspândea rapid în satele din jur, încât oamenii îi aşteptau pe drum cu lumânări. În Transilvania a-au folosit aceleaşi metode de propagandă, dar rezultatul nu va fi atât de categoric ca în Moldova, datorită timpului mai scurt şi intervenţiei imediate a autorităţilor. În aceste manifestaţii din luna decembrie a anului 1929, existau însă diferenţe în acţiunile propagandistice ale legionarilor între oraşele mai mari din provincie şi sate. În oraşe, se evita orice luare de atitudine faşă de problemele politice la zi sau faţă de anumite chestiuni ce defineau mişcarea. Discursurile nu erau îndreptate strict împotriva evreilor, ci se adresau întregii populaţii şi problemelor ei. Demonstraţiile nu urmăreau neapărat să evidenţieze anumite lipsuri sau să ofere alternative, ci mai degrabă erau întruniri rituale care urmăreau să trezească emoţii. Totul era rostit şi înfăptuit cu solemnitate şi avânt tineresc, menit să înflăcăreze şi să convingă. În schimb, la sate apariţia lor neobişnuită (accentuarea simbolurilor, valoarea îmbrăcăminţii şi a ceremonialului) atrăgea atenţia în acele locuri unde noutăţile nu prea pătrundeau, unde exista un spaţiu oarecum închis, cu propriile credinţe şi superstiţii. Rămâne totuşi întrebarea dacă nu cumva luna decembrie a fost special aleasă pentru începutul propagandei legionare, adică este luna naşterii lui Iisus Hristos, iar mişcarea lui Codreanu avea un accentuat caracter religios. Această conexiune ar da o autoritate foarte mare misiunii legionare în ochii populaţiei rurale ce trăia şi respira credinţele şi superstiţiile religiei. Chiar dacă la început totul era natural, firesc, spre sfârşit începe să apară tendinţa de a regiza apariţiile în sate pentru a crea un efect cât mai marcant. În ianuarie 1930 începe marşul prin sudul Basarabiei, ce culminează cu întrunirea de la Cahul. Era o regiune ce reprezenta o adevărată provocare pentru Legiune, fiind cea mai conflictuală zonă a României şi unde ameninţarea comunistă era cea mai mare. Pentru înaintarea prin sudul Basarabiei (mai mult un marş pentru a testa atmosfera şi atitudinea populaţiei faţă de mişcare) s-a elaborat un adevărat ritual, o adevărată strategie pentru cucerirea populaţiei basarabene. Îşi creează o alură religioasă exacerbată prin adăugarea simbolului crucii pe hainele lor (pentru a sugera o autoritate divină şi învestire cu sacralitate a misiunii legionare şi poate pentru a da impresia recuceririi politice şi economice a supremaţiei româneşti într-o regiune cu o populaţie evreiască numeroasă): Am făcut nişte cruci albe din pânză, de 20 centimentri pe cari le-am pus pe pieptul călăreţilor. Mi s'a dat o cruce de lemn pe care o voi purta în mână.(...) trec Prutul, mergând cu crucea în mână în contra puterii păgâne care sugruma Basarabia creştină. 22 Legionarii au un succes foarte mare şi datorită disciplinei, ordinii în care înaintau, care poate amintea ţăranilor de intrarea armatelor române în Basarabia în 1918 pentru a aduce Unirea. Întrunirea de la Cahul din februarie 1930 este cel mai răsunător succes al propagandei legionare la sate , prin numărul mare de participanţi (peste 20.000) care ascultau cu solemnitate, cu capetele descoperite discursurile şi promisiunea unui viitor mai bun. Aderenţa maselor basarabene era asigurată, în special datorită nemulţumirii şi sentimentului de sufocare a românilor într-o zonă dominată de interesele evreieşti şi bolşevice, dovadă fiind voturile acordate Grupării Corneliu Zelea Codreanu la alegerile din 1931, judeţele Cahul, Covurlui şi Turda fiind printre principalele susţinătoare. Totuşi, pentru cucerirea întregii Basarabii era nevoie de un marş mai mare, care să impună Legiunea ca o forţă politică în sistemul politic şi societatea din România. Dar pentru a putea străbate regiunea fără incidente cu autorităţile locale, Codreanu cere autorizaţia lui Alexandru Vaida-Voevod (vara 1930) şi decide înfiinţarea Gărzii de Fier. Ce va împiedica marşul vor fi consecinţele tulburărilor legionare din Maramureş şi conflictelor cu autorităţile de aici. Un rol important în câştigarea simpatiei populare l-a avut îmbrăcămintea. În locul unei propagande de genul celei a partidelor politice în mediul rural, Codreanu preferă propria imagine şi simbolurile pe care ţăranul le cunoştea. Legionarii sunt îmbrăcaţi în costume naţionale. Se adoptă un semn distinctiv: căciuli cu pene de curcan, semn caracteristic al căpeteniilor militare moldovene şi valahe ce luptau împotriva invadatorilor străini şi al haiducilor şi ţăranilor protonaţionalişti răsculaţi împotriva maghiarilor; era deci o imagine care amintea ţăranilor de vremurile lui Tudor Vladimirescu, ale lui Avram Iancu, vremurile când se lupta pentru binele lor şi al ţării. Erau miturile binecunoscute de tradiţia orală populară şi cu care au crescut generaţiile de la începutul secolului XX, fiind o speranţă şi o mulţumire pentru ţărani că nu au fost uitaţi în perioada când ţara era orientatăde liberali spre valorile europene, iar societatea era într-un proces tot mai avansat de modernizare, capitalizare, industrializare. Când trec în Basarabia se adaugă o cruce albă din pânză albă pe hainele lor, iar unii legionari înlocuiesc costumul naţional cu cămăşi verzi, fiind evident faptul că deja se încerca transmiterea modeluilui fascist, a unei discipline riguroase de tip militar şi impunerea lui Codreanu drept lider al acestei generaţii. Discursul se modifică de la o zonă la alta, conţinând particularităţi locale, dar şi formule de propagandă. În satele judeţului Covurlui sunt folosite fraze menite a atrage atenţia asupra acestei noi forţe politice şi de a-i câştiga cât mai mulţi susţinători. Discursul era scurt, electrizant, fără a oferi un program politic sau o ideologie, ci era simplu şi destul de vag pentru ca fiecare să-si poată însuşi promisiunea ca pe o dorinţă împlinită. De exemplu, intrând în primele sate vizitate din plasa Horincii, Codreanu spune: Să ne unim cu toţii, bărbaţi şi femei, să ne croim nouă şi neamului nostru altă soartă. Se apropie ceasul de înviere şi de mântuire românească. Cel ce va crede, cel ce va lupta şi va suferi, va fi răsplătit şi binecuvântat de neamul acesta. Vremuri noi bat la porţile noastre! O lume cu sufletul sterp şi uscat moare şi alta se naşte: a acelora cu sufletul plin de credinţă. În lumea aceasta nouă, fiecare îşi va avea locul său, nu după şcoală, nu după inteligenţă, nu după ţtiinţă, ci în primul rând după credinţa sa şi după caracterul său. 23 Este promisiunea construirii Omului Nou, care să preţuiască vechile valori ale societăţii, nu cele noi, împrumutate şi care să facă să renască în plan politic ţara, totul îmbrăcat în cuvinte de semantică biblică şi în fraze ce amintesc de scrierile sfinte. Intrarea în sat, discursurile scurte ale lui Codreanu, gestica şi atitudinile exagerate, precum şi plecarea în mare grabă confereau legionarilor o alură mistică, dând ţăranilor o speranţă de viitor în acea perioadă când ţara era în mizerie, în ruină politică, în deznădejde. Imaginea legionarilor, disciplina lor şi vorbele cu tentă naţionalistă atrag în special tinerii de la sate, care încep să se alăture lor. Încă de la început, se face apel la anumite mituri istorice pentru a se crea impresia unei mişcări apărute pentru resurecţia şi salvarea neamului. Existau însă imagini culturale şi intelectuale diferite de la intelectualitatea orăşeană la mediul rural. 24 Intelectualii se inspirau de la ţărani, de la valorile şi tradiţiile lor, de la o reîntoarcere la originile naţiunii şi locuitorilor. Se punea accent pe comunitatea naţională ce condiţiona menţinerea ordinii sociale tradiţionale bazate pe Monarhie şi Biserică. În ce priveşte mentalitatea ţărănească, aceasta era influenţată prin folosirea unor figuri legendare din istoria românească: ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Avram Iancu. De asemenea, un rol important era acordat haiducilor, faptele lor inspirându-i pe legionari, denumirea de Căpitan dată lui Codreanu face referire la acele trupe de răzbunători ai neamului. În plus, haiducii au rămas adânc înrădăcinaţi în memoria ţăranilor, fiind cei care îndrăzneau să conteste regimul politic nedrept. Îmbinând toate aceste aluzii în discursurile şi înfăţişarea lor, leginarii îşi creau aspectul unei generaţii eroice, romantice. . Efectul acestei imagini a unei noi generaţii romantice, de eroi gata să se sacrifice pentru un ideal (sau pentru răzbunare), care ofereau o alternativă atrăgătoare ţăranilor, este copleşitor la sfârşitul acestei campanii: ţăranii se aliniau de-a lungul drumurilor întrebând Domnişorule, când veniţi şi pe la noi prin sat? 25, le cântau cântecele chiar dacă nu înţelegeau cine sunt exact, îi întâmpinau cu entuziasm şi le aruncau găleţi de apă înainte pentru noroc şi bunăstare. Impactul avut asupra ţăranilor este observat şi de Codreanu, care îşi dă seama de potenţialul succesului său: în sate, când cântam şi vorbeam oamenilor, simţeam că pătrund în acele adâncuri sufleteşti nedefinite, acolo unde politicianii, cu programele lor de împrumut, nu putuseră să pogoare. Aici, în aceste adâncuri, am înfipt rădăcinile mişcării legionare. Ele nu vor mai putea fi scoase de nimen26i. În Basarabia, însă, au loc anumite metamorfoze în discursul legionar. În această regiune profund religioasă (datorită apropierii de Rusia extrem ortodoxă), se trece de la o imagine de reînviere a eroilor patriotici români la alura unor cruciaţi- în cămăşi verzi- ce luptă în numele României Mari, de la un discurs ce promitea revigorarea ţării şi rezolvarea problemelor, la unul adresat direct împotriva păgânilor, adică a evreilor: Aveam înfăţişarea unor cruciaţi, cari mergeau în numele Crucii, în contra unei puteri păgâne, să scape pe Români. 27 Prin această atitudine de a-i apăra pe români se încearcă atragerea de susţinători într-o regiune cu o minoritate evreiască numeroasă. Apar acum simboluri pregnant religioase: numele de cruciaţi, de trimişi divini, folosindu-se imaginea Arhanghelului Mihail şi a crucii. La influenţarea maselor contribuie şi cântecele legionare. Pentru că în cultura ţărănească românească muzica şi dansul au o importanţă deosebită, călăreţii străbat drumurile şi intră în sate cântând. Cântau marşuri patriotice şi militare, apoi improvizează cântece proprii, pornind de la muzica populară a zonei în care se aflau la momentul respectiv. 28 Uneori treceau prin sate cântând, fără a mai ţine discursuri. În urma acestor marşuri prin sudul Moldovei, Transilvania, sudul Basarabiei, cu încercări nereuşite în Bucovina şi Maramureş ( unde s-au înregistrat eşecuri în propaganda legionară datorită inaderenţei mari a populaţiei la ideile lor, existenţei unor minorităţi evreieşti mai reduse ca număr şi mai ale datorită incidentelor violente cu autorităţile), în 1930 se afirma la nivel naţional un nou mit. În cadrul acestor manifestări, se distingea figura lui Codreanu, prin silueta sa înaltă şi distinsă, prin costumul naţional şi statura sa călare, el începând de acum să fie numit Căpitanul (cuvânt care, pe lângă însemnătatea sa militară, îl denumea pe conducătorul haiducilor sau al trupelor neregulate). Se înconjura astfel de aureola unui al doilea ştefan cel Mare, un nou Avram Iancu, ajungându-se chiar la compararea lui cu un nou Mesia, un �trimis al Arhanghelului Mihail". 29 Mitul care marchează perioada interbelică românească se centra pe carisma lui Codreanu30, întreţinută de imagini mistico-religioase şi romantice, construite de acţiunile şi manifestele Legiunii: costum naţional, discursuri scurte cu tentă patriotico-naţionalistă, câţiva tineri mereu în jurul lui. Cultiva un spirit de aventură şi haiducie. Prin gesturile şi atitudinea sa părea învestit cu o autoritate divină: Dar noi mergeam parcă învestiţi de cea mai puternică autoritate, căci simţeam că venim în numele neamului românesc, din porunca lui şi pentru dânsul. 31 Figura lui Codreanu impresiona în fiecare sat, dovadă fiind mărturia lui Nicholas de Nagy-Talavera (care asistă la sosirea a lui Codreanu într-un sat transilvănean în 1937) 32. Descrierea acestuia este relevantă pentru imaginea romantică a liderului, îmbrăcat în alb şi călare pe un cal alb, tăcerea sa fiind solemnă, poporul atribuind sacralitate acestei imaginii atent construite, încât o bătrână va exclama "trimisul Arhanghelului Mihail" şi îşi va face cruce. În acest mod, Codreanu e văzut ca un lider religios şi politic mult aşteptat de o Românie sufocată de mizerie. Era nevoie de un lider, pentru că, de altfel, orice regim totalitar se baza pe o figură, o personalitate care să fie un model şi să-i inspire pe membrii mişcării. Iar Codreanu a devenit conducătorul unei întregi generaţii, modelul unei întregi naţiuni, chiar şi după moartea sa (Horia Sima neputând niciodată să îndeplinească acest rol în faţa legionarilor, de aceea va trebui să se impună prin violenţă). Lirica perioadei interbelice resimte şi ea influenţa personalităţii liderului legionar şi a ideilor mişcării. Destinul fiecăruia şi îmbrăţişarea fără teamă a morţii este o temă ce apare la Nichifor Crainic: De besna ta, o moarte, nu mă tem! Eu am trăit- şi ştiu că va să vii. Deci, nu te chem. ( Nichifor Crainic- Eu am trăit)33 Concepţiile legionare au avut o influenţă deosebită asupra poeziilor lui Radu Gyr34, în care se întâlnesc principalele teme şi simboluri ale mişcării: credinţa în ortodoxism, iubirea pentru ţară, statul nou, acceptarea morţii pentru un ideal: Infrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ţi-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunţările la vis. ( Radu Gyr- Îndemn la luptă) Pentru dreptatea noastră legionară şi pentru-ntregul neam sărac, Din fulger vom clădi o nouă ţară Pe nicovale mari de veac! ( Radu Gyr- La luptă, muncitori!) Figura Căpitanului şi dorinţa sacrificiului pentru ideile şi ordinele sale apar frecvent în lirica acestei perioade: Prin tine bem, setosi, din Mântuire, prin tine doar, ne-am curătit de zgură... Izvor ne esti si cină si zidire si patrafir si cuminecătură... Esti azima pe care'n plâns o cere inima noastră pururea flămândă. Esti drumul nostru către zări de miere, esti perna pentru tâmpla fumegândă... Esti ruga Tării pentru biruintă, mistria noastră'n aur ferecată, dalta de foc înfiptă în crediţă ( Radu Gyr- Mormântul Căpitanului) Gata cu totii să murim în picioare, pe marea aceasta ce crâncen ne doare, spargem talazuri, înfrângem bulboane, cu gândul la tine, o, căpitane! Lupta e cântecul si biblia noastră, holde vor creste de samulastră din cremenea oarbă, din pietroase mormane si din sângele nostru, o, căpitane! ( Aron Cotruş- Corabia Verde) Atracţia intelectualilor şi a oamenilor politici la ideile naţionaliste, chiar şi la cele antisemitiste ale legionarismului este greu de explicat. Probabil după o perioadă de intensă luptă pentru unitatea şi integritatea fiinţei naţionale, pentru reunirea diferitelor părţi ale aceleiaşi ţări aflate sub difeite stăpâniri, sentimentul naţionalist a rămas profund ancorat în gândirea românească. Este sentimentul cu care au crescut generaţii întregi şi care a legat toate categoriile sociale. Dar odată cu Unirea din 1918, idealul pentru care românii luptaseră timp de secole s-a împlinit, dar naţionalismul a rămas o parte din fiecare. şi în contextul de după 1918, singura direcţie spre care ea mai avea tot atât de multă influenţă era tradiţionalismul politic şi cultural, apărarea ţării de tendinţele unor politicieni de a occidentaliza brusc ţara şi dorinţa de dezvoltare prin forţe proprii şi prin vechile tradiţii. Naţionalismul secolului XIX nu a dispărut ci doar s-a transformat, iar mutaţiile cele mai extreme au devenit antisemitism şi xenofobism. Unii au fost atraşi de varianta moderată a acestuia, alţii de cea extremă, toţi integrându-se în orientarea de dreapta ca o reacţie la situaţie de decădere, de corupţie a ţării, o realitate ce provoca doar nemulţumire, ostilitate, indiferenţă sau dorinţa de a face ceva pentru a îmbunătăţi lucrurile. Pe lângă aceste elemente, în construcţia mitului legionar un anumit rol l-au avut taberele de muncă şi marşurile legionare. Au fost organizate tabere de muncă la Ungheni şi Iaşi, în Moldova, în anul 1924, care aveau drept scop construirea de case din cărămidărie, de drumuri şi poduri, de baraje etc. De exempu, în mai 1924 s-a ridicat cărămidăria de la Ungheni, aceasta fiind considerată prima tabără de muncă voluntară din Europa, iar apoi s-a lucrat la clădirea căminului cultural Creştin din Iaşi. În vara anului 1929, sunt organizate două marşuri educative la Galaţi şi Focşani, apoi unul prin bucovina, de la Rădăuţi la Neamţ, încheindu-se apoi cu un marş prin Munţii Apuseni. Scopul acestor marşuri era de a dezvolta voinţa legionarilor, acceptarea vieţii grele, impunerea obligaţiei fiecărui participant de a fi neînduplecat cu sine, de a nu ceda sub povara efortului, urmărindu-se inocularea sentimentului de învingători, beneficiile vieţii în grup şi în unitate. 35 şi aceasta era o metodă eficientă pentru atragerea opiniei publice. În ansamblul său, acţiunile şi propaganda mişcării legionare până în anii 1929-1930 a reuşit să atragă simpatia maselor şi popularitatea pentru liderii săi, apogeul popularităţii legionarismului atingându-se însă la alegerile din 1937. Era mai mult o mişcare religioasă, fără prea multe legături cu fascismul italian sau nazismul german, care vroia ridicarea morală a ţăranului şi valorilor sale, eradicarea politicianismului venal, pregătirea unui �om nou" care să construiască o nouă Românie. Intenţia de a �păşi în mase" este inspirată de traiectoria fasciştilor italieni, Codreanu dorind să-şi lanseze discipolii într-o zonă frământată de comunism, ca Basarabia, fără o confruntare cu guvernul. Din 1930, însă, legiunea, prin înfiinţarea Gărzii de Fier, va trece la un alt stadiu de acţiune, mai puţin folosită până atunci: violenţa directă, acţiuni vindicative, confruntări directe cu autorităţile, totul culminând la începutul celui de-al Doilea Război Mondial cu instaurarea statului naţional-legionar. Bibliografie I. Lucrări generale: Bărbulescu, Mihai, Deletant, Dennis, Hitchins, Keith, Papacostea, şerban, Teodor, Pompiliu - Istoria României, ed. a 2-a, Corint, Bucureşti, 2003. Constantiniu, Florin - O istorie sinceră a poporului român, ed. a 3-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Enciclopedia de Istorie a României, coord. I. Scurtu, I. Alexandrescu, I. Bulei, I. Mamina, Editura Meronia, Bucureşti, 2002. Hitchins, Keith - România. 1866-1947, Humanitas, Bucureşti, 1996. Scurtu, Ioan, Buzatu, Gheorghe - Istoria românilor în secolul XX, Paideia, Bucureşti, 1999. II. Lucrări speciale: Boia, Lucian - Istorie şi mit în conştiinţa românească, Humanitas, Bucureşti, 1997. Codreanu, Corneliu Zelea - Pentru legionari, vol. I, Editura �Totul pentru ţară", Sibiu, 1936. Crainic, Nichifor, Poezii alese(1914-1944), Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990. Fătu, Mihai, Spălăţelu, Ion - Garda de Fier. Organizaţie teroristă de tip fascist, Editura Politică, Bucureşti, 1971. Guleş, Ovidiu - Cum am cunoscut Legiunea Arhanghelul Mihail, Ed. Gordian, Timişoara, 1992. Radu Gyr, Poezii, Marineasa, Timişoara, 1994. Heinen, Armin - Legiunea �Arhanghelul Mihail". Mişcare socială şi organizaţie politică, Humanitas, Bucureşti, 1999. Livezeanu, Irina - Cultură şi naţionalism în România Mare (1918-1930), Humanitas, Bucureşti, 1998. Ornea, Z. - Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996. Nagy-Talavera, Nicholas de- The Green Shirts and the Others. A History of Fascism in Hungary and Romania, The Center for Romanian Studies, Iaşi-Oxford-Portland, 2001. Pătrăşcanu, Lucreţiu - Sub trei dictaturi, ed. a 4-a, Forum, Bucureşti, 1946. Scurtu, Ioan, Troncotă, Cristian, Tampa, Natalia, Beldiman, Dana - Ideologie şi formaţiuni de dreapta în România, vol. II: 25 iunie 1927-2 ianuarie 1931, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2000. Stoenescu, Alex Mihai - Istoria Loviturilor de stat din România, vol. III, Rao, Bucureşti, 2001. Veiga, Francisco - Istoria Gărzii de Fier (1919-1941). Mistica ultranaţionalismului, ed. a 2-a, Humanitas, Bucureşti, 1995. Sursa imaginii: http://pages.prodigy.net/nnita/troita-codreanu-noua-dec04.jpg 1Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, vol. I, Sibiu, 1936, p. 367 2Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească , Bucureşti, 1997, p. 7-8 3Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească , Bucureşti, 1996, p. 376 4L. Boia, op. cit, p. 255-257 5Lucreţiu Pătrăşcanu, Sub trei dictaturi, ed. a 4-a, Bucureşti, 1946, p. 37-45 6Mihai Fătu, Ion Spălăţelu, Garda de Fier. Organizaţie teroristă de tip fascist, Bucureşti, 1971, passim 7Florea Nedelcu, De la restauraţie la dictatura regală , Cluj-Napoca, 1981, apud Armin Armin Heinen, Legiunea �Arhanghelul Mihail". Mişcare socială şi organizaţie politică , Bucureşti, 1999, p. 24-25 8Z. Ornea, op. cit, p. 361-366 9Irina Livezeanu, Cultură şi naţionalism în România Mare (1918-1930) , Bucureşti, 1998, p. 289-309 10Ioan Scurtu, Cristian Troncotă, Natalia Tampa, Dana Beldiman, Ideologie şi formaţiuni de dreapta în România, vol. II:25 iunie 1927-2 ianuarie 1931, Bucureşti, 2000, p. 17, 27 11A. Heinen, op. cit, p. 175-176, 461-471 12Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier(1919-1941). Mistica ultranaţionalismului, ed. a 2-a, Bucureşti, 1995, p. 10-12 13Nicholas de Nagy-Talavera - The Green Shirts and the Others. A History of Fascism in Hungary and Romania, Iaşi-Oxford-Portland, 2001, p. 371, 401 14A. Heinen, op. cit. , p. 466-467 15C. Z. Codreanu, Cărticica şefului de cuib, ed.1, Bucureşti, 1933, p. 87-90 16N. Nagy-Talavera, op. cit, p. 348-340 17Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier(1919-1941). Mistica ultranaţionalismului, ed. a 2-a, Bucureşti, 1995, p. 80 18Irina Livezeanu, op. cit., Bucureşti, 1998, p. 339; I. Scurtu, C. Troncotă, N. Tampa, D. Beldiman, op. cit., p. 19 19N. Nagy-Talavera, op. cit, p. 391-392 20C.Z. Codreanu, op. cit. , p. 364 21A. Heinen, op. cit. , p. 183 22C. Z. Codreanu, op. cit, p. 370 23Ibidem, p. 332-334 24F. Veiga, op.cit. , p. 173-177 25C. Z. Codreanu, op. cit. , p. 367 26Ibidem 27Ibidem, p. 370 28F. Veiga, op. cit. , p. 113 29N. Nagy-Talavera, op. cit. , p. 344-345 30Z. Ornea, op. cit,, pp. 292-293 31C. Z. Codreanu, op. cit. , p. 368 32N. Nagy-Talavera, op.cit. , p. 345 33Nichifor Crainic, Poezii alese(1914-1944) , Bucureşti, 1990 34Radu Gyr, Poezii, Timişoara, 1994 35I I. Scurtu, C. Troncotă, N. Tampa, D. Beldiman, op. cit. , p.23

Bă, proști mai sunteți! Un Refugiat în Fundul Grădinii (RFG-ist). Mortua est!

De la Ziare.com citire:

Atenţionare de călătorie pentru un land din Germania: Avertismente de furtuni puternice

Acum 2 minute 3 citiri

MAE, atenţionare de călătorie pentru Germania FOTO Pixabay

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau intenţionează să călătorească în Republica Federală Germania, Landul Bavaria, că autorităţile locale au emis avertismente de furtuni puternice (cod portocaliu, nivel 2) pentru mai multe localităţi, urmare a precipitaţiilor abundente care au produs inundaţii locale şi ruperea unor baraje.

MAE arată într-un comunicat că au loc evacuări punctuale, iar riscurile meteorologice persistă în continuare.

"De asemenea, există şi unele perturbări ale traficului feroviar şi rutier. Pentru gestionarea situaţiei, autorităţile bavareze au mobilizat circa 40.000 de persoane din forţele de intervenţie pentru protecţia civilă", subliniază ministerul.

"Cetăţenii români pot solicita asistenţă consulară la numerele de telefon ale Consulatului General al României la München: +4989553307, +498998106143, apelurile fiind redirecţionate către Centrul de Contact şi Suport al Cetăţenilor Români din Străinătate (CCSCRS) şi preluate de către operatorii Call Center-ului în regim de permanenţă. Cetăţenii români care se confruntă cu o situaţie dificilă, specială, cu un caracter de urgenţă, au la dispoziţie următorul telefon de permanenţă al oficiului consular: +491602087789", se precizează în comunicat.

Ministerul Afacerilor Externe recomandă consultarea paginilor de Internet https://munchen.mae.ro, https://meteoalarm.org, şi https://www.mae.ro.

Versuri Mortua est! - Mihai Eminescu

Făclie de veghe pe umezi morminte,

Un sunet de clopot în orele sfinte,

Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,

Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,

Cu râuri de lapte şi flori de lumină,

Când norii cei negri par sombre palate,

De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,

Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,

Suind, palid suflet, a norilor schele,

Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,

Cu braţele albe pe piept puse cruce,

Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier

Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;

Privesc apoi lutul rămas.. alb şi rece,

Cu haina lui lungă culcat în sicriu,

Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -.

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,

De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală?

Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?

Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?.

Dar poate acolo să fie castele

Cu arcuri de aur zidite din stele,

Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,

Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;.

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,

Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,

În haină albastră stropită cu aur,

Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,

Când viaţa-i o baltă de vise rebele;

O, moartea-i un secol cu sori înflorit,

https://www.versuri.ro/w/w517

Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -.

Dar poate.. o! capu-mi pustiu cu furtune,

Gândirile-mi rele sugrum' cele bune..

Când sorii se sting şi când stelele pică,

Îmi vine a crede că toate-s nimică.

Se poate ca bolta de sus să se spargă,

Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,

Să văd cerul negru că lumile-şi cerne

Ca prăzi trecătoare a morţii eterne..

Ş-atunci de-a fi astfel.. atunci în vecie

Suflarea ta caldă ea n-o să învie,

Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut..

Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,

De racla ta razim eu harfa mea spartă

Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc

O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi.. cine ştie de este mai bine

A fi sau a nu fi.. dar ştie oricine

Că ceea ce nu e, nu simte dureri,

Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;

Urechea te minte şi ochiul te-nşală;

Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.

Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,

Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,

Şi nu ştiu gândirea-mi în ce o să stâng:

Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?.

La ce?.. Oare totul nu e nebunie?

Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?

Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,

Trăit-ai anume ca astfel să mori?.

De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,

Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.

Stăm cu coada pe sus și ne ploconim americanilor. Piața ne este invadată de produse chinezești.

De ce „fuge” România de China în timp ce aliații noștri fac afaceri importante cu Beijingul ANALIZǍ

Statele Unite, Germania, Franța, dar și vecinii noștri sunt parteneri de afaceri importanți ai Chinei, în timp ce România evită de regulă business-urile mari cu Beijingul. Doi experți importanți, Marius Ghincea și Silviu Nate, au acceptat provocarea lansată de „Adevărul" pentru afla dacă politica dusă de România e una păguboasă sau, din contră, e câștigătoare pe termen lung.

Joe Biden și Xi Jinping. FOTO EPA-EFE

Președintele Xi Jinping a vizitat Franța, la începutul lunii mai, unde s-a întâlnit cu omologul său francez, Emmanuel Macron, dar și cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Asta după ce, cu o lună mai devreme, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, s-a întâlnit cu șeful statului chinez la Beijing.

Și asta nu este tot. Anul trecut, Emmanuel Macron, Olaf Scholz și Ursula von der Leyen, dar și premierul spaniol Pedro Sanchez au vizitat China pentru discuții axate pe dezvoltarea afacerilor. Iar pentru a întregi tabloul, tot anul trecut, Xi Jinping s-a întâlnit și cu președintele american Joe Biden, la San Francisco. O întâlnire așteptată la momentul respectiv cu sufletul la gură, după ce relațiile sino-americane se înrăutățiseră simțitor, chiar dacă la nivel comercial China e cel mai important partener de afaceri pentru Washington. De altfel, The New York Times amintește acest lucru într-un material amplu în care analizează relațiile bilaterale și menționează că marile companii americane câștigă în continuare sume uriașe în China.

Mai aproape de România, liderul chinez a vizitat, în luna mai, Serbia și Ungaria, ca parte a turneului său european. România a lipsit de pe agenda lui Xi Jinping, la fel cum marile companii chineze, extrem de active în SUA și UE, se lovesc de un adevărat zid în România.

Asta în timp ce și vecinii noștri de la Sud de Dunăre, bulgarii, au intrat pe radarul Chinei și au relații comerciale excelente. Beijingul are relații bune și cu Ucraina, iar companiile chineze sunt prezente și la Kiev, chiar dacă ucrainenii au relații excelente și cu SUA.

La polul opus, chiar dacă e înconjurată de vecini care caută să intre în grațiile Chinei, România nu a cultivat relațiile comerciale cu Beijingul, deși cele două țări au în general relații diplomatice bune.

Dacă de regulă acesta reprezintă un subiect tabu în România, „Adevărul" a căutat să afle motivele pentru care Bucureștiul evită să strângă relațiile comerciale cu China, dar mai ales dacă strategia este una câștigătoare pe termen lung sau nu.

Europa și SUA fac afaceri importante cu China, dar România e rezervată. FOTO: Prowess.org.uk

Silviu Nate, director al Centrului de Studii Globale, Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, și Marius Ghincea, de la Syracusse University (SUA) și Institutul Universitar European din Florența, au acceptat invitația "Adevărul" și au analizat situația.

Iar pentru a înțelege mai bine ce definește relațiile bilaterale sino-române, dar mai ales motivele pentru care acestea sunt mai puțin strânse decât cele dintre China și alte țări, discuția începe de la complicatele relații dintre Bruxelles, Washington și Beijing.

Marius Ghincea amintește vizita lui Xi Jinping la Paris, dar nu crede că Macron sau Ursula von der Leyen au avut argumente pentru a-l convinge pe liderul chinez să abandoneze Rusia sau cel puțin să renunțe la sprijinul acordat lui Putin. Pe de altă parte, UE nu mai poate evita pe termen mediu și lung introducerea unor noi taxe vamale pentru mărfurile chineze, așa că Bruxelles-ul nu are foarte multe argumente.

„Nu cred că va avea loc un «troc» între Europa și China pe marginea războiului ruso-ucrainean. China nu are niciun motiv pentru a face asta, iar europenii nu au, de fapt, ce să îi ofere substanțial pentru o convinge să facă o astfel de mișcare strategică care poate afecta prietenia «fără limite» cu Moscova. Iar europenii nu își permit să nu impună tarife vamale pentru produsele manufacturiere chinezești, dacă vor să își mențină producția proprie și să creeze noi locuri de muncă bine plătite", spune Ghincea.

Uniunea Europeană alege astfel să se alinieze poziției aliatului strategic, SUA. Cu avantaje, dar și cu unele dezavantaje.

„Zilele acestea sunt la Bruxelles, unde am mai multe întâlniri cu oficiali ai Uniunii Europene, iar opinia generală aici este că UE se va alinia gradual, dar sigur, poziției SUA în ceea ce privește China. Iar acest lucru este deja evident din pozițiile publice ale Comisiei, cât și a statelor membre cheie. În același timp, Europa va dori să devină mai autonomă economic și strategic, dar o va face în coordonare cu SUA. Va fi o autonomie strategică față de China, dar nu și față de SUA", explică Ghincea.

Pe de altă parte, el consideră că europenii nu ar trebui să se abandoneze în totalitate în brațele Americii, chiar dacă SUA face presiuni asupra Bruxelles-ului. Astfel, interesele europenilor ar face ca aceștia să continue apropierea strategică față de SUA și să cultive relațiile transatlantice, dar să-și păstreze un anumit grad de autonomie, mai ales în plan economic.

Marius Ghincea. FOTO: Arhivă personală

„SUA își urmărește propriile interese strategice, deci nu e o surpriză că are cerințe maximaliste față de europeni în ceea ce privește China. Însă trebuie să reținem că și europenii trebuie să aibă interesele lor strategice și să nu se lase divizați sau manipulați de americani. Relația transatlantică trebuie să fie una de parteneriat, nu de subordonare. Iar asta implică faptul că europenii trebuie să ceară și ei anumite lucruri SUA, iar Washington-ul ar trebui să se aștepte să le facă o serie de concesii, pentru a se asigura de sprijinul acestora în confruntarea cu China", adaugă el.

De altfel, fără sprijinul Uniunii Europene, Statele Unite nu ar putea câștiga competiția comercială cu China. Iar acest lucru face Europa cu atât mai importantă pentru administrația de la Washington.

„În sfera economică și comercială, SUA nu poate câștiga competiția cu China fără aportul important al Europei, deci avem câțiva ași în mânecă pe care Uniunea Europeană îi poate folosi. Însă Bruxelles-ul îi poate folosi în măsura în care statele membre sunt de acord și există unitate pe această temă", completează Ghincea.

„Relațiile dintre China și SUA sunt destul de cordiale în acest moment, chiar dacă competiția dintre cele două maluri ale Pacificului se întețește. Iar ambele părți înțeleg că trebuie să-și modereze comportamentul pentru a nu cădea într-o spirală a conflictului. E competiție, nu conflict, asta e ceea ce vrea Washington-ul", e concluzia lui.

În ce privește relațiile sino-române, Marius Ghincea crede că România joacă o carte corectă.

„România ar trebui să trateze China ca și până acum. Cu respect, decență și menținând relații cordiale cu Beijingul. Nu avem motive pentru a tensiona relațiile, dar nu avem nici interese pentru a aprofunda relațiile bilaterale", spune el.

Există, însă, și un „dar".

„Continuarea situației actuale este cea mai benefică României, pentru că nu oferă Chinei oportunități de a-și crește influența și nici nu ne pune pe noi în colimator în această competiție strategică care nu ne afectează decât indirect", e concluzia lui Marius Ghincea.

Silviu Nate nuanțează discuția și explică faptul că România are o serie de angajamente față de aliați. Și le-a respectat foarte bine, demonstrând că se poate conta pe ea.

„România nu are relații diplomatice depreciate cu China, din contră, are relații bune. Dar în același timp, România și-a asumat pe deplin rolul de membru aliat angajat al comunității transatlantice. Pe de alte parte, există rațiuni atât economice, cât și de securitate care plasează și justifică drumul pe care l-au ales guvernanții noștri. Mă refer, pe de o parte, la poziția noastră ca stat pivot în Marea Neagră în chestiunea militară. Portul Constanța se află la doar câțiva kilometri distanță de baza militară Kogălniceanu, care în viitorul apropiat va putea găzdui personal militar și civil de până la 10.000 de oameni, ceea ce va transforma această facilitate în cea mai mare bază militară din Europa. Așadar, există o interdependență aparte între cele două, respectiv între port și baza militară. Nu este un lucru nesemnificativ, ci vorbim despre o relevanță foarte mare pentru NATO", explică Nate.

În plus, România se află la intersecția unor importante culoare comerciale de tranzit, ce sunt proiectate pentru a fi construite în viitor timp cu bani occidentali, concurând cu celebrul „Nou drum al mătăsii" (Belt and Road), cunoscuta inițiativă chineză. Iar rolul României privind interconectarea est-vest poate fi cu adevărat important în acest sens.

„Dacă nu ne poziționăm pe acest culoar al intereselor occidentale, probabil China este susceptibilă de a câștiga mai multă influență economică și politică în Europa de Est, atrăgând ca efect diminuarea relevanței noastre în context transatlantic. Tocmai de aceea, este important să conștientizăm valoarea noastră strategică nefiind întâmplător că România are în prezent o poziție privilegiată în relația cu Washingtonul – raportându-ne la alți actori regionali, deși foarte puțină lume percepe corect însemnătatea reală a parteneriatului cu SUA. Acesta e și un rezultat al asumării unor angajamente cheie", explică Nate.

Totuși, România ar trebui să profite de toate acestea și să ceară și să obțină mai mult de la Statele Unite ale Americii.

Silviu Nate. FOTO: Silvana Armat

„Realitatea lucrurilor ne plasează într-un context prin care noi trebuie să transmitem și să înțeleagă inclusiv partenerul nostru strategic, America, faptul că România are un cost de oportunitate ce trebuie compensat. În timp ce statele din jur fac afaceri cu China, noi suportăm acest cost de oportunitate și logic este să beneficiem la rândul nostru de o compensare pe palierul economic. Am putea spune, mai simplu, că neangajarea în proiecte strategice alături de China ne-ar lipsi de anumite fructificări cu finalitate financiară, dar menținem și apărăm activ interesul aliat în regiune. Așadar, ține de guvernanții noștri, de cei care ne reprezintă, să explice aceste realități, avansând totodată proiecte foarte concrete, mai ales în aceste timpuri când Statele Unite sunt mai este deschise ca niciodată către România", mai spune el.

Dată fiind preocuparea Occidentului și a Statelor Unite pentru conectivitate în regiune, fie că vorbim despre energie, digitalizare, infrastructură sau comerț, în acest moment, mai spune Silviu Nate, România trebuie să pună punctul pe i și să meargă la Washington cu planuri concrete, dar și cu o argumentație serioasă.

„Este important să formulăm adecvat și să știm cum să cerem pentru a compensa acest cost de oportunitate. Și când ne referim la un cost de oportunitate, presupunem că neangajându-ne în afaceri la scară mare cu China pierdem bani, în timp ce alte state din jur adoptă strategii ambivalente vizând creșterea lor economică. Deși se preconizează că vom înregistra cea mai accelerată creștere economică din Europa, acest lucru nu ne ajută atâta timp cât nu vom merge la Washington cu planuri concrete de anvergură strategică, explicând totodată cum ar trebui SUA să compenseze acest cost de oportunitate suportat de noi. În concluzie, este necesară mai multă viziune și proiecte concrete cu care guvernații noștri să se prezinte la Washington", punctează Nate.

Finalmente, decidenții ar trebui să dea mai mare atenție experților și să apeleze la analizele acestora.

„Mai mult, dialogurile interne ale decidenților noștri cu experții independenți, centrele de reflecție, think-tank-urile și mediul academic românesc sunt necesare pentru a explora, confrunta și valida perspectivele strategice naționale și regionale ale României. Trebuie să înțelegem că nimeni altcineva, aflat într-o cancelarie occidentală, oricât de bine-intenționat ar fi, nu va sta zilnic de grija României să-i proiecteze planuri și interese. Responsabilitatea privind anvergura acestor propuneri și dezvoltări ne aparține întrutotul. Dacă nu suntem mulțumiți de rezultatele actuale, atunci va trebui să schimbăm fundamental mentalitatea acțiunilor noastre", conchide Silviu Nate.

Adevărul.ro 

Printre fuste. Academicieni de mucava, sugative din bugetului de stat. Rușine!

Statul la Stat. Așa-zișii academicieni, membri ai AOSR, primesc indemnizații de la stat, dar vor și alte privilegii de demnitari

„Vrem și noi să fim un pic demnitari". Asta își doresc așa-zișii academicieni, membri ai Academiei Oamenilor de Știință din România. Adică să beneficieze și ei de privilegiile pe care le au cei mai importanți oameni din statul român, deși legea nu le dă acest drept. Intenția a fost dezvăluită de fostul președinte al Academiei în timpul ședinței pentru alegerea unei noi conduceri. Noua șefă, Doina Banciu, a venit însoțită de o gardă de corp. Întâlnirea s-a transformat într-o veritabilă piesă de teatru al absurdului. Ecaterina Andronescu a aflat peste noapte că poate să candideze, dar nu a mai dorit să intre în cursă. Numele i-a fost trecut însă pe buletinul de vot, stârnind o confuzie generală în rândul membrilor AOSR.

Începem acest reportaj cu... finalul. Doina Banciu a fost aleasă președintele Academiei Oamenilor de Știiință din România. Și cum îi stă bine unui șef, pe tot parcursul ședinței a avut în preajmă o gardă de corp, un domn musculos, atent la tot ce se întâmplă în jur.

Reporter: Sărut mâna, doamna Banciu, doamna Banciu, doamna Banciu, stați o secundă, vă rog, sunteți noul președinte al AOSR.
Doina Banciu: Veți primi o declarație de presă din partea biroului de presă.
Reporter: Doamna Banciu, vă rog, stați o secundă.

Doina Banciu este acuzată de Ecaterina Andronescu că nu ar avea anvergura științifică necesară pentru o astfel de funcție și că ar fi fost impusă de fostul președinte Adrian Badea.

Să ne întoarcem la începutul zilei. Ședința stă să înceapă. Doina Banciu este singurul candidat iar lucrurile par a fi deja tranșate. Dosarul Ecaterinei Andronescu a fost anterior respins pe motiv că a fost depus cu cinci minute întârziere.

Încă președinte al AOSR, Adrian Badea se apropie de noi și ne reproșează că, în reportajul anterior, am fi difuzat o afirmație care nu îi aparținea.

Adrian Badea, președinte de onoare AOSR: A apărut acolo subtitrat că aș fi spus că... domnule și-au ridicat femeile fustele în sus.
Reporter: Păi, cum să nu spuneți, dumneavoastră?
Adrian Badea: Poftiți?
Reporter: Cum să nu spuneți dumneavoastră?
Adrian Badea: Eu, așa ceva?
Reporter: E pe înregistrare, cum să nu spuneți?
Adrian Badea: Domnu jurnalist, eu nu folosesc expresia asta niciodată, nici nu știam că există.

Adrian Badea, președinte AOSR: „Păi, ce atașament pentru instituție? Că dânsa, vorba aia, cum se spune, își ridică fustele în fața..."

Cele două adversare sunt acum față în față. Înainte de a începe confruntarea, Înalt Prea Sfințitul Teodosie, membru și el al Academiei, le dă tuturor binecuvântarea.

ÎPS Teodosie spune Tatăl Nostru. Începe lupta. Primul atac îl dă Ecaterina Andronescu.

Ecaterina Andronescu, membru AOSR: Să scoatem de pe ordinea de zi punctul în care se alege prezidiul AOSR, întrucât procedurile parcurse până acum au fost viciate de o mulțime de lucruri care erau în dezacord cu documentele legale pe baza cărora funcționează Academia noastră.

Adrian Badea face o mișcare surprinzătoare și propune, Adunării Generale să anuleze toate deciziile pe care tot domnia sa împreună cu ceilalți membrii ai conducerii le-au luat, tocmai pentru a bloca dosarul Ecaterinei Andronescu. Adunarea votează și candidatura echipei Andronescu devine ca prin farmec, validă. Doar că...

Andra Seceleanu, membru AOSR: Noi nu acceptăm să intrăm în această cursă electorală printr-o ilegalitate, pentru că de fapt asta ni se propune, să fim de acord cu o ilegalitate de a deveni astăzi candidați.

Ecaterina Andronescu: Scurta istorie a acestui eveniment a început aseară la ora 11, când pe telefonul meu am primit un mesaj de la președintele Badea, care îmi spunea așa: vi s-a aprobat prezentarea dosarului mâine. Aprobarea aceasta a intrat într-o cascadă de nelegalități pe care eu nu puteam să le accept.

Culmea este că membrii Adunării primesc buletine de vot pe care apare și numele Ecaterinei Andronescu. Confuzia este totală. Nimeni nu mai înțelege nimic.

Reporter: Refuzul cum vi se pare?
Adrian Badea: Care refuz?
Reporter: Refuzul de a intra în alegeri.
Adrian Badea: Păi, dar nu a refuzat să intre, nu, a vrut să amâne alegerile.
Reporter: Păi, doamna Andronescu... doamna Andronescu
Adrian Badea: Lăsați, domnule, nu mai faceți, nu vreau să facem dispută...
Reporter: Păi, nu participă la alegeri, asta vreau să înțeleg.
Adrian Badea: Nu am auzit așa ceva.
Reporter: Doamna Andronescu, nu mai înțeleg nimic, credeți-mă.
Ecaterina Andronescu: De ce?
Reporter: Participați la aceste alegeri?
Ecaterina Andronescu: Nu, nu, nu.

Membru AOSR: Au anunțat-o azi-noapte.
Reporter: Exact, exact, exact. Ce ziceți de toată treaba asta?
Membru AOSR: Cică, vezi fată că o să candidezi și tu. Azi-noapte ne-am gândit că trebuie să candidezi și tu.
Reporter: Cum vi se pare toată această întâmplare?
Membru AOSR: O piesă reușită de Shakespeare.
Reporter: Credeți că este reușită?

Membru AOSR: Ați văzut mesajul de azi noapte?
Reporter: Mi l-a arătat, da. 
Membru AOSR: Cum, dar cum să faci așa ceva? Adică cine... Dracul te pune domle, numai Dracul te pune.

Înalt Prea Sfințitul Teodosie pare deasupra tuturor. Zâmbește relaxat și face poze cu fanii, dar refuză orice interviu.

Reporter: Vreau să vă întreb și eu de disputa asta între doamna Andronescu și domnul Badea, se poate?
IPS Teodosie: Nu.
Reporter: Nu se poate?

Membru AOSR: Să meargă cineva să curețe WC-urile.
Reporter: De ce, doamnă?
Membru AOSR: Pentru că unul este foarte murdar și celălalt este închis.
Reporter: Și nu a curățat nimeni?
Membru AOSR: Nu.

Reporter: E democrație?

Membru AOSR: Nu.
Reporter: Nu e democrație?
Membru AOSR: Nu este, în felul ăsta nu este.

Partea cea mai interesantă am păstrat-o pentru final. La un moment dat, Adrian Badea ne-a cerut să ieșim din sală. În spatele ușilor închise și-a informat colegii că face demersuri pentru ca toți să primească privilegii de demnitari. Exact așa cum au cei mai importanți oameni din statul român.

Adrian Badea, înregistrare din ședința AOSR: Dorința mea, dar sigur, trebuie să o discutăm, este ca membrii noștri să aibă acces deschis la Spitalul Militar Central. Știți că este spitalul la care au acces și sunt îngrijiți demnitarii României. Haideți să devenim și noi, un pic demnitari.

Echipa Ecaterinei Andronescu spune că va cere, în Instanță, anularea alegerilor. AOSR cunoscută și ca... „Academia politicienilor" este puternic contestată de o parte a societății civile, inclusiv de conducerea adevăratei Academii Române. Un membru AOSR primește de la stat o indemnizație netă lunară de 1.675 de lei, în timp ce președintele și vicepreședinții câștigă tot atât cât un ministru și un secretar de stat: 21.840 de lei, respectiv 16.640 de lei brut.

Anul trecut a fost depusă la Parlament o nouă inițiativă legislativă prin care Academia să nu mai primească bani publici. A fost respinsă de Senat, iar acum se află în dezbaterea Camerei Deputaților.

Amenințări. Totul se plătește! Rău a ajuns Mossadul!

Șeful Mossad a „amenințat-o” pe procuroarea șefă a Curții Penale Internaționale în legătură cu ancheta privind crimele de război din teritoriile palestiniene

Fostul șef al Mossadului, agenția de informații externe a Israelului, ar fi amenințat-o pe fosta procuroare-șef a Curții Penale Internaționale Fatou Bensouda în cadrul unor întâlniri secrete în care a încercat să facă presiuni asupra ei să renunțe la o anchetă privind crimele de război, se arată într-o anchetă The Guardian.

Acestea au avut loc în anii care au precedat decizia acesteia de a deschide o anchetă oficială privind presupusele crime de război și crime împotriva umanității săvârșite în teritoriile palestiniene ocupate.

Investigația, lansată în 2021, a ajuns la final săptămâna trecută, când succesorul lui Bensouda, Karim Khan, a anunțat că solicită camerei preliminare a CPI mandat de arestare pentru premierul israelian, Benjamin Netanyahu și ministrul său al apărării, Yoav Gallant, în legătură cu purtarea războiului din Fâșia Gaza.

De această decizie a procurorului-șef al CPI se temea de mult timp establishmentul militar și politic al Israelului.

Cohen s-a ămplicat personal în operațiunea împotriva CPI în perioada în care era director al Mossadului. Activitățile sale au fost autorizate la nivel înalt și justificate pe baza faptului că tribunalul reprezenta o amenințare de urmărire penală împotriva personalului militar, potrivit unui oficial israelian de rang înalt.

O altă sursă israeliană informată a declarat că obiectivul Mossadului era de a o compromite pe procuroare sau de a o coopota în sensul de a coopera cu cererile Israelului.

O a treia sursă familiarizată cu operațiunea a spus că Cohen a acționat în calitate de „mesager neoficial" al lui Netanyahu.

Cohen, unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Netanyahu la acea vreme și care se conturează ca o forță politică de sine stătătoare în Israel, a coordonat personal implicarea Mossadului în campania de aproape un deceniu a Israelului pentru a submina instanța.

Patru surse au confirmat că Bensouda a informat un mic grup de înalți funcționari ai CPI despre încercările lui Cohen de a o influența, pe fondul îngrijorărilor legate de natura din ce în ce mai persistentă și mai amenințătoare a comportamentului său.

Trei dintre aceste surse erau familiarizate cu dezvăluirile oficiale ale lui Bensouda către CPI cu privire la acest subiect, precizând că ea a dezvăluit că Cohen a exercitat presiuni asupra ei în mai multe rânduri pentru a nu continua o anchetă penală în cazul privind teritoriile palestiniene.

Potrivit relatărilor împărtășite oficialilor CPI, acesta i-ar fi spus: „Ar trebui să ne ajuți și să ne lași să avem grijă de tine. Nu ai vrea să te implici în lucruri care ar putea să-ți compromită siguranța sau pe cea a familiei tale".

O persoană informată cu privire la activitățile lui Cohen a declarat că acesta a folosit „tactici josnice" împotriva lui Bensouda ca parte a demersului, în cele din urmă nereușit, de a o intimida și influența.

Totodată, Mossadul a manifestat un interes deosebit față de membrii familiei lui Bensouda și a obținut transcrieri ale unor înregistrări secrete ale soțului ei, potrivit a două surse care cunosc direct situația. Oficialii israelieni au încercat apoi să folosească acest material pentru a o discredita pe procuroare.

Dezvăluirile despre operațiunea lui Cohen fac parte dintr-o investigație a The Guardian, publicația israeliano-palestiniană +972 Magazine și publicația de limbă ebraică Local Call, care dezvăluie modul în care mai multe agenții de informații israeliene au dus un „război" secret împotriva CPI timp de aproape un deceniu.

Contactat de The Guardian, un purtător de cuvânt al biroului premierului israelian a declarat: „Întrebările care ne-au fost transmise sunt pline de acuzații false și nefondate, menite să facă rău statului Israel". Cohen nu a răspuns la o solicitare de comentarii. Bensouda a refuzat să comenteze.

În ceea ce privește eforturile Mossadului, Israelul a primit sprijin din partea unui aliat improbabil: Joseph Kabila, fostul președinte al Republicii Democratice Congo, care a jucat un rol de sprijin în complot.

Dezvăluirile survin în contextul în care actualul procuror-șef, Khan, a avertizat în ultimele zile că nu va ezita să aducă acuzații penale în cazul „încercărilor de a împiedica, intimida sau influența necorespunzător" funcționarii CPI.

Potrivit experților juridici și foștilor oficiali ai CPI, eforturile Mossadului de a o amenința sau de a exercita presiuni asupra lui Bensouda ar putea constitui infracțiuni împotriva administrării justiției, în conformitate cu articolul 70 din Statutul de la Roma, tratatul în baza căruia a fost înființată Curtea.

Un purtător de cuvânt al CPI a refuzat să dezvăluie dacă Khan a examinat dezvăluirile predecesoarei sale despre contactele sale cu Cohen, dar a precizat că Khan nu s-a întâlnit niciodată și nu a vorbit niciodată cu șeful Mossadului.

În timp ce purtătorul de cuvânt a refuzat să comenteze acuzațiile acesta a declarat că biroul lui Khan a fost supus la „mai multe forme de amenințări și comunicări care ar putea fi considerate încercări de a-i influența în mod nejustificat activitățile".

Decizia lui Khan de a cere mandate de arestare împotriva lui Netanyahu și Gallant, săptămâna trecută, a marcat o premieră, fiind prima dată când instanța cere măsuri împotriva liderilor unei țări  aliate a SUA și a Europei. Presupusele lor infracțiuni – printre care se numără dispunerea de atacuri asupra civililor și utilizarea foametei ca metodă de război – are legătură cu războiul pe care îl poartă de opt luni în Gaza.

Însă cazul CPI datează din 2015, când Bensouda a decis să deschidă o anchetă preliminară a situației din Palestina, care presupunea o evaluare inițială a acuzațiilor de infracțiuni comise de persoane din Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est.

Decizia lui Bensouda a stârnit furia Israelului, care se temea că cetățenii săi ar putea fi urmăriți penal pentru implicarea lor în operațiunile din teritoriile palestiniene. Israelul își manifestă de mult timp deschis opoziția față de CPI, refuzând să îi recunoască autoritatea. Miniștrii israelieni și-au intensificat atacurile la adresa curții și chiar au promis că vor încerca să o desființeze.

La scurt timp după ce au început examinarea preliminară, Bensouda și procurorii săi superiori au început să primească avertismente potrivit cărora serviciile de informații israeliene se interesau îndeaproape de activitatea lor.

Potrivit a două surse, au existat chiar suspiciuni în rândul oficialilor de rang înalt ai CPI că Israelul a cultivat surse în cadrul diviziei de urmărire penală a Curții (biroul procurorului). O altă persoană și-a reamintit ulterior că, deși Mossadul „nu și-a lăsat semnătura", s-a presupus că agenția se afla în spatele unora dintre activitățile de care oficialii fuseseră informați.

Cu toate acestea, doar un grup restrâns de personalități de rang înalt de la CPI a fost informat de faptul că directorul Mossadului l-a abordat personal pe procurorul-șef.

Spion de carieră, Cohen se bucură în cadrul comunității israeliene de informații de reputația de a fi un recrutor eficient de agenți străini. El era un aliat loial și puternic al prim-ministrului la momentul respectiv, fiind numit director al Mossadului de către Netanyahu în 2016, după ce a lucrat mai mulți ani alături de acesta în calitate de consilier pentru securitate națională.

În calitate de șef al Consiliului de securitate națională între 2013 și 2016, Cohen a supravegheat organismul care, potrivit mai multor surse, a început să coordoneze un efort al mai multor agenții împotriva CPI odată ce Bensouda a deschis ancheta preliminară în 2015.

Prima interacțiune a lui Cohen cu Bensouda pare să fi avut loc la conferința de securitate de la Munchen din 2017, când directorul Mossad s-a prezentat procuroarei în cadrul unui scurt schimb de replici. După această întâlnire, Cohen a atras-o pe Bensouda într-o „ambuscadă" într-un apartament de hotel din Manhattan, potrivit mai multor surse familiare cu incidentul.

În 2018, Bensouda se afla la New York într-o vizită oficială și se întâlnea la hotelul său cu Kabila, pe atunci președinte al RDC. Cei doi se întâlniseră de mai multe ori înainte în legătură cu ancheta în curs a CPI privind presupusele crime comise în țara sa.

Cu toate acestea, întâlnirea pare să fi fost o înscenare. La un moment dat, după ce personalul lui Bensouda a fost rugat să părăsească încăperea, Cohen a intrat, potrivit a trei surse familiare cu întâlnirea. Apariția surpriză, au spus acestea, i-a provocat panică lui Bensouda și grupului de funcționari ai CPI ce călătoreau cu ea.

Nu este clar de ce Kabila l-a ajutat pe Cohen, dar legăturile dintre cei doi bărbați au fost dezvăluite în 2022 de publicația israeliană TheMarker, care a relatat despre o serie de călătorii secrete pe care directorul Mossad le-a făcut în RDC de-a lungul anului 2019.

Potrivit publicației, călătoriile lui Cohen, în timpul cărora a cerut sfatul lui Kabila „pe o problemă de interes pentru Israel" și care au fost aproape cert aprobate de Netanyahu, au fost extrem de neobișnuite și au uimit înalții responsabili din cadrul comunității de informații.

Raportând despre întâlnirile din RDC din 2022, postul de televiziune israelian Kan 11 a relatat că deplasările lui Cohen aveau legătură cu un „plan extrem de controversat" și a citat surse oficiale care l-au descris ca fiind „unul dintre cele mai sensibile secrete ale Israelului".

Mai multe surse au confirmat pentru The Guardian că deplasările au fost parțial legate de operațiunea CPI, iar Kabila, care a plecat din funcție în ianuarie 2019, a jucat un rol important de sprijin în complotul Mossadului împotriva lui Bensouda. Kabila nu a răspuns la o solicitare de comentarii.

După întâlnirea surpriză cu Kabila și Bensouda la New York, Cohen a sunat-o în mod repetat pe procuroarea-șefă și a încercat să obțină întâlniri cu ea, și-au reamintit trei surse. Potrivit a două persoane familiare cu situația, la un moment dat, Bensouda l-a întrebat pe Cohen cum a obținut numărul ei de telefon, la care acesta a răspuns: „Ai uitat cu ce mă ocup?".

Inițial, șeful serviciilor de informații „a încercat să clădească o relație" cu procurorul și a jucat rolul de „polițist bun" în încercarea de a o atrage de partea sa. Obiectivul inițial, au spus acestea, pare să fi fost acela de a o convinge pe Bensouda să coopereze cu Israelul.

Totuși, cu trecerea timpului, tonul contactelor lui Cohen s-a schimbat și a început să apeleze la o serie de tactici, inclusiv „amenințări și manipulare", a declarat o persoană informată despre întâlniri. Acest lucru a determinat-o pe Bensouda să informeze un grup restrâns de înalți funcționari ai CPI cu privire la comportamentul său.

În decembrie 2019, procurorul a anunțat că are motive să deschidă o anchetă penală deplină privind acuzațiile de crime de război în Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est. Totuși, a amânat lansarea acesteia, hotărând  să solicite mai întâi o hotărâre din partea camerei preliminare a CPI pentru a confirma că instanța are într-adevăr jurisdicție asupra Palestinei.

Mai multe surse au declarat că, în această etapă, în timp ce judecătorii analizau cazul, Cohen și-a intensificat demersurile de a o convinge pe Bensouda să nu continue ancheta în cazul în care judecătorii îi dădeau undă verde.

Între sfârșitul anului 2019 și începutul anului 2021, au declarat sursele, au existat cel puțin trei întâlniri între Cohen și Bensouda, toate inițiate de șeful spionajului. Comportamentul său ar fi devenit din ce în ce mai îngrijorător pentru oficialii CPI.

O sursă familiarizată cu relatările lui Bensouda despre ultimele două întâlniri cu Cohen a declarat că acesta a pus problema siguranța ei și a familiei sale într-o manieră care a făcut-o să creacă că o amenința.

O dată Cohen i-ar fi arătat lui Bensouda copii ale unor fotografii ale soțului ei, care au fost făcute pe ascuns când cuplul se afla în vizită la Londra. Altădată, potrivit unor surse, Cohen i-a sugerat procurorului că o decizie de a deschide o anchetă ar fi în detrimentul carierei sale.

Patru surse familiarizate cu situația au declarat că a fost cam în aceeași perioadă în care Bensouda și alți oficiali ai CPI au descoperit că printre canalele diplomatice circulau informații referitoare la soțul ei, care lucra ca și consultant în afaceri internaționale.

Între 2019 și 2020, Mossadul a căutat în mod activ informații compromițătoare despre procuror și s-a interesat de membrii familiei sale.

Agenția de spionaj a obținut o serie de materiale, inclusiv transcrieri ale unei aparente operațiuni de filaj împotriva soțului ei.

Nu este clar cine a condus operațiunea sau ce anume se presupune că ar fi spus acesta în înregistrări. O teorie este că acesta ar fi fost vizat de agenția de informații sau de actori privați din altă țară care doreau să aibă influență asupra CPI. O altă ipoteză este că informațiile au fost fabricate.

Cu toate acestea, odată intrat în posesia Israelului, materialul a fost folosit de diplomații săi într-o încercare nereușită de subminare a procurorului-șef. Însă, potrivit mai multor surse, Israelul nu a reușit să își convingă aliații de importanța materialului.

Trei surse informate cu privire la informațiile împărtășite de Israel la nivel diplomatic au descris eforturile ca făcând parte dintr-o „campanie de defăimare" nereușită împotriva lui Bensouda. “Au mers după Fatou", a declarat una dintre surse, dar acest lucru nu a avut „niciun impact" asupra activității procurorului.

Eforturile diplomatice au făcut parte dintr-un efort coordonat de guvernele lui Netanyahu și Donald Trump din SUA pentru a exercita presiuni publice și private asupra procurorului și a personalului său.

Între 2019 și 2020, într-o decizie fără precedent, administrația Trump a impus restricții de viză și sancțiuni pentru procurorul-șef. A fost o măsură de represalii față de deschiderea de către Bensouda a unei anchete separate privind crimele de război din Afganistan, presupus a fi fost comise de talibani și de personalul militar afgan și american.

Cu toate acestea, Mike Pompeo, pe atunci secretar de stat al SUA, a legat pachetul de sancțiuni de cazul Palestina. „Este clar că CPI nu face decât să pună Israelul în [vizor] în scopuri pur politice", a declarat el.

Câteva luni mai târziu, el a acuzat-o pe Bensouda, fără să citeze nicio dovadă, că „s-a implicat în acte de corupție în beneficiul său personal".

Sancțiunile americane au fost anulate după ce președintele Joe Biden a venit la Casa Albă.

În februarie 2021, camera preliminară a CPI a emis o hotărâre prin care a confirmat că CPI are jurisdicție în teritoriile palestiniene ocupate. Luna următoare, Bensouda a anunțat deschiderea anchetei penale.

„În cele din urmă, preocuparea noastră centrală trebuie să fie pentru victimele crimelor, atât palestiniene, cât și israeliene, care decurg din ciclul lung de violență și insecuritate care a provocat suferință profundă și disperare de ambele părți", a declarat ea la acea vreme.

Bensouda și-a încheiat mandatul de nouă ani la CPI trei luni mai târziu, lăsându-i succesorului său, Khan, sarcina de a prelua ancheta. Abia după atacurile Hamas asupra Israelului din 7 octombrie și după războiul care a urmat în Gaza, ancheta CPI a căpătat o nouă urgență, culminând cu solicitarea de săptămâna trecută a mandatelor de arestare.

A fost concluzia de care se temea instituția politică, militară și de informații a Israelului. „Faptul că l-au ales pe șeful Mossad pentru a fi mesagerul neoficial al premierului la [Bensouda] a fost pentru a intimida, prin definiție", a declarat o sursă informată despre operațiunea lui Cohen. „A eșuat".